Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine

1 Mai

N-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit. 1 Corinteni 2:2

Vă implorăm, fraților, deoarece apreciați speranța glorioasă pusă înaintea voastră în Evanghelie, să nu dați atenție spiritelor amăgitoare și doctrinelor demonilor, așa cum le numește apostolul (1 Tim. 4:1), ci, cu consecvență în scop să vă dedicați acelui unic lucru, la care sunteți chemați și pe care sunteți privilegiați să-l faceți ca membri în perspectivă ai acelei preoțimi regale. Niciodată să nu uităm că suntem “popor special", separat de marele corp al creștinilor nominali, ca și de lume, având speranțe, scopuri și ambiții mai înalte, și fiind favorizați cu o pătrundere mai clară în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, după ce am fost chemați din întunericul în care am fost înainte, la lumina Sa minunată. Și dacă astfel suntem separați de lume și de creștinii care se împărtășesc în mare parte de spiritul lumii, să nu ne mire dacă-i găsim pe toți în dezarmonie cu noi, și fie ne ignoră, fie ni se opun. W. T. 1916‑307 (R5970:1) (Cântarea 287) V. D. M. 52:4

 

2 Mai

Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară. Ioan 6:37

De îndată ce a expirat limita timpului, Dumnezeu Și-a manifestat favoarea față de neamuri trimițând mesajul Evangheliei la Corneliu, un neevreu reverențios, sfânt și generos. De atunci favorurile lui Dumnezeu au fost deschise atât pentru neamuri cât și pentru evrei — “zidul de la mijloc al despărțiturii" a fost “surpat". Atât evreii cât și neamurile sunt primiți acum în baza acelorași condiții, și anume, credința în Isus și consacrarea de a umbla în urmele Lui. Din acest punct de vedere trebuie să înțelegem declarația apostolului că Evanghelia lui Cristos “a fost vestită întregii creații de sub cer". El n-a vrut să spună, și nici n-ar fi fost adevărat, că Evanghelia a fost propovăduită fiecărei creaturi în sensul de a le fi vestită tuturor. Pentru că nici acum, după optsprezece secole, ea n-a fost vestită întregii omeniri. Ceea ce a vrut să spună apostolul este că Evanghelia este acum fără restricții, liberă a fi propovăduită fiecărei creaturi de sub cer, indiferent de naționalitate — că nu mai este limitată la evrei ca la început. Acum, oricine are “urechi de auzit, să audă" mesajul cel bun al împărăției. Acum, oricine aude și are o inimă să accepte mesajul îndurător al lui Dumnezeu, să-și prezinte trupul ca o jertfă vie, sfântă și acceptabilă lui Dumnezeu prin Cristos. W. T. 1912-292 (R 5101:1) (Cântarea 330)

 

3 Mai

Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis pe Mine. Ioan 7:16

Învățăturile tuturor reprezentanților Domnului ar trebui să fie în aceeași direcție — nu speculații și filosofii umane, ci Cuvântul lui Dumnezeu — “Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta; și cine a auzit cuvântul Meu, să spună întocmai cuvântul Meu" (Ieremia 23:28). “La lege și la mărturie! Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta" (Isaia 8:20). “Vestește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp", și chiar atunci când pentru tine nu este convenabil (2 Timotei 4:2). “Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri" (Evrei 4:12). “Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17:17). “Și au recunoscut că fuseseră cu Isus" și că au învățat de la El (Fapt. 4:13). Astfel că acei care sunt credincioși și loiali Domnului și Cuvântului mărturiei Sale nu vorbesc neclar și nedeslușit lumii, ci ei declară mesajul lui Dumnezeu, “vestea bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul", “la timpul cuvenit". W. T. 1906-58 (R 3726:6) (Cântarea 22)

 

4 Mai

Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte. Psalmul 48:14

Nouă ne aparține să căutăm providențele Domnului în afacerile noastre în prezent, și să găsim că ele ne conduc, ne protejează de focul persecuției, necazului și încercării, iar alte ori ne luminează, ne împrospătează în perioadele întunecate. Și această conducere a providenței divine este destinată să fie a noastră atâta vreme cât suntem din adevăratul Israel al lui Dumnezeu, până când trecem Iordanul în Canaanul ceresc și nu mai avem nevoie de astfel de providențe speciale. Binecuvântați sunt cei a căror credință este trează și veghetoare, și care discern favorurile Domnului pe care lumea nu le discerne, și pe care numai cei cu o atitudine dreaptă a minții o pot aprecia. W. T. 1907-155 (R3997:3) (Cântarea 87)

 

