Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine

1 Decembrie

Când a văzut Isus pe mama Sa și lângă ea stând ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău!” Apoi a zis ucenicului: “Iată mama ta!" Ioan 19:26, 27

Domnul nostru, departe de a se gândi la Sine și la suferința Sa, Se gândea la alții. După cum în timpul misiunii Sale a umblat făcând bine, tot așa și în ora morții Sale, S-a gândit la binele și la bunăstarea altora și prin cuvintele de mai sus a încredințat-o pe mama Sa în grija ucenicului iubitor. Frumoasă este această lecție! Cum ne arată ea lărgimea inimii și a simpatiei Domnului nostru și cum ne învață să nu fim absorbiți în întregime de propriile noastre încercări și dificultăți, mari și mici, ci mai degrabă să fim purtători ai sarcinilor altora, îngăduind ca simpatiile, gândurile și planurile noastre să fie active pentru binecuvântarea tuturor acelora care în vreo măsură sunt în grija noastră în lucrurile naturale sau spirituale. W. T. 1908-153 (R 4173:1) (Cântarea 249)

 

2 Decembrie

Căci prin El … avem intrare la Tatăl, printr-un singur Duh. Efeseni 2:18

Niciodată nu suntem feriți de a fi deviați din drum decât dacă mergem adesea la Tronul Harului; nu putem fi umpluți decât dacă stăm foarte aproape de marea Fântână de la care ne vine umplerea. Noi trebuie să ne ducem zilnic ulciorul de pământ la această Fântână cerească pentru a fi umplut; pentru că suntem vase care curg. Noi nu trebuie să ne simțim descurajați dacă nu găsim în noi creșterea rapidă pe care o dorim. Copacii puternici, solizi care pot rezista și la cele mai cumplite furtuni nu se dezvoltă într-o zi. Creșterea lor este un proces încet, constant. W. T. 1916-183 (R 5912:5) (Cântarea 155) V. D. M. 172:5

 

3 Decembrie

Unii, este adevărat, predică pe Hristos din invidie și din duh de ceartă, dar alții, din bunăvoință. Filipeni 1:15

Să ne păzim ca motivul pentru care apărăm adevărul să nu fie slăvirea noastră proprie, ci dragostea pentru adevăr, pentru Domnul, pentru poporul Său, pentru frați. Dacă dragostea va fi spiritul sau motivul îmbolditor, se va manifesta ca atare printr-o purtare iubitoare, blândă, răbdătoare, smerită față de toți tovarășii slujitori. Să fim “blânzi față de toți”. “Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”, care este rapidă și puternică, să fie cea care taie. W. T. 1911-124 (R 4803:5) (Cântarea 135)

 

4 Decembrie

Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi. 1 Corinteni 3:17

Învățătura cu privire la construirea templului, biserica Domnului, “templu care sunteți voi”, este că cei lumești, metodele lumești, ajutorul și înțelepciunea lumească trebuie respinse. După cum toate pietrele vii trebuie șlefuite, potrivite și pregătite sub observația și îndrumarea marelui Maestru Zidar, Domnul, tot așa, toți slujitorii, toți agenții adevărului angajați în această lucrare trebuie să fie, în măsura în care avem de-a face cu ea, numai din aceia care manifestă o circumcizie a inimii și care astfel se înfățișează ca adevărați israeliți. Mare și serioasă a fost dauna adusă cauzei Domnului prin alegerea unor lucrători a căror recomandare de căpătâi a fost că aveau o oarecare pricepere ca vorbitori publici, un fel bun de a vorbi. Mai degrabă să ne amintim că nimeni nu se poate angaja în această lucrare ca adevărat israelit, decât dacă este în deplin acord cu Maestrul Zidar și dacă arată, prin priceperea lui de a împărți drept Cuvântul Adevărului, că este lucrător care n-are de ce să se rușineze. W. T. 1899-204 (R 2512:5) (Cântarea 274)

 

5 Decembrie

De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. 2 Petru 1:10

Ideea nu este să facem acest lucru în mod perfect, fără a ține cont de dreptatea lui Cristos care să ne acopere încălcările și să ne compenseze lipsurile zilnice; ci dacă, pe lângă credința noastră în dreptatea atribuită a lui Cristos am cultivat toate aceste haruri în limita capacității noastre, nu vom cădea. Când am făcut tot ceea ce putem face, suntem tot robi netrebnici, neîndrăznind să ne încredem în propria noastră dreptate, ci în haina largă care este a noastră prin credința în Cristos, în timp ce, cu o “căutare" consecventă, ducem până la capăt mântuirea noastră cu frică și cutremur, știind că dreptatea lui Cristos este aplicată numai acelora care doresc să se lepede de păcat și să urmărească acea “sfințenie fără care nimeni nu va vedea pe Domnul”. W. T.1897-150 (R 2155:6) (Cântarea 136)

 

