Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine

1 Noiembrie

“Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina," zice Domnul, care are milă de tine. Isaia 54:10

Cât de minunat a îndrumat Domnul pe poporul Său! Copiii Săi au fost întotdeauna în grija Sa constantă. Nici un lucru bun nu le-a fost refuzat, și toate lucrurile au fost făcute să lucreze împreună spre binele lor dacă L-au ascultat. Cine s-a încrezut în Domnul mulți ani, prin soare și umbră, prin zâmbete și lacrimi, prin ape liniștite și prin furtună și vijelie, n-a pus la încercare veridicitatea promisiunilor Sale prețioase și credincioșia Sa durabilă! În mod sigur, “Nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit!” (Iosua 23:14). În cele mai mici și în cele mai mari afaceri ale vieții noastre El a vegheat întotdeauna asupra intereselor noastre. În spatele fiecărei încercări există o speranță! W. T. 1914-279 (R 5538:3) (Cântarea 63) V. D. M. 827:5

 

2 Noiembrie

Tot pământul se bucură acum de odihnă și de pace; oamenii izbucnesc în cântece de veselie. Isaia 14:7

Mulțumim lui Dumnezeu pentru perspectiva unei împărății de neclintit, al cărei Împărat va domni în dreptate și ai cărei prinți vor stabili judecata (Isaia 32:1; Proverbe 8:15) și sub stăpânirea cărora întreg pământul va avea odihnă. (Isaia 14:7) Aceasta este împărăția despre care profetul declară că va fi într-adevăr “dorința tuturor neamurilor", odată ce va fi stabilită și binecuvântările ei vor începe să fie înțelese de către lume. Da, cu adevărat “va veni dorința tuturor neamurilor" — cu binecuvântări de viață și sănătate, pace, prosperitate și bună guvernare. W. T. 1902-234 (R 3053:4) (Cântarea 120)

 

3 Noiembrie

Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem, și El va auzi glasul meu. Psalmul 55:17

Neîndoielnic cei mai buni bărbați și femei din lume sunt cei care se roagă, și se roagă regulat, care îngenunchează, așa cum a făcut Daniel. (Daniel 6:10) Neîndoielnic, momentele astfel luate din afacerile pământești sunt bine petrecute și aduc binecuvântări mai mult decât corespunzătoare asupra închinătorului și asupra tuturor lucrurilor cu care are el de-a face. Neîndoielnic, este imposibil să trăiești o viață consacrată neglijând rugăciunea … Pentru creștin acest privilegiu este mai mult sporit prin înțelegerea că “avem la Tatăl un Avocat, pe Isus Hristos, Cel Drept", în al cărui nume atotpredominant ne putem apropia curajoși de tronul harului ceresc, și să obținem milă și să aflăm har pentru ajutor în orice timp de nevoie. W. T. 1911-349 (R 4875:4) (Cântarea 261)

 

4 Noiembrie

Iată, mirele! Matei 25:6

Anunțul, adevărul asupra acestui subiect, este într-adevăr o probă, dovedind care dintre pretinsele fecioare ale Domnului au ulei în vasele lor, spiritul drept al umilinței, răbdării, iubirii, devotamentului, interesului pentru lucrurile Mirelui. Acestea, și numai acestea, sunt dorite de Mire sau li se va permite să intre. |inând seama de aceasta, este evident că lucrarea noastră în prezent este nu numai de a anunța prezența Mirelui, dar și de a-i ajuta pe cei care au ulei în vasele lor să‑și curețe lămpile. Dacă nu este deja prea târziu pentru a cumpăra ulei, curând va fi, și de aceea grija noastră specială ar trebui să fie pentru cei care au uleiul Spiritului Domnului dar care sunt încă adormiți sau moleșiți și au nevoie să li se aducă în atenție vestea prezenței Lui cu blândețe, cu răbdare, cu perseverență. W. T. 1906-315 (R 3869:5) (Cântarea 156)

 

5 Noiembrie

Prin mărturisirea cu gura ajungi la mântuire. Romani 10:10

Aceasta sugerează că un credincios mut nu-și va asigura niciodată chemarea și alegerea. Nu ne referim la aceia care sunt literal muți: ci înțelegem cuvântul “gură" în același sens în care vorbim despre “urechile" inimilor noastre și despre “ochii înțelegerii noastre." O inimă care vede și aude harul lui Dumnezeu, și care îl acceptă cu adevărat, trebuie la timpul cuvenit să devină atât de entuziasmată de lucrurile auzite și văzute, încât să nu se poată reține de la unele manifestări exterioare ale bucuriei, păcii și speranței, încrederii și recunoștinței. După cum a declarat apostolul: “Căci noi nu putem să nu vorbim despre cele ce am văzut și am auzit". Toți creștinii care, după ce au primit lumina adevărului, au văzut îndurarea lui Dumnezeu în planul divin, după ce au gustat că Domnul este milostiv, după ce au auzit minunățiile acestei “mântuiri așa de mari, care, începând să fie vestită de Domnul, ne-a fost adeverită de cei care au auzit-o" — aceștia nu trebuie, nu pot să tacă, nici să pună lumina lor sub o baniță. Dacă fac aceasta, va înseamna stingerea luminii lor, oprirea creșterii lor; și perseverența în aceasta va însemna în final pentru ei nimicire în moartea a doua: pentru că aceia care se rușinează de Domnul și de Cuvântul Lui, după ce au înțeles clar, nu numai că nu sunt potriviți pentru împărăție, dar de unii ca aceștia și Domnul Se va rușina în totalitate. W. T. 1902-73 (R 2966:5) (Cântarea 321)

