1	(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2	Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.
3	Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.
4	Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5	Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
6	Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7	ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8	Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).
9	Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10	ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
11	Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
12	Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.
13	Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
14	Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15	Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
16	la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17	Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:
18	da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,
19	ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20	Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
21	n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22	Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23	Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24	Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25	Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.
26	Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!