6 Decembrie

Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos. Coloseni 3:23, 24

Principiile de bază ale religiei creștine sunt fondate pe aceste linii, care sunt opusul liniilor de gândire și de comportament ale lumii; și anume: cel mai mare în biserică este cel care este cel mai mare slujitor, cel care acordă cel mai mult ajutor altora. Cel mai mare slujitor în biserică a fost însuși marele Cap al ei, care și-a dat chiar și viața pentru noi. Și aceia dintre urmașii Lui care doresc să fie mult apreciați de Domnul și astfel apreciați de tovarășii lor, sunt îndemnați să calce îndeaproape pe urmele Învățătorului, și cu umilință a inimii să fie gata și să caute să-și dea viața pentru frați. Aceasta nu înseamnă doar un serviciu formal, ci înseamnă un serviciu real. Vedem că jertfa Domnului nostru nu a fost doar o formă sau o declarare a interesului și a iubirii, ci a fost o dăruire a vieții Sale ca preț de cumpărare pentru viața noastră. Tot așa și noi: nu trebuie să ne iubim unii pe alții și să ne slujim unii pe alții numai cu vorba, cu declarația, cu titlul (așa cum, de exemplu, numele de “slujitor” înseamnă servitor); ci noi trebuie să ne slujim unii pe alții așa cum trebuie să ne iubim unii pe alții, “cu fapta și cu adevărul”. W. T. 1898-228 (R 2343:5) (Cântarea 121)

 

7 Decembrie

Nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. Matei 10:20

Numai cei pe care Dumnezeu i-a rânduit în sensul că le-a dat Spiritul sfânt al stării de fii sunt împuterniciți sau autorizați să predice în numele Domnului. Toate ceremoniile de pe Pământ și toate mâinile tuturor episcopilor nu pot da autoritate nimănui să vorbească în numele lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus nu Și-a început lucrarea de slujire până când a primit rânduirea lui Dumnezeu. La timpul consacrării și a botezului Său, Spiritul sfânt a venit peste El, ungându-L, consacrându‑L, autorizându-L să predice veștile bune celor blânzi, să panseze inimile zdrobite, să vestească libertate captivilor, să vestească anul de îndurare al Domnului, să mângâie pe cei care plâng. Isa. 61:1, 2.

Același Spirit sfânt este autoritate pentru oricine l-a primit, să spună tot ce înțelege privitor la planul lui Dumnezeu, tuturor celor care au ureche de auzit — în special celor blânzi, celor cu inima zdrobită, celor care caută pe Dumnezeu. Deși apostolul Pavel sugerează că femeile membri ai bisericii nu trebuie să predice în public, aceasta nu se interpune faptului că toți cei care au primit Spiritul sfânt au ungerea de a propovădui și a învăța conform limitelor și ocaziilor condiției lor legate de sex. Și uneori învățarea privată este la fel de eficientă ca aceea publică. W. T. 1913-364 (R 5363:2) (Cântarea 350) V. D. M. 1126:1-2

 

8 Decembrie

El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Matei 5:45

Acum când citim Textul nostru de Bază, vedem că ne spune că Dumnezeul nostru este îndurător, iubitor, milos, bun, chiar și față de cei nemulțumitori, de cei nedrepți, chiar și față de cei păcătoși, astfel că noi ar trebui să fim blânzi, generoși, iubitori, ar trebui să facem bine la toți oamenii când avem ocazia și în special la cei din Casa Credinței. Această viziune a lui Dumnezeu atrage inimile noastre; și cu cât Îl studiem mai mult pe acest Dumnezeu al Iubirii, cu atât ne dăm seama mai mult că El este singurul Dumnezeu iubitor și adevărat, și că toate concepțiile noastre greșite anterioare au fost nereale, neiubitoare, neadevărate — dumnezei fabricați de noi — și cu atât vedem mai mult că țările civilizate și-au creat idoli crezuri cu condei, tipar, cerneală și hârtie, mai oribili decât oricare alții făcuți vreodată de păgâni din fier, piatră, bronz sau lut.

Să ținem tare de ceea ce este bun — Cuvântul sigur al lui Dumnezeu. Să îndepărtăm teoriile omenești ale Veacurilor Întunecate, care ne-au prezentat în mare măsură în lumină falsă Mesajul divin. Astfel vom da atenție cuvintelor Învățătorului: “Veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face liberi”. W. T. 1914-168 (R 5474:5) (Cântarea 125) V. D. M. 936:7, 9

 

9 Decembrie

Vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Matei 6:10

Această rugăciune a fost rostită timp de mai bine de o mie opt sute de ani și copiii lui Dumnezeu nu au văzut încă Împărăția Lui stabilită. Să încetăm să ne mai rugăm? O, nu! Suntem asigurați că ea va veni într-adevăr. Chiar acum ea este tocmai la uși! Împărăția lui Dumnezeu va fi deplin stabilită; și va veni timpul când nu va mai fi nici o neloialitate pe întreg pământul, după cum nu este acum în ceruri. Rugăciunile noastre nu vor aduce Împărăția lui Dumnezeu nici cu un minut mai repede decât a plănuit El, dar ne rugăm pentru a-L asigura pe Domnul că noi o așteptăm în armonie cu făgăduința Lui sigură. Rugându-ne astfel și necăzând de oboseală, copiii Domnului se întăresc. Glorioasa Împărăție a lui Dumnezeu se va manifesta — și aceasta curând! Atunci toți cei care au ajuns la asemănarea caracterului cu Domnul nostru Isus Cristos vor fi înălțați ca să domnească cu El în această Împărăție. W. T. 1915-186 (R 5710:4) (Cântarea 66) V. D. M. 543:7

