Resurse Crestine - Studentii Bibliei, Lectii Biblice, Filme Crestine, cantece, poezii, eseuri, predici, schite predici, biblia, acorduri chitara, maxime crestine, midi, download mp3, devotionale, felicitari, muzica crestina, mp3 crestine, predici audio, cantari crestine, predici video, marturii video, partituri orchestra, partituri cor barbatesc, partituri cor mixt, studii biblice, emisiuni radio, negative, conferite, scenete, powerpoint, schite, eseuri, maxime, devotionale, stiri - Resurse creștine

1 Iunie

Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini! Psalmul 55:22

Oricare sfânt al lui Dumnezeu poate avea lacrimi în experiențele grele ale călătoriei pe calea îngustă, dar nici unul nu este scuzabil pentru murmure. Mai degrabă fiecare să spună cu Învățătorul: “Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” Celor care se apropie de izvoarele amărăciunii cu credința potrivită în Dumnezeu, așa cum a făcut Moise, Domnul le face cunoscute făgăduințele prețioase, care

“Din vaiul vieții scot amarul tot”.

Așa cum israeliții au fost conduși de la apele amare la Elim și la odihna și umbra lui, tot așa Israelul spiritual al lui Dumnezeu nu este ispitit și încercat peste ceea ce este în stare să suporte. W. T. 1913-217 (R 5278:6) (Cântarea 279) V. D. M. 1274:6-7

 

2 Iunie

Iată jertfa mistuită de foc pe care o veți aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere-de-tot necurmată. Să aduci un miel dimineața, și celălalt miel seara. Numeri 28:3, 4

Oricât de nesatisfăcător și de imperfect ar fi sacrificiul nostru, el este considerat sfânt și fără pată dacă l-am prezentat Tatălui în și prin meritul Răscumpărătorului nostru; și dacă este “sfânt și plăcut" prin El (Romani 12:1;1 Petru 2:5), răsplata sacrificiului este a noastră, oricât de mică ar fi jertfa noastră. Dar trebuie să fie o jertfă de bună voie și trebuie să fie o ardere-de-tot, ardere întreagă; nici cea mai mică parte nu poate fi reținută de la focul mistuitor de pe altar. Și nici unul care are Spiritul Învățătorului nu va căuta să rețină o parte din puținul care-l are; dimpotrivă, va simți de fapt că este cel mult ca și cum ar oferi zgură pentru o nestemată, pentru o perlă de mare valoare. W. T. 1889–August, p. 1 (R 1133:1) (Cântarea 139)

 

3 Iunie

Urmăriți … sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Evrei 12:14

Sfințenia nu este un talisman pe care să-l putem pune în buzunar; nu e o îmbrăcăminte care poate fi purtată ocazional. Sfințenia se aseamănă mai mult cu prelucrarea unei bucăți de metal; ea intră în toată structura, schimbându-i caracteristicile generale; este transformarea influenței lui. Este adevărat, există o sfințenie socotită pentru poporul Domnului prin haina dreptății lui Cristos, care ne este acordată când prima dată ne întoarcem de la păcat, Îl acceptăm pe Răscumpărătorul și ne consacrăm lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este suficient. Trebuie să lucrăm în caracterele noastre ceea ce am hotărât — sau, după cum spune apostolul, trebuie să-I permitem Domnului să lucreze în noi voința sfântă, precum și purtarea sfântă care trebuie în mod necesar să întovărășească voința sfântă, după cum vor permite împrejurările și condițiile. W. T. 1915-232 (R 5739:3) (Cântarea 150) V. D. M. 492:9

 

4 Iunie

Pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut … și vă bucurați cu o bucurie nespusă. 1 Petru 1:8

Destul de mulți care poartă numele lui Cristos au speranță legată de Dumnezeu în ceea ce privește viitorul, dar foarte puțin din bucuriile mântuirii Lui în prezent. Aceștia nu trăiesc la înălțimea privilegiilor lor. Ei n-au crescut în mod potrivit în Cristos, Capul lor viu. Ei trebuie să-și mărească credința, adăugând la ea tăria, cunoștința, răbdarea, evlavia, iubirea de frați și iubirea în general. Pe măsură ce vin în acord cu condițiile din școala lui Cristos, ei vor fi tot mai mult în stare să spună nu numai că Domnul le-a scos picioarele din oribila groapă a păcatului și morții și i-a pus pe Stânca Isus Cristos, dar și să adauge: ,,Mi-a pus în gură o cântare nouă, bunătatea Dumnezeului nostru". W. T. 1905-31 (R 3496:5) (Cântarea 80)

 

5 Iunie

Poporul meu va locui în locuința păcii, în case sigure și în adăposturi liniștite. Isaia 32:18

