1	,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``
2	Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,
3	şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.
4	Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
5	Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei.
6	Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;
7	i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit.
8	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9	Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.
10	Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
11	pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.
12	El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.
13	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.
14	I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.
15	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16	Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.
17	Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18	Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.
19	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;
20	a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.
21	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22	Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23	Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24	aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.
25	El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26	Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.
27	Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.
28	Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.
29	A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.
30	Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit.
31	O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32	Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor!
33	El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,
34	ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35	Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.
36	Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37	însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.
38	El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
39	Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
40	El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41	dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42	,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``
43	Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.