Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine

1 Februarie

Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și lăudau pe Dumnezeu cu cântări. Fapt. 16:25

Viața creștină nu este o viață tristă sau morocănoasă, ci una foarte veselă. Creștinul poate să fie voios chiar și în necaz, “căci știm că necazul lucrează răbdare, răbdarea aduce experiență, iar experiența aduce nădejde". Știm de asemenea că “întristările noastre ușoare și de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă" — dincolo de văl (Rom. 5:3, 4; 2 Cor. 4:17). Noi luăm astfel parte la paharul suferințelor și bucuriei care este o garanție a moștenirii noastre. … Această bucurie în Spirit este necesară pentru curajul și zelul nostru în serviciul Domnului. Să observăm acțiunea acesteia în Sf. Pavel, care împreună cu Sila a putut cânta laudă lui Dumnezeu în închisoare cu picioarele în butuci și cu spatele rănit. Și tot așa ar trebui să fie cu toți adevărații urmași ai lui Cristos pe calea îngustă. W. T. 1910-118 (R 4592:4) (Cântarea 64)

 

2 Februarie

Să salte de bucurie credincioșii Lui îmbrăcați în slavă, să cânte de bucurie în așternutul lor! Psalmul 149:5

Psalmistul prezice că sfinții de acum se odihnesc în așternutul lor, în timp ce cântă laudă lui Dumnezeu. Aceste cuvinte ar putea fi fără sens dacă n-am înțelege din alte Scripturi că așternuturile reprezintă crezurile sau totalitatea ideilor religioase în care crede cineva.

… Adevărații sfinți ai lui Dumnezeu au acum așternuturi de mărime deplină și cuvenită, și o acoperitoare caldă și largă. În această imagine profetică ei sunt arătați în repaus, odihnindu-se în credință, în timp ce alții sunt neliniștiți și incomozi. Dar în timp ce se odihnesc astfel în așternuturile lor bune, reprezentând atitudinea lor mintală și starea inimii, și în timp ce laudă pe Domnul, ei folosesc “sabia cu două tăișuri”. Această sabie din mâna lor este Biblia. W. T. 1915-347 (R5804:2) (Cântarea135) V. D. M. 372:4

 

3 Februarie

Orânduirile Tale au fost cântările mele, în casa pribegiei mele. Psalmul 119:54

Este scris că El “ne insuflă cântări în noapte" și că “Mi-a pus în gură o cântare nouă". Pe noi nu ne surprinde să aflăm că sfinții vor “sălta de bucurie … îmbrăcați în slavă", și vor cânta tare, cu mari laude lui Dumnezeu în gura lor, când li se va da să împlinească judecățile scrise, dar unora li s-ar putea părea ciudat că actualele condiții de imperfecțiune și slăbiciune, în care gemem și suntem împovărați, ar fi o stare în care cântările, mulțumirile și veselia să predomine. Totuși, aceasta este voința divină, după cum este și afirmația divină în legătură cu toți cei care sunt cu adevărat învingători: ei trebuie să fie veseli în casa pribegiei lor. În legătură cu această veselie Domnul nostru declară: “Nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră". Deci, în timp ce există o măsură de suspin din cauza unor poveri din partea celor care au ajuns la noua viață, există de asemenea bucurii binecuvântate pe care lumea nu le poate da, nici nu le poate lua; și acestea sunt sursa și cauza bucuriei neîntrerupte și a “cântărilor în noapte", înaintea zorilor glorioase ale noii zile milenare. Aceste cântări sunt inspirate de bucuriile acordate nouă în casa pribegiei noastre — în timp ce noi suntem de fapt absenți din “casa" noastră. W. T. 1897-305 (R 2231:6) (Cântarea 133)

 

4 Februarie

Vino cu noi și îți vom face bine, căci Domnul a spus că va face bine lui Israel. Numeri 10:29

