STUDENTII BIBLIEI
Pastorul Russell a fondat mişcarea Studenţilor Bibliei, nu organizaţia
Martorilor lui Iehova
Judecătorul Rutherford
a fondat organizaţia
Martorilor lui Iehova în 1931
În 1931, peste 75% dintre Studenţii Bibliei din timpul Pastorului
Russell se separaseră deja de Judecătorul Rutherford. De aceea,
Judecătorul Rutherford a declarat că nici “Ruseliţi" nici
“Studenţi ai Bibliei" nu mai erau nume potrivite pentru urmaşii
lui. Ei au scos o rezoluţie în care se declara că de atunci încolo
se vor numi “Martorii lui Iehova". (Pagina 4)
Pe copertă se află două simboluri caracteristice pentru Studenţii
Bibliei din linia pastorului Russell.
1. Devreme după ce a început mişcarea sa în 1872, pastorul Russell a
conceput o insignă pe care Studenţii Bibliei o poartă până în zilele
noastre. Crucea şi coroana înconjurate de o cunună împletită
simbolizează faptul că prin purtarea crucii zilnic (suferind cu
Isus), creştinii vor câştiga cununa vieţii. Atunci vor avea parte cu
Isus în împărăţia Sa, oferind viaţă veşnică omenirii (simbolizată
prin cununa împletită care nu se veştejeşte).
Desigur, Martorii lui Iehova nu cred că Isus a murit pe cruce, ci
mai degrabă pe un stâlp. Mulţi Martori consideră purtarea acestei
embleme cu cruce şi coroană ca o închinare la idoli, ceea ce desigur
îi descalifică drept Studenţi ai Bibliei din linia pastorului
Russell.
2. Adunarea grâului, nu a oilor din veacul milenar, este încă un
semn distinctiv al activităţii Studenţilor Bibliei. Grâul din Matei
13 îi simbolizează pe creştinii concepuţi de spirit, care sunt
adunaţi printr-o vestire mondială a adevărului biblic.
Copyright 1 noiembrie 2010
Kenneth Rawson
Pastorul Russell a fondat
mişcarea Studenţilor Bibliei,
nu organizaţia Martorilor lui Iehova
Rutherford concediat
în 1915
Fratele W. A. Baker, un confident al pastorului Russell, mi-a spus
personal că pastorul Russell îl concediase pe judecătorul Rutherford
în 1915. Sora Cora Sundbom, într-o relatare a experienţelor sale la
Betel, unde era cu tatăl său, fratele John Kuehn, un membru
proeminent la Betel, a confirmat că judecătorul Rutherford a fost
concediat în 1915.
Rutherford nu s-a mai întors la sediul Turnului de Veghere în timpul
vieţii pastorului Russell, care a murit în 1916. La moartea
pastorului, judecătorul i‑a telegrafiat omului său de încredere,
fratele A. H. Macmillan: “Nu face nimic până sosesc eu acolo”.
Nefericita manipulare pentru preşedinţie care a urmat, în care
Rutherford a câştigat, este relatată în publicaţiile “Lumină după
întuneric” şi “Fapte pentru acţionari”. Legal, judecătorul
Rutherford n-ar fi trebuit să fie niciodată preşedinte al Societăţii
Turnul de Veghere.
Introducere
În această broşură se va folosi mult expresia “Studenţii Bibliei din
linia pastorului Russell” pentru a se face deosebire între Studenţii
Bibliei şi urmaşii Turnului de Veghere. Aceşti Studenţi ai Bibliei
îl apreciază mult pe pastorul Russell, ca unul care a fost folosit
la sfârşitul acestui veac să împartă adevărul din timpul
sfârşitului. Cu toate acestea, ei nu acceptă orbeşte orice a învăţat
el, aşa cum Martorii lui Iehova trebuie să accepte tot ce le vine ca
învăţătură de la Turnul de Veghere. Studenţii Bibliei din linia
pastorului Russell verifică toate lucrurile cu Scripturile şi în mod
individual păstrează ceea ce ei cred că este corect din punct de
vedere scriptural.
Cu toate schimburile de informaţie prin internet, Martorii lui
Iehova încep să-şi dea seama că Judecătorul Rutherford implică un
dezavantaj pentru ei şi încep să-i micşoreze statura şi
să fabrice o legătură între pastorul Russell şi Martorii lui
Iehova, care niciodată n-a existat.
Pe lângă aceasta, sunt mii de Martori şi foşti Martori ai lui Iehova
care sunt nemulţumiţi de funcţionarea Turnului de Veghere şi de
istoria curentă a Martorilor. Din nefericire, mulţi au căzut în
depresie.
Ambii părinţi ai mei au fost Studenţi ai Bibliei înainte ca
judecătorul Rutherford să fi preluat conducerea Turnului de Veghere.
Din copilărie am amintiri vii legate de discuţiile părinţilor cu
alţi Studenţi ai Bibliei din zilele pastorului Russell, despre
preluarea Turnului de Veghere de către judecătorul Rutherford şi
despre direcţia în care acesta a pornit.
De asemenea, situaţia mea în cadrul mişcării Studenţilor Bibliei în
anii 1940-60, mi-a permis, mai mult decât altor Studenţi ai Bibliei,
să am discuţii cu unii care au fost asociaţi cu pastorul Russell.
Am aflat de la aceştia că în 1926 judecătorul Rutherford a înlăturat
învăţăturile scripturale de bază despre dezvoltarea caracterului
(Galateni 5:18-25 şi 2 Petru 1:4-11). El a zis că noi suntem
caractere şi nu ne puteam schimba. Ei gândeau că aceasta a fost ca
să-şi justifice unele dintre acţiunile sale discutabile. De fapt,
acesta a fost începutul sfârşitului relaţiei multor Studenţi ai
Bibliei cu Turnul de Veghere. De ce?
Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell îndrăgeau
învăţăturile despre dezvoltarea caracterului. Ei credeau că cei
144.000 urmează să aibă parte cu Isus în împărăţie, în calitate de
preoţi compătimitori (1 Petru 2:9), care vor educa, vor dezvolta în
iubire şi vor judeca omenirea. Ca să se califice pentru această
lucrare, ei trebuie să dezvolte asemănarea de caracter a Tatălui
ceresc. 2 Corintei 3:18.
Autorul acestei broşuri a publicat o parte din acest material în
anii 1950 şi 1970, şi cea mai mare parte în anii 1990, dar acum este
mai mare nevoie ca oricând. Această informare este însoţită de
rugăciunea ca prin harul Tatălui nostru ceresc, ea să dea îndrumare
scripturală celor care iubesc pe Iehova.
Kenneth Rawson
CAPITOLUL I
Martorii lui Iehova nu sunt Studenţii Bibliei
din linia pastorului Russell
Imaginea este clară. Datele istorice relevă fără umbră de îndoială
că Studenţii Bibliei înfiinţaţi de pastorul Russell şi Martorii lui
Iehova înfiinţaţi de judecătorul Rutherford sunt două mişcări
separate.
Pastorul Russell a înfiinţat mişcarea Studenţilor Bibliei. Mişcarea
şi-a avut începutul în 1872 în Allegheny, Pennsylvania, unde o
adunare nou-formată pentru studiu biblic a ales pe Charles Taze
Russell ca pastor al ei. În vremea aceea şi alţi creştini sinceri au
format adunări independente pentru un studiu aprofundat al Bibliei,
pentru a face faţă valului de necredinţă în creştere. În timp ce
mulţi se agăţau orbeşte de crezurile care şi-au avut originea în
“Veacurile Întunecate”, Studenţii Bibliei au apărut ca să pună la
încercare necredinţa inteligentă şi credinţa neinteligentă.
Pastorul Russell a devenit lider de gândire şi activitate printre
aceste adunări. În 1879 s-a format Turnul de Veghere al Sionului,
cunoscut mai târziu ca Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de
Veghere (să nu fie confundată cu a Martorilor lui Iehova). Pastorul
Russell a servit ca preşedinte al ei mulţi ani. Această societate
n-a servit ca autoritate centrală a mişcării Studenţilor Bibliei.
Nici nu putea, fiindcă adunările Studenţilor Bibliei care cooperau
cu ea, ţineau în mod strict la conducerea adunării de către ea
însăşi. Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere a fost în
esenţă o casă de editură şi un birou care trimitea constant persoane
care să prezinte subiecte biblice, călătorind în toată emisfera
vestică — chiar până în locurile îndepărtate ale pământului.
Cum şi de ce au luat fiinţă
Martorii lui Iehova
Un lucru nefericit din istorie ne dă răspunsul la întrebarea despre
originea “Martorilor lui Iehova”. După moartea pastorului Russell în
1916, scopul Societăţii Turnul de Veghere s-a schimbat drastic.
Joesph Rutherford, pe care pastorul Russell îl concediase dintre
personalul cu care lucra, a pus stăpânire în mod ilegal pe Turnul de
Veghere, a dat afară majoritatea membrilor Consiliului Director şi a
instituit o autoritate dictatorială. Turnul de Veghere a devenit
capul sau autoritatea peste toate adunările care şi‑au cedat
suveranitatea. Sub “noua societate” unele doctrine de bază au deviat
în mod serios de la învăţăturile pastorului Russell când scrierile
lui au fost date la o parte. Metodele de conducere a lucrării de
evanghelizare au fost schimbate. Devierile mai senzaţionale, cum
sunt refuzul transfuziei de sânge şi refuzul de a saluta drapelul,
au atras atenţia publicului.
Dar multe persoane şi adunări întregi au refuzat să renunţe la
libertatea creştină şi să accepte noile învăţături. În 1917 a
început exodul din nou-declaratul cartier general suveran. Până în
1918 un sfert din Studenţii Bibliei l-au părăsit pe judecătorul
Rutherford şi au rămas loiali învăţăturilor pastorului Russell (i).
Acesta a fost primul mare exod al Studenţilor Bibliei din vremea
pastorului, care s-au separat de tirania lui Rutherford.
Majoritatea acestor Studenţi ai Bibliei care au ieşit de la Turnul
de Veghere condus de Rutherford credeau că uşa spre chemarea de sus
era deschisă. Ei au format noi adunări şi s-au organizat pentru
serviciu, ca să publice literatura de studiu a Studenţilor Bibliei.
S-au scris multe cărţi despre organizaţia Turnul de Veghere, chiar
de către foşti membri ai Turnului de Veghere. Dar nici unul n-a avut
pătrunderea lui William Schnell, un fost colaborator al lui
Rutherford în anii aceia cruciali, când judecătorul Rutherford
distrugea mişcarea Studenţilor Bibliei şi crea organizaţia
Martorilor lui Iehova.
În timpul luptei dintre Rutherford şi Studenţii Bibliei, William
Schnell se găsea în eşalonul de sus al Turnului de Veghere şi a
făcut unele observaţii foarte pătrunzătoare. Când în final a scris
cartea, “Treizeci de ani sclav al Turnului de Veghere", el nu
mai era nici Martor al lui Iehova nici Student al Bibliei.