Cu cât trăim mai aproape de Domnul și cu cât este mai mare credința noastră, cu atât mai mult vom vedea îndrumarea divină și cu atât vom folosi mai mult mijloacele pe care ni le‑a pus la dispoziție pentru întărire și sprijin. Noi Îl putem chema în timp de necaz; putem merge la El în rugăciune; și El niciodată nu părăsește pe aceia care-și pun încrederea în El și caută să umble cu sârguință pe calea stabilită de El. Acest lucru fiind adevărat, putem merge în călătoria noastră cu deplină siguranță și încredere. După ce am consacrat tot ce‑i al nostru Domnului, trebuie să căutăm îndrumarea Lui, căci prezența Sa este cu noi în toate afacerile vieții. W. T. 1914-296 (R 5548:3) (Cântarea 404) V. D. M. 813:7

 

6 Iunie

Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui în adunarea celor credincioși! … Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor. Psalmul 149:1, 6

Acum sfinții pot lăuda pe Dumnezeu în mai mare cunoștință de cauză și mai deplin decât oricând înainte. Noi putem vedea mai bine caracterul Domnului nostru fiindcă mare parte din ignoranță, prejudecată, lucruri tainice și întuneric au trecut. Cuvântul lui Dumnezeu strălucește cu putere mai mare ca oricând. Nu putem vedea că fr. John Calvin a avut mult din laudele lui Dumnezeu în gura sa; căci, desigur, nu este o laudă a spune că Dumnezeul nostru ar trimite mii de milioane de oameni într-o eternitate de tortură. Nici despre oamenii de astăzi care învață această doctrină oribilă nu se poate spune că au laudele lui Dumnezeu în gura lor.

… În asemenea crezuri și învățături nu sunt laude. Dar poporul Domnului care stă aproape de Cuvântul Său este acum în stare să spună mai departe minunata istorie a Iubirii, Înțelepciunii, Dreptății și Puterii lui Dumnezeu, ca niciodată înainte. W. T. 1915-349 (R 5804:4) (Cântarea 96) V. D. M. 372:6-7

 

7 Iunie

Dar mă tem ca nu cumva, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea și curăția față de Hristos. 2 Corinteni 11:3

Este bine ca poporul Domnului să se străduiască să trăiască o viață bucuroasă, mulțumind întotdeauna Tatălui în toate lucrurile și bucurându-se să fie socotiți vrednici de a suferi rușine etc., pentru cauza lui Cristos. Dar după cum spune apostolul în altă parte, să ne bucurăm cu teamă; bucuria noastră să nu fie nechibzuită, mulțumită de sine, care ne-ar putea ademeni și ne-ar putea prinde în capcană; bucuria noastră să fie în Cel care ne-a iubit și ne-a cumpărat și care este întotdeauna prezent cu noi, cel mai bun Prieten al nostru și cel mai sincer Îndrumător. Să ne bucurăm, nu în sentimentele tăriei, curajului și înțelepciunii noastre proprii, ci în faptul că avem un Mântuitor și încă Unul mare, care poate elibera în chip desăvârșit pe toți care vin la Tatăl prin El. Astfel Domnul să fie tăria, încrederea, scutul și pavăza noastră. W. T. 1906-346 (R 3886:3) (Cântarea 93)

 

8 Iunie

Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care își dă viața pentru prietenii săi. Ioan 15:13

Orice am face pentru un membru al trupului lui Cristos, pentru un credincios consacrat, Domnul ne spune că va considera ca și cum I-am fi făcut Lui. Prin urmare, deoarece ar fi datoria, privilegiul și bucuria noastră să ne dăm viața în serviciul Domnului, trebuie să ajungem la o astfel de dragoste de frați, fiindcă ei sunt ai Lui, așa încât să ne placă să ne dăm viața pentru ei ca un mijloc de a-I demonstra Domnului loialitatea noastră față de El și de cauza Sa. Aceasta nu înseamnă în mod necesar a ne da puterea, sănătatea și viața fizică în servicii și slujiri fizice pentru frați, deși acestea pot fi și sunt în multe cazuri foarte folositoare. Urmașii Domnului sunt frați nu potrivit cărnii, ci potrivit Spiritului, și de aceea îndemnul de a ne da viața pentru frați ar însemna îndeosebi a ne da sănătatea fizică sau puterea, cunoștința, talentele și mijloacele în serviciul intereselor spirituale ale poporului Domnului. Ca, de exemplu, în propovăduirea adevărului, dacă sunt sacrificii sau lepădări de sine, pierderea puterii etc., în legătură cu acest serviciu, este darea acelei măsuri din viață pentru frați, pentru membrii confrați ai trupului lui Cristos. W. T. 1907-36 (R 3932:6) (Cântarea 247C)

 