 

10 Decembrie

Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul? Evrei 13:6

Lumea s-a mirat adesea de calmul celor micuți, umiliți ai Domnului în situații care ar face și cea mai curajoasă inimă să tremure. Dar pentru a urma cursul în viață care Îl va glorifica pe Dumnezeul nostru și-I va preamări harul, pentru a fi în stare să înfruntăm cu înțelepciune și curaj încercările și dificultățile care vin asupra noastră ca creștini, reprezentanți ai Împăratului cerurilor, și pentru a le întâmpina în spiritul bucuriei, socotind toate necazurile noastre ca o bucurie, este necesar ca inimile noastre să fie în acord cu Domnul, să nu avem altă voință decât a Lui, iar frica de om, care aduce o cursă, să fie înfrântă. Nu putem realiza aceasta prin puterea noastră, ci numai prin puterea lui Dumnezeu. Suntem învățați să ne fie frică de Iehova, și nu de un muritor slab. Cel drept este curajos ca un leu, pașnic ca un porumbel și blând ca un miel. Această combinație specială de curaj, spirit pașnic și blândețe ar trebui să caracterizeze pe orice creștin. W. T. 1914-283 (R 5540:5) (Cântarea 38) V. D. M. 826:5

 

11 Decembrie

Lucrările pe care le fac Eu mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. Ioan 5:36

Minunile pe care le-a făcut Domnul nostru aveau numai scopul de a fi suficiente pentru a I se putea stabili identitatea și nu aveau scopul de a stabili un precedent pentru vindecarea lumii sau a bisericii. Mărețul timp de vindecare al Domnului este denumit în Scripturi “timpul restabilirii”. Când vor veni acele vremuri, când va fi stabilită împărăția milenară, vindecarea națiunilor va fi marea lucrare; și aceasta nu va fi numai o vindecare fizică, ci și una intelectuală și morală care, treptat, îi va aduce pe toți care vor avea o stare potrivită, înapoi la tot ce a fost pierdut în Eden, cu o cunoștință crescută prin experiență. W. T. 1905-30 (R 3495:5) (Cântarea 62)

 

12 Decembrie

Să nu te părăsească bunătatea și adevărul: lea­­gă-ți‑le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale. Proverbe 3:3

Ca cineva, femeie sau bărbat, să aibă în minte principiile adevărului și dreptății, înseamnă să fie cu totul drept, în care adevărul, puritatea, bunătatea să aibă stăpânire. Însă o persoană în care numai aceste principii stăpânesc, ar trebui să cultive tot mai mult mila. Ar trebui să le legăm pe acestea la gât. Sensul este acela de lănțișor sau de panglică ornamentală. Așa cum un bărbat își pune la gât o cravată cu o bijuterie ca ornament, pusă ca să se vadă, la fel și aceste calități ale caracterului sunt bijuterii. Dați-le un loc proeminent; pentru că vă vor ajuta să fiți mai buni, vă vor ajuta să fiți mai acceptabili pentru Domnul.

Locul preferabil pentru etalarea unei bijuterii este gâtul. Acolo bijuteria este în special evidentă și ornamentală. Astfel noi trebuie să fixăm aceste calități nobile ale caracterului acolo unde se vor vedea în toate lucrurile vieții. Dacă vindem sau cumpărăm, sau orice lucru am face, trebuie să purtăm aceste podoabe. Ele vor arăta care este caracterul unui bărbat sau al unei femei — chiar la exterior — chiar în față. Ele trebuie să se vadă când ne întâlnim cu alții. Nu trebuie să fie nimic josnic, nimic vrednic de dispreț, nimic zgârcit în noi. W. T. 1913-275 (R 5309:2) (Cântarea 238) V. D. M. 1221:5, 6

 

