Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine

1 Aprilie

Prietenia Domnului este cu cei care se tem de El, ca să-i facă să cunoască legământul Său. Psalmul 25:14

Acel minunat legământ, arătat tuturor celor care caută Cuvântul în cinste și sinceritate, ne asigură că așa cum iubitul nostru Răscumpărător S-a smerit pentru răscumpărarea noastră și a lumii, și a fost mult înălțat, tot așa noi, dacă suntem la fel de credincioși, putem suferi acum cu El și în curând să fim părtăși gloriei Sale și colaboratori ai Săi în împărăția care va binecuvânta toate familiile pământului. O, ce bogății de har! Ce bunătate! Ce milă gingașă! Ce dovezi de înțelepciune, pricepere, dreptate, iubire și putere divină! Cum această imagine a Singurului Conceput al Tatălui ni-L arată ca Răscumpărătorul nostru și de asemenea ca Domnul și Capul nostru, care, în curând, potrivit făgăduinței, ne va prezenta ca mireasă a Sa, fără vină și ireproșabili înaintea Tatălui în iubire. Privită din acest punct de vedere, recunoașterea lui Isus, iubitul nostru Răscumpărător, Trimisul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, nu este o abatere de la porunca textului, “Iehova Dumnezeu nostru este singurul Domn", pentru că apostolul ne asigură că potrivit autorității divine toți trebuie să-L venereze pe Fiul după cum Îl venerează pe Tatăl — nu să-L venereze ca Tată, ci să-L venereze ca Fiu pe care Tatăl L-a numit moștenitor al tuturor lucrurilor, și care, ca asociat al Tatălui, va binecuvânta toate familiile pământului și care, după o mie de ani, va preda împărăția lui Dumnezeu, Tatălui Însuși, pentru ca El să fie totul în toți. W. T. 1907-263 (R 4052:1) (Cântarea 182)

 

2 Aprilie

El este preaiubitul Domnului și va locui în siguranță lângă El. Deuteronomul 33:12.

Numai cei care se încred în Tatăl cum se încrede un copilaș în părintele lui pământesc, se pot aștepta să facă progres bun pe calea îngustă și să aibă curajul și încrederea pe care toți care sunt ai Săi au privilegiul să le aibă, și fără de care nu putem avea pacea și odihna perfectă a inimii, care a fost promisă. “Facă-vi-se după credința voastră” este făgăduința. Dorința de a ne apropia tot mai mult de Dumnezeu trebuie să fie în inima noastră, altfel nu vom reuși să continuăm și să obținem privilegiul nostru în Cristos. Astfel de dorință este o manifestare a foamei și a setei noastre după dreptate, pe care Domnul așteaptă să le vadă înainte de a realiza față de noi angajamentul Său că vom fi săturați. W. T. 1914-90 (R 5425:1) (Cântarea 154) V. D. M. 1024:2

 

3 Aprilie

Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu lasă să fie urmată de vreun necaz. Proverbe 10:22

Când vedem un exemplu nobil ca acela al Domnului nostru, care a fost bogat în toate și care le-a dat pe toate, ne bucurăm de aceasta și ne dăm seama că deoarece sacrificiul Său a fost atât de mare, și răsplata Lui este în aceeași măsură mare. Când vedem nobilul exemplu al apostolului Pavel, care având o bogăție considerabilă de capacități, ta­lent și influență, și probabil și de mijloace financiare, le-a dat pe toate acestea, o jertfă de bunăvoie, bucuroasă, la picioarele Domnului, dându‑le pe toate cu bucurie în serviciul lui Dumnezeu, în serviciul adevărului, în serviciul fraților, aceasta face ca inimile noastre să se bucure, și suntem siguri că unul atât de bogat și care și-a cheltuit bogățiile cu atâta credincioșie, va fi unul care va străluci foarte puternic în împărăție când aceasta va fi stabilită și manifestată. Și, fără îndoială, la fel va fi cu toată preoțimea împărătească — în măsura în care au sacrificat posesiunile lor. Cei care rabdă cu bucurie pentru Domnul, pentru adevăr, cea mai mare rușine, cea mai mare înjosire, cele mai mari încercări, cele mai mari persecuții în viața de acum și astfel au experiențe cât mai asemănătoare cu cele ale Învățătorului și Modelului, putem fi siguri că în măsura credincioșiei manifestate în astfel de sacrificii, vor avea în viitor o mare răsplată — așa cum a spus apostolul: “O stea se deosebește în strălucire de altă stea". W. T. 1901-55 (R 2762:3) (Cântarea 225)

 

4 Aprilie

Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: “Dați-ne din untdelemnul vostru." Matei 25:8