5 Mai

Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara. Psalmul 68:19

 Ce iubitor și tandru este Dumnezeul nostru, și ce înțelept și puternic! Făgăduințele Sale nu i-au părăsit niciodată pe aceia care și-au pus încrederea în El. Putem simți că eforturile noastre de a fi buni și de a face bine sunt foarte nerodnice, că împotrivirea din afară și dinăuntru este foarte puternică. Dar când suntem slabi, când ne dăm seama de neputința și incompetența noastră, putem fi tari în Domnul și în puterea tăriei Lui. Atunci ne putem da seama că puterea Lui se desăvârșește în slăbiciunea noastră. Faptul că suntem slabi și șchiopi nu ne desparte de iubirea și puterea Dumnezeului nostru, în timp ce ne străduim să-I facem voia; căci “El știe din ce suntem întocmiți. Își aduce aminte că suntem țărână“. W. T. 1915-345 (R 5803:2) (Cântarea 137) V. D. M. 374:4

 

6 Mai

Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul ți-a făcut bine. Psalmul 116:7

Pentru a ne bucura de această pace perfectă trebuie să avem încredere neclintită în iubirea Tatălui nostru și credincioșie trainică. Privind cerurile înstelate, avem o manifestare a marii puteri și maiestăți a lui Dumnezeu, dar inimile și mințile noastre n-ar fi stabile și susținute prin aceasta; am putea primi daruri de la El, dar fără cunoștința credincioșiei Sale durabile n-am ști dacă acestea n-ar fi numai capcane de la Adversar pentru dauna noastră. Dar dacă avem această temelie potrivită pentru credință, dacă învățăm să-L cunoaștem pe Tatăl nostru prin Cuvântul Său (singurul mod în care-L putem cunoaște), ajungem să avem încredere în El. W. T. 1914-103 (R 5432:5) (Cântarea 368) V. D. M. 1011:5

 

7 Mai

V-am făcut cunoscut puterea și venirea îprezențaș Domnului nostru Isus Hristos, nu urmărind niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine, cu ochii noștri, măreția Lui … fiind cu El pe muntele cel sfânt. 2 Petru 1:16, 18

Experiența creștină de astăzi este pe aceleași linii. Cei mai serioși și mai zeloși dintre urmașii Domnului sunt invitați să urce cu El pe muntele Schimbării la Față. Ochii înțelegerii noastre sunt deschiși. Vedem lucruri minunate — lucruri vechi într-o lumină nouă și lucruri noi pe măsură ce acestea sunt cuvenite pentru noi cei de acum. Cu siguranță creștinul avansat vede pe Învățătorul în mai mare splendoare pe măsură ce vine în tot mai intimă părtășie cu El și cu Tatăl pe muntele cel sfânt! Fie ca aceasta să fie experiența noastră binecuvântată! Stând cu Cristos în locurile cerești, fie ca noi să apreciem tot mai mult lucrurile împărăției, în contrast cu cele pământești. W. T. 1901-376 (R 4890:5) (Cântarea 148)

 

8 Mai

El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: “Taci! Fii liniștită!" Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare. Marcu 4:39

Multe furtuni au fost îngăduite de Domnul să vină peste mica ceată a urmașilor Săi. Uneori întreaga călătorie a vieții a fost furtunoasă. Uneori cântăm: “Când furtuna vieții se dezlănțuie". În epistolele sale, apostolul sugerează că acei care n-au furtuni, încercări și greutăți, nu au dovada că sunt copii ai lui Dumnezeu; pentru că Dumnezeu n-ar avea legături cu aceștia în calitate de copii ai Săi (Evrei 12:7, 8). Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem încercări și probe, pentru ca acestea să ne facă potriviți pentru moștenirea sfinților în lumină (Coloseni 1:12). În toate aceste experiențe, intenția în privința încercării este să ne apropie tot mai mult de Domnul, să ne facă să simțim că avem nevoie de adăpostul și grija divină. Și astfel, din aceste furtuni vine o binecuvântare, fie lite­ral fie figurativ. W. T. 1913-150 (R 5239:2) (Cântarea 313)

 

9 Mai

Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său. 1 Împărați 8:56

În timp ce întreaga creație geme sub povara ei de păcat și durere, puținii evlavioși pot cânta, se pot bucura chiar în mijlocul tuturor necazurilor vieții și chiar dacă ei au parte de rezultatele păcatului la fel de mult sau poate chiar mai mult decât ceilalți. Secretul bucuriei lor este dublu: (1) Ei au avut împăcarea cu Dumnezeu. (2) Ei și-au supus voința lor voinței Lui. Ei au obținut această relație nouă prin credință în Răscumpărătorul — credință în sângele Său ispășitor. Ei au intrat pe “poarta cea strâmtă" și pe “calea cea îngustă" a consacrării pentru Dumnezeu — predându-și propria voință și angajându-se prin legământ să facă voia divină cât pot mai bine. W. T. 1911-381 (R 4892:5) (Cântarea 138)

 

10 Mai

Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 1 Corinteni 3:16

Ilustrația unui templu este folosită în mod diferit cu privire la Biserică. Despre fiecare creștin se spune că este un templu al Spiritului sfânt după ce primește conceperea Spiritului. Fiecare adunare poate fi considerată Templul lui Dumnezeu. Iar Biserica întreagă când este adunată în starea cerească va fi Templul lui Dumnezeu, prin aceea că Dumnezeu va locui în ei. Conform altei ilustrații, fiecare creștin este o piatră vie în pregătire pentru marele Templu al viitorului, acum fiind cizelați, șlefuiți, pregătiți fiecare pentru locul lui în Templul de sus.

