Fr. Romain Mlotkiewicz, Franţa

Tema discursului se bazează pe textul Sfintelor Scripturi din Isaia 26:9. "Căci, atunci cînd judecăţile tale vor fi pe pămînt, locuitorii lumii vor învăţa Dreptatea".

Aceste cuvinte sînt mai degrabă de încurajare, întărire din moment ce ele duc la dreptate, cînd lumea în general se teme de judecăţile lui Dumnezeu căci ea nu cunoaşte adevăratele însuşiri ale lui Dumnezeu: putere, înţelepciune, dreptate, dragoste, pe care Satan, a căutat întodeauna să le denatureze.

Vorbind de-o zi de judecată de apoi, o mare parte a omenirii este sub influenta fricii, ea se aşteaptă la un mare cataclism., care va alege o minoritate pentru a trăi în bucuria veşnică şi o majoritate pentru a fi predată chinurilor veşnice. Din fericire nu acesta este  adevăratul sens al judecăţilor lui Dumnezeu. Căci judecăţile lui Dumnezeu sînt legate întotdeauna de dreptate. De altfel, omul a acceptat emblema balanţei ca simbol al dreptăţii., fie pentru o folosire curentă (cîntărirea mărfurilor) fie pentru acţiuni morale ( aprobarea sau dezaprobarea comportamentului nostru faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Termenul . Judecată în Biblie este folosit din cuvîntul grec "KRISIS" care înseamnă un anumit timp de probă, şi un verdict, o hotărîre, o sentinţă, cu toate că această intervine ca rezultat al unei analize ale diferitelor elemente ale probei. Noi trebuie să avem deci în minte că termenl "Judecată" consituie o anumită perioadă mai mult sau mai puţin lungă, cîţiva ani, cîteva decenii, cîteva secole, chiar o mie de ani. În timp ce expresiile "Verdict, Decizie, Sancţiune, Sentinţă", vor interveni în timpul acestei perioade de supunere la probă. Hotărîrea poate fi favorabilă faţă de persoană (dacă aceasta îndeplineşte condiţiile cerute de contract în prealabil stabilite); sau defavorabilă (dacă persona  nu s-a supus cerinţelor contractului în prealabil stabilite); În primul caz se va acorda o Recompesă. În al doilea caz o Pedeapsă va urma, aceasta este denumită cu termenul de Condamnare în Sfîntele Scripturi. În ce fel exercită Dumnezeu judcăţile sale faţă de oameni? Fiincă Dumnezeu înseamnă Dreptate, trebuie ca cerinţele faţă de om să fie echitabile, realizabile şi fără nici o cursă. Dumnezeu nu poate judeca decît Fiinţe Responsabile, care au toate facultăţiile fizice, mintale şi morale care vor trebui să fie învăţaţi din Legea Divină. Noi o să vedem în cele patru Judecăţi ale lui Dumnezeu că aşa s-a procedat.

Prima zi sau perioadă de judecată

Trebuie să revenim cu 6.000 de ani mai înainte, la originea creaţiumii şi mai cu seamă la crearea lui Adam şi a Evei. Primii noştri părinţi au fost puşi la probă. Care a fost durata acestei probe? Cam la 1 an sau 2 ani s-a estimat. Adam era şi responsabil de toate faptele sale. Legea Divină era înscrisă în inima sa. Intrucţiunile lui Dumnezeu erau clare şi precise (Genesa 2:15).

Dumnezeu dădu acest ordin omului: "Tu vei putea mînca din toţi arborii grădinii; dar tu nu vei mînca din arborele cunoştinţei binelui şi răului, căci în ziua în care vei mînca din acesta, tu vei muri negreşit".

- Adam a călcat legea în cunoştinţă de cauză şi în mod voluntar.

- Verdictul (rezultatul judecăţii) a fost pronunţat de Dumnezeu: "Murind vei muri".

Era vorba de o pedeapsă dreaptă de o condamnare dreaptă.

Scripturile ne învaţă clar că nu numai adam şi Eva au fost condamnaţi ci că noi toţi, noi ne găsim sub această condamnare cum ne spune apostolul Pavel în Romani 5:12.

"de aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit".

Oare cazul omenirii este foarte disperat? Nu, căci apostolul Pavel ne asigură în versetele următoare că ". . .astfel deci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi".