 

6 Noiembrie

Păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuire. 1 Petru 1:5

În călătoria noastră prin viață aproape zilnic ajungem în locuri și situații care, greșit primite, ar putea schimba întregul nostru curs, de la părtășie și legătură cu Dumnezeu, la păcat și opoziție față de El. Care creștin nu și-a dat seama de anumite crize în viața lui, în care păreau să­‑i vorbească două voci; una favorizând umilința și ascultarea de Dumnezeu cu orice preț; cealaltă îndemnând la încăpățânare sprijinită de mândrie? Dacă suntem creștini înaintați, care prin numeroase învingeri am câștigat o poziție în care asemenea asalturi sunt rare, totuși va fi nevoie să fim atenți și să ne amintim că avem un Adversar foarte viclean, că avem comoara minții noi într-un vas de lut și că în carnea noastră nu locuiește perfecțiunea. Aceste aduceri aminte ar trebui să ne facă foarte umiliți și să ne conducă spre a ne ține strâns de Domnul, și să ne temem și să urâm orice atitudine a purtării și chiar a gândului care ar părea în vreo măsură se să opună voinței divine. W. T. 1908-265 (R 4233:6) (Cântarea 136)

 

7 Noiembrie

Fratele va da la moarte pe fratele său. Matei 10:21

Vai, dacă așa ar fi — ca iubirea lui Dumnezeu să nu ne mai constrângă așa încât nu numai să ne întoarcem de la iubirea și părtășia Lui, ci și să folosim sabia pentru a omorî pe frați! Să se întipărească imaginea aceasta în mințile noastre și să fie pecetluită în inimile noastre, că vin zile pentru Israelul spiritual, zile în care frate va fi împotriva fratelui, zile pe care Domnul le va permite chiar înainte de stabilirea împărăției Sale. Să ne hotărâm că, oricum ar lupta alții, armele luptei noastre nu vor fi trupești și că bătălia noastră nu va fi împotriva acelora care sunt ai Domnului prin legământ, ci împotriva marelui Adversar. Armele trupești nu sunt numai puști și săbii, dar mai vătămătoare și mai aducătoare de moarte este limba, când este folosită pentru a calomnia și a răni. Doamne ferește ca limbile noastre, cu care lăudăm pe Dumnezeu, să aducă daună vreunui om, dar mai cu seamă vreunuia din casa credinței. W. T. 1908-268 (R 4235:5) (Cântarea 393)

 

8 Noiembrie

Priviți la chemarea voastră, fraților: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. 1 Corinteni 1:26

Cât de ciudat! Totuși este chiar modul Domnului de a proceda, să treacă pe lângă cei siguri de sine și mândri, și să spună că numai cei care se umilesc vor fi înălțați și că cei care se înalță vor fi umiliți. Atunci, acest fapt că Dumnezeu nu acceptă decât pe cei umiliți, explică de ce aceia care au primit mesajul în umilință sunt mai cu seamă cei neînsemnați, de jos. Numai cei cu minte umilită, învățați în școala lui Cristos sunt cei în stare și dispuși să-i accepte pe cei de jos care se alătură la standardul Domnului și care pot fi acceptați. A-i iubi pe cei de jos înseamnă că trebuie să-i vedem din punctul de vedere divin și să-i iubim așa cum îi iubește Dumnezeu — nu pentru însușirile lor josnice și inferioare, ci în ciuda acestora; datorită dorințelor inimii lor după Dumnezeu și dreptate. Pe măsură ce ajungem să iubim și să apreciem pe toți cei care apără și luptă pentru acele principii, noi ne luăm poziția cu Dumnezeu și vedem această situație din punct de vedere divin, având compasiune pentru cei care sunt slabi și rătăciți și făcând tot ce putem pentru a-i ajuta, dacă sunt dintre cei care iubesc dreptatea și urăsc nedreptatea și luptă în armonie cu idealurile lor. W. T. 1908-326 (R 4269:4) (Cântarea 6)

 