Ideea este că așa cum Dumnezeu a fost reprezentat în vechime în Cortul Întâlnirii în lumina Șekină din Sfânta Sfintelor și de asemenea a fost reprezentat în templul literal din Ierusalim, tot așa El este reprezentat acum în toți aceia concepuți de Spiritul Său sfânt și va fi reprezentat mai departe de toți aceia care umblă în armonie cu conceperea lor de Spirit și continuă să rămână în iubirea Domnului. W. T. 1916-14 (R 5831:5) (Cântare 184) V. D. M. 332:2

 

11 Mai

Este mai ferice să dai decât să primești. Fapt. 20:35

Domnul nostru Isus este cel mai mare exemplu de negare de sine în interesul altora. El a fost bogat, în posesiunea naturii spirituale cu toată gloria și onoarea ei. Totuși, pentru noi El a devenit sărac, luând natura umană ca să poată răscumpăra omenirea. În acest scop El Și-a predat la Calvar însăși viața, pentru ca prin jertfa Sa noi să devenim bogați — să posedăm favoarea divină și bogățiile harului divin în Cristos — chiar comoștenire cu Acela care acum este Domnul nostru cel înălțat la dreapta Maiestății divine. Dar pentru a ajunge la această comoștenire cu El, noi trebuie să învățăm să fim asemenea Lui, să avem spiritul Lui și să împărtășim cu alții orice ne dă El din favorurile pământești sau spirituale — să hrănim sau să îmbrăcăm pe alții (în special pe cei din casa credinței) pământește sau spiritualicește, după cum dictează împrejurările. W. T. 1916-219 (R 5927:6) (Cântarea 247C) V. D. M. 136:3

 

12 Mai

O mântuire așa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul… . Evrei 2:3

 În rasa noastră nu numai că n-a existat viață veșnică și nici speranță de-a o obține decât prin Isus, dar toate promisiunile din trecut ar fi fost fără putere dacă nu era lucrarea Sa de ispășire, și până când a venit El n-a fost cunoscut cum urma să se realizeze răscumpărarea noastră. Este adevărat, Domnul dăduse diferite tipuri și umbre prin numeroasele sacrificii din trecut, care ilustrau faptul că fără vărsare de sânge nu poate fi nici o iertare de păcat; dar ele nu au putut fi înțelese până când a venit Antitipul. Atunci El a adus la lumină viața și nemurirea — viața pentru lume, viața veșnică ce va fi acordată în timpul Veacului Milenar — nemurirea pentru biserica Sa, mireasa Sa, turma Sa mică, moștenitorii împreună cu El. Acestea n-au fost niciodată aduse la lumină înainte; ele au fost neclar văzute și în mod vag descrise, dar a rămas ca marele Învățător să pună înaintea noastră mântuirea pe care Dumnezeu o acordase prin El. Mulțumim lui Dumnezeu că inimile noastre au făcut ca buzele noastre să vestească tot mai mult laudele Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Prin credință în El, noi suntem deja socotiți înviați pentru a umbla în înnoirea vieții, și prin El, în curând Tatăl ne va învia prin puterea Sa ca să fim ca El și să împărtășim gloria, onoarea și nemurirea Lui. W. T. 1906-186 (R 3795:5) (Cântarea 166)

 

13 Mai

Învață-mă să am înțelegere și pricepere. Psalmul 119:66

Nici un urmaș al lui Cristos nu este atât de dezvoltat încât să poată spune: Eu n-am nevoie de nici o instrucțiune în privința dreptății și iubirii, dar fratele meu are nevoie. Și în experiențele noastre cu frații, unde greșeala pare a fi a celuilalt, să ne spunem nouă înșine: Iată un frate care a avut mai multe dezavantaje decât mine. El este fratele meu după spirit. Mie îmi pare că face ceva greșit, dar îl compătimesc fiindcă probabil nu știe că acțiunea sa este greșită. Sau poate eu greșesc. Dacă ar vedea lucrurile din punctul meu de vedere ar face altfel. Nu-l voi judeca, ci voi lăsa pentru Atotputernicul, care este infailibil în judecată și căruia îi aparține judecata. 1 Cor. 4:5. W. T. 1915-7 (R 5604:2) (Cântarea 267) V. D. M. 723:4

 