13 Decembrie

Răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele. Efeseni 5:16

Aceasta înseamnă a cumpăra înapoi timpul, ca și cum el ar fi deja ipotecat. Și chiar așa este; grijile acestei vieți, nevoile ei, obiceiurile lumii, tendințele noastre decăzute, toate ar absorbi fiecare oră a vieții pentru lucrurile care aparțin de această viață, pe când în calitate de noi creaturi, noile noastre speranțe, scopuri și eforturi sunt în mod potrivit centrate asupra lucrurilor de sus, cerești, lucrurile Împăratului. De unde putem obține timpul necesar în care să studiem și să ne reîmprospătăm prin enumerarea din nou a binecuvântărilor, a făgăduințelor și a favorurilor care sunt ale noastre, ca noi creaturi? Și de unde facem rost de timp pentru a spune aceste vești bune și altora? Dacă îngăduim spiritului lumii să ne conducă, nu vom avea timp pentru nici unul din aceste lucruri și vom da greș; însă în calitate de copii înțelepți ai Domnului, și nu neînțelepți, vom vedea și vom aprecia importanța mai mare a lucrurilor cerești și vom fi gata să sacrificăm interesele, obiceiurile și ambițiile noastre pământești în favoarea celor cerești. În felul acesta putem răscumpăra sau cumpăra înapoi timpul care înainte era cheltuit pentru lucrurile lumești, pentru ca de acum încolo să putem petrece acest timp în interesul nostru și al altor creații noi, în serviciul Domnului și Învățătorului nostru căruia I-am consacrat totul, ceea ce găsim a fi atât de puțin peste lucrurile necesare de care să ne îngrijim în mod cinstit pentru viața actuală. W. T.1908-185 (R 4190:2) (Cântarea 7)

 

14 Decembrie

În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica. 1 Ioan 4:18

Există o frică sau reverență potrivită și o grijă de a nu‑L supăra pe Tatăl nostru Ceresc și pe Răscumpărătorul nostru, pe care dorim să nu le pierdem niciodată. Iubirea desăvârșită nu va alunga această frică, ci mai degrabă o va face să crească. Frica pe care dragostea o izgonește este timiditatea, o frică sau o groază servilă de Domnul, sau de Satan sau de îngerii căzuți, sau de oameni și de ceea ce ar putea să ne facă ei. Dragostea desăvârșită nu poate fi atinsă fără cunoștință, credință, curaj și învingere. Ea este rezultatul aplicării întregului aranjament divin care ne aduce mai aproape de Dumnezeu și care ne face cu adevărat să fim recunoscători și să apreciem scopurile milostive și atotputernicia Sa pentru împlinirea lor. W. T. 1909-122 (R 4379:1) (Cântarea 111)

 

15 Decembrie

Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru. 2 Corinteni 4:10

Înțelegem că aici el se referă la corpul omenesc. Noua Creatură deține acest corp. La oamenii din lume nu sunt două personalități, ci numai o creatură. Această dualitate a personalității este aplicabilă numai la cei care au fost concepuți de Spiritul sfânt. Vechiul trup suferă; dar Noua Creatură se bucură, voioasă să fie în serviciu — mulțumește lui Dumnezeu zi de zi cu privire la necazurile ei, știind că acestea au ca rezultat “mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă".

Astfel viața lui Isus este arătată prin noi lumii și fraților. Lumea nu poate înțelege. Ei spun: “Dacă aș fi eu în locul tău, într-o astfel de încercare, m-aș simți îngrozitor. Dar tu te bucuri!” Deci ei nu pot înțelege. Dar noi avem o înnoire a vieții pe care lumea nu o poate aprecia. Toți care pot aprecia aceasta trebuie să crească zilnic în har și cunoștință. Noi trebuie să arătăm tot mai mult din viața Domnului nostru în caracterele noastre și în trupurile noastre. Astfel vom arăta tot mai mult din Spiritul Domnului, făcând mai mult din lucrarea Domnului, devenind tot mai asemenea lui Isus — toate pregătindu-ne pentru slava de dincolo, când Noua Creatură va fi desăvârșită, când vom avea toate perfecțiunile și gloriile noii naturi. W. T. 1915-122 (R 5671:6) (Cântarea 13) V. D. M. 606:4, 5

 

16 Decembrie

Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. Ioan 10:11

Domnul nostru a dorit să fie înțeles faptul că viața Sa, pe care avea să Și-o dea nu peste mult timp, era cedată în mod voluntar. A fost necesar ca ucenicii Lui să știe aceasta, nu numai pentru a-L aprecia mai mult pe Domnul lor, ci în special pentru a-și da seama că El este Răscumpărătorul, a cărui jertfă voluntară pentru păcatele noastre l-a răscumpărat pe tatăl Adam și întreaga lui rasă. Pentru a avea încredere în rezultat, ei trebuiau să aibă încredere în învierea Lui — că așa a dorit Tatăl și că El Și-a dat aprobarea sau autoritatea sau puterea în acest scop. Domnul nostru a recunoscut că toată autoritatea, toată puterea în legătură cu readucerea Sa la viață a fost de la Tatăl. El S-a încrezut în Tatăl în mod absolut și făcând astfel a putut să-Și dea chiar viața pentru turmă. Același lucru va fi adevărat despre toți cei care doresc să calce pe urmele Lui. Pentru a fi credincioși în predarea vieții noastre, trebuie să avem credință în Tatăl și în marele plan de mântuire, care depinde de jertfa Domnului nostru. Având acest lucru clar în mințile noastre, putem avea har și tărie în orice vreme de nevoie. W. T.1905-91 (R 3528:6) (Cântarea 235)

 