Nimeni nu poate avea prea mult din acest Spirit sfânt, nimeni nu-și poate asigura o rezervă prea mare pentru folosul propriu așa încât să poată da și altora din belșugul său. Mirele a făcut dinainte pregătiri îmbelșugate prin care toți cei care sunt invitați să intre cu El la nuntă să fie echipați în mod potrivit, nu numai cu haine și candele, ci și cu untdelemn; și dacă unii sunt neglijenți în privința procurării untdelemnului, ei arată astfel că nu sunt potriviți să facă parte din clasa care va intra cu Mirele înainte ca ușa să se închidă. Aceasta este esența învățăturii Domnului prin această pildă — că acei care speră să intre în împărăție și să aibă parte cu El de gloriile acesteia, trebuie să se pregătească dinainte. Dacă așteaptă până în momentul închiderii ușii, oricât de doritori și de nerăbdători ar fi, nu vor fi pregătiți — pregătirea cere timp, răbdare și grijă. W. T. 1906-314 (R 3868:5) (Cântarea 359)

 

5 Aprilie

Ziua, Domnul va porunci îndurarea Sa, iar noaptea cântarea Lui va fi cu mine. Psalmul 42:8.

Dacă nu suntem gata să-L lăudăm pe Dumnezeu acolo unde ne aflăm și în condițiile și împrejurările care sunt, este puțin probabil că L-am lăuda dacă am fi în împrejurări diferite și dacă condițiile noastre ar fi chiar acelea care acum ni se par cele mai de dorit. Daniel a putut dormi în groapa leilor mai bine decât Darius în palatul regal; cel care n-ar putea găsi odihnă în groapa leilor, când acela ar fi locul pentru el, acela n-ar putea găsi odihnă printr-o simplă mutare într-un palat. Eul omului este cel care trebuie schimbat, nu împrejurările sau posesiunile lui, pentru a avea o inimă care se revarsă de bucurie și laudă. W. T. 1902-382 (R 3123:4) (Cântarea 386)

 

6 Aprilie

Cei care se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu sunt extenuați. Isaia 40:31

Fiecare membru al Corpului lui Cristos, adevăratul Israel al lui Dumnezeu, este privilegiat să aibă îndrumarea continuă a Domnului în fiecare experiență a călătoriei noastre prin pustie. Mana cerească ne este asigurată ca întreținere zilnică. Apa Vieții curge pentru noi din Stânca lovită a Veacurilor pentru împrospătarea noastră zilnică. Nuiaua de corectare a Tatălui nostru ne restrânge când suntem în pericol sau când ne rătăcim în căi oprite. Cât de iubitor ne aduce El înapoi în calea cea corectă și ne vindecă rănile, și cu îndurare ne iartă poticnelile și slăbiciunile! În mod sigur putem avea încredere deplină în Îndrumătorul nostru Ceresc. Astfel ne putem odihni în El și putem fi ținuți în pace deplină. W. T. 1914‑297 (R 5548:4) (Cântarea 137) V. D. M. 814:1

 

7 Aprilie

Dar Rut a spus: “Nu mă îndemna să te părăsesc și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu!" Rut 1:16

 Un lucru merită remarcat aici, și anume, hotărârea cu care Rut a luat decizia. N-a fost o propunere să încerce pentru un timp să vadă cum ar fi să trăiască în Iudeea. A fost o decizie până la moarte. În această privință toate convertirile adevărate sunt asemănătoare. Creștinul, de exemplu, nu devine de fapt creștin până când face chiar o astfel de consacrare de sine clară, hotărâtă, să părăsească lumea, afacerile, iubirile, speranțele și ambițiile ei, și să cheltuie și să fie cheltuit chiar până la moarte în serviciul Domnului. Valoarea deciziei hotărâte în privința vieții nu poate fi destul apreciată de noi. Mii de vieți sunt distruse din cauza lipsei de hotărâre. Hotărârea în favoarea lui Dumnezeu este singura condiție în care putem spera să “ne întărim chemarea și alegerea”. W. T. 1915-24 (R 5614:4) (Cântarea 177) V. D. M. 704:8

 

8 Aprilie

Frica de Domnul este școala înțelepciunii și smerenia merge înaintea slavei. Proverbe 15:33

Pilda despre omul cu o bârnă în ochiul său care încearcă să scoată un pai din ochiul fratelui său a fost o metodă convingătoare prin care Învățătorul a învățat necesitatea umilinței din partea celor care vreau să fie învățați de Dumnezeu. Umilința aici, ca și în alte locuri, este pusă ca o virtute de bază. Cuvântul latinesc pentru umilință este “humus", pământ. Acesta sugerează că ea este solul din care sunt produse alte virtuți. Cei care cred că știu totul, nu pot învăța nimic. Cum a spus Chalmers: “Cu cât omul se examinează mai mult, cu atât își descoperă mai mult neputințele propriului său caracter". Și cum a remarcat Wheatley: “Zece mii din cele mai mari greșeli ale semenilor noștri au mai mică importanță pentru noi decât una din cele mai mici ale noastre". Cunoașterea păcatelor și imperfecțiunilor noastre ar trebui să facă și să țină întreaga omenire umilită; și cât de frumos este să ne dăm seama că Isus Cel desăvârșit a fost umilit și că toți sfinții îngeri sunt așa! W. T. 1912-164 (R 5029:3 (Cântarea 95)