Schnell observa că schimbările doctrinare şi propaganda agresivă a
lui Rutherford au dus la o creştere mare a numărului membrilor
credincioşi lui Rutherford. Dar aceasta a generat opoziţie din
partea Studenţilor Bibliei care au rămas la Turnul de Veghere,
străduindu-se să contracareze revizionismul de doctrină şi practică
a judecătorului Rutherford. Reacţia lui Rutherford este descrisă de
Schnell după cum urmează (ii):
“Între 1925 şi 1931 Rutherford s-a angajat într-o campanie de
curăţare a urmaşilor lui Russell. Până în 1931, peste trei
sferturi dintre aceia care fuseseră asociaţi cu mişcarea
Studenţilor Bibliei în zilele pastorului Russell au rămas
credincioşi învăţăturilor lui, separându-se complet de Ru-therford."
În legătură cu aceia care au plecat, Schnell remarcă: “Aceasta este
exact ceea ce a dorit şi a sperat să realizeze Turnul de Veghere"
(iii). Vorbind despre noii convertiţi, Schnell a spus (iv):
“Aceştia, desigur, erau în majoritate, după ce hemoragia de trei
sferturi dintre Studenţii Bibliei a fost atât de abil îndeplinită."
Mai departe Schnell observa (v):
“Vechii Studenţi ai Bibliei, concepuţi de spirit...individual,
adevăraţi creştini, n-ar fi suportat niciodată o asemenea subminare
a gândirii şi practicii. Studiind Biblia, ei au fost avertizaţi de
ceea ce a spus Pavel în 2 Timotei 4:3: “Căci va veni vremea când nu
vor suferi învăţătura sănătoasă".
Linia adunărilor Studenţilor Bibliei de astăzi merge înapoi
prin aceşti Studenţi ai Bibliei separatişti până la pastorul Russell
fondatorul lor.
O descriere a Studenţilor Bibliei din vremea pastorului Russell
relevă de ce Rutherford nu i-a putut supune:
“Studenţii Bibliei erau un tip de personalitate aşa de colţuroasă,
încât, după declaraţia lor, ei au părăsit diferitele organizaţii
îbisericeştiş pentru a deveni şi a rămâne liberi şi nestânjeniţi în
obiectivul lor de studiere a Bibliei şi de a trăi ca creştini. Ei
simţeau că organizaţiile îbisericileş pe care le părăsiseră,
deveniseră prea rigide şi înăbuşitoare, o stare pe care ei o
considerau dăunătoare pentru cursul lor ca creştini. De fapt, în
zilele acelea Studenţii Bibliei erau cei mai colţuroşi
individualişti care au apărut din zilele Bisericii timpurii
încoace. Deviza lor de “non conformism" a devenit o parolă în anii
80 şi 90 ai secolului trecut."
Aceşti “individualişti colţuroşi” credeau în autonomia fiecărei
adunări. Nu exista loc pentru un dictator ca Rutherford, şi nici
pentru preşedinţii Turnului de Veghere care i-au urmat, toţi aceştia
opunându-se învăţăturii scripturale de autonomie a fiecărei adunări.
Martorii lui Iehova au luat fiinţă în 1931
Acum că trei sferturi dintre Studenţii Bibliei din vremea pastorului
Russell au fost daţi afară iar restul s-au supus schimbărilor
doctrinare, putea fi fondată o nouă mişcare. În 1931, la
cincisprezece ani după moartea pastorului Russell, au luat fiinţă
Martorii lui Iehova. Fodatorul lor, Joseph Rutherford, a prezentat o
rezoluţie uluitoare intitulată “Un nume nou", care a fost adoptată
la Convenţia lor Internaţională, în 26 iulie 1931, în Columbus,
Ohio. Rezoluţia observa mai întâi că nici “Ruseliţi" nici “Studenţi
ai Bibliei" nu mai erau nume potrivite îdesigur că nu, din
moment ce 75% dintre Studenţii Bibliei din timpul pastorului Russell
se separaseră dejaş. De atunci încolo ei se se vor numi “Martorii
lui Iehova" (vi).
Să se observe bine, Studenţii Bibliei din vremea pastorului Russell
nu s-au transformat în Martorii lui Iehova. Aşa cum şi Wikipedia
observă, din cauza schimbărilor doctrinare ale judecătorului
Rutherford, mişcarea lui “a pierdut pe cei mai mulţi dintre membrii
originari între 1916 şi 1928 îmai exact 1931ş”.
Aceasta înseamnă că în 1931 când Rutherford a schimbat numele
mişcării în Martorii lui Iehova, cei mai mulţi dintre Studenţii
Bibliei din vremea pastorului Russell erau plecaţi.
CAPITOLUL II
Ce s-a întâmplat cu Studenţii Bibliei?
Cum s-a spus mai înainte, am fost bine informat de către cei care au
fost acolo, despre cele ce s-au întâmplat în 1926 când judecătorul
Rutherford a înlăturat dezvoltarea caracterului. Acesta a fost
începutul sfârşitului pentru Studenţii Bibliei care rămăseseră la
Turnul de Veghere. A fost o chestiune de timp. Apoi în perioada
1929-1932 a fost marele exod de la Turnul de Veghere al lui
Rutherford, care a marcat începutul mişcării Studenţilor Bibliei de
astăzi. Cum?
În august 1929, peste 80 de Studenţi ai Bibliei din zona Pittsburg
au plecat de la Turnul de Veghere. Ce să facă? Unde să meargă? La 31
octombrie era aniversarea morţii pastorului Russell. Grozav! Vor
avea o convenţie aniversară de trei zile şi vor invita pe toţi
Studenţii Bibliei despre care ştiau că plecaseră de la Turnul de
Veghere începând cu 1918.
Ce succes! Convenţia de la Pittsburg a depăşit chiar cele mai mari
aşteptări la care ar fi putut visa, şi a devenit un eveniment anual
până în 1942, când al doilea război mondial a limitat călătoriile.