14 Mai

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele. 2 Corinteni 5:19

Cristos a ținut Legea și a satisfăcut Dreptatea divină pentru toți care au devenit ai Lui în timpul vârstei Evanghelice; și meritul Lui este acordat celor care țin Legea în inimă și care sunt împiedicați s-o țină absolut prin slăbiciunile cărnii lor căzute pe care ei n-o pot controla. Și astfel Sf. Pavel spune că dreptatea Legii se împlinește în noi care umblăm nu după trup, ci după spirit. Mai întâi, prin acordarea meritului Său corpurilor lor muritoare, cărnii lor, Răscumpărătorul nostru acoperă imperfecțiunile lor naturale. Apoi, pentru că acel corp astfel devotat, astfel îndreptățit, este sacrificat, El îi socotește morți ca ființe umane. Atunci ei sunt concepuți la o nouă natură, spirituală. De atunci încolo corpul lor muritor este socotit ca și corp al Creației Noi, nu ca și corp uman; căci acesta a fost sacrificat. Totuși, în realitate acesta este activat pentru a fi servul Creației Noi. De fapt, fiind încă uman, trebuie să i se dea să poarte o haină a dreptății până la sfârșitul vieții prezente. Aceasta este dată de Mântuitorul nostru. W. T. 1916-198 (R 5918:4) (Cântarea 54) V. D. M. 160:1

 

15 Mai

Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos. Deuteronomul 5:9

Dacă ura și gelozia omului ar putea fi ca ale lui Dumnezeu, ar fi bine. Noi, așa cum face Dumnezeu, trebuie să urâm păcatul, dar nu pe păcătos. Gelozia lui Dumnezeu este dreaptă și în mod sigur va aduce păcătosului o pedeapsă dreaptă. El ne spune că atunci când avem alți dumnezei, trebuie să considerăm că El este gelos; dar caracterul nepotrivit al geloziei este atunci când aceasta duce la amărăciune și la alte caracteristici asemănătoare, la care mintea umană decăzută este supusă și expusă. Când Domnul spune că este un Dumnezeu gelos, El vrea ca noi să înțelegem că El vrea toate sentimentele noastre, toată încredințarea noastră, toată încrederea noastră. El vrea ca noi să fim atât de deplin în acord cu El, încât voia Sa să fie supremă în toate afacerile vieții. Acesta nu trebuie să fie considerat egoism din partea Atotputernicului; pentru că aceasta, sub providențele Sale conducătoare, înseamnă pentru creaturile Sale cea mai mare fericire, cel mai mare succes în datoriile și afacerile vieții actuale, și cea mai deplină pregătire pentru binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pregătit și le-a promis celor care-L iubesc. W. T. 1911-93 (R 4789:2) (Cântarea 360)

 

16 Mai

Să nu apună soarele peste mânia voastră. Efeseni 4:26

Nu are importanță ce provocare poate să fi avut cineva, el trebuie să caute ca problema să fie rezolvată cât se poate de repede. Furia sau mânia nu trebuie adăpostită și cultivată, deoarece este sigur că duce la amărăciune permanentă și ură. Cuvântul furie nu pare să fie așa de tare ca și cuvântul mânie. Mânia, la o ființă imperfectă, căzută, pare să fie furie adâncă, hotărâtă și durabilă, ceva plin de resentimente, răzbunător. Vorbirea de rău este o problemă mai rafinată, mai subtilă, mai înșelătoare, mai rea. Mulți oameni devin atât de slabi la caracter, atât de neechilibrați, încât nu-și dau seama de aplicarea cuvenită a “regulii de aur" în viața lor zilnică. Ei spun despre alții lucruri pe care alții n‑ar vrea să le spună despre ei. Ei tratează pe alții într-un fel în care ei n-ar vrea să fie tratați. Asemenea conduită să fie departe de copiii Domnului, de aceia care și-au însușit legământul sfânt al lui Dumnezeu și care pretind a fi ambasadorii lui Dumnezeu. W. T. 1916-312 (R 5974:1) (Cântarea 285) V. D. M. 47:4

 

17 Mai

În timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice. 2 Corinteni 4:18

Ce înseamnă aceste cuvinte? Ele înseamnă că Sf. Pavel avea vedere spirituală. De fapt el vedea atracțiile pământești, dar ele își pierduseră puterea de atracție asupra lui, datorită vederii lui spirituale — datorită percepției lucrurilor nevăzute. Cu ochiul credinței el a văzut pe Tatăl ceresc, pe Domnul Isus glorificat, oștile cerești, Împărăția viitoare de glorie, onoare și nemurire. Prin credință el a văzut marea Împărăție Milenară întinsă înaintea lui și a auzit invitația divină de a deveni moștenitor în acea Împărăție, de a fi asociat în moștenire cu Învățătorul și Răscumpărătorul. El acceptase invitația. El se înrolase sub steagul Învățătorului și își dădea seama că orice altceva în lume era practic fără nici o valoare în comparație cu aceste lucruri veșnice pe care Dumnezeu le promisese. Încrederea lui era în Cuvântul lui Dumnezeu. W. T. 1916‑266 (R 5951:6) (Cântarea 32) V. D. M. 96:3