9 Noiembrie

Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă. Evrei 10:25

După cum David dorea să fie aproape de Cortul întâlnirii, aproape de Domnul, tot așa și noi, membri ai Celui Preaiubit, ar trebui să tânjim după o umblare mai aproape de Dumnezeu, o apropiere de aranjamentul Scaunului Îndurării, Isus Cristos. Aceasta va însemna o dorință de a fi aproape de membrii corpului Său, biserica, de a avea părtășie cu ei, deoarece starea de lucruri este reprezentată prin “sfânta" din Cortul întâlnirii, doar cu un văl între aceasta și starea aceea glorioasă de dincolo de văl. Și nu-i așa, că oricine dorește să fie aproape de Domnul și de cei în părtășie cu El în ceea ce privește noua natură, vor acorda atenție privilegiilor de a arăta lauda Sa manifestându‑și iubirea lor pentru frați, și încrederea și credința lor în Domnul și în lumina, înțelepciunea și iubirea Lui? W. T. 1908-311 (R 4260:5) (Cântarea 363)

 

10 Noiembrie

Și El mi-a zis: “Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână peste mine. 2 Corinteni 12:9

O, spune apostolul, dacă faptul că am această suferință înseamnă mai mult har divin, atunci sunt mulțumit să o păstrez și mi-ar părea rău să mă despart de ea. Să privim astfel, dragi prieteni, încercările, persecuțiile, greutățile noastre — ca fiind permise divin spre binele nostru. Să fim asigurați că Cel care ne-a acceptat în legătura iubirii și care ne-a conceput cu Spiritul Său și ne-a numit fii, nu este nepăsător față de interesele noastre cele mai înalte și nu ar tolera să fim încercați și ispitiți decât dacă El ar face ca toate experiențele acestea să lucreze armonios pentru binele nostru cel mai mare. W. T. 1909-86 (R 4356:6) (Cântarea 43)

 

11 Noiembrie

Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. Fapt. 11:21

Cuvântul mână ca simbol înseamnă putere și îndrumare. Aici avem adevăratul secret al tuturor lucrărilor creștine reușite care vor avea aprobarea divină. Fiecare creștin individual este un deget al Domnului, ca să spunem așa… Dacă vrem să fim folosiți și utili ca instrumente ale lui Dumnezeu, ambasadori, ar trebui să căutăm să fim stimulați și conduși de El. Trebuie să auzim vocea Lui prin Scripturi și trebuie să ne dăm seama de puterea Lui dătătoare de energie în spiritul adevărului… Nici nu trebuie să măsurăm succesul eforturilor noastre prin numărul mare, ca în acest caz, care a fost destul de neobișnuit. Ar trebui totuși să așteptăm ceva roadă a eforturilor noastre, și dacă din întâmplare, prin neînțelepciune în metodele noastre de prezentare a mesajului, am pierdut influența noastră ca “trimiși împuterniciți", ar trebui să căutăm să apreciem lecția unei mai mari înțelepciuni și ar trebui să privim spre Domnul după o ușă deschisă pentru serviciu în alte direcții sau în vreun alt loc, unde lecțiile din experiența noastră ar putea fi puse în aplicare. W. T. 1909-87 (R 4357:2) (Cântarea 226)

 

12 Noiembrie

Eu voi fi negreșit cu tine. Exod 3:12

Textul nostru este o inspirație pentru poporul Domnului de pretutindeni și din toate timpurile, în străduința lui potrivită de a face vreo parte din lucrul Domnului, acordând atenție chemării Sale prin Cuvânt. Dacă Dumnezeu este pentru noi și dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate triumfa împotriva noastră în cele din urmă? Am putea avea, cum a avut și Moise în serviciul lui, diferite greutăți, încercări, supărări și dezamăgiri, pentru că avem comoara naturii noi în vase de lut, și slăbiciunile, imperfecțiunile și lipsa lor de prevedere sigur ne provoacă uneori greutăți și dezamăgiri. În astfel de ocazii datoria noastră este să ne întoarcem ochii înțelegerii spre Cel căruia Îi servim, ai cărui ambasadori și reprezentați suntem, și să ne reamintim promisiunea Lui: “Eu voi fi negreșit cu tine". Aceasta înseamnă victorie finală, deși poate că pe drumuri ocolite, pe care nu le știm și nu le așteptăm, dar care vor dovedi în cele din urmă că ne-au fost folositoare și au fost pentru gloria Domnului nostru. W. T. 1901-361 (R 2910:1) (Cântarea 223)

 

13 Noiembrie

Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău. Amos 4:12

Modul potrivit de a ne pregăti ca să ne întâlnim cu Dumnezeu și să auzim hotărârea Sa cu privire la caracter nu este așa cum se presupune de obicei, prin a începe să fim evlavioși când simțim apropierea bolii sau a morții sau în prezența calamității. Din momentul în care devenim credincioși în Cristos și ne întoarcem de la păcat și căutăm iertarea, devenind astfel potriviți pentru favoarea divină, suntem îndemnați să ne prezentăm Lui trupurile ca jertfe vii și astfel să primim de la El o adoptare a Spiritului Său la părtășie. Aceasta în schimb se dovedește a fi doar calea de intrare în școala lui Cristos, în care ei trebuie să fie învățați, ca fii ai lui Dumnezeu, să fie pregătiți pentru glorioasa lucrare în asociere cu Răscumpărătorul lor în glorioasa Lui împărăție. Pe măsură ce aceștia cresc în har și cunoștință, cresc în aprecierea favorii divine. Cei care sunt în această atitudine a inimii sunt pregătiți să se întâlnească cu Dumnezeul lor oricând. Într-adevăr, întâlnirea lor cu El a început deja, și orice ar face în vreun grad să împiedice continuare ei plăcută, ar fi cu adevărat un dezastru. W. T. 1908-266 (R 4234:5) (Cânt 310)