17 Decembrie

Cele trei cete au sunat din trompete și au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă și trompetele cu mâna dreaptă ca să sune, și au strigat: “Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” Judecători 7:20

Căpetenia noastră, Domnul, a dat instrucțiuni deosebite celor pe care îi va folosi în mod special în lupta cu răul acum în desfășurare. Fiecare va urma exemplul Căpeteniei mântuirii noastre. Mai întâi, vor suna din trâmbiță, lucrul acesta reprezentând propovăduirea adevărului, și vor anunța că sabia Spiritului adevărului este de la Iehova și de la Fiul Său uns; și în al doilea rând, își vor sparge urcioarele și vor lăsa ca lumina lor să strălucească. Urcioarele reprezintă vasele noastre pământești, iar spargerea lor cu scopul de a lăsa lumina să strălucească, semnifică ceea ce ne îndeamnă apostolul prin cuvintele: “Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu … slujirea voastră înțeleaptă”. Noi vedem cum Căpetenia noastră principală Și-a spart vasul Său pământesc; vedem ce lumină s-a revărsat din el. Cea mai mare ambiție a noastră trebuie să fie aceea de a-I urma exemplul, de a călca pe urmele Sale, de a ne da viața pentru frați după cum El Și‑a dat viața pentru noi. Între timp sunarea din trâmbiță trebuie să înainteze, precum și strigarea în numele lui Iehova, Căpetenia noastră, iar sabia Spiritului adevărului trebuie mânuită. Rezultatul va fi victorie, dușmanii Domnului vor fi învinși. W. T.1907-331 (R 4083:5) (Cântarea 24)

 

18 Decembrie

Domnul păzește pe toți cei care Îl iubesc. Psalmul 145:20

Când observăm grija providențială divină pentru poporul tipic al lui Dumnezeu, aceasta ne sporește credința și încrederea pe care o avem în calitate de copii spirituali ai Lui, pentru că, împreună cu apostolul, ne gândim că dacă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult pe când eram încă păcătoși, încât Și-a dat Fiul pentru noi, cu cât mai mult ne iubește acum, când nu mai suntem păcătoși, necunoscuți, străini, ci ne-am consacrat Lui și căutăm să umblăm pe urmele Răscumpărătorului nostru. Tot așa, ne gândim că dacă Dumnezeu Și-a folosit grija providențială în interesul poporului Său tipic, El este tot atât de dispus și dornic să facă tot atâta, și chiar mai mult pentru Israelul Său spiritual — pentru adevărații israeliți în care nu se găsește vicleșug — cei care au intrat într-un legământ cu El și care caută să umble nu potrivit cărnii, ci potrivit Spiritului. Textul nostru este în acord cu acest gând. “Domnul păzește pe toți cei care Îl iubesc.” Adevărat, El are o iubire compătimitoare pentru lume, iubire care L-a determinat să asigure răscumpărarea pentru toți la timpul potrivit — toți cei răscumpărați vor avea o manifestare a iubirii și grijii divine pentru interesele lor — dar acum, în timpul Veacului Evanghelic, binecuvântările divine sunt acordate celor care vor forma Biserica, Trupul lui Cristos, care Îl iubesc mai mult decât își iubesc casele sau pământurile, părinții sau copiii, sau pe ei înșiși. Toți cei care pot declara în inima lor loialitate față de Domnul, credința și încrederea lor în El, pot fi siguri că toate lucrurile sunt supravegheate pentru binele lor și lucrează pentru binele lor, atât în cele pământești, cât și în cele veșnice. W. T. 1905-333 (R 3658:5) (Cântarea 211)

 

19 Decembrie

Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Ioan 7:37

Textul nostru este chiar în conformitate cu lecția sugerată — aceea că înainte ca cineva să vină la Domnul el trebuie să înseteze, trebuie să aibă o apreciere a ceea ce are Domnul de oferit — apa, împrospătarea, vieții veșnice. Aceasta înseamnă că el trebuie să afle că este păcătos și sub sentința morții, și că nu există altă speranță pentru o viață viitoare decât prin Cristos. Venirea la Domnul este apropierea prin credință. Setea este dorința noastră. Noi bem, sau ne însușim mesajul divin. “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.” Apa este simbolul adevărului. Făgăduința binecuvântării celor care “flămânzesc și însetează după dreptate” este în deplin acord cu aceasta. Făgăduința este aceasta: “Vor fi săturați”. Și aceasta este în armonie cu afirmația Domnului nostru din lecția noastră: “Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” W. T. 1908-45 (R 4132:4) (Cântarea 174)

 

20 Decembrie

Păziți-vă de falsa circumcizie. Căci noi suntem circumciși, noi care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus și care nu ne încredem în noi înșine. Filipeni 3:2, 3