I-am însoţit pe părinţii mei în călătoriile lor de la Detroit la
multe dintre Convenţiile de Reunire de la Pittsburg. Ca adolescent,
şi eu am luat trenul ca să particip la ultima Convenţie de Reunire.
S-au format noi adunări, iar cele vechi, existente de la exodul din
1918, s-au lărgit prin acest exod următor de Studenţi ai Bibliei de
la Turnul de Veghere al lui Rutherford. Toate adunările sau
ecclesiile erau autonome, bazate pe învăţătura apostolului Pavel, ca
în zilele pastorului Russell.
Studenţii Bibliei care au ieşit de la Turnul de Veghere după 1929
aveau un entuziasm fierbinte pentru activitatea de mărturie publică.
În 1932 ei au format o nouă asociaţie de serviciu, cu singurul scop
de a duce la îndeplinire un program de mărturie publică susţinut.
Acest exod mare a continuat şi după 1932, până în 1935, şi a constat
din Studenţii Bibliei care au rămas după 1932, precum şi din mulţi
care veniseră la Turnul de Veghere în timpul judecătorului
Rutherford, dar care au plecat fiindcă nu credeau că ei erau
Martorii lui Iehova care au înlocuit Israelul în planul lui
Dumnezeu. De atunci încoace a existat o continuă scurgere a foştilor
Martori spre mişcarea Studenţilor Bibliei. În anii 1940, personal am
ajutat la constituirea unei noi adunări formate din foşti Martori ai
lui Iehova, adunare în care de atunci încoace am fost ales anual
pastor.
Înapoi la judecătorul Rutherford
şi la noua lui mişcare
Bazat pe învăţături noi, judecătorul a dat un nume nou unui grup
relativ nou, care în mod clar nu era format din Studenţii Bibliei
din linia pastorului Russell.
Judecătorul Rutherford, nu pastorul Russell, a fost fondatorul
Martorilor lui Iehova. Pastorul Russell a murit în 1916. Martorii
lui Iehova au fost înfiinţaţi în 1931. Pastorul Russell a înfiinţat
mişcarea Studenţilor Bibliei care încă îi susţin învăţăturile.
Judecătorul Rutherford a respins învăţăturile pastorului Russell, a
scos afară pe Studenţii Bibliei loiali învăţăturilor pastorului şi
idealurilor lui pentru o mişcare nedictatorială. A respins denumirea
de Studenţi ai Bibliei şi a numit noua lui mişcare “Martorii lui
Iehova".
Imaginea este clară. Datele istorice relevă fără umbră de
îndoială că Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell şi
Martorii lui Iehova înfiinţaţi de judecătorul Rutherford sunt două
mişcări separate.
Există însă un punct care tinde a genera confuzie şi contradicţie.
De ce uneori Martorii lui Iehova se referă la pastorul Russell ca la
fondatorul lor? În mod sigur nu fiindcă sunt de acord cu
învăţăturile de bază ale lui. De fapt, ei se opun atât de înverşunat
învăţăturilor de bază ale lui, încât i‑au categorisit tot mereu pe
Studenţii Bibliei în clasa “servitorului rău" care va fi nimicit
veşnic. (Pe de altă parte, Studenţii Bibliei n-au decât speranţe
îmbucurătoare pentru eternitatea Martorilor lui Iehova, cum au şi
pentru membrii altor biserici.)
Care este păcatul Studenţilor Bibliei din linia pastorului Russell
care-i face atât de răi în ochii lor? Ce păcat abominabil au comis
Studenţii Bibliei încât să merite nimicire veşnică? Răspunsul este
simplu: ei ţin încă la învăţăturile biblice prezentate de pastorul
Russell! Aceasta înseamnă că resping învăţăturile Martorilor lui
Iehova. Pentru Martorii lui Iehova, învăţăturile esenţiale ale
Studenţilor Bibliei sunt erori grosolane — vrednice de judecată
veşnică.
Contradicţia absurdă apare însă când Martorii lui Iehova
pretind că pastorul Russell este fondatorul lor. De unde au luat
Studenţii Bibliei aşa-zisele erori grosolane dacă nu de la pastorul
Russell? Dacă el a prezentat acele erori grosolane, cum pot pretinde
Martorii lui Iehova că pastorul Russell este fondatorul lor?
“Vechime"
Există un motiv, şi unul simplu, pentru care Martorii lui Iehova îl
pretind pe pastorul Russell ca fondator al lor — “vechimea". Ca
biserică creştină, Martorii lui Iehova sunt neofiţi. Deoarece
Martorii lui Iehova au început numai în 1931, ei aveau nevoie de
credibilitate istorică. Imaginaţi-vi-i în anii 1930, 40 şi 50
spunând: “Grupul nostru creştin a început numai în 1931". A pretinde
însă că pastorul Russell a fost fondatorul lor, i-ar proiecta tocmai
în anii 1800 ca grup creştin. La urma urmei mai multe biserici
creştine, cum sunt Ucenicii lui Cristos, şi-au avut începutul în
anii 1800. Ca dovadă a sensibilităţii lor la vechime, Martorii
încearcă să depăşească toate bisericile creştine, pretinzând că
Abel, fiul lui Adam, a fost primul Martor al lui Iehova. Aceasta
este o căutare de vechime absurdă!
Da, faptele istorice sunt clare. Pastorul Russell a fondat
mişcarea Studenţilor Bibliei în anii 1870. Judecătorul Rutherford a
fondat organizaţia Martorilor lui Iehova în 1931. Studenţii Bibliei
fondaţi de pastorul Russell şi Martorii lui Iehova fondaţi de
judecătorul Rutherford sunt două mişcări separate şi distincte.