 

9 Aprilie

I-a călăuzit pe un drum drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit. Psalmul 107:7

În mod special este adevărat despre Israelul spiritual că Domnul îi conduce pe calea dreaptă, pe cea mai bună cale; și de aceea toți care sunt într-adevăr poporul Lui trebuie să fie atenți să observe conducerile Sale și să fie grabnici în a le urma. În final vom vedea cu siguranță că El ne‑a condus pe calea cea dreaptă, oricât de diferită ar fi aceasta de cea pe care ne-am fi ales-o noi. Pentru mulți greutatea este că acea cale pe care o aleg nu este cea pe care Domnul a arătat-o și prin urmare nu este calea cea mai bună, chiar dacă Domnul ar putea face ca îndărătnicia lor să nu le producă o mare pagubă pe care altfel ar fi putut-o avea. Cu cât avem mai mult din adevărata cunoștință a Domnului — mai mult din cunoștința care ne desăvârșește iubirea pentru Domnul — cu atât mai mare va fi credința noastră, cu atât mai prețioase vor fi rezultatele din viața actuală, precum și din viața viitoare, în care — așa cum o stea se deosebește de alta în strălucire — cei mai credincioși din poporul Domnului, cei mai zeloși și mai asemenea lui Cristos, vor avea cu atât mai mare strălucire, cu atât mai binecuvântată parte și experiență. Cu credință deplină în Cel care ne-a condus până acum, să înaintăm prin zilele care urmează ca biruitori și biruind, luptând împotriva lumii, a cărnii și a Adversarului, tari nu în noi înșine, ci în Cel care ne-a chemat și ne-a condus până acum. W. T. 1907-287 (R 4064:5) (Cântarea 221)

 

10 Aprilie

Să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile. 1 Tesaloniceni 2:4

Inima reprezintă voința, intențiile; voința trebuie păstrată sinceră și centrată în Dumnezeu, dar ea este puterea conducătoare a omului în ansamblu. Totuși, cu toate că voința este puterea care controlează pe om, ea este și supusă influențelor. Dacă gândurile sunt necurate, nedrepte sau nesfinte, puterea voinței devine tot mai slabă. De aceea, sfatul apostolului în privința gândurilor noastre este înțelept. La cei care se străduiesc să desăvârșească sfințenia în frică de Domnul — să se împodobească cu frumusețea sfințeniei — gândurile nu trebuie să fie neglijate și să li se permită să se hrănească în toate pășunile, ci trebuie disciplinate să se hrănească din mâncarea curată și sănătoasă. W. T. 1911-165 (R 4827:2) (Cântarea 116)

 

11 Aprilie

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi … El va fi ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă, care își dă rodul la timpul său. Psalmul 1:1, 3

Deși înălțimile perfecțiunii nu pot fi atinse atâta timp cât încă mai avem aceste corpuri imperfecte, în fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să existe o creștere în har foarte vizibilă și continuă, și fiecare pas câștigat trebuie considerat numai ca piatră de pășire spre realizări mai înalte. Dacă nu există creștere vizibilă în asemănarea lui Dumnezeu, sau dacă exi­stă o tendință de a da înapoi, sau o oprire indiferentă, există motiv de alarmare. Să ținem constant înaintea ochilor noștri modelul pe care Domnul Isus l-a pus ca exemplu pentru noi — acel model de îndeplinire completă a voinței lui Dumnezeu, în care toată Legea a fost ținută ireproșabil. Să urmăm pașii Lui de dreptate și de sacrificiu de sine, pe cât de aproape ne va permite măsura completă a zelului iubitor, a credincioșiei și a loialității față de Dumnezeu, și vom avea un simțământ binecuvântat al aprobării divine acum, și răsplata glorioasă a favorii divine la timpul cuvenit. W. T. 1911-181 (R 4835:5) (Cântarea 78)

 

12 Aprilie

Domnul este îndurător și milostiv, încet la mânie și plin de bunătate. Psalmul 103:8