Oricine vine cu noi primește o binecuvântare, și când îndemnăm pe cineva să vină cu noi, primim o binecuvântare, deoarece credința noastră în Domnul este încurajată, stimulată, și de asemenea ascultarea noastră de Domnul; căci oare vom spune noi altora, “Domnul îți va face bine", fără să avem noi înșine experiența binelui și fără să ne dăm seama de binecuvântările pe care le primim zi de zi din mâna Domnului? Și dacă ei vin cu noi, faptul că noi le-am sugerat acest lucru și le-am promis o binecuvântare, ne va ajuta mai mult să evităm a murmura, a ne plânge și a manifesta orice altceva decât binele pe care-l primim necontenit de la Domnul. Facem bine, așadar, ca israeliți spirituali, să urmăm exemplul lui Moise în apelurile către cei care sunt sub influența noastră — facem bine să le cităm promisiunile Domnului și să ne arătăm credința în ele. W. T. 1907-236 (R 4038:6) (Cântarea 38)

 

5 Februarie

Iar a Celui care, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi. Efeseni 3:20

Să ne încingem coapsele minții noastre și să fim treji, și să sperăm până la sfârșit în harul care ne va fi adus la descoperirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Să privim nu la lucrurile care se văd, care în cel mai bun caz sunt trecătoare, ci să privim la lucrurile care nu se văd, la lucrurile veșnice. Să privim la Isus cu ochii credinței, să privim la cununa vieții pe care El ne-a promis-o, să privim la locul pe care El ni-l pregătește în multele locuințe din casa Tatălui; să privim, nu cu îndoială și frică, ci cu încredere deplină că cea mai mare dintre speranțele noastre va fi mai mult decât împlinită când El ne va invita să urcăm mai sus și să intrăm în bucuriile Domnului nostru. “Credința se poate încrede neclintit în El, vie ori și ce." Cu cât exercităm mai multă credință în privința îndrumării Sale, cu atât suntem mai plăcuți în ochii Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; și cu cât exercităm mai mult o astfel de credință, cu atât vom avea mai mult în noi puterea lui Dumnezeu, care ne va face și să voim și să înfăptuim buna Sa plăcere — care ne va da posibilitatea tot mai mult să trăim despărțiți de lume, să biruim lumea și să luptăm o luptă bună împotriva păcatului, a egoismului, a lumii, a Adversarului și a cărnii noastre. W. T. 1906-359 (R 3892:2) (Cântarea 224)

 

6 Februarie

Gândiți-vă la cele de sus, nu la cele de pe pământ. Coloseni 3:2

Deoarece înclinația constantă a cărnii este în jos și în opoziție cu noua minte, rezultă că chiar aceia care deja s‑au consacrat Domnului, au nevoie să-și refixeze sau să‑și restabilească sentimentele pe lucrurile cerești în mod continuu. O mică neglijență, o mică privire în altă parte de la lucrurile pe care Dumnezeu le are în păstrare pentru cei care-L iubesc, o mică îndreptare a gândurilor și sentimentelor spre lucrurile, speranțele, ambițiile, perspectivele pământești, ar însemna în grabă o mare pierdere pentru noi — reînsuflețirea, întărirea vechii naturi și slăbirea proporțională a celei noi, și în mod corespunzător un mare pas înapoi în privința alergării pe care o alergăm pentru cununa cerească, premiul chemării noastre de sus în Isus Cristos. W. T. 1907-4 (R 3914:1) (Cântarea 136)

 