Nici un om natural din rasa căzută nu a avut o inimă deplin circumcisă. Și cei care o au sunt morți față de lume. Speranțele, țelurile și ambițiile lor sunt răstignite și ei sunt vii pentru Dumnezeu. Oricine își dă seama că are o astfel de stare a inimii are de fapt o dovadă binecuvântată a primirii sale de către Dumnezeu și a moștenirii tuturor făgăduințelor nespus de mari și scumpe — dacă el va rămâne credincios chiar până la moarte. Dar toți aceștia să se ferească de falsa circumcizie, de spiritul de ceartă și de separare; pentru că în încercările de foc ale acestei zile rele, toți aceștia vor cădea cu siguranță și numai cei care se închină lui Dumnezeu în Spirit și în adevăr vor putea sta în picioare. Deja pentru unii proba răbdării se dovedește severă; și cu siguranță va fi și mai severă. “Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului.” Nu există nici un fel de asigurare că unul care nu s-a devotat Domnului pe deplin și fără rezerve va putea sta în picioare în această zi rea. Dar cei care au făcut așa și care sunt încă credincioși legământului lor au motiv să se bucure în Isus Cristos, al cărui har le este de ajuns și al cărui sânge scump a plătit răscumpărarea lor. W. T. 1894-219 (R 1671:4) (Cântarea 48)

 

21 Decembrie

Când se înmulțesc cei drepți, poporul se bucură. Proverbe 29:2

Textul nostru se poate aplica numai parțial la orice împărăție a oamenilor din timpul acestei “lumi rele de acum”, asupra căreia Satan a încercat să preia controlul ca prințul ei. Din cauza slăbiciunilor înnăscute ale rasei noastre, chiar și cei mai buni oameni sunt departe de dreptatea absolută și, în consecință, nici un guvern din prezent, nici un guvern condus de oameni imperfecți nu poate îndeplini prevederile textului nostru. Acest lucru este sugerat de-a lungul întregii Scripturi, în care Domnul făgăduiește că Își va stabili Împărăția între oameni și că sub guvernul lui Emanuel vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Pentru acest motiv poporul Domnului se roagă încă: “Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în ceruri, așa și pe pământ”; din acest motiv apostolul spune că “până în ziua de azi, toată creația suspină și suferă durerile nașterii” așteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Fiii lui Dumnezeu, turma mică, împreună cu Capul ei, Domnul Isus, vor alcătui în curând pe cei drepți care, prin aranjamentul divin, fondat pe marea jertfă de împăcare, vor avea autoritate, putere și control guvernamental asupra lumii. Despre acel timp și despre marele Conducător, Cap și Corp, este scris: “În zilele lui cel drept va înflori”. În ziua Lui, Satan va fi legat pentru o mie de ani, pentru a nu mai înșela pe oameni, și toate influențele dreptății și ale adevărului vor fi dezlegate, astfel încât lumea să fie inundată de lumina și cunoștința gloriei lui Dumnezeu. Sub acele condiții binecuvântate, oricine va putea lua nestingherit din apa vieții și să trăiască veșnic. W. T. 1903-447 (R 3285:5) (Cântarea 398)

 

22 Decembrie

Doamne, deschide-mi buzele și gura mea va vesti lauda Ta. Psalmul 51:15

Această expresie sugerează că nimeni nu se poate aștepta să-și deschidă în mod potrivit buzele pentru a vesti laudele Domnului și a face chemarea din întuneric la lumina Sa minunată, decât dacă Domnul i-a deschis mai întâi buzele cu mila și adevărul Său; căci cum altfel s-ar putea aștepta cineva să spună veștile bune de mare bucurie care vor fi pentru tot poporul? Aceasta implică, în egală măsură, că toți cei cărora li s-au iertat păcatele ar trebui să fie într-o stare de spirit ca să facă o consacrare deplină a tot ce au Domnului, și apoi aceștia se pot aștepta la o deschidere a buzelor pentru ca mesajul adevărului și harului lui Dumnezeu să se reverse din ei spre instruirea și binecuvântarea altora — după cum este scris: “Harul este turnat pe buzele tale”. “Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.” În timp ce acestea sunt în mod special potrivite pentru dragul nostru Răscumpărător, ele sunt de asemenea potrivite pentru fiecare membru al “Bisericii, care este Corpul Său”, și toți cei care pretind că sunt din “Corp”, cărora nu li s-au deschis buzele pentru a-L mărturisi pe Domnul în măsura ocaziilor lor, au motiv să pună sub semnul întrebării tot ce se referă la relația lor cu Domnul. W. T. 1903-386 (R 3255:3) (Cântarea 278)

 

23 Decembrie

Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și M-am așezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie. Apocalipsa 3:21

Cei care au credință în Dumnezeu au încă de câștigat bătălii, dar nu cu arme trupești. Învingerile lor însă se bazează pe același principiu care a acționat favorabil în cazul lui David. Credința în Dumnezeu stă la bază — înțelegerea că această cauză în care luptă ei este o cauză aprobată de Dumnezeu. Un curaj potrivit credinței lor — o credință care s-a dezvoltat treptat în victoriile precedente asupra unor dușmani mai mici, ca în cazul lui David — ajută să dea curaj și putere pentru lupta cu cei mai înspăimântători uriași pe care i-am putea întâlni. W. T. 1915-105 (R 5662:4) (Cântarea 200) V. D. M. 624:3