9 Iunie

Plini de dragoste frățească, miloși, smeriți. 1 Petru 3:8

Dragostea de frați este prezentată în Scripturi ca una din dovezile indiscutabile ale ajungerii noastre ca membri în corpul lui Cristos. Această dragoste poate fi de grade diferite, dar trebuie să o avem într-un anumit grad dacă suntem ai Domnului, căci “dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui" (Romani 8:9). Dar această flacără a iubirii sacre pentru frați aprinsă în inimile noastre nu este suficientă; ea trebuie să strălucească, să ardă și să producă în noi nu numai o căldură a iubirii, ci o iubire mistuitoare — iubire care nu numai va trece cu vederea diferitele slăbiciuni și imperfecțiuni ale fraților și va observa atent fiecare calitate, ci iubirea care va fi gata să-și dea viața pentru frați pentru că ei sunt dintre consacrații Lui, oricâtă nevoie ar putea avea ei să lupte împotriva păcatului și a slăbiciunilor. W. T. 1907-34 (R 3932:2) (Cântarea 149)

 

10 Iunie

Dacă voiește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Ioan 7:17

Credem că fără dragoste pentru adevăr nimeni nu va fi favorizat cu lumina adevărului prezent. Mai mult de atât, susținem că dacă dragostea sinceră pentru adevăr — onestitatea în gând și fapte — ar fi cedate, sacrificate pentru mândrie, ambiție, slavă deșartă, sau pentru oricare alt lucru, rezultatul va fi pierderea adevărului prezent. Să ținem minte întotdeauna mesajul Domnului nostru prin apostol, că acum la sfârșitul acestui veac El va trimite o lucrare de rătăcire, pentru ca toți care își găsesc plăcerea în neadevăr să creadă o minciună — care n-au primit adevărul în dragoste de el. Să ne păzim conștiința, dându-ne seama că stricarea ei ne va produce daună, înstrăinare de Domnul și respingere din serviciul Lui acum și în viitor. W. T. 1906-276 (R 3847:5) (Cântarea 49)

 

11 Iunie

Voi sunteți martori ai acestor lucruri. Luca 24:48

Apostolii în calitate de martori trebuiau să spună nu numai despre nașterea din fecioară a Răscumpărătorului, nu numai despre viața Lui sfântă, devotată, nu numai despre învierea Domnului nostru, nu numai despre înălțarea Sa, ci pe lângă toate aceste fapte ei trebuiau să spună că El a fost un Răscumpărător calificat, că El a satisfăcut toate condițiile Legii și că acum trăiește veșnic pentru a-i ajuta pe cei care vin la Tatăl prin El. Cu câtă credincioșie și-au îndeplinit apostolii misiunea! Cât este de adevărat, așa cum a declarat apostolul Pavel, că ei nu s-au ferit să vestească tot planul! Înțelepciunea lumească ar putea sugera că a avea un Stăpân și Învățător care a fost executat ca un răufăcător ar fi spre rușinea lor, și i-ar împiedica total de la progresul în strângerea de urmași ai Conducătorului lor. Dar acești martori credincioși nu s-au consultat cu carnea și cu sângele în legătură cu ceea ce să vestească — ei au spus doar istoria în toate amănuntele ei, fără să neglijeze nici măcar pe cele despre Petru și Iuda, și despre disputa cu privire la întrebarea care să fie mai mare etc. Adevărul în simplitatea în care Dumnezeu a intenționat să fie dat ne-a fost transmis în mod evident prin relatarea Bibliei. W. T. 1906-396 (R 3911:3) (Cântarea 23)

 

12 Iunie

În Numele lui Isus să se plece orice genunchi. Filipeni 2:10

În timp ce contemplăm această mare înălțare a Învățătorului, să nu uităm că mireasa Lui urmează să fie împreună moștenitoare cu El în toată gloria, onoarea și nemurirea, și că privilegiul de a deveni membri ai clasei miresei aparține celor “chemați, aleși, credincioși", “chiar cei aleși" din acest Veac Evanghelic. Dacă doar am putea avea aceasta în minte continuu, ce fel de oameni ar trebui să fim în toată purtarea sfântă și în evlavie — cât de neînsemnate ni s-ar părea toate plăcerile și necazurile pământești, toată bogăția și sărăcia, toată slăbiciunea și degradarea; așa de intensă ar fi dorința noastră să ne întărim chemarea și alegerea pentru acele făgăduințe nespus de mari și scumpe! W. T. 1907‑122 (R 3979:4) (Cântarea 25)

 

13 Iunie

Dar acum, odată ce ați fost eliberați de păcat și v‑ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică. Romani 6:22

