1	La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
2	Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
3	Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
4	Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5	Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
6	El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7	Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
8	Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
9	Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
10	Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.
11	Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;
12	mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
13	Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.
14	Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
15	Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16	Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
17	Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
18	Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
19	Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.
20	Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21	Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;
22	dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23	Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
24	De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``