 

18 Mai

Poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăiește pururea, ca să mijlocească pentru ei. Evrei 7:25

De-a lungul Veacului Evanghelic, poporul Domnului a privit cu ochiul credinței pe Marele Preot ca pe Avocatul lor, care trăiește pururea ca să intervină pentru noi, în timp ce El aștepta timpul Tatălui pentru venirea Sa a doua oară ca să împlinească promisiunile și binecuvântările Sale spirituale nespus de mari și scumpe pentru biserica Sa, și să acorde lumii binecuvântările restabilirii, prezise “prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime". Dar înaintea binecuvântărilor reale, toți cei care sunt frații Lui, ucenicii Lui, care umblă în urmele Lui, care caută să-și împlinească sacrificiul așa cum Și l-a împlinit El pe al Său, și cu ajutorul și conducerea Sa, prin credință își pot da seama că ei nu sunt străini, înstrăinați și depărtați de Dumnezeu, ci sunt acceptați de Tatăl — nu în mod direct, ci indirect, “acceptați în Cel Preaiubit", care este Mijlocitorul nostru, Avocatul nostru, și numai în El putem avea o poziție înaintea Tatălui și putem cere sau aștepta vreo favoare. W. T. 1901-182 (R2823:4) (Cântarea 167)

 

19 Mai

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri. Matei 5:16

Nimic din acest text nu garantează că lumea va primi mesajul, fie de la Domnul nostru Isus fie de la urmașii Săi. Cu toate acestea, noi trebuie să lăsăm lumina noastră să lumineze așa cum a lăsat El să lumineze lumina Sa, chiar dacă întunericul n-o înțelege. Ideea pare a fi că în timp ce unii s-ar putea împotrivi luminii pentru că faptele lor sunt rele, totuși sunt alții care ar putea primi mesajul în mod diferit. De aceea trebuie să lăsăm ca așa să lumineze lumina noastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele noastre bune — indiferent dacă ei socotesc aceste fapte potrivite sau rele. Unii pot aprecia și vedea. Cei care s-au împotrivit Domnului nostru nu erau dintre poporul de rând, ci dintre cei care au pretins în mod special a fi poporul lui Dumnezeu, cărturarii și fariseii, care nu trăiau la înălțimea standardelor recunoscute de ei. Aceștia s-au simțit mustrați. Ei și-au dat seama că învățătura lui Isus era de un grad mai înalt. W. T. 1911-23 (R 4746:3) (Cântarea 45)

 

20 Mai

V-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v‑ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoaștere deplină, după chipul Celui care l-a creat. Coloseni 3:9, 10

Prin cunoștință, precum și în cunoștință, noua creatură este reînnoită sau înviorată, zidită, întărită. Înțelepciunea acestei lumi este nebunie pentru Dumnezeu. Ceea ce avea mintea veche era înțelepciunea acestei lumi. Ceea ce primește noua creatură este înțelepciunea lui Dumnezeu. Dezvoltarea diferitelor puteri ale minții noi este o muncă treptată, dependentă de cunoștință. Pentru voința nouă, cunoștința devine puterea însuflețitoare și întăritoare, și ea găsește ocazii prin care noua creatură își poate împlini scopul. Această cunoștință este cea care vine de sus. Nu înseamnă doar a cunoaște câte capitole se află în Biblie, nici câte versete se află în Biblie și a fi în stare să le cităm; ci prin diferitele providențe ale lui Dumnezeu în viață, înseamnă a ajunge la o astfel de cunoștință de Dumnezeu încât o afirmare a voinței Lui va fi suficientă să asigure ascultarea noastră. Cunoștința noastră crește în măsura în care dăm atenție lucrurilor pe care le-a spus Dumnezeu; în măsura în care ne fixăm sentimentele pe lucrurile de sus, și nu pe lucrurile de pe pământ. W. T. 1911-382 (R 4894:6) (Cântarea 81)

 