 

14 Noiembrie

Ferice de cei care n-au văzut și au crezut. Ioan 20:29

Acum, când este întuneric, înainte ca Soarele Dreptății să răsară cu vindecare în razele Sale, pentru a risipi toate îndoielile și temerile și piedicile, Domnul pune un premiu pentru credință, și numai cei care o pot exercita și chiar o exercită pot avea și chiar au anumite răsplăți, privilegii, ocazii și binecuvântări. Despre turma mică a veacului evanghelic este scris: “Umblăm prin credință, nu prin vedere." Îndurăm “ca și cum L-am fi văzut pe Cel care este nevăzut"; alergăm după o coroană și un tron pe care le putem vedea numai cu ochiul credinței; ascultăm de vocea Celui care a vorbit din ceruri, dar a cărui voce este acum susurul blând și subțire pe care numai cei care exercită credința o pot auzi, aprecia și înțelege. În curând va veni timpul când această voce va clătina pământul și va face ca tot pământul să fie umplut de cunoștința Domnului. Atunci ascultarea va fi cuvenită și va aduce binecuvântare; dar ascultarea acum, chiar până la jertfirea intereselor pământești, urmând în urmele Celui care ne-a dat un exemplu, aduce binecuvântări mai mari — binecuvântări care aparțin nu numai vieții de acum, ci și celei viitoare — binecuvântările gloriei, onoarei și nemuririi. W. T. 1901-141 (R 2804:5) (Cântarea 46)

 

15 Noiembrie

Croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale. Evrei 12:13

Ce vrea să spună apostolul? Nu vrea să spună că noi ar trebui să săpăm literal o cărare netedă, nici nu se referă la picioarele noastre literale. Toți suntem de acord cu aceasta. Evident învățătura apostolului este că fiecare dintre oile Domnului are mai multe sau mai puține neajunsuri pământești (imperfecțiune), și drept urmare a acestui șchiopătat este greu pentru acesta să facă progres stabil în urmele Domnului nostru. El îndeamnă ca pe măsură ce aflăm care ne sunt slăbiciunile, fizice și morale, să ne străduim să ne modelăm mersul vieții, așa încât să devenim capabili să învingem dificultățile căii și asalturile Adversarului. Croim cărări drepte alegând un astfel de comportament care să nu agraveze și să nu stârnească inutil slăbiciunile noastre, și astfel să ne facă mai șchiopi. Trebuie să căutăm să învingem șchiopătatul, și pentru a face astfel, trebuie nu numai să ne rugăm, “Nu ne lăsa pe noi în ispită", ci trebuie să căutăm să evităm ispita pe toate căile. Cum facem aceasta? Răspundem, prin exercitarea voinței noastre, sau a angajamentelor noastre — prin hotărâri mentale; sau, cu alte cuvinte, făcând jurăminte sau promisiuni solemne Domnului cu privire la hotărârea noastră de a lua calea potrivită. De aceea, oricine a urmat porunca apostolului exprimată în textul nostru și a făcut jurăminte Domnului, ar trebui să fie credincios să le îndeplinească, dacă vrea să iasă învingător și să aibă aprobarea divină. W. T. 1909-75 (R 4348:2) (Cântarea 114)

 

16 Noiembrie

Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului. Apocalipsa 15:3.

Nouă, care sperăm să fim membrii clasei miresei și comoștenitori cu El, ni se cere să învățăm să cântăm cântarea lui Moise, robul, și cântarea Mielului, pentru că “vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă și binecuvântare!" Înțelegând că această cântare nouă sunt veștile de mare bucurie, care vor fi pentru tot norodul, suntem în aceeași măsură interesați să știm cât de bine am învățat — cât de bine o putem cânta acum. Într-adevăr, aflăm că este un studiu de-o viață să învățăm această lecție. Ne bucurăm în privilegiul de a duce mărturia Dumnezeului nostru tuturor acelora care au urechi de auzit, chiar dacă făcând așa ne aduce învinuiri, priviri încruntate, împotrivire. Răbdarea și credința noastră trebuie să continue, și trebuie să așteptăm împărăția în frumusețea ei și glorioasa noastră “schimbare" ca să spunem și altora, mai eficient ca oricând, despre veștile binecuvântate. W. T. 1908-269 (R 4236:5) (Cântarea 79)

 