Doar pentru a ilustra problema: luteranii şi romano-catolicii au o
linie comună numai fiindcă luteranii s-au rupt de papalitate. Dar ei
sunt două biserici separate. Luteranii cred învăţăturile lui Martin
Luther, iar catolicii cred învăţăturile papilor. Numai fiindcă linia
luteranilor poate fi urmărită până la papi nu înseamnă că papii sunt
fondatorii luteranilor. Papii sunt fondatorii romano-catolicilor
care le cred doctrinele.
Întocmai cum baptiştii şi presbiterienii cred în chinul veşnic, tot
aşa Studenţii Bibliei şi Martorii lui Iehova, ca şi alte câteva
biserici, cred în nimicirea veşnică. Dar această asemănare nu-i face
acelaşi grup. Este bine să se observe că Studenţii Bibliei cred că
cei mai mulţi Martori ai lui Iehova sunt oameni nobili şi se vor
bucura de binecuvântările eternităţii lui Dumnezeu exact ca şi
ceilalţi oameni. (Am dori ca şi ei să aibă aceleaşi sentimente
faţă de noi!)
Să se remarce bine aceasta: Judecătorul Rutherford a adoptat
acest nume, “Martorii lui Iehova”, fiindcă “Studenţii Bibliei” nu
mai era un nume potrivit. Dar de ce a ales Rutherford numele
“Martorii lui Iehova”?
De fapt, “Martorii lui Iehova” este un nume scriptural, menţionat de
trei ori în capitolele 43 şi 44 din Isaia. Profetul Isaia vorbeşte
în mod evident despre poporul evreu, şi Studenţii Bibliei
întotdeauna au înţeles aşa. După Isaia 43 şi 44, “martorii lui
Iehova” au fost odată eliberaţi din Egipt, au oferit odată
sacrificii lui Dumnezeu şi trebuia să fie adunaţi din toată lumea în
patria lor. Aceste fapte sunt adevărate numai despre poporul evreu.
Poporul evreu este singurul “martor al lui Iehova”, nu urmaşii
judecătorului Rutherford.
CAPITOLUL III
Teologia substituitoare şi antisemitismul
Judecătorul Rutherford a pus bazele respingerii uneia din
învăţăturile de bază ale pastorului Russell. Astfel a fost pregătită
scena pentru “teologia substituitoare”. În 1932 când a fost publicat
al doilea volum al cărţii sale, “Vindication” (Justificare), în ea
se spunea că poporul evreu a fost respins pe vecie ca popor
al lui Dumnezeu şi a fost înlocuit cu “Noul Israel” — Martorii lui
Iehova fondaţi de el! Judecătorul a îmbrăţişat astfel teologia
substituitoare — acea eroare tradiţională atât a
romano-catolicilor şi a catolicilor ortodocşi, cât şi a
denominaţiilor protestante istorice.
Teologia substituitoare aplică toate scripturile Vechiului Testament
care vorbesc despre viitoarele binecuvântări pentru Israel, ca
promisiuni numai pentru creştini. Judecătorul Rutherford aplică
aceste scripturi exclusiv la creştinii Martori ai lui Iehova care
l-au urmat pe el. Totuşi, este interesant să observăm că toate
scripturile care vorbesc despre pedepsele pentru Israel sunt
aplicate de teologia substituitoare la poporul evreu.
Acum o tristă realitate. Întocmai cum
teologia substituitoare a justificat, dacă n-a chiar inspirat,
antisemitismul timp de peste 1900 de ani de istorie creştină, tot
aşa inevitabilul a urmat şi în privinţa judecătorului Rutherford.
Rutherford şi antisemitismul
Judecătorul i-a trimis lui Hitler o scrisoare cu conţinut antisemit.
De ce? Ceea ce urmează este un citat din Anuarul Martorilor lui
Iehova pentru 1934 (vii):
“În iunie, preşedintele Societăţii îjudecătorul Ru-therfordş a
vizitat Germania pentru a lua măsuri de repunere a proprietăţii în
posesia noastră îa Martorilor lui Iehovaş şi de continuare a
activităţii. Ştiind că vrăjmaşii au răstălmăcit faptele în faţa
guvernului înazistş, a fost pregătită o Declaraţie de Fapte, şi pe
data de 25 iunie 1933 s-au adunat la Berlin mai bine de 7000 de
Martori ai lui Iehova, care în unanimitate au adoptat Rezoluţia,
care s-a tipărit şi s-a distribuit cu milioanele în toată Germania.
Rezoluţia aceea este îîn parteş după cum urmează, adică:
“Se fac acuzaţii false din partea vrăjmaşilor noştri că am primit
sprijin financiar de la evrei. Nimic nu este mai departe de adevăr
decât aceasta. Până în acest moment nu s-a contribuit din partea
evreilor nici cu cea mai neînsemnată sumă pentru lucrarea noastră.
Cel mai mare şi cel mai opresiv imperiu de pe pământ este imperiul
anglo-american. Prin acesta înţelegem imperiul britanic, din care
Statele Unite sunt o parte. Comercianţii evrei din imperiul
anglo-american sunt cei care au înfiinţat şi au condus Marele
Business, ca mijloc de exploatare şi opresiune a oamenilor din multe
popoare. Acest fapt se aplică în special la oraşele Londra şi New
York, fortăreţele Marelui Business. Acest fapt este atât de vizibil
în America, încât există un proverb în legătură cu oraşul New York,
care spune: “Este proprietatea evreilor, este condus de
catolicii irlandezi şi notele de plată le plătesc americanii”.