7 Februarie

Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Ioan 6:51

Când Domnul nostru a afirmat despre Sine că este Pâinea din cer, mulți dintre ascultătorii Lui nu au înțeles metafora și au zis: Acestea sunt cuvinte grele. Vrea acest om să ne dea să mâncăm din carnea lui? Ei n-au reușit să vadă că Domnul nostru a personificat adevărul, marele plan al lui Dumnezeu care se centra în El, viața pe care El venise să o dea pentru lume, pentru ca noi să putem trăi prin El. A mânca literal carnea lui Isus n-ar fi produs decât carne, dar a mânca din El în sensul de a participa la binecuvântările și îndurările lui Dumnezeu pregătite prin El, și în sensul de a ne însuși spiritul și dispoziția Lui, acesta este gândul potrivit. Pe măsură ce ne împărtășim din calitățile Domnului, ele devin ale noastre, pe măsură ce ne hrănim din El în inimile noastre, devenim puternici în credință și în toate harurile Spiritului Său. Să adunăm deci zilnic porția noastră de mană și să căutăm să o folosim zilnic toată, și să înțelegem că aceasta va fi porția noastră până vom ajunge în Canaanul ceresc. Cu siguranță deci, toată rezerva de har divin primită în viața lor de credincioșii Domnului ar trebui să fie stimulatoare pentru credința și încrederea noastră în Cel care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. W. T. 1907-186 (R 4012:6) (Cântarea 71)

 

8 Februarie

Voi cei drepți, bucurați-vă în Domnul și înveseliți‑vă! Scoateți strigăte de bucurie, toți cei drepți cu inima. Psalmul 32:11

Sperăm că toți cititorii noștri ajung să aprecieze din ce în ce mai mult acest mesaj binecuvântat — de a fi bucuroși în Domnul — un lucru foarte diferit de acela a fi bucuroși în lucrurile neînsemnate ale acestei lumi. Cel ale cărui sentimente sunt fixate pe acest pământ va găsi continuu necazuri care-i vor stânjeni bucuria. Dar cel care și-a fixat sentimentele pe lucrurile de sus, în Domnul și în lucrurile glorioase pe care El ni le-a promis, se poate într-adevăr bucura, pentru că Domnul nostru nu Se schimbă. “Nici una din făgăduințele Lui bune nu va da greș." Toți cei care sunt sinceri în speranță, în intenție, în străduință, să vestească lauda Domnului și să strige de bucurie, nu numai pentru că imperfecțiunile lor neintenționate după trup sunt acoperite, dar și pentru gândul că domnia dreptății, împărăția milenară este acum aproape, și că sub stăpânirea ei vor fi binecuvântate toate familiile pământului după ce marele Adversar, Satan, va fi fost legat. W. T. 1908-330 (R 4273:5) (Cântarea 146)

 

9 Februarie

Adu-ți aminte de Domnul, Dumnezeul tău. Deuteronomul 8:18

Cu cât intrăm în posesia mai multor binecuvântări spirituale pe care ni le-a promis Domnul și pe care le-am acceptat prin credință, cu atât vom avea mai multă nevoie de umilință; și umilința noastră va fi proporțională cu aprecierea bunătății divine și cu recunoștința noastră pentru aceasta. Inima recunoscătoare, mulțumitoare, poate merge din har în har, din putere în putere, din cunoștință în cunoștință, din realizare în realizare; dar dacă recunoștința începe să scadă și dacă avantajele noastre sunt acceptate fie ca realizări de-ale noastre, fie ca noroc, în aceeași măsură vom constata că ne răcim din punct de vedere spiritual, și cu nemulțumirea va veni nesfințenia, îngâmfarea și mândria spirituală, și toate acestea vor conduce la murdărie spirituală, și dacă se persistă în ele, la moarte spirituală. W. T. 1902-286 (R 3080:2) (Cântarea133)

 

10 Februarie

Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile! Daniel 12:12

Ce binecuvântări am primit? Întocmai cum ne spune Biblia, așa a fost. Cei care-și deschid Domnului inimile află că El nu numai că intră și cinează cu ei, dar și că devine Servitorul lor, îi mângâie și-i servește cu „hrană la timpul cuvenit”. Așa se explică toate aceste adevăruri binecuvântate din care ne-am ospătat de când am intrat în lumina Adevărului Prezent; și dovedește că acest Plan Divin al Veacurilor nu este de la vreo ființă umană și nici nu este vreun plan sau proiect omenesc; pentru că nici o ființă umană nu este capabilă să scoată lucruri așa de glorioase din Cuvântul lui Dumnezeu. W. T. 1914-330 (R 5568:5) (Cântarea 156) V. D. M. 781:7