Textul nostru ne amintește că Domnul este îndurător și milostiv, încet la mânie și plin de bunătate, și vedem acest lucru bine ilustrat în cazul Israelului trupesc prin experiențele din pustie, prin istoria poporului Domnului în acest Veac Evanghelic, a Israelului spiritual nominal, și de asemenea în cazul celor credincioși. Oare nu ne putem da seama cu toții cât de răbdător și milostiv a fost Domnul cu noi în diferitele noastre experiențe ale vieții? Oare nu putem noi vedea cum ar fi fost pe deplin îndreptățit să ne anuleze legământul cu mult timp în urmă, și că numai din mila și dragostea Sa ne-a fost îngăduit să ajungem până aici pe calea către împărăția cerească? Desigur, o înțelegere a acestor lucruri ar trebui să ne facă atât umiliți cât și încrezători. Mai mult, Domnul ne informează că El mai are o cerință, și anume, că dacă noi apreciem măreția și mila Lui prin Cristos în cazul nostru, să exercităm în mod asemănător milă și îngăduință față de alții care ar putea să ne greșească. Într-adevăr, atât de serios ne imprimă Domnul în minte această chestiune, încât El declară în mod hotărât că nici unul dintre noi nu poate menține legătura cu El decât dacă dezvoltă acest spirit, acest caracter, în relația cu frații Săi și cu confrații slujitori. Cât de generoși, de atenți, de moderați, de iertători, ar trebui toate acestea să ne conducă să fim în legăturile noastre cu frații, în special cu aceia care ne-au rănit sau vătămat în vreo măsură pe noi sau interesele noastre. W. T. 1907-270 (R 4056:1) (Cântarea 161)

 

13 Aprilie

Pentru ca … să găsim o puternică încurajare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte. Evrei 6:18

Sfinții au într-adevăr în fiecare necaz și tristețe o mângâiere binecuvântată de care lumea este cu totul în necunoștință. Numai copilul lui Dumnezeu o poate cunoaște. Care este această mângâiere? … Este șoapta blândă a speranței, iubirii și curajului când inima și trupul aproape au cedat. Aceasta este mângâierea divină, singura mângâiere care are în ea vreo virtute de vindecare sau împrospătare. Ea este rezervată numai pentru acele suflete nobile care duc cu credincioșie povara și arșița zilei în serviciul Regelui regilor; în timp ce aceia care neîncetat plutesc cu valul lumii și cu tendințele descendente ale naturii carnale nu pot avea niciodată vreo idee despre dulceața ei. W. T. 1915‑345 (R 5803:1) (Cântarea 183) V. D. M. 374:3

 

14 Aprilie

Mare este credința ta; facă-ți-se după cum voiești. Matei 15:28

Cu cât studiem mai mult acest subiect al credinței, cu atât suntem mai convinși că în ochii lui Dumnezeu credința este nu numai indispensabilă, ci și foarte prețioasă. Nu putem veni la Dumnezeu fără credință, nu putem rămâne în iubirea Lui fără credință, nu putem primi zi de zi îndurările, binecuvântările și conducerile Sale decât prin credință în promisiunile Sale. Noi nu ne putem realiza în calitate de copii ai Lui, concepuți de Spiritul sfânt, moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Isus Cristos Domnul nostru, decât dacă exercităm credință în Cuvântul făgăduinței în acest scop. Nu putem înainta zi de zi urmându-L pe Domnul decât dacă suntem dispuși să umblăm prin credință și nu prin vedere, pentru că aceasta este proba pe care El o pune pentru toți credincioșii Lui. Nu putem vedea cum împotrivirile lumii, ale cărnii și ale diavolului, care nouă ni se par atât de dăunătoare, sunt binecuvântări deghizate, numai dacă exercităm credință în făgăduințele lui Dumnezeu că așa va fi. Prin urmare, nu putem fi pregătiți pentru împărăția cerească în gloriile, binecuvântările și privilegiile ei, decât dacă acum avem și exercităm credința care ne va permite să profităm de diferitele lecții care ne sunt date în școala lui Cristos. W. T. 1906-171 (R 3787:5) (Cântarea 48)

 

15 Aprilie

Dar acum, Hristos a înviat dintre cei morți, pârga celor adormiți. 1 Corinteni 15:20

Alții au fost treziți din somnul morții temporar, numai pentru a recădea în el ulterior, dar Domnul nostru Isus a fost “întâiul-născut dintre cei morți", “pârga celor adormiți" — precum declară apostolul, El a fost primul care trebuia să învieze dintre morți. Învierea Sa a fost o înviere la viață — la perfecțiune pe planul spiritual. Prin faptul că El a fost primul rod dintre cei care au adormit, implicația este că și alții au adormit în mod asemănător și vor veni afară la înviere ca ființe spirituale în același mod. A fi primul rod implică faptul că ceilalți vor fi de același fel, pentru că, deși Domnul nostru a fost primul rod dintre toți cei care au adormit, în sensul că învierea Lui a precedat toate celelalte învieri, în alt sens El este primul rod al bisericii, care este trupul Său. Într-un sens încă și mai larg, Cristosul, Cap și Corp, este primul rod adus la viață din întreaga lume; așa cum exprimă apostolul Iacov acest subiect: “Potrivit voii Sale, El ne-a născut, prin Cuvântul adevărului, să fim ca cele dintâi roade ale creaturilor Sale". W. T. 1904-172 (R 3377:5) (Cântarea 31)

 

16 Aprilie

Isus a luat pâine și a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: “Luați, mâncați; acesta este trupul Meu". Matei 26:26