17 Noiembrie

Isus Hristos te vindecă. Fapt. 9:34

Textul nostru este din cuvintele lui Petru adresate lui Enea cel paralizat, pe care apostolul l-a găsit în Lida și l-a vindecat. Nu ni se spune că el era unul dintre sfinți; prin urmare, presupunerea este că nu era, ci, cel mult, el era un prieten al unora dintre ei, și că astfel atenția apostolului a fost atrasă asupra lui. Faptul că zăcuse la pat, neputincios de opt ani, a demonstrat că vindecarea a fost un miracol. Faima acestuia s-a răspândit peste tot, și a avut ca rezultat, ni se spune, atragerea multora la Domnul și în biserică. Astfel a stabilit Domnul biserica și a atras în ea pe cei care erau în atitudine de inimă potrivită, folosind atunci miracole, tot așa cum astăzi folosește alte mijloace. Acele miracole n-au putut dura mai mult decât apostolii înșiși, darurile vindecării etc., fiind date numai prin punerea mâinilor apostolilor — și cei doisprezece nu au avut succesori — Ierusalimul ceresc avea douăsprezece temelii, și nu mai multe, și pe ele erau scrise numele celor doisprezece apostoli, și a nimănui altcuiva. W. T. 1902-105 (R 2987:5) (Cântarea 394)

 

18 Noiembrie

Te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. Geneza 12:2.

Împlinirea a început deja în inimile noastre, dar acesta nu este sfârșitul, nu este plinătatea, nu este înțelesul esențial al făgăduințelor; căci în curând această națiune sfântă (corpul lui Cristos, biserica), va fi cu adevărat mare, când va fi umplută cu binecuvântarea și puterea divină, în calitate de împărăție glorificată a lui Dumnezeu. Ne dăm seama, de asemenea, că în timp ce este privilegiul nostru binecuvântat să lăsăm să strălucească asupra altora lumina pe care Domnul, prin Spiritul Său, cu îndurare a făcut-o să strălucească în inimile noastre, totuși, timpul acordării marii binecuvântări este încă în viitor — acesta aparține perioadei pentru care ne rugăm “Vie împărația Ta, facă-se voia Ta pe pământ." Ne gândim că, deși numele nostru poate fi respins acum ca fiind rău, și învinuirile aduse Capului corpului pot cădea și asupra noastră, membrele Sale, cu toate acestea timpul în care numele lui Cristos va fi mare pe tot pământul se grăbește cu siguranță, și acesta fiind numele Mirelui nostru, va fi și numele nostru, ca mireasă a Lui și comoștenitoare cu El. Așteptăm cu bucurie timpul când națiunea sfântă, acum atât de greșit înțeleasă și considerată un popor ciudat, va răsplăti bietei omeniri orbite și înșelate de Satan și bisericii nominale pentru toate relele pricinuite Cristosului, Cap și Corp, binecuvântându-le, întorcându-le bine pentru rău în cel mai înalt grad — învățându-i și ridicându-i pe toți care doresc să se întoarcă la favoarea divină. W. T. 1901-231 (R 2847:2) (Cântarea 286A)

 

19 Noiembrie

Cel care va birui va moșteni aceste lucruri. Eu îi voi fi Dumnezeu și el Îmi va fi fiu. Apocalipsa 21:7

Cei la care se referă nu sunt clasa miresei, aleasă în timpul Veacului Evanghelic, ci clasa oilor din Matei 25 — aceia dintre oameni care, în timpul Veacului Milenar vor deveni oile Domnului și vor asculta vocea Lui. Acestora, la sfârșitul Veacului Milenar, în armonie cu planul Tatălui, El le va spune: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii". Ei nu sunt invitați să moștenească împărăția pregătită pentru noi, în comoștenire cu Domnul, împărăția cerească. Dar, ei vor moșteni pământul, posesiunea cumpărată — ei se vor întoarce întru totul la domeniul tatălui Adam, pe care l-a pierdut pentru el și pentru copiii lui prin neascultare, dar pe care Isus l-a răscumpărat cu propriul Său sânge prețios, și pe care îl va restabili la încheierea Mileniului pentru toți copiii lui Adam care vor accepta favorurile Sale binevoitoare, și care vor fi readuși de El la viață, și astfel devenind fiii Săi, iar El Dumnezeul lor — Tatăl lor. W. T. 1901-201 (R 2833:5) (Cântarea 397)

 

20 Noiembrie

Nădăjduiește în Domnul. Psalmul 27:14.

Unii dintre noi au învățat prin experiență că a încerca s-o iei înaintea Domnului în orice problemă este periculos. Noi nu suntem destul de înțelepți ca să ne conducem noi înșine. Într-adevăr, așa cum a exprimat poetul:

 “Ne temem să atingem

Lucruri care implică atât de mult."

Dacă am putea să recunoaștem fragilitatea situației noastre uneori, aceasta ne-ar face mai modești și mai precauți. Nu numai propriile noastre interese și gloria veșnică sunt în joc, ci și interesele altor membri-tovarăși ai corpului lui Cristos. Un cuvânt pripit, o faptă necugetată, lipsă de atenție în vreun sens al cuvântului, ar putea să conducă la stări nepotrivite de inimă, și, chiar dacă am câștigat făgăduința, aceasta ar putea fi prin strâmtorare, mai degrabă decât pe calea pe care ne-ar fi condus Domnul. W. T. 1908-267 (R 4235:2) (Cântarea 221)

 

21 Noiembrie

Deșteaptă-te, tu, care dormi, scoală-te dintre cei morți și Hristos va străluci peste tine. Efeseni 5:14.