21 Mai

Oricine crede în El, primește … iertarea păcatelor. Fapt. 10:43

Nu există o altă modalitate de apropiere de Dumnezeu decât prin iertarea, acoperirea păcatelor noastre; și nu exi­stă alt mijloc de acoperire decât prin credință în sângele prețios al lui Cristos. Prin urmare, toate sugestiile de mântuire fără credință în Isus, toate sugestiile de mântuire a păgânilor în ignoranță, toate sugestiile că nu este necesară o cunoștință a Cristosului istoric, toate sugestiile că o recunoaștere a spiritului de dreptate al lui Cristos este suficientă, toate sugestiile de armonie cu Dumnezeu prin altcineva decât prin Cel stabilit să fie “Mijlocitorul Noului Legământ", primesc o condamnare amănunțită în cuvintele acestui text. Întregul plan al lui Dumnezeu prezintă și onorează nu numai dreptatea, înțelepciunea, iubirea și puterea divină, ci de asemenea prezintă și onorează pe Domnul Isus ca fiind singura cale pe care se poate avea acces la Tatăl și prin care se poate obține viața veșnică. Având în vedere aceste limitări, cât de mângâietoare sunt asigurările Scripturilor că pentru marea majoritate a rasei noastre timpul cunoașterii și deci timpul încercării pentru viață veșnică este în viitor, în timpul Mileniului. W. T. 1902-122 (R 2997:4) (Cântarea 229)

 

22 Mai

De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne îngreuiază și păcatul care ne înfășoară așa de ușor și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte. Evrei 12:1

Fiecare persoană din această alergare trebuie să se examineze pe sine, mai degrabă decât să-i examineze pe alții, în privința progresului pe această cale îngustă; pentru că fiecare își cunoaște starea inimii sale și slăbiciunile cărnii sale mai bine decât oricine, în afară doar de Domnul. Fiecare să observe unde se află în alergare, bucurându-se că se află totuși în alergare; considerând a fi un mare privilegiu că este astfel chemat și privilegiat să intre în această alergare. Dacă găsim că am trecut de prima țintă, să ne bucurăm și să continuăm. Dacă aflăm că am trecut și de a doua, să ne bucurăm cu atât mai mult, dar să nu încetinim alergarea. Dacă găsim că am trecut de al treilea sfert ne putem bucura pe bună dreptate cu atât mai mult, și să zorim cu energie mai departe; și dacă am ajuns la a patra țintă a iubirii perfecte, care cuprinde chiar și pe dușmani, avem într-adevăr motiv de mare bucurie. Premiul este al nostru numai dacă rămânem credincioși. Dar după cum spune apostolul: “Să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit toate" — îmbrăcați cu toată armătura; stați în picioare în diferitele probe care atunci, mai mult decât oricând de-a lungul alergării, vor veni împotriva noastră ca să ne abată de la țintă, înainte ca marele Inspector și Dătător de răsplăți să spună: “Bine, rob bun și credincios … intră în bucuria stăpânului tău". W. T. 1901-13 (R 2755:5) (Cântarea 124)

 

23 Mai

Ferice … de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite. Romani 4:7

Studiind acest subiect este bine să ținem minte că haina nu acoperă păcatele minții noi, cum par să creadă unii. Scripturile nu atribuie nici un păcat minții noi, și nici o perfecțiune în dreptate cărnii decăzute. Dacă mintea nouă ar fi neloială lui Dumnezeu, haina n-ar acoperi-o; ea ar înceta să fie o minte nouă. Pentru a continua să ne fie acoperite imperfecțiunile cărnii (pe care le-am moștenit de la Adam), noua creatură trebuie să rămână loială lui Dumnezeu, altfel ea va merita moartea a doua. Așadar, acestor noi creaturi, cu corpurile imperfecte sub controlul minții noi, le este acordată haina de mireasă, ca să poată sta înaintea Domnului și unii înaintea altora. W. T. 1911-189 (R 4842:4) (Cântarea 357)

 

24 Mai

Domnul întărește pașii omului și astfel El Își găsește plăcere în calea lui. Chiar dacă va cădea, nu se va prăbuși de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Psalmul 37:23, 24

Textul nostru presupune că în clasa descrisă voința umană a fost transformată — că voința divină a fost acceptată în locul celei umane; și că copilul lui Dumnezeu caută să umble pe căile dreptății, pe care a început deja; și gândul potrivit care trebuie dedus este că astfel căutând a umbla pe căile Domnului, Dumnezeu nu va permite ca imperfecțiunile judecății să-i producă vreo daună, ci îi va supraveghea afacerile; va conduce așa încât fiecare pas pe care-l face, deși va fi făcut din propria sa voință, propria sa hotărâre — voința sa consacrată totuși — va fi condus pentru binele său; pentru dezvoltarea sa ca nouă creatură în Cristos. Dacă ar greși în judecată și și-ar atrage asupra sa consecințele erorii sale, înțelepciunea și puterea Domnului sunt astfel încât El poate împlini toate prevederile acestei promisiuni, și va face ca până și gafele și slăbiciunile sale să reacționeze în așa fel încât să-i fortifice caracterul și să-l stabilească în dreptate, dezvoltând în el prin aceste experiențe și prin altele, roadele și harurile Spiritului, care în cele din urmă îl vor potrivi și pregăti pentru comoștenire în împărăție. W. T. 1903-70 (R 3156:6) (Cântarea 99)

 