Acestea sunt într-adevăr minunate cuvinte ale vieții! Ele ne inspiră speranță. Dacă Dumnezeu acceptă intențiile perfecte ale inimii în locul perfecțiunii absolute a cărnii, atunci într-adevăr avem speranța de a ajunge la standarul pe care El l-a marcat pentru noi — standardul perfecțiunii. Putem umbla după sau conform Spiritului. În ceea ce privește corpurile noastre muritoare, nu putem umbla la înălțimea cerințelor Spiritului, dar mințile noastre pot umbla potrivit Spiritului; intențiile noastre pot fi perfecte; și ceea ce caută Tatăl Ceresc la noi este perfecțiunea intenției și o stăpânire a cărnii cât mai perfectă posibil. W. T. 1911-341 (R 4869:5) (Cântarea 36)

 

14 Iunie

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și El i-a scăpat din necazurile lor. Psalmul 107:13

După cum efectul strâmtorării Israelului a fost să le întoarcă inimile către Domnul și să-i facă să strige după ajutorul Lui promis, tot așa, toate experiențele noastre grele cu lumea, carnea, Adversarul și robia păcatului și a morții — toate acestea fac apel la noile creaturi în Cristos care au promisiunea Tatălui. Toate acestea ne fac tot mai mult să ne uităm spre Domnul de la care ne vine ajutorul, să-L așteptăm pe Fiul Său din ceruri și să așteptăm eliberarea creației care suspină, la a doua venire a Sa. Nu este oare adevărat, atunci, că necazul și strâmtorarea actuală lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă, dacă suntem pregătiți în mod potrivit prin ele? Și dacă, în calitate de israeliți adevărați avem încredere în promisiunea avraamică, o avem, așa cum descrie apostolul, ca o ancoră a sufletului tare și neclintită, care pătrunde dincolo de văl, unde Înainte-mergătorul nostru a intrat pentru noi — și a făcut ispășire pentru noi — și de unde ne dă binecuvântata eliberare pe care sperăm să o avem în curând la schimbarea învierii, când, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, vom fi făcuți ca El, Îl vom vedea așa cum este și vom împărtăși gloria Lui. W. T. 1907-126 (R 3983:6) (Cântarea 56)

 

15 Iunie

Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul mântuiește nu prin sabie, nici prin suliță; căci lupta este a Domnului și El vă dă în mâinile noastre. 1 Samuel 17:47

Ce lecție poate scoate “noua creație" de acum din această istorie din vechime? David, al cărui nume înseamnă preaiubit, în multe privințe a simbolizat pe Cristosul, Cap și corp. Experiența sa cu Goliat ilustrează bine, mai întâi de toate conflictul Domnului nostru cu Adversarul în timpul ispitirii de patruzeci de zile în pustie. Biruința Domnului nostru asupra lui Satan cu acea ocazie, loialitatea Sa față de Tatăl și față de lucrarea încredințată Lui, jertfirea de Sine, au însemnat biruința pentru toată omenirea doritoare să fie în armonie cu Dumnezeu și cu aranjamentele Sale. Oare nu ne‑a declarat El: “Îndrăzniți, Eu am biruit lumea"? Biruindu‑l pe Satan, prințul acestei lumi, El a câștigat în același timp o biruință asupra tuturor oștirilor răului și servitorilor păcatului. El a rămas credincios lui Dumnezeu și relației Sale prin legământ și responsabilității Sale, și a aruncat în Adversar cu pietricica adevărului: “Este scris". După cum Goliat a căzut înaintea lui David, la fel Satan a fost învins de Domnul nostru, care a declarat: “Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer", și a declarat de asemenea ca rezultat al biruinței Sale: “Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ", și a trimis pe ucenici în numele Său să lupte în mod asemănător prin puterea Sa și să iasă biruitori și în cele din urmă să aibă parte cu El în împărăția Sa care va “binecuvânta toate familiile pământului. W. T. 1908-233 (R 4216:4) (Cântarea 327)

 

16 Iunie

Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată … prin curăție, prin cunoștință, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută. 2 Corinteni 6:3, 6

Cu cât o persoană este mai curată, cu atât mai sigur va fi ținta lor. Observați că păsările pestrițe sunt mai mult decât celelalte o țintă pentru vânători. Astfel toți cei care poartă vasele Casei Domnului sunt ținte speciale pentru săgețile arzătoare ale celui rău. Astfel că trebuie să luptăm împotriva lumii, a cărnii și a Adversarului. Cei care au o stare corectă a inimii, cei cu inima curată, copii serioși ai Domnului, veghează să‑și păstreze hainele curate. Dacă nu veghează, cu siguranță își vor murdări hainele. Satan se străduiește în mod special să-i atingă; și știm că oriunde atinge el, există întinare. Pe oricine atinge cel rău este prejudiciat într-o măsură. Și există o oarecare măsură de vină într-o persoană înainte ca el să fie atins. W. T. 1913-184 (R 5259:5) (Cântarea 167) V. D. M. 1311:10