îAccentuarea ne aparţine.ş Noi n‑avem nici o luptă cu nici unele
dintre persoanele menţionate, dar, ca martori pentru Iehova şi în
ascultare de porunca Lui prezentată în Scripturi, suntem obligaţi să
atragem atenţia asupra adevărului în privinţa acestui lucru, pentru
ca oamenii să poată fi luminaţi în privinţa lui Dumnezeu şi a
scopului Său. … ." Acesta este antisemitism clar!
Judecătorul Rutherford
şi Martorii lui Iehova din Germania
n-au reuşit să intre în graţiile lui Hitler
“Această Declaraţie a fost trimisă fiecărui înalt funcţionar al
guvernului îGermaniei nazisteş, de la preşedinte până la membrii
consiliului", se explică în cartea “Martorii lui Iehova în planul
divin", publicată de Martorii lui Iehova în 1957 (viii). Această
trimitere la fiecare “înalt funcţionar" includea desigur şi pe
Hitler, care era cancelarul numit de preşedinte. Pe lângă defăimarea
Ligii Naţiunilor, Declaraţia era de acord cu guvernul nazist când
spunea (ix):
“Guvernul actual al Germaniei s-a declarat împotriva opresorilor din
Marele Business îevreii din America şi Angliaş şi în opoziţie cu
influenţa religioasă nefastă asupra afacerilor politice ale
naţiunii. Exact aceasta este poziţia noastră. …” (Accentuarea
ne aparţine.)
Incredibil! Judecătorul Rutherford a spus că era întru totul de
acord cu principiile lui Hitler! Dar apoi Rutherford a făcut o
greşeală fatală zicând (x):
“În loc să fim împotriva principiilor susţinute de guvernul
Germaniei, noi sprijinim ferm asemenea principii, şi subliniem că
Dumnezeu Iehova prin Cristos Isus va aduce împlinirea completă a
acestor principii." (Accentuarea ne aparţine.)
Incredibil. Judecătorul Rutherford a zis că era întru totul de acord cu
principiile lui Hitler. Dar greşeala fatală a fost să declare
că numai Dumnezeu putea aduce “împlinirea deplină a acestor
principii" economice şi politice ale lui Hitler. Aceasta implica
faptul că Hitler nu putea! Aceasta a fost o lovitură pentru
eul lui Hitler, ceea ce l-a făcut să se pornească mai aspru ca
oricând împotriva Martorilor lui Iehova. Pentru Hitler, meritele
antisemitismului judecătorului au pălit ca importanţă
comparativ cu visul lui ca al Treilea Reich să stăpânească peste
toată Europa cu succes, ceea ce Rutherford sugera că nu va
reuşi.
Încercarea lui Rutherford de a intra în graţiile lui Hitler a eşuat.
Din nefericire, exprimarea antisemitismului i-a descoperit
adevăratele sentimente. În 1934, judecătorul a scris la pagina 5 a
unei broşuri intitulate “Un popor favorizat”: “Oamenii de acum
numiţi evrei sunt comercianţi, printre care se află unii din cei mai
bogaţi şi mai avari pe care i-a cunoscut lumea. Anumiţi şefi ai
marilor comercianţi sunt numiţi evrei. Mulţi sunt aroganţi, mândri
şi foarte egocentrici”. În 1936 judecătorul Rutherford a scris în
“Enemies” (Vrăjmaşi) (pag. 281): “Se găsesc oameni extrem de egoişti
numiţi “evrei”, pe care-i interesează numai pofta de câştig”.
Un duel a două personalităţi egocentrice
Judecătorul Rutherford nu l-a convins pe Hitler, dar lupta din lumea
viselor lui Rutherford nu era terminată. Hitler a condus numai
Germania. Dar Rutherford, în cele mai nesăbuite vise ale sale, a
condus Guvernul Teocratic al lui Iehova pe pământ. Mai mult de
atât nu se poate! Rutherford a gândit că într-adevăr îl putea
intimida pe Hitler. Ceea ce urmează este absurd, dar s-a
întâmplat în realitate.
În 7 octombrie 1934, toate congregaţiile Martorilor lui Iehova din
Germania s-au adunat să asculte o scrisoare care fusese trimisă
oficialilor din guvernul lui Hitler. În ea se spunea: “Există un
conflict direct între legea voastră şi legea lui Dumnezeu…De aceea,
aceasta este pentru a vă înştiinţa că noi cu orice preţ ne vom
supune poruncilor lui Dumnezeu, ne vom aduna pentru studierea
Cuvântului Său şi-L vom adora şi-L vom sluji aşa cum ne-a poruncit”.
În aceeaşi zi, Martorii lui Iehova din 49 de ţări au făcut
adunări speciale şi i-au trimis lui Hitler următoarea
telegramă: “Tratamentul rău la care sunt supuşi Martorii lui Iehova
şochează pe toţi oamenii buni de pe pământ şi dezonorează numele lui
Dumnezeu. Abţineţi-vă de la a mai persecuta pe Martorii lui Iehova;
altfel Dumnezeu vă va distruge pe voi şi partidul vostru naţional”.
Treziţi-vă! din 22.08/1995.
Judecătorul Rutherford a stârnit ostilitatea Martorilor lui Iehova
din toată lumea împotriva lui Hitler. Adunările naţionale ale
Martorilor lui Iehova din cincizeci de naţiuni din lume au trimis
telegrame lui Hitler ameninţând că Dumnezeu îl va distruge dacă nu
se va potoli. Mânios peste măsură, Hitler a poruncit ca toţi
Martorii lui Iehova să fie strânşi
şi aruncaţi în lagăre de concentrare.