După cum pâinea reprezintă și simbolizează toată mâncarea, tot așa învățătura din acest simbol este că oricine vrea să aibă viața pe care Cristos o are de oferit trebuie să o accepte ca rezultatul jertfei Lui. El a murit pentru ca noi să trăim. Drepturile și privilegiile pe care El le-a predat voluntar pot fi mâncate, aplicate, însușite de către toți cei care au credință în El și care-L acceptă pe El și învățăturile Lui — aceștia sunt considerați ca fiindu-le atribuită natura umană perfectă, cu toate drepturile și privilegiile pierdute de Adam, răscumpărate de Cristos. Nimeni nu poate avea viață veșnică decât dacă mănâncă această Pâine din cer. Aceasta se aplică nu numai la credincioșii din prezent, ci și la cei din veacul viitor. Toate drepturile de viață și privilegiile lor trebuie recunoscute ca fiind venite prin jertfa Lui. Într-un cuvânt, pâinea care reprezintă trupul Domnului nostru ne arată îndreptățirea noastră prin acceptarea jertfei Sale. W. T. 1906-334 (R 3879:6) (Cântarea 2)

 

17 Aprilie

Uitați-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. Evrei 12:3

Relatarea rușinii dragului nostru Răscumpărător, îndurată pentru noi cu atâta răbdare, este foarte mișcătoare, și poate că relatarea și citirea ei au adus mai multe inimi la pocăință decât orice altceva. Ea nu-și pierde puterea nici asupra celor care deja L-au acceptat pe Domnul nostru și răscumpărarea efectuată de sângele Lui: ea ne înmoaie inima ori de câte ori ne gândim la Cel care a îndurat o împotrivire așa de mare din partea păcătoșilor, când ne amintim că El n-a meritat-o și că aceasta a făcut parte din sacrificiul Lui pentru noi. Apostolul ne indică una dintre cele mai convingătoare lecții cu acest subiect, îndemnând ca toți urmașii Domnului să se gândească la umilința, răbdarea și suferințele lui Cristos, îndurate pe nedrept, ca nu cumva să cădem de oboseală în sufletele noastre, când îndurăm necazuri relativ ușoare, în timp ce căutăm să mergem în urmele Lui. W. T. 1898-160 (R 2313:5) (Cântarea 331)

 

18 Aprilie

Apoi a luat un pahar și, mulțumind, li l-a dat, zicând: “Beți toți din el". Matei 26:27

Domnul nostru declară în mod clar că paharul, rodul viței, reprezintă sângele, prin urmare viața; nu viața reținută, ci viața vărsată sau dată, viața cedată, sacrificată. El ne spune că aceasta a fost pentru iertarea păcatelor, și că toți cei care vreau să fie ai Lui trebuie să bea din el — trebuie să accepte jertfa Lui și să și-o însușească prin credință. Toți cei care vreau să fie îndreptățiți prin credință trebuie să accepte viața din această unică sursă. Nu este de ajuns a pretinde că credința și ascultarea de vreun mare învățător vor însemna același lucru și vor aduce viața veșnică. Nu există nici o altă cale de a ajunge la viața veșnică decât prin acceptarea sângelui vărsat o dată ca prețul de răscumpărare pentru păcatele întregii lumi. Nu există nici un alt nume dat sub ceruri sau printre oameni prin care trebuie să fim mântuiți. La fel nu există altă cale ca să putem ajunge la noua natură decât prin acceptarea invitației Domnului de a bea din paharul Său și de a fi frânți cu El ca membri ai aceleiași pâini, și de a fi îngropați cu El în botezul în moartea Sa, și astfel să fim cu El în învierea Lui la glorie, onoare și nemurire.

Când celebrăm acest mare memorial, să nu uităm să mulțumim Domnului pentru îndreptățirea noastră, și de asemenea pentru marele privilegiu de care ne bucurăm de a fi confrați sacrificatori cu Răscumpărătorul nostru, și de a împlini ce lipsește suferințelor lui Cristos. Și deși cu această ocazie suntem întristați și gânditori, meditativi, și ne examinăm mult inima, să facem așa cum a făcut Domnul, să triumfăm prin credință și să mergem înainte cântând laudă Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, și care ne-a privilegiat astfel să avem părtășie în marea tranzacție acum în desfășurare. W. T. 1901-76 (R 2772:6; 2773:5) (Cântarea 107)

 