 

11 Februarie

Și Logosul a devenit trup și a locuit printre noi. Ioan 1:14 (Diaglott)

Fiindcă toți din familia umană au fost copii ai lui Adam și părtași la sentința morții sale, de aceea “nici un om nu poate să răscumpere pe fratele său” (Ps. 49:7). Dumnezeu așa a fixat chestiunea încât Adam și rasa lui nu puteau fi răscumpărați decât prin găsirea unui om perfect care să fie dispus să moară voluntar pentru ei. Fiindcă n-a existat un astfel de om, Dumnezeu a aranjat cu Logosul, singurul Său conceput, ca El să devină om și să fie Răscumpărătorul rasei — al lui Adam și al tuturor copiilor săi. W. T. 1913-347 (R 5352:4) (Cântarea 62) V. D. M. 1144:4

 

12 Februarie

Căci noi suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu. 1 Corinteni 3:9

Lucrarea Veacului Evanghelic este alegerea Seminței spirituale a lui Avraam, prin care toate familiile pământului vor fi binecuvântate — vor deveni sămânța pământească. Această Promisiune, că toate familiile pământului vor fi binecuvântate, nu poate fi împlinită până când Sămânța spirituală va fi completă. “Dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți sămânța lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței.” Exi­stă doar o singură lucrare de la început până la sfârșit. Și astfel citim: “Unul seamănă și altul seceră. Eu v-am trimis să secerați ce n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor” (Ioan 4:35-38). Fie că a fost la început, sau acum la sfârșitul Veacului — timpul secerișului — este o singură lucrare, și un singur scop este servit, adunarea celor Aleși. W. T. 1913-262 (R 5302:1) (Cântarea 102) V. D. M. 1235:3

 

13 Februarie

Cel care v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta. 1 Tesaloniceni 5:24

Sperăm deci, dragi frați, că ne pregătim pentru nunta Mielului, pentru căsătoria noastră cu Mielul. Ceea ce facem sau nu facem astăzi poate avea legătură cu pregătirea noastră finală. Temelia pentru tot ce este legat de această chestiune este mintea noastră. Domnul știe că noi avem corpuri imperfecte. Așa că încercarea nu va fi cu privire la perfecțiunea corpului nostru, ci la perfecțiunea inimii noastre. Dacă inima noastră este perfectă în fața lui Dumnezeu, noi ne vom aduce cuvintele, acțiunile și gândurile în armonie cu Legea Iubirii, în măsura capacității noastre. Dacă vom căuta astfel să ne păstrăm inimile loiale, vom deveni tot mai mult o copie a dragului Fiu al lui Dumnezeu, Mirele nostru ceresc; și noi vom intra la timpul cuvenit cu nespus de mare bucurie în “casa noastră veșnică din cer, făcută nu de mâini omenești”. Atunci Domnul nostru ne va prezenta înaintea Tatălui — “mireasa împodobită pentru Mirele ei”; ne va prezenta cu bucurie nespusă, F~R~ PAT~. W. T. 1916-165 (R5907:4) (Cântarea 156) V. D. M. 197:2

 

14 Februarie

Căci întristările noastre ușoare și de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă. 2 Corinteni 4:17

Suntem noi dispuși să suportăm ura, disprețul, insulta pe care le aduce loialitatea față de Adevăr? Înseamnă favoarea iubitoare a Tatălui nostru mai mult, cu mult mai mult pentru noi decât favoarea și zâmbetele întregii lumi, chiar mai mult, cu mult mai mult pentru noi decât însăși viața?