25 Mai

Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Efeseni 6:10

Aici avem un îndemn care se aplică la poporul lui Dumnezeu oricând și în toate stările și împrejurările. S-a aplicat la Samson în zilele lui ca om natural, ca servitor, și ni se aplică nouă de astăzi care suntem creaturi noi în Isus Cristos, fii-servitori ai Celui Prea Înalt. Dacă privim în urmă la Samson și la toți vrednicii din vechime enumerați de apostol, observăm că secretul tăriei lor de caracter, prin care au îndurat și au învins, a constat în credința lor în Dumnezeu și în promisiuni. Și tot așa trebuie să fie și în cazul nostru. Dar există o deosebire între credință și credulitate; cea din urmă poate da un spirit de energie, dar nu va dura. Prima este puterea lui Dumnezeu care ne dă forța să îndurăm toate lucrurile ca niște buni soldați ai Domnului Isus Cristos, soldați ai adevărului, soldați ai dreptății, luptând împotriva păcatului și erorii și a lipsei de evlavie, inclusiv a uneltirilor viclene ale Adversarului, prin care vrea să ne înșele pe noi și întreaga lume, prezentând în lumină falsă caracterul divin prin “învățăturile demonilor" strecurate în poporul Domnului în timpul Veacurilor Întunecate, pentru orbirea ochilor înțelegerii lor. Acum, prin providența Domnului, ochii noștri se deschid din ce în ce mai mult în armonie cu rugăciunea apostolului: Mă rog lui Dumnezeu pentru voi “ca să puteți înțelege pe deplin, împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință". W. T. 1907-344 (R 4089:4) (Cântarea 388)

 

26 Mai

Domnul este Împăratul nostru: El ne va mântui! Isaia 33:22

Textul nostru exprimă sentimente care ar trebui să fie adânc imprimate în inimile întregului popor al Domnului. Lumea poate striga, zicând: “Nu avem alt împărat decât pe Cezar", dar poporul Domnului, israeliții cu adevărat, vor simți opusul acesteia — că “Domnul este Împăratul nostru". În armonie cu porunca Sa, noi vom onora pe împărații pământești și ne vom supune legilor pământești în toate amănuntele în care ele nu vin în conflict cu legea divină; cu toate acestea, mai presus de împărații pământești, respectul nostru, omagiul și supunerea noastră trebuie să fie față de Cel pe care Domnul L-a numit, pentru Împăratul Emanuel. Dacă El este întronat în inimile noastre, ne va fi relativ ușor să-I fim loiali în purtarea și în cuvintele noastre, oriunde ne‑am afla. Dacă-L tăgăduim, și El ne va tăgădui; dar dacă-L mărturisim, și El ne va mărturisi înaintea Tatălui și a sfinților îngeri — ne va mântui în cele din urmă. Prin noi, ca biserică a Sa, corpul Său, potrivit promisiunii originare, El va binecuvânta toate familiile pământului pe care noi le vom moșteni atunci împreună cu El. W. T. 1903-206 (R 3219:4) (Cântarea 174)

 

27 Mai

M-am bucurat când mi-au zis: “Să mergem la casa Domnului!" Psalmul 122:1

Cei care aud invitația să devină membri ai casei lui Dumnezeu, casa fiilor, Templul antitipic, și care primesc invitația în inimi bune și oneste, sunt într-adevăr bucuroși: “Ferice de poporul care cunoaște strigătul de bucurie". Legăm de aceasta o expresie asemănătoare a aceluiași profet-poet, care declară: “Voi locui în casa Domnului zile îndelungate". Nu în case pământești, nu în temple pământești sperăm noi să locuim pentru totdeauna, ci, acei care devin membri, pietre vii în casa spirituală, Templul ceresc acum în construcție, vor locui într-adevăr în casa Domnului pentru totdeauna. Pentru ei, a ieși afară ar însemna distrugerea casei, pentru că fiecare în parte vor fi membri ai ei; cum spune Domnul, ei vor fi stâlpi în casa Domnului și slujitori ai harului și ai adevărului Său pentru toți oamenii. Acest text va fi de asemenea adevărat despre lume în timpul Veacului Milenar. Atunci toată omenirea va fi invitată să se apropie de Domnul în închinare, să se apropie de Templul spiritual, Cristosul, și prin Cristosul să se apropie de Tatăl; și toți care vor auzi acel mesaj și care vor asculta de el vor fi într-adevăr bucuroși, întocmai cum mesajul adus de îngeri la nașterea lui Isus a sugerat că în cele din urmă veștile de mare bucurie vor fi pentru tot poporul. W. T. 1903-444 (R 3284:4) (Cântarea 54)

      