19 Aprilie

Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui Meu. Matei 26:29

Când va veni împărăția, toate suferințele și încercările timpului prezent vor fi trecute, călcarea în teasc, prepararea vinului, toate vor fi trecute, și în locul lor vinul va fi acela al bucuriei și veseliei, reprezentând bucuriile și binecuvântările mai presus de imaginație sau de exprimare, care vor fi partea tuturor celor care au într-adevăr părtășie cu Răscumpărătorul nostru în suferințele din acest timp de acum și de asemenea în gloriile care vor urma. Timpul împărăției este acum foarte aproape — cu siguranță mai aproape cu 1800 de ani și mai bine, decât era când Domnul nostru a rostit aceste cuvinte — și dovezile inaugurării ei constante se înmulțesc pretutindeni. În aceeași măsură inimile noastre trebuie să se bucure în anticipare, și în aceeași măsură trebuie să fim credincioși acum în băutul paharului de necaz, suferință, rușine și insultă, și astfel să ne dovedim iubirea și loialitatea. W. T. 1904-143 (R 3365:1) (Cântarea 399)

 

20 Aprilie

Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit. De aceea să luăm parte la sărbătoare. 1 Corinteni 5:7, 8

Ce însemnătate se află în aceste cuvinte când sunt văzute în legătură cu Cina de Amintire ca o aducere aminte a Paștelui Evreiesc! Cum luminează antitipul lumina tipului! După cum întâii-născuți ai Israelului au fost expuși morții, tot așa “Biserica celor întâi-născuți, care sunt scriși în ceruri" sunt acum în încercare de viață sau moarte veșnică. După cum atunci toți întâii-născuți tipici erau în siguranță atâta vreme cât rămâneau în casă și mâncau din mielul al cărui sânge era stropit pe pragul de sus și pe stâlpii ușii, tot așa noi care rămânem în casa credinței sub “sângele stropirii" mai bun și care mâncăm din Mielul nostru de Paști, Isus, suntem feriți de moarte — siguri de viață veșnică sub providența lui Dumnezeu. Acum noi nu recunoaștem mielul tipic, ci în locul acestuia pe Isus, “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii". Din El ne hrănim; nu mâncând literal carnea Sa, ci prin credință împărtășindu-ne de meritul sacrificiului Său și însușindu-ni-l. Pe tot parcursul acestei nopți a Veacului Evanghelic ne ospătăm din Mielul nostru — până în dimineața Mileniului, când vom fi eliberați. Cina de Amintire anuală nu este sărbătoarea noastră, ci este o ilustrație sau un arhetip al acesteia — o aducere aminte — foarte frumoasă, foarte so­lemnă, folositoare. Să luăm parte la sărbătoarea credinței și de asemenea la Cina de Amintire. W. T. 1908-38 (R 4128:3) (Cântarea 28)

 

21 Aprilie

Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Coloseni 3:13

Dispoziția de a ierta ar trebui s-o avem întotdeauna în noi și s-o manifestăm întotdeauna. Generozitatea noastră iubitoare, bunătatea și dorința de a nu gândi rău deloc — sau cât se poate de puțin — ar trebui arătate în toate cuvintele și acțiunile vieții. Acest comportament este asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu a avut un sentiment blând, binevoitor, generos față de noi, chiar atunci când eram încă păcătoși; El n-a așteptat ca păcătoșii să-și ceară iertare, ci imediat Și-a manifestat dorința de armonie și că era gata să ierte. Tot mesajul Evangheliei este în acest sens: “Împăcați‑vă cu Dumnezeu". Inimile noastre ar trebui să fie atât de pline de această dispoziție spre iertare încât fețele noastre să nu aibă o înfățișare aspră, nici cuvintele noastre de reproș o înțepătură amară. Din contră, ele ar trebui să manifeste iertarea iubitoare pe care ar trebui s-o avem în inimile noastre tot timpul. W. T. 1912-67 (R 4978:3) (Cântarea 21)

 

22 Aprilie

De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cel mare și va împărți prada cu cel puternic, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei vinovați. Isaia 53:12

Tatăl a știut bine că credința și ascultarea Fiului Său vor fi răsplătite din abundență. A știut bine că sufletul lui Isus, ființa Sa, vor constitui jertfa pentru păcat, pentru Adam și pentru rasa lui, și a știut bine că în cele din urmă Fiul va vedea o răsplată din această muncă a sufletului Său care-L va satisface, care va fi mai mult decât o compensare a fiecărei încercări, fiecărei lacrimi, fiecărei dureri. Și nu este oare minunat că în providența lui Dumnezeu cei chemați din acest Veac Evanghelic își pot aplica aceleași consolări și asigurări, fiecare pentru inima sa, și știu că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu — al celor chemați potrivit planului Său? Nu este oare minunat că și noi avem asigurarea că dacă suferim cu El vom și domni cu El, că dacă sufletul nostru muncește în mersul pe urmele Răscumpărătorului, vom avea o mulțumire mai mult decât compensatoare, și că astfel garantează Cuvântul Domnului? Pentru toți cei care acceptă promisiunile Domnului în credință, această chestiune devine o certitudine — “Credința se poate încrede neclintit în El, vie ori și ce". W. T. 1905-207 (R 3591:4) (Cântarea 104)

 