Această condamnare a fost în realitate ridicată prin Isus Christos (al doilea Adam) cu ocazia crucificării sale şi mai cu seamă cu ocazia învierii Sale.

Cu toate că beneficiul acestei împăcări nu se va acorda în zilele noastre întregii umanităţi după cum vom vedea mai departe.

Aceasta ne arată clar că Adam şi Eva nu putea trece printr-o nouă judecată, printr-o nouă probă, înainte ca plata pentru păcat să fie plătită; înainte ca aceşti condamnaţi să fie eliberaţi din pedeapsa păcatului.

La timpul potrivit Adam şi Eva vor putea din nou să-şi dovedească credincioşia faţă de Dumnezeu pentru că Isus a suferit moartea pentru toţi; Evr. 2:9.

A doua zi sau perioadă de judecată

Perioada următoare care ne vine în minte este Potopul.

Dar putem noi asimila perioada Potopului cu o zi de judecată a oamenilor?

Ar fi o greşeală!

Omenirea se găsea întotdeauna sub sancţiunea Primei Încercări şi Noe şi familia sa, după Potop, n-au fost eliberaţi de sub Prima Condamnare.

Împotriva cui a fost îndreptată această încercare?

Împotriva îngerilor. Cei care nu şi-au păstrat (condiţia) starea iniţială.

Dumnezeu i-a înlănţuit. Iuda 6: "El a păstrat pentru (judecată) ziua judecăţii celei mari, în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat demnitatea, ci şi-au părăsit locuinţa".

Iar progeniturile lor provenite din legătura cu fiicele oamenilor au fost distruse pentru totdeauna în Potop.

A doua zi sau perioadă de Judecată începu pe muntele Sinai

Cu Moise ca mijlocitor al acestui Legămînt special  al legii între Dumnezeu şi Israel doar. respectul acestei Legi trebuie să aducă viaţă acestui popor al lui Israel după cum ne aminteşte apostolul Pavel în Gal. 3:1: "Legea însă nu se întemeiază pe credinţă, ci: Acela care va face aceste lucruri va trăi prin ele".

dar Moise şi poporul lui Israel erau sub sentinţa lui Adam. Încercarea (judecata) nu putea fi valabilă decît pentru fiinţe perfecte.

Atunci Dumnezeu a îndreptăţit pe Moise şi prin el pe tot poporul lui Israel introducînd jertfele animalelor care trebuiau să-i curăţească (prin sînge) temporar.

În felul acesta, respectînd Legămîntul Legii, ei ar fi putut deveni Împărăţia lui Dumnezeu care trebuie să binecuvînteze toate familiile pămîntului.

Proba a durat de la muntele Sinai pînă la intrarea lui Isus în Ierusalim. Majoritatea poporului lui Israel (care s-a întors de la lege) recădeau sub condamnarea Adamică cu reproşurile formulate de Domnul nostru, cu privire la ei, ceea ce citim în Luca 13:34,35:Ierusalime, ierusalime, care omori pe profeţi şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de cîte ori am vrut să te adun, după cum găina-şi adună puii, dar n-ai vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; dar eu vă spun, voi nu mă veţi mai vedea pînă ce veţi zice: Binecuvîntat fie cel ce vine în numele Domnului!"

Dimpotrivă pentru cîţiva dintre ei (ca apostolii) rămaşi credincioşi Legii, el le-a acordat privilegiul de-a fi cu Isus fundamentul acestei Împărăţii.

A trei zi sau perioadă de judecată

La sfîrşitul a ceea ce se numeşte vîrsta Iudaică începu (o probă) o încercare specială, privind un anumit număr de persoane ieşite din poporul Evreu apoi din toate naţiunile.

Nucleul acestei clase (un rest al fiilor lui Israel) Rom 9:27.

- Mai întîi cei 12 apostoli

- Cîteva sute de ucenici ai lui Isus. 1 Cor. 15:6

"Apoi  s-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată".

Apoi cîteva mii după ziua Cincezecimii. Fapt. 2:41.

"Cei care au primit Cuvîntul au fost botezaţi; şi în acea zi numărul ucenicilor crescu la aproape trei mii de suflete.

Sau în Fapt. 4:4:

"Totuşi mulţi din cei care auziră cuvîntul crezură şi numărul bărbaţilor se ridică la cini mii".