 

24 Decembrie

Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul. Luca 2:10

Oriunde a ajuns vestea despre iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu, chiar amestecată cu diverse neadevăruri, a dus cu ea mai multă sau mai puțină binecuvântare — a adus binecuvântare chiar și ascultătorilor neatenți, care nu sunt împlinitori ai Cuvântului; și mai multă binecuvântare celor care aud în parte și se supun parțial. Dar cea mai mare binecuvântare a fost pentru turma mică, pentru preoțimea regală care, intrând în spiritul aranjamentului divin, și-au dat seama de îndreptățirea lor prin credința în sângele prețios, și în armonie cu invitația Domnului au mers înainte prezentându-se ca o jertfă vie ca să poată avea părtășie cu Cristos în suferințele actuale, și, de asemenea, în curând, în gloriile Împărăției care va urma. Mai cu seamă această clasă se bucură acum de o descoperire încă mai deplină a Cuvântului divin atât de mult întunecat de erorile Evului Mediu; mai cu seamă această clasă se bucură acum de înțelegerea lungimii și lărgimii, înălțimii și adâncimii iubirii și a planului divin care a cumpărat întreaga lume și care, în cele din urmă, va recupera din degradarea actuală pe toți cei care, sub condițiile favorabile ale Împărăției Milenare, vor dezvolta caracterul pe care Dumnezeu îl cere de la toți cei care vor avea viața veșnică — iubire pentru dreptate și ură pentru nelegiuire. W. T. 1902-364 (R 3115:6) (Cântarea 376)

 

25 Decembrie

Căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Luca 2:11

Să ne veselim în acest anotimp de bucurie al anului și să avem inimile pline de apreciere a iubirii și mărinimiei divine care ne-a dat marele dar, pe Mesia, și astfel indirect o cunoștință despre Împărăția care va veni și a părtășiei noastre în acea Împărăție, care va binecuvânta lumea. Deoarece în dar am primit, în dar să dăm, și astfel să-L imităm pe Domnul și pe Tatăl Ceresc. Unii pot avea ocazia să dea multe daruri de multe feluri. Toți vor avea privilegiul de a oferi semenilor, direct sau indirect, darurile iubirii lui Dumnezeu, făcându-le cunoscute bogățiile harului Său, așa cum este prezentat în “Planul divin al Veacurilor”. Mesajul iubirii lui Dumnezeu este cel mai prețios lucru pe care l-am primit vreodată, și când oferim altora daruri, să avem în gând faptul că indiferent ce am putea sau n-am putea oferi dragilor noștri prieteni, vecini sau iubiți, întotdeauna putem oferi acest mesaj; iar felul și comportamentul nostru general ar trebui să arate cum îl prețuim noi mai presus decât mărgăritarele, și astfel putem recomanda cel mai bine Darul lui Dumnezeu altora și să-i ajutăm să-l aprecieze. În astfel de prezentări, cuvintele amabile, privirile amabile vor izvorî dintr-o inimă iubitoare care ea însăși a fost salvată prin puterea adevărului de sub stăpânirea Adversarului, a păcatului și a egoismului. Să învățăm să răspândim aceste daruri ale harului și adevărului și influențele fericitoare tuturor din jurul nostru, nu numai o dată pe an, ci în fiecare zi și în fiecare oră, și nu numai prietenilor noștri, ci, asemenea lui Dumnezeu, și dușmanilor noștri, căci “El este bun cu cei nemulțumitori" și face “să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni". W. T. 1908-381 (R 4298:6) (Cântarea 401)

 

26 Decembrie

Lovească-mă cel drept, căci aceasta îmi este o favoare; să mă mustre: este ca untdelemnul turnat pe capul meu să nu-mi întorc capul de la el. Psalmul 141:5

În această utilizare a cuvântului “drept”, textul pare să indice că toți cei care sunt poporul Domnului ar trebui să fie în stare să mustre și să corecteze în dreptate într‑un fel care ar fi de ajutor celor corectați, și spre binele lor; într-un fel care va aduce o măsură de alinare, binecuvântare și împrospătare, într-un fel care ar fi ca untdelemnul minunat sau frumos mirositor, al cărui parfum s-ar păstra ore întregi. Având acest gând în minte, găsim aici o lecție foarte valoroasă. În primul rând, noi ar trebui să fim din aceia care primesc corectările ca venind de la Domnul și care sunt bucuroși să fie corectați dacă au greșit în vreun fel. În al doilea rând, trebuie să fim din aceia care recunosc că dacă este potrivit să mustre, aceasta să fie într-un fel care să nu fie jignitor, ci să fie spirituală, înălțătoare și împrospătătoare. W. T.1912-65 (R 4977:2) (Cântarea 317)

 