 

17 Iunie

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și a zis ucenicilor: “Stați aici până Mă voi duce acolo să Mă rog". Matei 26:36

Nu ne apropiem noi oare ca popor al Domnului în acest timp de seceriș de ceasul Ghetsimani al bisericii? Nu suntem noi deja în ceasul încercării într-o măsură considerabilă? Nu vor urma ultimii membri ai corpului în curând Capul în sacrificiu complet? Cât de pregătiți suntem pentru suferință? Suntem noi adormiți, sau dăm atenție cuvintelor apostolului: Cei care dorm, dorm noaptea, dar noi cei care suntem ai zilei trebuie să fim treji, sobri, îmbrăcându-ne cu toată armătura lui Dumnezeu ca să putem sta în picioare în această zi rea, în timpul de încercare deja asupra noastră și în încercările încă mai severe pe care fără îndoială le vom avea în viitorul apropiat? Suntem noi pregătiți pentru timpul când probabil va fi o risipire ge­nerală, așa cum “toți ucenicii L-au părăsit și au fugit"? Cât de curajoși vom fi în ceasul încercării noastre va depinde probabil mult de urmarea exemplului Învățătorului și de câștigarea înainte de toate a acelei certitudini ferme că avem aprobarea divină. Să nu evităm deci momentul Ghetsimani dacă vine prin providența Domnului, ci și noi cu strigăte mari și cu lacrimi să ne ridicăm privirile spre Cel care poate să ne salveze din moarte prin glorioasa înviere dintâi, și să ne amintim că avem un Avocat, că avem un ajutor. Domnul este îngerul nostru care ne spune mesajul Tatălui, spunându-ne că dacă rămânem în iubirea Lui totul va fi bine la sfârșit, și că El poate și vrea să ne scoată învingători, da, mai mult decât învingători prin propriul Său merit. W. T. 1906-348 (R 3886:6) (Cântarea 412)

 

18 Iunie

Dacă veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării. Isaia 1:19

Dumnezeu a pregătit pentru învățătura noastră anumite lecții de stăpânire de sine, aducându-ne pe noi înșine în deplină ascultare de Dumnezeu în mod voluntar, cu scopul ca în curând să-I fim reprezentanți și atunci să impunem lumii ascultare de cerințele lui Dumnezeu. Este un principiu ge­neral acceptat, că nimeni nu este calificat să conducă pe alții dacă n-a învățat el însuși ascultare. Domnul nostru Isus a învățat ce înseamnă ascultarea cu prețul unor suferințe mari. El S-a supus prompt și pe deplin lui Dumnezeu. Acest Spirit al lui Cristos trebuie să fie manifestat și dezvoltat în noi, pentru ca astfel să fim gata pentru lucrarea viitoare a Cristosului, lucrarea Veacului Milenar. W. T. 1916-132 (R 5890:2) (Cântarea 4) V. D. M. 221:7

 

19 Iunie

Luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea. Efeseni 6:13

Nimeni nu-și îmbracă armătura decât dacă se așteaptă să lupte. Dacă este soldat al crucii, “sabia Spiritului" este marea armă cu care își va dovedi loialitatea și puterea. Frații ar trebui să se zidească unii pe alții în credința preasfântă, luptând lupta bună și arătându-și loialitatea față de Domnul și față de adevăr (Iuda 20; 1 Timotei 6:12). Cei care cedează influențelor întunericului se dovedesc nevrednici de noua ordine de lucruri, și nu se pot aștepta să fie părtași cu Cristos în împărăția Lui, ci să fie printre cei respinși de Domnul ca nevrednici. W. T. 1912-228 (R 5098:2) (Cântarea 367)

 

20 Iunie

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți. Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Iacov 4:6, 7

În timp ce privim cu dor spre starea noastră glorioasă din viitor, când gloria Domnului va umple Templul, când “vom cunoaște așa cum suntem noi cunoscuți", să nu uităm că dacă nu ne supunem influențelor modelatoare și formatoare ale școlii lui Cristos, vom fi puși deoparte. Numele nostru va fi șters din catalogul acela special și coroanele noastre vor fi repartizate altora. Având deplin în vedere posibilitățile unei pierderi atât de mari a unui premiu atât de mare, apostolul a scris: “Să ne temem deci ca nu cumva, fiind făcută o făgăduință pentru intrarea în odihna Lui, nici unul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă". Cultivarea mândriei în orice direcție, dezvoltarea unei ambiții nesfinte, se află printre cele mai mari pericole pentru aceste pietre vii acum în pregătire. Dacă aceste defecte vor fi dezvoltate, ne vor face nepotriviți pentru acest serviciu special. Și dacă vor dezvolta în noi încăpățânare și orgoliu, ele vor dezvolta probabil și invidie, răutate, ură, ceartă, vorbire de rău, presupuneri de rău, care sunt toate contrare Spiritului lui Cristos și care mai degrabă ne-ar face să nu fim “ai Lui". W. T. 1908-378 (R 4297:5) (Cântarea 263)

