Primirea spiritului sfânt este un subiect foarte importat pentru urmaşii Domnului. Domnul Isus în câteva ocazii le-a promis Ucenicilor că Spiritul sfânt va veni după ce El va ajunge la Tatăl în ceruri. (Ioan 14:26, 15:26, 16:13) Vedem că aceasta a fost un eveniment important pentru ucenici, atunci câns piritul Afânt a venit prima data peste ei (Fapte 2) Acest subiect este foarte important şi este aşa de simplu şi uşor de înduplecat cum zice apostolul Ioan 1:47 pentru un „israelit în care nu este vicleşug”, deci atunci când suntem sinceri şi căutăm, Domnul ne va deschide.

Mai întâi trebuie să facem o distincţie foarte importantă între faptul de a fi condus de Spiritul sfânt şi a avea Spiritul sfânt în corpurile noastre. Vedem că în Vechiul Testament mulţi oameni ai lui Dumnezeu au fost conduşi de Spiritul Sfânt, Puterea lui Dumnezeu, dar Spiritul sfânt nu a locuit în ei, aceea a fost doar o putere, o influenţă a lui Dumnezeu care îi conducea. Prima dată in Biblie vedem că Spiritul sfânt este primit de Isus în acest corp muritor, apoi ucenicii Domnului nu au avut acest Spirit până la Cincizecime. Chiar însuşi Domnul le-a spus că ei nu pot primi multe lucruri că încă nu au Spiritul Sfânt. Ioan 16:12  Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. După acel eveniment în camera de sus (Fapte 2), vedem că calea Domnului a fost deschisă pentru a primi Spiritul Sfânt. Ap Pavel spune în 1 Corinteni 6:19 că trupul nostru este templul Spiritului Sfânt care locuieşte în noi după ce îl primim. Acum venim la principala întrebare, când primim Spiritul Sfânt?

Mereu este bine să începem cu Domnul Isus, să ne uităm şi să învăţăm de la ţinta desăvărşirii credinţei noastre (Evrei 12:2) Deci întrebarea se naşte: Când Marele Preot Isus a primit Duhul Sfânt? Dar când a devenit Mare Preot; la naştere? Nu! Preoţii lui Israel  nu puteau intra in acest serviciu decât atunci când împlineau 30 de ani Numeri 4:3, leviţii simpli puteau începe serviciul la 25 de ani (Numeri 8:24). Domnul avea aceiaşi vârstă când s-a botezat (Luca 3:23) ca mare preot al lui Dumnezeu, ca sa aducă propriul său corp ca sacrificiu Evrei 8:3. Ioan botezătorul a văzut deasupra capului Domnului un porumbel atunci când Domnul se apropia de el. El scrie :”…am văzut Duhul pogorându-se din cer ca un porumbel, şi oprindu-se peste El…”Ioan 1:32 Deci Isus a primit Spiritul Sfânt atunci când a venit la Iordan, şi a simbolizat acel botez spre moarte (Rom 6:2-4) şi şi-a prezentat Domnului în sacrificiu Evrei 10:7  Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Ps 40:7,8), atunci când şi-a predat Inima Tatălui din Cerurui. Chiar şi înţeleptul Solomon profetic a scris despre Domnul în Proverbe 23:26  Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

Sigur că întrebarea naşte o altă întrebare: Domnul Isus nu avea Duhul sfânt înainte de a se boteza? Ba da! Isaia 11:2 zice: „…Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul…”

Dar când cunoaştem mai mult din planul măreţ al Tatălui vedem ca acest Duh sfânt nu l-a conceput pe Domnul spre a deveni o Nouă Creaţie înainte de a avea vârsta de 30 de ani. (2 Cor 5:17)  El trebuia să se supună regulilor legii fiindcă după mamă era evreu. Deci vedem condiţiile după care Domnul nostru Isus a primit Spiritul Sfânt, şi fiindcă ucenicul nu este mai presus de învăţătorul Său (Mat 10:24), aceste condiţii se aplică exact şi la urmaşii lui.