Toţi aceştia au fost îndreptăţiţi prin credinţă, sfinţiţi, concepuţi de spirit şi constituiau de atunci ceea ce apostolul Petru menţionează în 1 Pet. 2:9:

"Voi dimpotrivă, voi sînteţi un neam ales, o preoţime regală, un neam sfînt, un popor ales".

Acest lucru a fost posibil căci membrele acestei clase au fost eliberaţi de sub sentinţa Adamică (prin Sîngele vărsat de Christos).

- Îndreptăţiţi prin credinţă.

- Reîmbrăcaţi cu haina de dreptate (datorită meritelor lui Christos).

- Ei sînt sfinţi în ochii lui Dumnezeu, deci în armonie cu El.

Pe aceste baze Dumnezeu poate judeca deci faptele lor.

- Trebuia să ne amintim că sînt mulţi chemaţi, dar puţini aleşi. Mat. 22:14.

Şi de altă parte numărul celor Aleşi este limitat - 144.000. Apoc. 7:4.

Nu va mai fi ocazia de-a ajunge la aceste condiţii privilegiate (dacă mai este posibil în zilele noastre) vor fi oprit. Uşa Înaltei Chemări va fi închisă, lucru care Dumnezeu îl va face la timpul potrivit.

A patra zi sau perioadă de judecată

Fapte 17:31:

"pentru că El a fixat o zi cînd va judeca lumea după dreptate, prin bărbatul pe care l-a hotărît, despre care a dat tuturor o probă sigură înviindu-l din morţi".

Această judecată priveşte lumea întreagă.

S-a pus ea în aplicare?

Nu, dar noi o simţim foarte aproape.

Trebuie mai întîi, ca toţi membrii Bisericii (corpul lui Christos) implicat în a treia zi de judecată, să fie judecaţi şi Învingători Glorificaţi cu Christos.

Numai după glorificarea Bisericii va interveni a patra zi de Judecată anunţată de apostolul Pavel.

Deoarece Christos şi ai săi (membrele Bisericii) vor fi cei care vor judeca atunci lumea. 1 Cor. 6:12 - "Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?"

Cu toate că judecata aprţine lui Dumnezeu, Dumnezeu va stabili pe Christos ca judecător şi El va acţiona ca Mijlocitor (mai bun ca Moise) între popor şi Dumnezeu.

Această zi de judecată nu va fi o zi de groază, nici de teroare după cum mulţi presupun (cu toate că o mare strîmtorare va preceda introducerea ei).

Ea nu va fi de scurtă durată, ci de o mie de ani. Apoc. 20:4: "Ei vor domni cu Christos o mie de ani.

Aceasta va fi o zi de bucurie, de eliberare profetic anunţată după cartea din !1 Cron. 16:31-34:

"Să se bucure cerul şi pămîntul să se înveselească! Domnul împărăţeşte! Să urle marea cu tot ce este în ea! Cîmpia să se înveselească împreună cu tot ce este pe ea!"

Atunci copacii din pădure vor cînta de bucurie înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul.

Lăudaţi pe Domnul căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!

Această veste bună a fost anunţată de un înger păstorilor, la naşterea lui Isus. Luc. 2:10,11:

"Dar îngerul le-a zis: nu vă temeţi; căci eu vă anunţ o veste bună, care va fi pentru toată lumea un prilej de mare bucurie: astăzi în oraşul lui David, vi s-a născut un Mîntuitor, care este Christos Domnul".

Toţi vor fi eliberaţi de sub condamnarea Adamică şi vor putea ajunge la proba individuală introdusă în condiţii ideale, identice celor care stăpîneau în Grădina Eden.

"Toţi vor cunoaşte atunci pe Domnul". Ier. 31:34.

"Tot genunchiul se va pleca". Filip. 2:9-11;

"de aceea Dumnezeu l-a ridicat mai presus şi i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi în cer, pe pămînt şi sub pămînt şi orice limbă să mărturisească că Isus Christos este Domnul, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl".

Rezultatul celei de-a patra zi de judecată va fi:

Pentru unii . . . viaţă veşnică pe pămînt.

Pentru alţii (nesupuşii) . . . Moarte veşnică ( a doua moarte).

Iată în această scurtă expunere (cu siguranţă incomplet), Planul lui Dumnezeu pe care-l descoperim studiind Sfintele Scripturi.