Vă rog sa imi explicati rapirea biserici lui Christos si asemanarea cu rapirea lui Ilie in carul cu foc.

Scriptura care este interpretata de unii ca invatand “rapirea” este 1Tesaloniceni 4:17. Desi unele traduceri folosesc acest cuvant, traducerile mai noi nu-l mai folosesc, deoarece dictionarele nu dau cuvantului grecesc “harpazỡ” sensul de “rapire” asa cum il inteleg unii crestini. (In Concordanta lui Strong acest cuvant este la numarul 726).

Intelesul a ceea ce spune Pavel este ca cei vii vor fi luati cu forta, ca si apucati si trasi sus de o mana si vor fi alaturati celor inviati, in prezenta Domnului. Ne imaginam o mare infuriata, inainte de-a fi potolita conform Psalmului 65:7, oamenii credinciosi incercand din rasputeri sa stea la suprafata, fara nici un o sansa previzibila, dar o mana puternica ii apuca rand pe rand si-i ridica sus. In acest timp ultima trambita va suna “impotriva cetatilor intarite si turnurilor inalte” Osea 1:14-17.

A doua Scriptura de luat in considerare este 1 Corinteni 15:51,52. Aici se spune de fapt ca “clipeala din ochi” nu este aceeasi pentru toti. Afirmatia este ca “… la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia… si noi vom fi schimbati”. Apocalipsa 10:7 ne spune ca trambita a saptea, ultima trambita, va suna mai multe zile si in timpul acestor zile se va sfarsi taina lui Dumnezeu, adica Biserica lui Christos. (vezi si Coloseni 1:26,27)

Suntem indreptatiti, intr-adevar, sa credem ca Biserica lui Christos a fost tipificata in lucrarea si experientele lui Ilie. El a fost luat de o forta supranaturala, dar Isus, asemanandu-l pe Ioan Botezatorul cu Ilie, ne spune de fapt ca luarea cu forta poate avea si alte forme.

La multi ani dupa moartea lui Ilie, proorocul Maleahi (4:5,6) a zis: “Iata, va voi trimite pe proorocul Ilie, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata. El va intoarce inima parintilor spre copii, si inima copiilor spre parintii lor…”

Deci nu este o surpriza ca invatatii legii afirmau aceasta si ca ucencii l-au intreabat pe Isus despre venirea lui Ilie (Matei 17:10:13).

Raspunsul lui Isus este ca intr-adevar “trebuie sa vina intai Ilie… dar … Ilie a si venit… ei au facut cu el ce au vrut. Tot asa are sa sufere si Fiul omului…”

Isus ne spune ca profetia are de fapt doua impliniri. Cheia oferita de Isus, in acest raspuns, este ca nu trebuie sa cautam o identitate literara intre lucrarea si experientele lui Ilie cu cele ale lui Ilie care trebuie sa vina, ci mai degraba una simbolica. Adica, Ioan botezatorul a incercat sa intoarca pe copii spre parintii lor, dar ei l-au omorat. N-a fost ridicat intr-un car de foc si totusi a fost “Ilie”. Dar, in mod simbolic, a fost de fapt luat intr-un car de foc.

“Tost asa are sa sufere si Fiul Omului” si tot asa o sa fie tratati si ucenicii lui. Biserica lui Christos a chemat la pocainta si credinta in Dumnezeu dar, desi Evanghelia Imparatiei ajunge pana la “marginile pamantului”, in zilele noastre se ridica o impotrivire foarte violenta, in special impotriva celor care nu se potrivesc chipului veacului acestuia.

“Carul de foc” al lui Ioan a fost temnita si taierea capului. “Carul de foc” al lui Isus a fost crucea. “Carul de foc” al adevaratei Biserici a lui Christos poate fi de aceeasi natura.

Ioan zicea: “ Cel ce vine dupa mine…  va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Mat. 3:11), iar Isus a zis: “Veti putea fi botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat eu?” (Mark 10:38,39). Da, “Dumnezeu ne poarta totdeauna in carul Lui de biruinta in Christos” (2Cor. 2:14), chiar daca este un botez de foc. Isus “a iesit biruitor asupra lor prin cruce” (Col. 2:15).

Aceste lucruri sunt exprimate, in mod simbolic, in alte Scripturi, unde ni se spune ca Domnul a incalecat pe caii Lui si s-a suit in carul Lui de biruinta (Hab. 3:8), El vine in mijlocul unui foc mistuitor, in mijlocul inecului, furtunii si pietrelor de grindina (Is. 30:27-30), iar Biserca Sa va fi inaltata, morti si vii impreuna, “in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh”. (1 Tes. 4:17) Nu uitati ca nici o Scriptura nu se talcuieste singura!

Deci, paragraful citat in continuare, din Sudii in Scripturi vol. 2 cap 8, ni se pare in armonie cu Scripturile amintite:

“Ilie a fost separat de scenele pamantesti de un car de foc, reprezentativ a gloriei si inaltarii spirituale care-i asteapta, la sfarsitul alergarii pamantesti, pe cei apartinand Bisercii care sunt in viata in zilele din urma. Dar ar trebui sa ne amintim de asemenea ca el a fost luat de un vartej sau furtuna; iar furtuna este un symbol al stramtorarii, si in aceeasi masura carul de foc este un symbol al victoriei si evadarii glorioase din acea stramtorare.”