      

21 Iunie

Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, îîn carnea meaș, adică în firea mea: pentru că în mine este voința, dar nu este puterea de a face binele. Romani 7:18

Această nepotrivire între voința nouă, mintea nouă, și mintea cărnii și carnea însăși, ambele socotite ca fiind moarte dar în realitate foarte vii, cerând vigilență continuă pentru a le stăpâni și a le ține în armonie cu intențiile noii creaturi, înseamnă o luptă mare, și succesul în această luptă înseamnă biruință, și biruința în această luptă este ceea ce Domnul intenționează să răsplătească cu onoruri și binecuvântări speciale acordate în timpul acestui Veac Evanghelic. … O parte din această murdărie a minții este egoismul, care adesea este atât de josnic încât îi este rușine de el însuși, caută să se ascundă sub diferite pretexte de generozitate etc. și prin paradă exterioară, daruri etc. Alte trăsături ale murdăriei minții sunt gelozia, invidia, ambiția. Toate aceste diferite forme ale egoismului trebuie recunoscute, după cum declară apostolul, ca fiind de origine rea, fapte ale cărnii și ale diavolului. Lascivitatea sau senzualitatea este încă o parte a acestei murdării — o altă formă a egoismului sau a iubirii îngăduinței față de sine. Cu toate aceste stări ale minții, noua creatură trebuie să fie în opoziție până acolo încât să le disprețuiască, să lupte împotriva lor, să le distrugă. W. T. 1907-135 (R 3986:2) (Cântarea 328)

 

22 Iunie

Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său. 1 Ioan 4:21

După cum dragostea perfectă izgonește frica, tot așa ea izgonește și falsele impresii de fapte și intenții rele față de noi. Inima binevoitoare, plină de iubire pentru alții, mai degrabă va prefera să presupună că desconsiderările sunt scăpări din vedere neintenționate, sau să dea o altă asemenea interpretare bună comportamentului prietenilor lor, recunoscând numai ca persecuție când intenția acestuia este neîndoielnică. Chiar și atunci ar trebui să gândească generos despre persecutor, să-și dea seama de partea sa la cădere și să fie dispus să se roage pentru aceia care-l disprețuiesc și îl persecută. Binecuvântați sunt aceia care țin astfel la dreptate și la spiritul iubirii față de dușmanii și persecutorii lor, și care pot fi siguri, prin urmare, că sunt persecutați pentru fidelitate față de adevăr și de dreptate și nu pentru aversiunile și ciudățeniile proprii. Ferice de ei, căci a lor este împărăția cerului. Domnul îi caută pe aceia care sunt atât de credincioși principiilor dreptății încât o vor exercita față de dușmanii lor chiar și când sunt persecutați de către aceștia din pricina ei. Dacă împărăția cerurilor este pentru aceștia, este cu siguranță numai o turmă mică. Să ne străduim cu atât mai mult să fim din acea turmă mică — să ne întărim chemarea și alegerea. W. T. 1906-75 (R 3736:2) (Cântarea 175)

 

23 Iunie

Să umblați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit‑o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste. Efeseni 4:1, 2

Noi ne arătăm aprecierea pentru mila lui Dumnezeu față de noi prin aceea că ne educăm în caracterul Său și devenim tot mai miloși și mai generoși față de toată casa credinței. Și dacă suntem miloși față de frați, în mod natural vom fi generoși și față de toți oamenii. Cu alte cuvinte, în măsura în care ne amintim și evaluăm slăbiciunile și neajunsurile noastre, aceasta ne va face compătimitori cu frații și cu întreaga omenire. Și lui Dumnezeu Îi plac mila, generozitatea, compătimirea. Aceia care cultivă aceste haruri ale Spiritului vor fi plăcuți în ochii Domnului, și prin aceasta vor fi potriviți și pregătiți să aibă parte cu Isus de tronul slavei Sale; pentru că acea mare împărăție mesianică va fi stabilită chiar cu scopul de a arăta milă față de omenire, față de aceia care se vor întoarce la favoarea și binecuvântarea divină, sub o cunoștință mai clară și prin ajutorul care va fi oferit atunci. W. T. 1912-359 (R 5135:2) (Cântarea 63)

 