Un anume Karl Wittig era cu treburi oficiale la Hitler şi era de
faţă când acesta a fost informat de ameninţările Martorilor din
toată lumea, care-l preveneau: “Abţineţi-vă de la a mai persecuta pe
Martorii lui Iehova; altfel Dumnezeu vă va distruge pe voi şi
partidul vostru naţional”. Wittig observă: “Hitler a sărit în
picioare şi cu pumnii încleştaţi a ţipat isteric: “Această
progenitură va fi exterminată în Germania!” (Atestat de un notar
public în Frankfurt la 13 noiembrie 1947.)
Ce duel nefericit a două personalităţi! Ce arogant din partea lui
Rutherford să creadă că putea porunci ca mânia lui Dumnezeu să vină
peste cineva. De asemenea, ce brutală şi neîndurată a fost mintea
lui Hitler, să calce în picioare pe cineva, potrivit capriciilor
sale.
Încă un cuvânt despre acest duel. Martorii lui Iehova din cincizeci
de ţări l-au susţinut pe Rutherford în ameninţarea sa că Dumnezeu îl
va distruge pe Hitler dacă nu răspundea favorabil. Aceasta înseamnă
că partea cea mai mare a Martorilor l-au susţinut. Şi aceasta
dovedeşte că Martorii lui Iehova nu erau Studenţi ai Bibliei.
Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell n-ar cere niciodată
ca cineva să fie nimicit de Dumnezeu. Aceştia n-au fost Studenţii
Bibliei din linia pastorului Russell, ci Martorii lui Iehova
înfiinţaţi de judecătorul Rutherford.
Anuarul Martorilor lui Iehova din 1934 prezintă cele întâmplate
între judecătorul Rutherford şi Hitler în 1933 şi 1934. Relatarea
exactă din 1934 îl incrimina foarte tare pe Rutherford. În Anuarul
pe 1974 însă, era un articol care încerca să ascundă şi să dea mare
parte din vină pentru Declaraţie, pe conducătorul filialei germane a
Turnului de Veghere. Dar Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1934
spunea corect că Declaraţia incriminatoare a fost autorizată de
preşedintele Turnului de Veghere, judecătorul Rutherford.
În treacăt doar, este bine să observăm că mulţi alţii, chiar şi
Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell au suferit în
lagărele de concentrare ale lui Hitler.
O nepotrivire scandaloasă!
Să se observe nepotrivirea între stilul de viaţă al Martorilor lui
Iehova, care au fost în mod special selecţionaţi pentru arestare din
cauza duelului bizar al judecătorului Rutherford cu Hitler în
1933/1934, şi stilul de viaţă al judecătorului însuşi. Trist de
spus, în timp ce urmaşii lui, Martorii lui Iehova, sufereau în
lagăre de concentrare, judecătorul trăia în lux şi opulenţă. El avea
o casă ca un palat, Beth Sarim, în San Diego, pe o proprietate de 40
de hectare — cu scopul declarat de a fi folosită de Vrednicii din
Vechime în Împărăţie — unde Rutherford a trăit în timpul iernii până
la moartea sa. Se presupune că a avut şi locuri de agrement în
Statele Unite şi în străinătate. Şi, desigur, avea nevoie de două
Cadillacuri de şaisprezece cilindri pentru distracţie.
Ce scandalos! Din cauză că
s-au supus decretelor judecătorului Rutherford, Martorii lui Iehova
îşi pierdeau viaţa în lagăre de concentrare în timp ce conducătorul
lor stimat se desfăta în lux şi bogăţie.
Schnell, care a părăsit pe Martorii lui Iehova, era creştin
fundamentalist pe vremea când şi-a scris cartea. Ca atare era în
dezacord profund cu unele doctrine esenţiale susţinute de pastorul
Russell şi de Studenţii Bibliei. Şi totuşi, scrierea lui reflectă o
admiraţie profundă faţă de spiritul lor creştin în contrast cu al
lui Rutherford şi al Martorilor înfiinţaţi de el.
Această mişcare neîngrădită a Studenţilor Bibliei, compusă din
“individualişti colţuroşi", cum i-a numit Schnell, prosperă acum în
toată lumea. Da, Studenţii Bibliei sunt o mică mişcare de
“individualişti colţuroşi", legaţi împreună în adunări care‑şi
păzesc cu râvnă autonomia adunării. Dar, dacă iei o mică ceată de
individualişti, fiecare cu propria voinţă, complet consacraţi unei
viziuni unice a Adevărului, atunci obţii activişti. Astfel,
Studenţii Bibliei, ca şi în zilele pastorului Russell, au impact
asupra lumii într-un grad care depăşeşte cu mult numărul lor.
CAPITOLUL IV
Martorii lui Iehova nu cred
învăţăturile istorice
pe care le cred Studenţii Bibliei
Ceea ce credea pastorul Russell este cuprins în cele şase volume de
Studii în Scripturi, care au fost considerate învăţăturile
acceptate de Studenţii Bibliei până la moartea pastorului Russell.
În zece ani de când judecătorul Rutherford a pus stăpânire pe Turnul
de Veghere, cele şase volume de Studii în Scripturi au fost
puse deoparte. Au fost înlocuite cu o serie de cărţi noi scrise de
judecătorul Rutherford, care a schimbat multe din învăţăturile de
bază ale pastorului. Este adevărat, cele şase volume de Studii în
Scripturi se pot găsi în bibliotecile Martorilor lui Iehova, dar
nu pentru a fi citite. De ce? Martorii lui Iehova au înlocuit
multe din învăţăturile pastorului Russell cu noile învăţături ale
fondatorului lor, judecătorul Rutherford, şi ale preşedinţilor care
au urmat după el. Cele şase volume de Studii în Scripturi se află în
bibliotecile Martorilor lui Iehova pentru a-şi arăta vechimea
istorică, aşa cum s-a remarcat mai înainte.