Dar după cum am menţionat Isus a trebuit să aştepte până la vârsta de 30 de ani dar noi care nu suntem sub lege, nu trebuie să aşteptăm numaidecât să împlinim 30 de ani, si apoi să ne botezăm. Deci dacă am cunoaşte planul lui Dumnezeu, întrebarea de mai sus ar trebui pusă aşa:  “Când primeşte un credincios Duhul Sfânt al conceperii ca Nouă Creaţie?” ( 2 Corinteni 5:17)  

Răspunsul este: mergând pe acceaşi cale pe care a mers Domnul Isus, dar pentru noi este un pic mai diferit de a intra pe această cale. Domnul nostru a fost perfect, El nu a avut nevoie de un Salvator, noi care suntem născuţi în nelegiuire şi zămisliţi în păcat (Ps 51:5), avem nevoie să ne pocăim de păcate.

Deci paşii pentru a primi Spiritul Sfânt sunt:

1.    Aflându-ne într-o stare depărtată de Domnul, fiind copii ai mâniei şi neascultării (Efeseni 2:2,3), realizăm păcatul care ne înfăşoară şi starea noastră decăzută, realizăm că suntem imperfecţi, păcătoşi şi separaţi de Domnul, suntem întristaţi şi realizăm că lumea în care trăim nu este nimic fără Domnul. Această stare ne conduce la o pocăinţă 2 Corinteni 7:9  “totuş, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă.” Romani 2:4 “Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” Pocăinţa este atunci când realizăm starea de păcat în care ne aflăm ne întoarcem total de la acea cale şi încercăm să îndepărtăm păcatul din viaţa noastră.

2.    Următorul pas este să realizăm că avem nevoie de un Salvator prin care putem continua înainte, care să ne ierte păcatele nostre şi care să ne conducă mai departe Fapte 4:12  În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”. Este de a accepta pe Domnul Isus ca Uşa şi poarta noastră către Dumnezeu (Ioan 10:9)

3.    Următorul pas este acela pe care l-a făcut Domnul nostru la vârsta de 30 de ani: şi-a predat viaţa total Domnului. Aceasta ne îndrumă Ap Pavel în Romani 12:1  “Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Aceasta ne îndrumă şi Domnul nostru când spune în Matei 16:24-25 “Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” Vedem că Domnul aminteşte două lucruri importante: să se lepede de sine, care îneamnă păcăinţă şi negare de sine şi apoi să îl urmeze pe urmele lui de suferinţă până la moarte. Oadtă un tânăr bogat s-a dus la Domnul şi l-a întrebat ce trebuie să facă să aibă viaţă veşnică şi Domnul Isus i-a spus să păzească poruncile. Atunci Tânărul bogat a spus că el le păzeşte, mai este ceva de făcut? Atunci Isus i-a spus că următorul pas este să vândă tot ce are şi să dea la săraci. Desigur Domnul nu a avut în vedere în mod literal, dar a spus că aceasta înseamnă ca să-şi de-a viaţa pentru alţii, şi astfel va avea viaţă. Deci vedem că acest pas este foarte important, un pas care ne conduce la un botez în moartea Domnului (Rom 6:2-4). La fel cum preoţii la evrei trebuiau să se consacreze în serviciul Domnului, înainte de deveni în slujbă de preoţi (Lev 8:33), la fel şi cei care vor deveni preoţi adevăraţi cu Domnul în Împărăţie trebuie să treacă prin acest proces de sfinţire şi curăţenie prin Spiritul Sfânt Apocalipsa 1:6  “şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”

Urmând Scripturile vom vedea că acesta este momentul când predându-ne Domnului într-o consacrare deplină el va concepe în noi o nouă Creatură şi ne va da Spiritul Sfânt (Iacov 1:18, 2 Cor 5:17)

4.    Apoi la fel cum Domnul a făcut mărturia predării sale lui Dumnezeu printr-un simbol în apă trebuie şi noi să facem acest simbol pentru a arăta celor din jurul nostru decizia şi schimbarea pe care am făcut-o. Aceasta îi spune Ap Pavel lui Timotei în 1 Timotei 6:12  “Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor Martori.” Aceasta vedem că a făcut Ap Petru când a vesti Evanghelia lui Corneliu, după ce a primit Spiritul Sfânt a fost botezat în apă (fapte 10:45-48)