24 Iunie

Vegheați dar, pentru că nu știți în ce ceas vine Domnul vostru. Matei 24:42

Toți din clasa fecioarelor înțelepte trebuie să fie în atitudinea recomandată în această pildă. Ei trebuie să aibă cunoștința faptului că Mirele vine; ei trebuie să aibă candele și o rezervă deplină de untdelemn. Cei care trăiesc în această stare pregătită nu vor fi nici alarmați nici surprinși de mesaj, atunci când îl vor auzi așa cum este vestit acum: “Iată, Mirele este prezent". Noi trăim în parousia (prezența) Fiului Omului — fecioarele înțelepte se aliniază în procesiune și intră la căsătorie; numărul deplin va fi găsit curând și ușa va fi închisă. Toți care sunt în această atitudine de veghere a inimii, cu măsura deplină a Spiritului Domnului în inimile lor, vor fi foarte repede atrași de prima aluzie că Mirele este prezent. Aceștia, curățindu-și candelele, examinând Scripturile, vor discerne repede adevărul anunțului și se vor pregăti degrabă și își vor ocupa locurile cu fecioarele înțelepte. Anunțul, adevărul asupra acestui subiect, este într-adevăr o probă, dovedind care dintre fecioarele declarate ale Domnului au untdelemn în vase, spiritul corect al smereniei, răbdării, dragostei, dedicării, al interesului pentru lucrurile Mirelui. Aceștia și numai aceștia sunt doriți de Mire sau li se va permite să intre. W. T. 1906-314 (R 3869:4) (Cântarea 181)

 

25 Iunie

Să luptați pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna. Iuda 3

Uneori ar putea părea că este o luptă pentru credința dată sfinților odată pentru totdeuna când o persoană se ceartă cu alta asupra unor subiecte scripturale, și totuși adevăratul său motiv că face astfel ar putea fi mândria. Mândria este o parte a egoismului; de aceea luptând pentru ideile sale ar putea cultiva mândria. Lupta pe care Dumnezeu o aprobă este acea dorință serioasă de a primi orice învață Cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne luptăm cu limba în mod nepotrivit, nici să vorbim defăimător. În toate luptele noastre trebuie să manifestăm roadele Spiritului sfânt — blândețea, bunătatea frățească, iubirea. Astfel în lupta potrivită n-ar avea parte mânia, ura, răutatea sau cearta. W. T. 1912-213 (R 5057:4) (Cântarea 373)

 

26 Iunie

În El am primit și o moștenire, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia care lucrează toate după sfatul voii Sale. Efeseni 1:11

Întrebarea apare în mod natural: De ce ar pune Dumnezeu la încercare credința mai degrabă decât faptele? Răspunsul este că toate faptele sunt dependente de abilitatea celui care le face, și că întreaga rasă a lui Adam a ajuns să fie neputincioasă în a face fapte perfecte din cauza căderii primilor ei părinți. Nimeni nu poate fi în mod perfect drept, înțelept, iubitor; în starea noastră imperfectă actuală este imposibil să fim astfel. De aceea, în înțelepciunea și iubirea Sa, Dumnezeu evită să ne probeze în privința celor în care suntem absolut incompetenți, și ne probează în privința credinței — în înțelepciunea, iubirea și promisiunile Sale. A ne îndoi de una dintre acestea ar însemna să ne slăbească temelia speranței. Noi ne dăm seama că suntem într‑o stare decăzută, că murim ca și restul rasei. Am auzit prin Cuvântul lui Dumnezeu că El a pregătit un Mântuitor, dar vedem că lucrurile continuă în mare parte așa cum au fost, în pofida a tot ce au făcut Dumnezeu și Cristos. Totuși, credința noastră ne asigură că Dumnezeu, care a știut sfârșitul de la început, face toate potrivit sfatului voii Sale și că la timpul potrivit El va stabili dreptatea pe pământ. W. T. 1912-321 (R 5115:2) (Cântarea 143)

 

27 Iunie

Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre. Isaia 55:9

Când înțelegem marea întindere a planului divin, putem vedea scopul final al lui Dumnezeu de a învinge păcatul și de a binecuvânta toate familiile pământului cu cunoștința bunătății Sale și cu o ocazie favorabilă pentru reformare — când ajungem să vedem că alegerile din Veacul Iudeu și de asemenea din acest Veac Evanghelic nu sunt decât mijloace spre marele scop de a binecuvânta lumea. Atunci începem să discernem cât de sus sunt căile lui Dumnezeu față de căile omului și planurile lui Dumnezeu față de planurile omului, și să discernem înălțimile și adâncimile, lungimile și lățimile iubirii lui Dumnezeu și pregătirile pentru binecuvântarea lumii. Și în măsura în care privim acest tablou glorios suntem întăriți de puterea Lui în omul dinăuntru, și suntem ridicați din îngustimea și egoismul nostru și tot mai mult formați ca imagini ale dragului Fiu al lui Dumnezeu, și astfel, imagini și ale Tatălui Ceresc. O, atunci, de-am putea fiecare, toți, să fim din aceia care sunt cunoscuți de Domnul ca “chiar cei aleși" — unul din aceia pe care în prezent îi folosește în legătură cu lucrarea Sa actuală de alegere a turmei mici, și în curând îi va folosi în marea Sa lucrare de binecuvântare a tuturor familiilor pământului. Ce încercări și greutăți am putea îndura cu o astfel de perspectivă! W. T. 1907-93 (R 3964:4) (Cântarea 58)