27 Decembrie

Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste. 1 Corinteni 16:14

Dumnezeu este însăși personificarea compătimirii și a iubirii. După cum declară Scripturile, “Dumnezeu este dragoste”. Și toți cei care vor fi copii ai lui Dumnezeu, dezvoltați în asemănarea Lui, vor fi copii iubitori. Cum spune sf. Ioan: “Cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16). În măsura în care dezvoltăm putere de caracter ca Noi Creaturi, această calitate a iubirii crește. Pe lângă aceasta, noi ar trebui să constatăm și că judecata noastră devine mai corectă. Cei care sunt dezvoltați în Spiritul Domnului au o judecată mai bună decât au avut înainte. Cu trecerea zilelor, ei știu mai bine să compătimească cu lumea; cum să procedeze cu omenirea; primesc tot mai mult din înțelepciunea care vine de sus. W. T. 1914-76 (R 5417:2) (Cântarea 23) V. D. M. 1035:9

 

28 Decembrie

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. 1 Ioan 1:9

Este evident că Domnul a prevăzut că poporul Său ar putea ajunge atât de rușinat de eșecurile lor repetate prin slăbiciunile moștenite ale trupului, încât El a pregătit îndemnul special pentru încurajarea lor: “Să ne apropiem, deci, cu deplină îndrăzneală de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit”. Acesta este un lucru bine de amintit. La încheierea anului și la începutul unui an nou îi îndemnăm pe toți creștinii să-și facă socoteala zilnică cu Domnul și niciodată să nu se retragă la odihnă fără să fi obținut acest har al iertării și al ajutorului. Dar dacă cineva a amânat problema și un nor a venit între el și Domnul, să se folosească de aceste făgăduințe la sfârșitul acestui an astfel încât să înceapă noul an cu o foaie albă — cu zâmbetul feței Tatălui lor peste ei, cu părtășia Mântuitorului lor și cu noi hotărâri pentru seriozitate și grijă în mersul pe urmele Lui. W. T. 1911-444 (R 4932:1) (Cântarea 242)

 

29 Decembrie

I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste. Osea 11:4

Iubirea este nota dominantă a Bibliei, în ciuda faptului că ea conține atât amenințări cât și făgăduințe, declarații, manifestări de dreptate și de îndurare. Dacă caracterul lui Dumnezeu ar fi lipsit de dreptate — dacă iubirea Lui ar depăși dreptatea — ar fi o calamitate grozavă pentru toți cei care depind de El. Ar dovedi slăbiciune de caracter în loc de tărie. Faptul că Înțelepciunea, Dreptatea, Iubirea și Puterea lui Dumnezeu operează în deplină armonie — în coordonare — ne dă admirație față de El, încredere în El, iubire pentru El, și toate aceste aprecieri se intensifică atunci când ne dăm seama de statornicia Lui. W. T. 1915-361 (R 5809:2) (Cântarea 21) V. D. M. 357:3

 

30 Decembrie

Îți voi aduce o jertfă de mulțumire și voi chema Numele Domnului. Psalmul 116:17

Din punct de vedere spiritual ne-am ospătat din bunătățile favorii divine, în timp ce în lucrurile pământești, în orice împrejurări ne-am aflat, având asigurarea că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, ne-am dat seama că evlavia cu mulțumire este un mare câștig, având făgăduința vieții de acum (atâta timp cât Dumnezeu dorește să mai rămânem aici) și acelei viitoare. De aceea putem și aducem din toată inima “jertfă lui Dumnezeu, mulțumiri.” Și nu-I vom da noi oare, nu numai lauda buzelor noastre, ci și tămâia unor vieți cu adevărat consacrate de-a lungul anului în care tocmai intrăm? Preaiubiților, consacrați‑vă astăzi din nou Domnului -— nu în sensul de a anula consacrarea făcută o dată pentru totodeauna, poate cu mulți ani în urmă, ci în sensul de a reafirma și de a întări acel legământ. Spuneți Domnului că vă considerați pe deplin ai Lui și că scopul vostru este încă acela de a păstra tot ce este al vostru pe altarul sacrificiului în timpul acestui an nou și până când va fi pe deplin mistuit în serviciul Său. Apoi să continuăm astfel cu grijă minuțioasă zi după zi să împlinim voturile noastre de deplină consacrare Celui-Prea-Înalt. W. T. 1906-3 (R 3695:3) (Cântarea 34)

 

31 Decembrie

Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și ne vom face locuința împreună cu el. Ioan 14:23

Ați auzit strigătul, bătaia în ușă, anunțând prezența Mirelui nostru? Sunteți treji? Vă asigurați că sunteți îmbrăcați în dreptatea lui Cristos ca într-o haină? Sub conducerea Lui, să o păstrați “fără pată, fără încrețitură sau altceva de felul acesta”, să ne ajutăm unul pe altul și “cu atât mai mult cu cât vedem că ziua se apropie”, amintindu-ne că este scris: “Soția Mielului s-a pregătit”. (Apoc. 19:7) W. T. 1880-Aprilie p. 7 (R 88:6) (Cântarea 125)

 

 

© 2005-2014 Studenţii Bibliei