Când “noua creatură" credincioasă, convertită, consacrată, concepută, adoarme și este trezită — când ochii și urechile înțelegerii sale sunt deschise spre a vedea adevăratele condiții ale lumii și a se vedea pe sine însuși ca nouă creatură în Cristos — următoarea sa datorie este să “să se scoale". Scularea sa din morți înseamnă activitatea minții noi, a voinței noi, în îndrumarea și stăpânirea corpului său muritor. Aceasta implică efort, folosirea întregii energii a noii creaturi. A dormi, sau a sta întins după ce te-ai trezit nu cere efort; dar a te scula cere folosirea fiecărui mușchi. Scularea nu este un act instantaneu, ci un proces care cere o mișcare după alta, până este împlinit pe deplin; tot așa este scularea noii creaturi din stările de moarte ale păcatului și încălcării legilor dreptății și adevărului și curățeniei; cere fiecare efort al ei și este o muncă ce implică timp. Într‑adevăr, toți creștinii cu experiență, care au urmat porunca apostolului de a se scula dintre morți, au înțeles că se cer zile, luni, ani de efort energic pentru a se ridica deasupra, mai presus de înclinațiile decăzute ale propriilor lor trupuri, de tendințele comune oamenilor acestei lumi. El vede că, chiar după ce s-a ridicat pe deplin, astfel încât nu mai practică voit păcatul și nici nu‑l mai aprobă la nici un nivel, el tot trebuie să fie în gardă ca să nu fie prins în capcană de slăbiciunea propriului corp muritor; sau de ademenirile acestei lumi; sau de ispitele Adversarului; și astfel să se poticnească iarăși în vreunul din lucrurile păcatului și ale morții din care s-a ridicat prin harul Domnului. W. T. 1902-73 (R 2967:1) (Cântarea 20)

 

22 Noiembrie

Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:20.

Cât despre zilele sărbătorii naționale a recunoștinței (din SUA, n.t.), noi, ca cetățeni ai împărăției cerești, nu avem nevoie deosebită de aceasta; pentru că fiecare zi ar trebui să fie pentru noi o zi a recunoștinței pentru toate lucrurile — pentru prosperitatea “poporului nostru sfânt" sub autoritatea dreaptă a Regelui nostru Cristos, pentru pacea, bucuria și speranța lui glorioasă, pentru privilegiile iluminării și binecuvântării lui spirituale, pentru perfecțiunea legilor lui, pentru dezvoltarea cursului și destinului lui, și, la fel, pentru disciplinarea necesară, care este pentru a-l pregăti pentru viitoarea înălțare și glorie. Fie ca oamenii acestei lumi și creștinii mai puțin luminați să aducă mulțumiri, după cum fără îndoială mulți dintre ei o fac, dintr-o inimă sinceră, pentru binecuvântările comune ale acestei vieți prezente — pentru aerul și lumina soarelui și pentru ploaie, pentru secerișurile îmbelșugate și pentru timpurile de pace în comparație cu națiunile dimprejur. Da, binecuvântat fie Dumnezeu, din a cărui milă bogată aceste binecuvântări îmbelșugate sunt comune — pentru cei drepți și pentru cei nedrepți — și este bine ca atenția tuturor oamenilor să fie îndreptată pentru a le observa și pentru a le aprecia … . Și, după cum lumea le sărbătorește și se bucură de ele, și în anumite privințe aduce mulțumiri lui Dumnezeu pentru adevăratele, glorioasele binecuvântări comune, pe care Tatăl nostru iubitor și binevoitor le revarsă la fel asupra celor răi și asupra celor drepți, fie ca inimile noastre să nu se bucure numai de aceste lucruri, ci de mai înaltele favoruri spirituale acordate fiilor lui Dumnezeu, aducând mulțumiri lui Dumnezeu Tatăl totdeauna și pentru toate în numele Domnului nostru Isus Cristos. W. T. 1893-12 (R 1490:1) (Cântarea 296)

      

23 Noiembrie

El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea își înalță capul. Psalmul 110:7

Înțelegem că, dacă a fost nevoie pentru slăvitul nostru Domn din curțile cerești să bea din pârâul experienței și să dobândească înțelepciune prin lucrurile pe care le-a suferit, le-a îndurat, și prin aceasta să demonstreze încrederea Sa în Dumnezeu, este deopotrivă necesar ca toți membrii corpului Său să bea la fel din pârâu în mersul lor dacă speră să se împărtășească cu Domnul din binecuvântările împărăției — glorie, onoare și nemurire, natura divină. Timpul pentru dragul nostru Învățător să bea din pârâu a trecut, totuși, lecțiile și încurajările ce decurg din aceasta sunt în fața noastră în mărturiile Scripturii. Acum este timpul nostru să bem din pârâul experienței — să învățăm lecțiile necesare pregătirii pentru împărăție. Și nu este suficient că am gustat din pârâul experienței, că am învățat ceva din ascultare, că am îndurat niște încercări, că în anumite ocazii am învățat ascultare prin lucrurile pe care le-am suferit; noi trebuie să continuăm să bem, până putem spune cu bucurie, Tată, voia Ta și nu a noastră să se facă! Dacă nu bem din pârâu în timpul mersului, nu ne vom împărtăși de gloria ce va urma. W. T. 1902-13 (R 2936:1) (Cântarea 151)