Mai intâi Domnul Isus a promis că se duce sus, la Tatăl, să pregătească acestei Biserici un loc, spunând: "În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri....mă duc să vă pregătesc un loc. (Ioan 14:2-3). Deşi Domnul s-a adresat prin aceste cuvinte numai apostolilor –  pentru că apostolii sunt temelia (Cetăţii; Apocalipsa 21:14), cununa Bisericii (Apocalipsa 12:1) – mesajul este adresat întregii Biserici ai cărei membrii, împreună cu apostolii, sunt...."logodiţi cu un bărbat” ca să fie înfăţişaţi “înaintea lui Christos ca pe o fecioară curată" (2 Corinteni 11:2).

Când aceştia toţi vor fi trecut dincolo de văl, dincolo de unde poate privi omul, vor face un ospăţ mare numit în Apocalipsa: "Nunta Mielului" (Apocalipsa 19:7). Aşadar Domnul s-a dus la Tatăl. Dar cum? S-a dus fără să moară? Nu! Aşa şi Biserica, chiar dacă este răpită ca Ilie, numaidecât trebuie să moară (Psalmul 82:6-7). Apostolul Pavel vorbeşte de răpire în 1Tes. 14:17 (şi vom reveni asupra acestor versete). Dar tot Pavel face precizarea în altă parte că: ".. . nu poate carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (1Corinteni 15:50). În aceste condiţii, răpirea Bisericii înseamnă învierea Bisericii şi nu răpirea ei în aceste corpuri de carne şi sânge.

Acum să revenim la versetele care vorbesc despre răpire, la 1 Tesaloniceni 14 :15-17, pe care le cităm aici: "...Iată în adevăr ce vă spuneam prin cuvântul Domnului: noi, cei vii care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Christos. Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi cu El în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul"

Cât despre Ilie şi el a murit, chiar dacă a fost răpit. Cum aşa? Este posibil, pentru că "După cum toţi mor în Adam (deci şi Ilie) tot aşa toţi vor învia în Christos (1 Corinteni 15:22). Da! Dar Biserica are parte de întâia înviere, în schimb Ilie şi ceilalţi profeţi nu (Evrei 11:13,39 -40; Apocalipsa 20:6). Experienţele lui Ilie Tişbitul (1 Regi de la capitolul 17 până la 2 Regi 2:11) sunt foarte asemănătoare cu experienţele adevăratei Biserici Evanghelice. Lucrarea de reformă şi seceta din timpul lui Ilie le găsim şi în perioada evanghelică, iar în răpirea lui Ilie putem vedea mental cum vor trece din această viaţă ultimii membrii ai acestei clase nobile, ai Bisericii.

Dacă citim cu atenţie 1 Tes. 14:15-17 vom observa câteva lucruri extrem de importante. Apostolul spune că noi, cei vii, care vom rămânea până la a doua prezenţă a Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Despre cine este vorba aici? Despre profeţi? Nu! Despre ceilalţi oameni necredincioşi? NU! Ci despre această clasă a Bisericii, cei întâi născuţi din morţi dintre oameni (Evrei 12:22). În 1Tesaloniceni 4:15-17 Pavel spune că primul lucru care L-a făcut Domnul Isus la întoarcerea Sa a doua oară a fost să-i învie pe cei morţi în Christos. Morţi în Christos nu înseamnă morţi în Adam ( 1 Cor 15:22).

Ce înţelegem de aici? Înţelegem că există o anumită ordine a învierii. Profetul Daniel numeşte “fericiţi” pe cei care vor ajunge la sfârşitul celor 1335 de zile. Pe scurt, acest lucru înseamnă că unii sfinţi au fost în aceste corpuri de carne când s-a întors Domnul, dar nu au putut fi glorificaţi (în cer) înaintea apostolilor şi a celorlalţi care au murit şi au aşteptat în mormânt, au dormit până a sosit "ziua aceea" (2 Timotei 4:8). Deci, Domnul la întoarcere a dat mai întâi coroanele vieţii celor din mormânt. Noi, cei vii, care trăim acum în zilele prezenţei a doua a Domnului, poate vom sfârşi calea în moarte ca Ioan Botezătorul, sau poate vom avea parte de moarte naturală, dacă aşa va vedea de bine Domnul. Oricum, toţi trebuie să moară, dar nu toţi trebuie să doarmă, precum zice tot Pavel. De la a doua prezenţă a Domnului, sfinţii, deşi mor, sunt schimbaţi instantaneu în corpuri spirituale. Acest lucru este arătat de apostolul Pavel în 1Corinteni cap. 15:51-52. Aceştia sunt RĂPIŢI în nori. Norii înseamnă necazuri mari. Despre Domnul de asemenea este scris că vine pe nori, ceea ce înseamnă timp de necaz (vezi Daniel 12: 1-4); Domnul s-a întors când lumea este extrem de rea (vezi Luca 17 :26 –28).

Ilie a fost răpit într-un car de foc şi în vârtej de vânt, ceea ce înseamnă că ultimii membrii ai clasei Bisericii vor pleca spre cer când pe pământ va începe marele necaz, care n-a mai fost şi nici nu va mai fi. Deci, de când Domnul s-a întors, de vreo 137 de ani (azi suntem in 2011) Apostolii şi cei care au murit înainte de întoarcerea Domnului au înviat toţi deodată, iar noi cei vii care am rămas suntem numiţi de Apocalipsa ca fericiţi, sau mai fericiţi decât ceilalţi, pentru că momentul morţii înseamnă momentul RĂPIRII. Acolo scrie aşa : „...Fericiţi de acum încolo de morţii care mor în Domnul. Da, zice Duhul. Ei se odihnesc de ostenelile lor căci faptele lor îi urmează (Apocalipsa 14:13).

Pentru a citi mai multe referitor la experienţele lui Ilie şi cum sunt ele un tip al Bisericii vă rugămsă faceţi click aici