Dacă este așa, putem merge mai departe în numele Lui, bucurându-ne pe cale, lăudându-L cu buzele noastre, cântând Cântarea nouă pe care El ne-a pus-o în gură, “bunătatea Dumnezeului nostru." Ceva ne costă să cântăm această cântare. W. T. 1914-119 (R 5441:6) (Cântarea 17) V. D. M. 995:4-5

 

15 Februarie

Căci Domnul Își găsește plăcere în poporul Său și va împodobi cu mântuire pe cei blânzi. Psalmul 149:4

Aceștia sunt cei pe care Domnul binevoiește să‑i instruiască și să-i îndrume în cunoștința Fiului Său și în toate binecuvântările Sale. Dacă ei continuă să fie blânzi, El poate să facă din ei moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Isus Cristos Domnul lor. Citim în Scripturi că acei blânzi vor moșteni Pământul. Îl vor moșteni în condițiile primului legământ, cel originar. Aceștia vor fi sămânța lui Avraam. De la aceștia binecuvântarea va merge la întreaga omenire, la cei care vor fi ascultători în timpul Domniei Milenare. După proba finală de la sfârșitul Veacului Milenar, întreaga lume va avea o dispoziție spre învățare. Ei vor fi învățat marea lecție că Dumnezeu este Fântâna oricărei Înțelepciuni; și vor fi avantajați prin această instruire. W. T. 1913-381 (R 5370:5) (Cântarea10) V. D. M. 1115:8

 

16 Februarie

Iată odihna; lăsați pe cel epuizat să se odihnească; iată locul de odihnă! Isaia 28:12

Noi ne odihnim în făgăduințele Domnului — ne odihnim în puterea și în capacitatea Lui de a‑Și împlini făgăduințele; căci știm că Cel care ne‑a chemat este în stare să împlinească tot Cuvântul Său bun. Această pace sau odihnă este binecuvântarea specială a Spiritului sfânt. Numai în măsura în care primim Spiritul sfânt, mintea sfântă a lui Dumnezeu, dispoziția sfântă, se poate împlini această pace în noi. Este o chestiune de simplu raport. Pe măsură ce creștem în harul și în cunoștința Domnului, în cunoștința Adevărului, îl vom avea pe acesta ca să ne mângâie și să ne întărească; și astfel vom avea mai mult din pacea lui Dumnezeu în fiecare zi și vom putea rămâne în iubirea Lui. W. T. 1914-102 (R 5432:3) (Cântarea 164) V. D. M. 1011:1

 

17 Februarie

Inima vi se va bucura și nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră. Ioan 16:22

Care sunt bucuriile pe care nimeni nu le poate lua de la noi, și pe care persecuțiile, mâhnirea și necazul le pot numai face mai adânci, mai largi și mai dulci? Ce bucurie este aceasta? Această bucurie este o pregustare a binecuvântărilor viitoare, o arvună a moștenirii noastre. Ea este inspirată de încrederea că El este în stare și vrea să desăvârșească lucrarea pe care a început-o și care noi dorim să fie completată în felul Lui cel mai bun; încrezători că atâta timp cât ne ținem ferm de promisiunile Sale îndurătoare cu brațele credinței, El nu va permite să fim despărțiți de El. Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu în Cristos? Ne vor despărți necazul și persecuția? Încrederea noastră este că nimeni nu ne poate smulge din mâna Tatălui (Ioan 10:29), și că “Tatăl Însuși ne iubește" și nu ne va îndepărta atâta timp cât noi dorim să rămânem ascultători în iubirea Lui. Da, suntem încrezători că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, încrezători că Acela care este pentru noi este mai puternic decât toți care ar putea fi împotriva noastră. O astfel de încredere ne va aduce cu siguranță o bucurie care depășește priceperea lumii și o pace a lui Dumnezeu care întrece orice înțelegere, care păzește inima. W. T. 1897‑305 (R 2232:1) (Cântarea 319)

 

18 Februarie

Urmați, deci, exemplul lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți. Efeseni 5:1