23 Aprilie

Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare. 1 Samuel 12:22

Samuel a apelat la Israelul trupesc să-și aducă aminte de lucrurile mari pe care Dumnezeu le făcuse pentru ei ca motiv de recunoștință și credincioșie — eliberarea lor din Egipt, conducerea prin pustie și intrarea în țara lui Israel; dar dacă aplicăm aceste cuvinte Israelului spiritual, cu cât mai multă forță ni se potrivesc nouă! Domnul ne-a eliberat din robia egipteană, robia păcatului și a morții. El ne-a scos afară din întuneric la lumina Sa minunată. Nu numai că ne-a ridicat picioarele din groapa oribilă, din lutul mocirlos, ci ni le-a și pus pe Stâncă, Isus Cristos; ba chiar mai mult, El ne-a pus pe buze o cântare nouă, chiar bunătatea Dumnezeului nostru. Nu numai că ne-a iertat păcatele, ci ne-a și primit în Isus și ne-a invitat să fim împreună moștenitori cu Cristos. Nu numai că ne-a dat făgăduințe nespus de mari și scumpe să ne înveselească inimile în călătoria prin pustie, ci are în păstrare pentru noi și lucruri nespus de mari și scumpe, din care ne-a dat o licărire sau o pregustare prin Spiritul Său sfânt, o arvună a moștenirii noastre. W. T. 1908-204 (R 4201:4) (Cântarea 19)

 

24 Aprilie

Aceia în care sămânța a căzut pe pământ bun sunt cei care aud cuvântul, îl primesc și fac roadă. Marcu 4:20

Dragi frați, să ne asigurăm nu numai ca inimile noastre să fie pământ de felul cel bun și că am primit și dezvoltăm sămânța cea bună, Cuvântul Împărăției, ci să căutăm și să aducem multă roadă. Văzând că unii dintre aceștia ar putea rodi treizeci, alții șaizeci și alții o sută spre lauda Stăpânului, să hotărâm că prin harul lui Dumnezeu, care știm că-l avem și ne va ajuta, vom fi dintre cei care fac roadă însutit — după cea mai mare capacitate și măsură posibilă de serviciu pentru Regele nostru. Cum ne putem crește credincioșia? Răspundem: prin creșterea sincerității inimii, care ne pregătește pentru o măsură crescută de sămânță și care ne permite să o ducem la perfecțiune. Secerișul este aproape: să ne dăm silința, prin urmare, atât timp cât mai există ocazie, așa încât Învățătorul să ne găsească aducând roade în cea mai mare măsură a posibilităților naturii noastre, a împrejurărilor și ocaziilor noastre. W. T. 1906-126 (R3765:1) (Cântarea 260)

 

25 Aprilie

Mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc … că neîncetat îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, noapte și zi. 2 Timotei 1:3

Cei ale căror inimi sunt iubitoare față de dușmanii lor, iubitoare față de casa credinței și mai presus de toate iubitoare față de Domnul, aceștia ar fi într-adevăr nespus de atenți ca inimile lor să nu ajungă în vreo atitudine în care ei n-ar căuta binele altora și nu s-ar ruga pentru ei. În astfel de inimi n-ar fi loc pentru mânie, amărăciune, conflicte, invidie. Iubirea lui Dumnezeu este turnată în astfel de inimi așa cum este reprezentat prin uleiul sfânt al ungerii, ungerea de la Cel sfânt, care unge toate punctele sensibile, netezind nu numai înfățișarea, ci și limba și inima; “căci din plinătatea inimii vorbește gura", și apa amară nu poate ieși dintr-un izvor curat. W. T. 1908-203 (R 4201:2) (Cântarea 69)

 

26 Aprilie

Este ceasul să vă treziți din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea este foarte înaintată, se apropie ziua. Romani 13:11, 12

Dacă apostolul le-a putut spune sfinților din timpul său, “Știți în ce timp ne aflăm; este ceasul să vă treziți din somn" etc., pentru că ei intraseră atunci în Veacul Evanghelic cu privilegiile lui de a alerga în alergarea pentru premiul chemării noastre de sus, cu cât mai mare forță se aplică aceste cuvinte în aceste zile de sfârșit al veacului! … Da, “noaptea este foarte înaintată" și “se apropie ziua îziua glorioasă milenarăș". Chiar acum apar dungile cenușii ale zorilor. Este ziua când Mirele regesc își va primi la Sine mireasa pregătită și în așteptare, și timpul de pregătire pentru adunarea noastră împreună la El este scurt. Într-adevăr, este ceasul să ne trezim din somn; pentru că acum mântuirea noastră, eliberarea noastră glorioasă, este foarte aproape. W. T. 1906-246 (R 3830:5) (Cântarea 156)

 