 

24 Noiembrie

Pentru ei cuvântul Domnului va fi: “Învățătură peste învățătură … regulă peste regulă". Isaia 28:13.

Experiența creștinului este o școală continuă. Zi de zi învățăm tot mai mult despre noi înșine și despre înțelepciunea și dreptatea lui Dumnezeu. Pe măsură ce învățăm aceste lecții zi de zi, învățăm tot mai mult să dezaprobăm ce este în noi și să ne corectăm. Și astfel, descoperindu-ne propriile noastre imperfecțiuni, ar trebui să învățăm, de fapt, să nu așteptăm perfecțiune de la alții; și ar trebui să apreciem că ei fac tot ce pot pentru a ilustra cele mai înalte idealuri pe care le au cu privire la unitatea și perfecțiunea cerută pentru a deveni membri în corpul lui Cristos. W. T. 1912-337 (R 5124:3) (Cântarea 37)

 

25 Noiembrie

Ca vulturul care își scutură cuibul. Deuteronom 32:11

Astfel permite Domnul uneori încercări, persecuții etc., care din exterior par a implica năruirea celor mai de preț interese, și câteodată produc surpriză poporului Său prin asprime și prin condițiile supărătoare. Cu toate acestea, sub supravegherea divină, scuturarea cuibului și aruncarea responsabilităților asupra poporului Lui poate deveni avantajoasă pentru ei, întărindu-i, ajutându-i. Apoi vine un timp de odihnă și ocazie pentru edificare spirituală, mângâiere, creștere în har și cunoștință. Ferice de aceia care, în timpul scuturării cuibului, sunt dezvoltați potrivit prin providențele Domnului și se lasă învățați de El și făcuți tot mai activi în serviciul Lui — serviciul dreptății, al adevărului și al iubirii. W. T. 1909-55 (R 4335:2) (Cântarea 425)

 

26 Noiembrie

Îi voi arăta cât de mult trebuie să sufere pentru Numele Meu. Fapt. 9:16

Se intră oare în vreun alt serviciu, în afară de cel al Domnului nostru, pe astfel de condiții — promisiuni de suferință? Cu siguranță nu. Totuși cât de cinstit din partea Domnului nostru că nu Și-a chemat ucenicii sub o înțelegere greșită a faptelor! Noi suntem chemați să suferim cu El — să ne jertfim pe noi înșine, interesele noastre pământești — să luăm parte la crucea Lui și prin aceste experiențe să dovedim că am fost concepuți de Spiritul Său, că acesta a fost revărsat larg în inimile noastre și ne-a socotit asemănări ale dragului Fiu al lui Dumnezeu. Credincioșia față de această cauză ne asigură răsplata comoștenirii cu Răscumpărătorul nostru în împărăția Sa; în nici un alt mod nu se poate spera la aceste onoruri ale împărăției. Apostolul a înțeles aceasta și se pare că a dat și ideea că, cu cât urmașii Domnului se pot împărtăși mai mult din suferințele lui Cristos în trup, cu atât mai mare va fi partea lor în gloria care în curând ne va fi descoperită — prin “mădularele trupului Său".

Expresia “pentru Numele Meu" este cuprinzătoare. Include tot ce este în legătură cu planul divin, în care Isus, Mesia, este centrul. Include suferințe pentru adevăr, pentru că adevărul este vital legat de “singurul Nume". Include pe frați, pentru că au chemat Numele lui Cristos și sunt sub Numele Lui, ca membri ai corpului Său. Include toată lucrarea împărăției milenare pentru că El este Capul acesteia și Numele Său, slava Sa, sunt asociate. De aceea, să fim bucuroși de orice suferințe care vin direct sau indirect asupra noastră, din cauza credincioșiei noastre față de “Numele scump" și de diferitele interese care sunt legate de el. W. T.1909-86 (R 4356:6, 7) (Cântarea 131)

 

27 Noiembrie

Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriți biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu sângele Celui al Său. Fapt. 20:28