Este timpul să învățăm că nu putem servi lui Dumnezeu și mamonei, și că trebuie să alegem între aceștia. Dacă nu-L alegem pe Domnul și serviciul Lui și dacă nu le punem pe acestea pe primul loc în sentimentele inimilor noastre, vom fi socotiți că le punem pe celelalte pe primul loc — interesele omului natural — și aprecierea noastră de către Domnul și răsplata pe care El ne-o va da vor fi corespunzătoare. El are într-adevăr binecuvântări pentru toate familiile pământului, dar binecuvântarea specială prezentată în făgăduințele nespus de mari și scumpe de glorie, onoare și nemurire este pentru cei care-L iubesc în grad suprem, mai mult decât își iubesc casele sau terenurile, afacerea sau averea, familia sau rudele sau pe ei înșiși. Îndemnul nostru către toți cei care au părăsit toate pentru a-L urma pe Domnul este să nu ne uităm înapoi, să înțelegem că am făcut cea mai mare afacere imaginabilă, că suntem în cursa pentru obținerea celui mai mare premiu imaginabil, împreună cu asocierea cu Domnul nostru în lucrarea Lui minunată și cu aprobarea divină. W. T. 1906-46 (R 3721:4) (Cântarea 326)

 

19 Februarie

Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit. Evrei 4:16

Deși rugăciunea este un privilegiu și nu o poruncă, starea noastră face să fie o necesitate. Din cauza căderii omului de la perfecțiunea sa originară, carnea noastră are imperfecțiuni, slăbiciuni; și totuși, ca noi creaturi avem răspundere pentru aceste slăbiciuni. Singurul mod de a face față acestei răspunderi este să mergem la scaunul harului și acolo să primim ajutor în timp de nevoie. Prin urmare, oricine merge frecvent la tronul harului în rugăciune, arată astfel că recunoaște necesitatea de a folosi ocazia pe care Dumnezeu a pregătit‑o în interesul lui și ca privilegiu al lui. W. T. 1913-85 (R 5201:5) (Cântarea 41)

 

20 Februarie

Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, Se va rușina și Fiul Omului, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Luca 9:26

Cuvântul lui Dumnezeu nu este numai Biblia, ci include predici, pliante, cărți etc., în măsura în care acestea conțin și reprezintă cu adevărat mesajul dragului Fiu al lui Dumnezeu. Acesta clarifică mai bine problema și sugerează că nu trebuie să ne fie rușine de nici una din doctrinele prezentate în Biblie, și să nu ne fie rușine nici de literatura care a fost pregătită prin providența Domnului și care reprezintă, expune și ilustrează adevărul Lui. Domnul vrea să aibă un popor cu mintea liberă, cu inima deschisă, ale căror inimi să fie atât de loiale Lui și adevărului pe care El îl reprezintă, încât să renunțe cu bucurie la orice, chiar la viață, mai degrabă decât să împiedice în vreo măsură progresul acestuia, mai degrabă decât să-i aducă în vreo măsură dezonoare sau să-l discrediteze. Dimpotrivă, cei cărora nu le este rușine de Domnul și de Cuvântul Lui, și care-și dau seama că nu există nimic în acestea de care să le fie rușine, ci dimpotrivă, toate în care să se bucure, în care să jubileze, vor căuta să înalțe sus steagul regal, să spună veștile bune de mare bucurie în măsura capacității lor, să coopereze cu toți ceilalți care vestesc astfel virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. W. T. 1906-152 (R 3777:3) (Cântarea 366)

 

21 Februarie

Ferește-ți limba de rău, și buzele de cuvinte înșelătoare! Psalmul 34:13

Poporul Domnului găsește că limba este membrul cel mai greu de supus, și de aceea ei se pot ruga în mod potrivit: “Păzește ușa buzelor mele". Și dacă rugăciunea este sinceră, din inimă, aceasta implică faptul că cel care se roagă face el însuși tot ce-i stă în putere în această direcție în timp ce caută ajutorul divin. Și ajutorul divin vine în legătură cu această lecție, și ne asigură că nu buzele sunt de vină, ci că inima are nevoie de o completare a lucrării regeneratoare a Spiritului sfânt, pentru că “din plinătatea inimii vorbește gura". Lecția de aici este că orice greutate avem din cauza buzelor noastre are nevoie de corectare în inimă. Noi avem nevoie să ne aducem inimile mai mult în armonie cu inima Atotputernicului — mai în armonie cu elementele grațioase ale caracterului divin, reprezentate nu numai prin dreptate față de alții, ci și prin milă, iubire, bunătate și bunăvoință față de toți. W. T. 1906-82 (R 3739:9) (Cântarea 278)