 

28 Iunie

Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești. Apocalipsa 3:18

Ori de câte ori îi este prezentată creștinului o nouă încercare, dacă el și-ar aduce numai aminte de acest sfat al Domnului, i-ar stimula curajul, l-ar oțeli pentru îndurare răbdătoare și l-ar însufleți spre jertfire de sine. “Aur curățit prin foc"! Cum poate fi acesta probat fără creuzet și flacără? Cum poate fi eliminată zgura altfel? Nu există nici o altă modalitate. De aceea, “nu vă mirați"; lăsați focul să ardă; lăsați să fie nimicită zgura; și preaiubiților, căutați ca în fierbințeala flăcării să nu luați de pe altar “jertfa vie". Amintiți-vă că ochiul marelui Topitor se uită la voi; și după cum topitorul aurului urmărește metalul în creuzet ca să-și vadă chipul reflectat în el, tot așa Domnul, marele Topitor, se uită la voi. El urmărește să vadă cum reflectă metalul prețios al caracterului vostru chipul Său. Ori, mai direct spus, în fiecare încercare El urmărește să vadă ce influențe ne stăpânesc acțiunile, dacă ele sunt influențe de avantaj actual sau de metode lumești, sau de prietenii personale, sau de iubiri pământești — de soț sau de soție, sau de copii, sau de case, sau de pământuri, sau dacă ele sunt onoarea oamenilor, sau iubirea comodității, sau iubirea păcii cu orice preț; ori, pe de altă parte, dacă suntem stăpâniți de principiile pure ale adevărului și dreptății; și dacă vom apăra aceste principii cu zel și energie, cu orice preț de trudă sau suferință, sau de ambele, și astfel vom lupta lupta bună a credinței până la sfârșitul amar — chiar până la moarte. W. T. 1896-45 (R 1944:5) (Cântarea 93)

 

29 Iunie

Voi să vă sfințiți, și să fiți sfinți, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziți rânduielile Mele, și să le împliniți. Eu sunt Domnul care vă sfințesc. Leviticul 20:7, 8

Aceasta înseamnă, puneți-vă deoparte pentru Dumnezeu, și El vă pune deoparte. Noi avem o parte în această lucrare și Dumnezeu are o parte. Dacă noi facem o consacrare deplină, Dumnezeu ne va consacra; El ne va accepta și ne va pune deoparte pentru Sine. El ne dă indiciul acestei acceptări prin conceperea de Spiritul Său Sfânt. Unii ca aceștia încep să-și dea seama curând că au o minte nouă, o dispoziție nouă, o inimă nouă. Despre această clasă vorbește apostolul Pavel în textul nostru. “Aceasta este voia lui Dumnezeu” cu privire la voi, “chiar sfințirea voastră“ — voi care v-ați consacrat față de El și pe care El v-a acceptat și v-a consacrat, v-a pus depoarte pentru serviciul Său. W. T. 1916-100 (R 5877:3) (Cântarea 147) V. D. M. 255:4

 

30 Iunie

Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin.

1 Tesaloniceni 5:23

Există o anumită diferență între cuvintele sfințire și consacrare, deși uneori ele se folosesc unul în locul celuilalt. Cuvântul consacrare conține ideea de predare. Consacrarea este un pas definit, făcut într-un moment anumit. Este predarea voinței și a tot ce posedăm, lui Dumnezeu. Dacă cineva nu și-a predat Domnului voința, el însuși, în mod hotărât, n‑a făcut o consacrare reală. Noi credem că pentru poporul declarat al Domnului nu există un pas care să fie mai necesar de a fi văzut mai clar decât acesta, și care să fie mai necesar de a fi explicat altora. Cuvântul sfințire conține în sine nu numai ideea acestei consacrări hotărâte și complete la început, ci cuprinde și întregul proces de transformare a caracterului și de pregătire pentru Împărăție. El progresează de-a lungul întregii căi creștine, până când caracterul este deplin dezvoltat și copt, și el trebuie menținut apoi până la sfârșitul căii. W. T. 1916-99 (R 5876:6) (Cântarea 142) V. D. M. 254:6

 

 

© 2005-2014 Studenţii Bibliei