27 Aprilie

Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele. 1 Ioan 5:3

Cel care are recunoștință față de Domnul în inimă pentru aceste binecuvântări, cel care simte apreciere și mulțumire, acela caută într‑ adevăr să-L servească pe Domnul în adevăr cu toată inima sa! Cel care are această atitudine a minții, cel care își amintește de Cuvântul Domnului, acela caută ajutorul divin în acord cu cerințele acestuia, amintindu-și afirmația: “Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele". Pentru acela poruncile Domnului se amplifică, se lărgesc zi de zi. El vede zilnic forțe noi, înțelesuri noi în aceste porunci. Dacă este recunoscător, dacă apreciază providența Domnului față de el în trecut, profunzimile sensului poruncilor lui Dumnezeu nu vor fi grele; ci el se va bucura să înainteze zi de zi în armonie cu atitudinea Domnului nostru: “Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu. Și legea Ta este înăuntrul inimii mele". Tot așa va fi și cu noi. După cum spune apostolul, noi vom împlini poruncile Lui și ele nu vor fi grele, și aceasta va fi pentru noi dovada că-L iubim pe Dumnezeu, că suntem iubiți de El și că suntem în curs de pecetluire, de imprimare tot mai mult cu Spiritul Său, spiritul adevărului . W. T. 1908-204 (R 4201:5) (Cântarea 375)

 

28 Aprilie

Dacă iubiți pe cei care vă iubesc, ce mulțumire aveți? Și păcătoșii iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce mulțumire aveți? Și păcătoșii fac așa. Luca 6:32, 33

Standardul poporului Domnului este mai înalt decât acela al recunoștinței, deși trebuie să-l includă și pe acesta. Standardul nostru este bunăvoința, iertarea celor care greșesc împotriva noastră și a celor care zic tot felul de rele împotriva noastră pe nedrept. Cei care ating acest grad al asemănării de caracter cu Domnul lor primesc proporțional o binecuvântare în plus de la El, și sunt invitați să se bucure și să salte de veselie, și să știe că vor avea o răsplată în ceruri. W. T. 1908-202 (R 4200:5) (Cântarea 150)

 

29 Aprilie

Urmăriți pacea cu toți. Evrei 12:14

 Ca Noi Creații trebuie să fim foarte vigilenți, trebuie să continuăm a crește, trebuie să creștem în puterea de a ne învinge carnea. Atunci vom fi în siguranță. Eul trebuie să fie câmpul nostru special de luptă. Mulți din poporul Domnului au o măsură mare de combativitate naturală. Aceasta este o trăsătură bună dacă este controlată și îndreptată în direcția cea bună. Combativitatea este necesară, altfel niciodată n‑am putea învinge. Dar noi trebuie să ne reținem ca să nu ne luptăm cu frații; și nu trebuie să intrăm într-o luptă personală cu diavolul. Noi nu suntem pe măsura lui. Dar noi trebuie să ne împotrivim lui. Curând Domnul va pune mâna pe el și-l va lega pentru o mie de ani. El va învinge pe adversar și-i va strica toate lucrările. Dar se va cere întreaga mie de ani pentru a realiza pe deplin această lucrare. Noi nu trebuie să sperăm că vom răsturna pe Satan sau lucrările lui în timp ce suntem în trup. Aceasta nu este misiunea noastră. Ceea ce ne-a dat Domnul de făcut este să ne cucerim pe noi, să ne controlăm acest corp care este din rasa căzută a lui Adam, să ne păstrăm așa încât cel rău să nu ne atingă. 1 Ioan 5:18. W. T. 1916-212 (R 5923:5) (Cântarea 269) V. D. M. 144:2

 

30 Aprilie

Străduiește-te să te prezinți aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine. 2 Timotei 2:15

Dacă pentru Învățătorul a fost cursul înțelept și potrivit să Se retragă la o parte ca să studieze planul divin înainte de a-Și începe serviciul public, cu cât mai mult ar trebui ca urmașii Lui să simtă că le revine obligația, ca ființe decăzute, cu judecăți imperfecte, să caute sfatul Cuvântului și Spiritului Domnului pentru a se convinge ce lucrare ar vrea Domnul să facă ei în via Sa, înainte de a începe vreo lucrare. Dacă acest curs ar fi mai general urmat, atunci ar fi mult mai puțină vorbire zgomotoasă în numele Domnului, mai puțini ar simți că au privilegiul să se repeadă și să lucreze pentru Domnul fără a analiza mai întâi cu grijă voința divină sau programul divin în legătură cu acea lucrare — ca nu cumva să pună piedici planului Domnului pe care ei doresc să-l servească. Să ne aplicăm tot mai mult, fiecare pentru sine, cuvintele apostolului către Timotei. Până când nu studiem avem toate motivele să ne îndoim că suntem pregătiți sau de folos în serviciul Domnului. Întâi vine consacrarea deplină, fără rezerve; și apoi, ca prim pas în îndeplinirea acelui angajament, vine studierea voinței divine, a Cuvântulului divin, a planului divin; și după aceasta urmează munca în via Domnului. W. T. 1906-40 (R3717:1) (Cântarea 122)

 

 

© 2005-2014 Studenţii Bibliei