 

22 Februarie

Va da viața veșnică celor care, prin stăruința în bine, caută slavă, cinste și neputrezire. Romani 2:7

Ce căutăm noi? Aceasta este o întrebare bună pe care să și-o pună fiecare dintre noi individual, și pe care să o sugerăm la timpul potrivit tuturor celorlalți care manifestă vreun interes pentru adevărul prezent. Noi știm ce caută lumea — avere, onoare, faimă, confort etc. — și știm că mulți care se întorc spre Domnul au încă spiritul lumii. Ei ar vrea să fie ucenicii Domnului și totuși să mai aibă, să mai cultive și să se bucure de speranțele și ambițiile care sunt mai mult sau mai puțin lumești. Este potrivit să dăm atenție la cuvintele Învățătorului ca și cum ne-ar fi fost adresate fiecăruia în mod individual: Tu ce cauți? Să‑I răspundem Învățătorului în inimile noastre și în rugăciune; și înainte de a răspunde să ne gândim bine ca acest lucru să fie adevărat, pentru că, într-adevăr, pe noi ne-am putea înșela, dar nu L-am putea înșela pe Cel cu care avem de-a face. Este drept să căutăm împărăția și să știm că prin aranjament divin, cu ea este asociată o mare onoare, glorie și demnitate, și că astfel trebuie să “căutăm slava, cinstea și neputrezirea". Dar în legătură cu această căutare a împărăției trebuie să ne amintim cuvintele Învățătorului nostru într-o altă împrejurare, să căutăm în primul rând împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. W. T. 1908-13 (R 4116:3) (Cântarea 78)

 

23 Februarie

Ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă … cu smerenie. Coloseni 3:12

Totul în Scripturi ne indică faptul că smerenia este o caracteristică esențială pentru tot poporul Domnului, care vreau să fie folosiți de Domnul în vreo lucrare importantă sau specială pentru El. Dacă urmașii Domnului ar putea avea aceasta în minte continuu și și-ar forma calea potrivit cu aceasta, cât de mult ar fi folosiți, putem fi siguri. Orice serviciu pentru Domnul este o onoare; dar cu cât ne este permis mai mult să servim, cu atât mai multe binecuvântări vom avea în viața de acum și cu atât mai mare va fi răsplata noastră în viața care vine. Să ne smerim deci, după cum spune apostolul, sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca El să ne înalțe la vremea cuvenită. W. T. 1913-189 (R 5262:5) (Cântarea 26) V. D. M. 1305:8

 

24 Februarie

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Matei 6:11

A presupune că Domnul Se referă aici numai la mâncarea naturală, ar implica faptul că acei care cereau au fost numai oameni naturali, pe când noi știm că El i-a învățat rugăciunea numai pe acei care erau socotiți noi creaturi în Cristos printr‑un legământ de a umbla în urmele Lui pe calea îngustă. De aceea trebuie să se înțeleagă că noua creatură este cea care face cererea, și aceasta presupune că hrana noii creaturi este cea la care se face referire în primul rând — cu orice prevedere pentru necesitățile vremelnice ar vedea Tatăl Ceresc că este cel mai bine. W. T. 1906-205 (R 3806:9) (Cântarea 50)

 

25 Februarie

Nici prin forță, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor! Zaharia 4:6