Bătrânii de pretutindeni trebuie să aibă grijă deosebită, pentru că în orice încercare, cei mai privilegiați și mai proeminenți au cele mai severe asalturi și probe. De aceea apostolul îndeamnă: “Fraților, să nu fiți mulți învățători căci știți că vom primi o judecată mai aspră". Noi, la fel, îndemnăm pe toți bătrânii care în inimă sunt curați, fără egoism, să nu aibă nimic altceva decât iubire și gânduri bune pentru întreaga omenire, și să se umple tot mai mult de roadele și darurile Spiritului sfânt, fiind cu băgare de seamă și la turmă. Amintiți-vă că turma este a Domnului și că voi aveți o responsabilitate față de Domnul la fel cum aveți și față de ea. Amintiți-vă că voi trebuie să vegheați asupra sufletelor (intereselor) lor, ca unii care veți da socoteală marelui Păstor Principal. Amintiți-vă că principalul lucru este iubirea în toate; și, în timp ce nu neglijați doctrinele, acordați atenție deosebită dezvoltării Spiritului Domnului printre diferitele membre ale corpului Său, pentru ca ei să fie “învredniciți să aibă parte de moștenirea sfinților în lumină", și, potrivit voinței divine, să nu sufere poticnindu-se în ziua cea rea, ci făcănd totul, pentru a sta în picioare întregi în Cristos, corpul Său, membrele Sale, jertfitori împreună cu El, moștenitori împreună cu El. W. T. 1909-73 (R 4346:5) (Cântarea 136)

 

28 Noiembrie

Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric. 1 Ioan 1:5

Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind lumină. În cort, El era reprezentat printr-o lumină strălucitoare pe capacul ispășirii, numită gloria Șechină. Domnul nostru Isus, umplut cu lumina Spiritului sfânt, a fost numit “adevărata lumină". Și El a fost Cel care a spus despre urmașii Săi: “Voi sunteți lumina lumii. … Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri". În mod asemănător, puterea divină la Cincizecime a fost reprezentată prin flăcări de lumină, limbi de foc despicate. Tot așa, Spiritul Domnului din Cuvântul Său este ilustrat în Scripturi ca o flacără de lumină dintr-o candelă. După cum citim: Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, o lumină pe cărarea mea. Flacăra iubirii sacre, Spiritul sfânt al Tatălui și al Fiului, a fost aprinsă în inimile noastre prin Cuvântul harului și împărtășirea Spiritului sfânt. În măsura în care am hrănit această flacără (Spiritul) cu adevărul, am devenit lumini arzătoare și strălucitoare în lume — Spiritul Domnului în noi. W. T. 1909-189 (R 4419:4) (Cântarea 36)

 

29 Noiembrie

Cel viu. Am fost mort, și iată, sunt viu în vecii vecilor. Apocalipsa 1:18

Nu există o lecție mai importantă în legătură cu Evanghelia, decât aceea a învierii Domnului nostru Isus. Într‑adevăr, moartea lui Isus ne arată dragostea Sa și iubirea Tatălui pentru noi. Dar, în planul divin, pentru ca omul să poată beneficia în mod corespunzător de moartea lui Isus, El trebuia să învie dintre morți; El trebuia să devină Căpetenia mântuirii noastre, precum și Răscumpărătorul nostru. Un Cristos mort nu putea fi Mântuitorul nostru; după cum s-a zis “… pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi" (Ioan 14:19). … În deplin acord cu prezentarea scripturală, bucuria ne înfioară inimile când ajungem în dimineața învierii zilei milenare și la promisiunea că în ea și prin ea Domnul va șterge toate lacrimile de pe toate fețele. W. T. 1908-154 (R 4175:2) (Cântarea 104)

 

30 Noiembrie

Și fiindcă avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranță a credinței. Evrei 10:21, 22

Dacă copilul lui Dumnezeu vrea să se apropie mult și să aibă constatarea binecuvântată a zâmbetului Tatălui de aprobare în mod continuu, el trebuie să se străduiească să aibă o conștiință fără vină față de Dumnezeu și față de oameni — o conștiință care poate să spună cu adevărat: Mă străduiesc să fac ceea ce este plăcut Domnului, ceea ce este în deplină armonie cu Legământul meu de Jertfă; și de asemenea mă străduiesc să fac ceea ce ar avea pe drept aprobarea oamenilor drepți. Nimic mai puțin decât aceasta nu este admisibil la aceia care s-au consacrat să fie membri ai Preoțimii Împărătești, să-și sacrifice viețile în serviciul Domnului ca să poată domni cu El.

Să nu uităm niciodată că Cel care a început această lucrare bună în noi nu Se schimbă, și dacă noi ne păstrăm inima în armonie cu El, dacă credința noastră în marea Ispășire făcută pentru păcatele noastre este încă fermă și clară și ne reînnoim continuu consacrarea față de El, ținând tot ce avem pe altarul de sacrificiu, lăsând pe Domnul să-l mistuie în felul Său propriu, necăutând propria noastră voință, propria noastră cale, ci numai voința Sa, avem toate motivele de încredere deplină că această lucrare bună va fi sfârșită în noi, că vom intra cu bucurie în Împărăția veșnică a Domnului nostru și-I vom auzi cuvintele de aprobare binecuvântate: “Bine, rob bun și credincios”. W. T. 1914-90 (R 5425:2, 5) (Cântarea 202) V. D. M. 1024:4; 1025:2

 

 

© 2005-2014 Studenţii Bibliei