Ce ne spune Biblia despre aceasta

Un subiect de interes special pentru  mulţi este cel al unui presupus sfîrşit al lumii în jurul anului 2000.

Unii afirmă că acest sfîrşit ar depinde de atitudinea oamenilor faţă de legile şi principiile divine;  sfîrşitul  se va amîna, spun aceştia, dacă oamenii se vor întoarce spre Dumnezeu şi se va grăbi, dacă oamenii vor nesocoti pe Dumnezeu.

Dar ne îndreptăţeşte oare Biblia să vorbim despre un sfîrşit al lumii?

Iată ce declară Dumnezeu în legămîntul făcut cu Noe după potop: "Fac un legămînt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul". Şi Dumnezeu  a  zis :  "Iată  semnul  legămîntului  pe  care-l fac între Mine  şi voi: curcubeul Meu, pe care  l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt" (Genesa 9:11-13). Constatăm deci, că Dumnezeu nu are intenţia să nimicească lumea. Confirmarea acestui fapt o găsim de altfel în multe scripturi; astfel în Psalmul 46 găsim scris: "Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile, pe care le-a făcut El pe pămînt. El a pus capăt războaielor pînă la marginea pămîntului; El a sfărîmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. "Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sînt Domnul: Eu stăpînesc pe pămînt " (Psalm 46:8-10). Deci, El intenţionează să pustiască ura, războaiele şi tot răul de pe pămînt, cum ne spune şi profetul Isaia: "El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul" (Isaia 2:4).

 Din aceste profeţii, ca şi din multe altele, reiese că răul nu va dăinui pe pămînt, că toate practicile rele vor înceta, lăsînd loc păcii şi înţelegerii între oameni. Dar nu numai războaiele vor fi înlăturate, ci şi plînsul,  suferinţa şi moartea: "El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut" (Apocalipsa 21:4).

Aceste vremi sînt numite de însuşi Domnul nostru, "înnoirea tuturor lucrurilor" (Matei 19:28). Conform Bibliei aceste vremi de înnoire, de aşezare din nou a tuturor lucrurilor, au început deja.

Toate lucrurile minunate, realizările ştiinţei  şi tehnicii din ultima sută de ani, descoperirile oamenilor prin îngrijire dumnezeiască, au ca scop înlăturarea blestemului din  Eden şi restabilirea omului şi a locuinţei lui, Pămîntul, la starea de perfecţiune prevăzută de Dumnezeu. Astfel găsim scris: "Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul" (Isaia 35:1); "El va face pustia lui ca un  Rai  şi pămîntul lui uscat ca o grădină a Domnului" (Isaia 51:3).

Acestea ne arată  că nu este vorba despre un sfîrşit al lumii şi o pustiire  a pămîntului, ci în fond despre începutul unei noi ere, aşezate pe baze de dreptate şi iubire: "Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni                nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte" (Isaia 65:17).

Din alte scripturi aflăm că această grandioasă operă de dărîmare a tot ce este rău şi corupt şi de restabilire a păcii, dreptăţii şi fericirii pe pămînt i-a fost încredinţată lui Isus: "El nu va slăbi, nici nu se va lăsa pînă va aşeza dreptatea pe pămînt; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui" (Isaia 42:4) şi "Toiagul de domnie nu se va îndepărta din Iuda. . .Pînă va veni Şilo (adică Mesia) şi de el vor asculta popoarele" (Genesa 49:10).

Admirăm iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru om şi spunem şi noi cu profetul: "De  aceea te aşteptăm, Doamne . . . Căci, cînd se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea" (Isaia 26:8,9).