Domnul nostru Isus Însuși a așezat temelia templului spiritual și El Însuși îl va completa, ca piatra din vârful lui, și va fi aclamat ca glorios, nu numai de oameni, ci și de îngeri, la timpul cuvenit al lui Dumnezeu. Lucrarea este în mâna Lui, și cu toate că după aparențele exterioare din prezent ar putea părea să fie descurajări și ar putea părea că s-a făcut puțin progres, totuși servitorii Lui ar trebui să aibă curaj și să-și aducă aminte că victoria lor va veni, nu prin putere, popularitate și influență umană, nici prin puterea lor proprie, ci prin Spiritul Domnului. Posedarea credinței și Spiritului Său ne va da biruința asupra lumii, asupra cărnii și Adversarului, și ne va face mai mult decât biruitori prin Cel care ne-a iubit și ne-a cumpărat cu propriul Său sânge prețios. W. T. 1899-223 (R 2522:3) (Cântarea 91)

 

26 Februarie

Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Matei 7:7

De ce ar vrea Domnul să cerem înainte ca El să ne dea binecuvântarea Sa? Cu un scop înțelept, putem fi siguri! El ar vrea ca noi să simțim nevoia, să apreciem privilegiul, să căutăm răspunsul, și în toate aceste experiențe El vrea să ne dezvolte ca fii ai Săi din noua creație. Prin urmare, trebuie să cerem, să căutăm și să batem dacă vrem să găsim bogățiile harului lui Dumnezeu și să ni se deschidă tot mai mult privilegiile, îndurările și binecuvântările minunate pe care El este atât de doritor să ni le dea pe măsură ce ne dezvoltăm în caracter și în pregătirea pentru îndurările Sale. W. T. 1906-207 (R 3807:6) (Cântarea 85)

 

27 Februarie

Luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale Celui Rău. Efeseni 6:16

Noua creatură se poate dezvolta chiar și atunci când omul din afară piere. Satan a reușit să-i facă pe preoții cei mai de seamă și pe farisei să cauzeze moartea Domnului nostru; dar acesta a fost chiar mijlocul prin care El a intrat în glorie. În felul Său de a proceda cu Domnul nostru, Tatăl ne-a dat o ilustrație a felului în care procedează cu noi. Astfel putem ști că chiar dacă s-ar părea că Satan obține victorie asupra noastră, aceste “întristări ușoare", după cum ni se spune, vor produce “pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă". Noi știm că nu avem putere să ne opunem lui Satan. Nimeni nu este îndestulat pentru aceste lucruri în afară de Domnul. Dar El este mai mare decât Satan și toți îngerii lui. Noi privim înainte cu ochii credinței la lucrurile care nu se văd. Se cuvine deci să fim stăruitori, neclintiți, plini de credință, și prin urmare capabili să întâmpinăm orice permite Tatăl să vină peste noi. W. T. 1913-56 (R 5184:6) (Cântarea 282)

 

28 Februarie

Voi sunteți sarea pământului … Voi sunteți lumina lumii. Matei 5:13, 14

Nu peste mult timp ne așteptăm ca toți membrii învingători ai corpului lui Cristos să fie schimbați, glorificați, și corpul completat de cealaltă parte a vălului să fie fără membri de această parte. Luminile vor fi duse și întunericul va avea stăpânire mai deplină ca oricând; sarea va fi dusă și stricăciunea va pune repede stăpânire, iar rezultatul va fi marele timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile. Între timp noi trebuie să lăsăm ca luminile noastre să strălucească și astfel să-L slăvim pe Tatăl, fie că oamenii ascultă, fie că nu; noi trebuie să ne folosim sarea sau influența conservatoare, influența pentru dreptate și adevăr, fie că oamenii aud, fie că nu, cu toate că vedem clar că nu este scopul lui Dumnezeu să lumineze lumea prin intermediul bisericii în poziția ei umilă actuală. Aceasta ne va încerca și va dovedi dacă suntem sau nu vrednici să fim membri ai corpului glorificat al lui Cristos, care va străluci în curând ca soarele în slava Tatălui, și va lumina întreaga lume într-un fel în care micile noastre candele din prezent nu se compară în nici un sens. W. T. 1906-75 (R 3737:1-2) (Cântarea 298)

 

 

© 2005-2014 Studenţii Bibliei