Creştini sinceri care iubesc pe Isus dar nu cunosc planul lui Dumnezeu cu omenirea, spun uneori că au Duhul Sfânt pentru că s-au scufundat în apă. Alţii dimpotrivă care cunosc mai mult din planul lui Dumnezeu nu vreau sa facă scufundarea în apă susţinând că aceasta este numai o formalitate, peste care se poate trece. Probabil că este o formalitate, dar Domnul de ce n-a trecut peste această formalitate, de ce s-a lăsat scufundat în apă? Sigur că El a fost uns ca Mare Preot înainte de a intra în apă. Tot aşa este şi cu sub preoţii cu membrii corpului său (vezi exemplul lui Corneliu din Fapte 10:47) Dar întrebarea rămâne: De ce a trebuit ca şi Domnul care era deja conceput de Duhul Sfânt sa facă şi botezul în apă? Răspunsul îl dă tot Ioan Botezătorul: „…ca El să fie cunoscut lui Israel…”  Ioan 1:31. Cu aceste informaţii vedem că am găsit răspunsul : de ce urmaşii Domnului trebuie să facă şi botezul în apă? Răspunsul este: Pentru ca martorii de sus (îngerii) şi de jos (oamenii), şi care nu pot citi inimile ca şi Tatăl, să ia cunoştinţă de cei  care au făcut deja un legământ cu Dumnezeu, legământ care înseamnă nu numai convertirea de la păcat la dreptate, ci mai mult: concepere de spirit  şi apoi naştere prin înviere ca Noi Creaţii, membrii ai Corpului Uns. În final Marele Preot în felul lui Melchisedec este format din capul Isus şi corpul Său Efeseni 5:30.  

Psalmul 133:2 arată simbolic cum primesc aceştia ungerea cu Spiritul Sfânt de la capul lui „Aaron”. Apostolul spune ca noi am fost morţi dar Dumnezeu ne-a înviat (ne-a conceput)  Efeseni 2:6

Concluzia la care ajungem după toate aceste scripturi este că un credincios primeşte Spiritul sau Duhul Sfânt în momentul când, după ce s-a împăcat cu Dumnezeu (Romani 5:1) îşi ia crucea şi-L urmează pe Isus Romani 12:1. De aici începe legământul de jertfă, de aici primesc aceştia Spiritul Sfânt al înfierii. Ei trebuie să aducă şi ei jertfa VIE nu moartă. Ea este VIE pentru că Isus a făcut-o să fie VIE (îndreptăţită), altfel nu putea fi primită. Iar dovada că a fost primită, pentru cel care o aduce este că primeşte Spiritul Sfânt.

Cine primeşte Duhul Sfânt trebuie să aibă dovada că l-a primit. Cum putem cunoaşte că am primit Spiritul Sfânt? Oricine a făcut paşii specificaţi are siguranţa, „mărturia” Cuvântului lui Dumnezeu, (are Duhul Sfânt) că este copilul lui Dumnezeu; iar aceasta înseamnă, în Veacul Creştin, că este o mlădiţă a viei adevărate ( Ioan 15:5). Pentru aceştia cuvântul lui Dumnezeu  mărturiseşte că ei s-au alăturat Bisericii, care este Corpul lui Cristos. Această mărturie este dată spiritului lor, minţii lor, prin Spiritul lui Dumnezeu care mărturiseşte prin cuvântul Său. Şi acelaşi Spirit al Adevărului îi asigură pe aceştia, că dacă inimile lor continuă credincioase Domnului până la încheierea probării lor—dacă iau zilnic de bunăvoie şi cu bucurie crucea, căutând să urmeze cât mai bine în urmele Învăţătorului, starea lor ca membrii de probă, în Biserica lui Cristos, va fi schimbată curând la starea de membrii reali”…

Luca 11:13  Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”