28 Mai

Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul. Psalmul 40:4

Dacă părăsim lumea pentru a deveni poporul Domnului și dacă primim lecțiile experienței din mâna Sa cu credință potrivită în El, rezultatul va fi desigur o stare pregătită și promptă de a face o consacrare deplină, o supunere deplină a noastră la voința Domnului, de a-I urma îndrumările, de a moșteni orice are El pentru noi. Și dacă credința este cea potrivită, vom zice împreună cu profetul: “Nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie". Aceștia, și numai aceștia, pot fi conduși de Domnul în acest Veac Evanghelic, în care trebuie să umblăm prin credință, nu prin vedere. Numai aceștia vor avea încredere să meargă înainte, întâmpinând diferitele împotriviri dinăuntru și din afară în timpul prezent. Aceștia în final vor fi reprezentanții lui Dumnezeu și conducători în binecuvântarea lumii în Veacul Milenar. Să învățăm bine lecția credinței, a încrederii, pentru că Dumnezeu ne informează că El apreciază această calitate și că El poate lucra cu noi numai în măsura în care o posedăm, așa că în experiențele noastre găsim că ne place cel mai mult să ajutăm și să încurajăm pe cei care manifestă o încredere statornică în noi. W. T. 1902-259 (R 3064:6) (Cântarea 173)

 

29 Mai

Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult. Romani 5:20

Textul acesta este cheia tuturor speranțelor noastre. Păcatul s-a înmulțit nu numai împotriva primilor noștri părinți, ci și împotriva tuturor urmașilor acestora, până la sentința morții. Dar harul lui Dumnezeu s-a înmulțit și mai mult, și față de toți, prin aceea că a pregătit, prin Cristos nu numai o recuperare din pedeapsa păcatului și a morții, a tuturor celor care vor vrea din omenire, ci și că rasa restabilită și desăvârșită va avea tot ceea ce a fost pierdut în Eden, deplin și complet, și aceasta veșnic. Mai mult, harul lui Dumnezeu s-a înmulțit până acolo încât a luat din lumea păcătoșilor o turmă mică pentru a fi moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Isus Cristos, a căror natură va fi schimbată așa încât ei, în loc să mai fie de natură umană, vor deveni părtași ai naturii divine și părtași ai gloriei, onoarei și funcției cu Domnul lor Isus Cristos — cu mult deasupra îngerilor, stăpânirilor, puterilor și a oricărui nume care se poate numi. O, pentru o astfel de bunătate iubitoare și milă tandră care s-au înmulțit față de noi pe când eram încă păcătoși, și care cu mult mai mult se înmulțește față de noi în Cristos acum că suntem acceptați în Cel Preaiubit — pentru acestea poporul Domnului să mulțumească în mod continuu, și mulțumirea inimii să se extindă și să se manifeste în cuvinte și în purtare, în tot ceea ce facem și spunem, pentru ca toate să fie spre lauda slavei Sale, care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. W. T. 1901-220 (R 2842:4) (Cântarea 68)

 

30 Mai

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Ioan 16:13

Spiritul sfânt, în armonie cu promisiunea Domnului nostru, a fost trimis numai clasei consacrate, și trebuia să rămână în clasa bisericii adevărate, “trupul lui Hristos", și noi, și toți ceilalți care de atunci încoace au intrat în părtășie și unire cu Domnul nostru, “Capul trupului, al Bisericii", au intrat astfel și sub influența Spiritului sfânt, partea și privilegiul nostru de drept. Prin acest Spirit am fost concepuți la natura spirituală și am devenit moștenitori ai tuturor făgăduințelor nespus de mari și scumpe care aparțin “trupului lui Hristos". W. T. 1901-175 (R 2820:3) (Cântarea 91)

 

31 Mai

Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare, ci din aceia care au credință pentru păstrarea sufletului. Evrei 10:39

Îndemnul nostru către toți cei care au părăsit toate pentru a-L urma pe Domnul este să nu ne uităm înapoi, să considerăm că am făcut cea mai mare afacere imaginabilă, că suntem pe cale spre obținerea celui mai mare premiu imaginabil, împreună cu asocierea cu Domnul nostru în lucrarea Sa minunată și cu aprobarea divină. Acesta pare a fi gândul apostolului când ne îndeamnă să lăsăm deoparte orice greutate și complicație, ca să putem alerga cu răbdare alergarea pusă înaintea noastră, privind la Isus, Autorul credinței noastre, până când El va deveni Desăvârșitorul ei. Să stabilim, cât de prompt posibil, la începutul experienței noastre creștine, o dată pentru totdeauna, chestiunea predării voinței noastre pentru a fi urmași ai Mielului; să ne aranjăm o dată pentru totdeauna, pe cât de înțelept posibil, afacerile și interesele vremelnice în conformitate cu cerințele rezonabile ale altora în privința acestui lucru, și apoi cu credincioșie să perseverăm până la sfârșitul alergării. W. T. 1906-46 (R 3721:5) (Cântarea 14)

 

 

© 2005-2014 Studenţii Bibliei