Următoarele doctrine sunt exemple care arată că Studenţii Bibliei
menţin încă învăţăturile fundamentale ale pastorului Russell, în
comparaţie cu Martorii lui Iehova care nu le menţin.
Autonomia adunărilor
Cum erau aleşi conducătorii şi servitorii bisericilor în zilele
apostolilor? Fapte 14:23 arată că adunările îi “rânduiau” (în
greacă, “alegeau prin ridicare de mână”) prin votul adunării. 2
Corinteni 8:19-23, arată că servitorii şi vorbitorii care călătoreau
din adunare în adunare nu erau aleşi de la un centru, ci de către
adunarea în care ei erau membri. Pastorul Russell în cartea sa
Noua Creaţie, a explicat în detalii scripturale cum
fiecare adunare trebuie să se conducă singură, nu să fie condusă de
un centru, ci de spiritul lui Cristos. Până în ziua de astăzi,
Studenţii Bibliei fondaţi de Pastorul Russell păzesc autonomia
adunărilor lor. Martorii lui Iehova nu sunt Studenţii Bibliei din
linia pastorului Russell, fiindcă ei au nevoie de un centru care să
le spună ce să facă.
Mântuire pentru toţi
Învăţătura principală a pastorului Russell a fost că Isus a murit
pentru toţi, de aceea toată omenirea va avea o ocazie
deplină, corectă, de mântuire. Toţi vor fi luminaţi de cunoştinţa
adevărului lui Dumnezeu înainte de a fi puşi la probă şi judecaţi în
privinţa destinului lor veşnic (1 Timotei 2:3-6). Pentru majoritatea
omenirii, aceasta va fi când oamenii vor fi înviaţi din morţi la
învierea generală. Judecata lor finală va fi bazată pe conduita lor
din perioada când vor fi luminaţi, şi nu din viaţa actuală când sunt
în ignoranţă. Această învăţătură a separat pe Studenţii Bibliei de
toate celelalte grupuri religioase. Acum îi separă şi de Martorii
lui Iehova. Timp de decenii, Martorii lui Iehova au învăţat că Isus
n-a fost o răscumpărare pentru toţi oamenii, ci o
răscumpărare pentru tot felul de oameni — nu că aceasta îi
include pe toţi oamenii.
Scopul evanghelizării
Pastorul Russell a învăţat, în baza scripturii din Fapte 15:14-17,
că Iehova cheamă acum pe unii, “turma mică” (Luca 12:32), şi când
Cristos întors a doua oară Îşi stabileşte împărăţia, “rămăşiţa de
oameni vor căuta pe Domnul”. Această vedere era complet diferită de
conceptul mântuirii existent în zilele pastorului Russell. Pe vremea
aceea aproape toţi evanghelicii învăţau un foc literal de chin
pentru oricine nu-L acceptă pe Isus în această viaţă. Ei gândeau că
ameninţările iadului de foc erau necesare pentru a înfrâna răul, şi,
dacă trebuia, pentru a aduce mântuirea prin frică. De atunci încoace
multe biserici şi-au lărgit conceptul de mântuire dincolo de această
viaţă.
Dar Martorii lui Iehova cred că mărturia lor este pentru a găsi pe
aceia care să se alăture Martorilor lui Iehova şi astfel să
supravieţuiască Armaghedonului.
Turnul de Veghere, 15 mai 2006, pag. 22 declară:
“...supravieţuirea oamenilor de astăzi depinde de credinţa lor şi de
asocierea loială cu partea pământească a organizaţiei universale a
lui Iehova”.
Astfel, fiecare Martor este misionar pentru viaţă sau moarte. Cu
astfel de scop îngust pentru mărturie, Martorii lui Iehova n-ar
putea niciodată să fie consideraţi Studenţi ai Bibliei din linia
pastorului Russell. Martorii lui Iehova reflectă îngustimea gândirii
judecătorului Rutherford, fondatorul lor.
Cine sunt martorii lui Iehova biblici
După ce judecătorul a aplicat în mod greşit numele de Martori ai lui
Iehova (Isaia 43:12) la urmaşii Turnului său de Veghere, în locul
poporului evreu, el a declarat că poporul evreu nu are nici un rol
special în planul divin de la moartea lui Isus încoace. Astfel că
evreii au fost înlocuiţi cu noii Martori ai lui Iehova.
Pastorul Russell a învăţat că poporul şi naţiunea evreiască au un
rol de frunte în planul divin pentru omenire. Deşi evreii erau încă
împrăştiaţi, el a spus, pe baza promisiunilor lui Dumnezeu, că vor
fi readunaţi în patria lor şi vor fi stabiliţi ca naţiune
independentă. Timpul a dovedit că aşa a fost. Deşi Martorii lui
Iehova neagă, Studenţii Bibliei de astăzi învaţă că noul stat
Israel, aşa cum a prezis pastorul Russell, s-a născut prin
providenţa divină şi este vestitorul împărăţiei care vine pe pământ.
Ieremia 32:37-40.
Dacă nu credeţi în răscumpărarea pentru toţi (1 Timotei 2:6),
aceasta fiind învăţătura principală care l-a separat pe pastorul
Russell de toate bisericile, nu puteţi fi unul dintre Studenţii
Bibliei veniţi din linia pastorului Russell.
Dacă aparţineţi unei oragnizaţii care are conducere dictatorială
peste toate congregaţiile, nu puteţi fi unul dintre Studenţii
Bibliei din linia pastorului Russell, care păzesc autonomia adunării
lor.
Dacă credeţi că Martorii lui Iehova au înlocuit naţiunea lui Israel
în planul lui Dumnezeu, atunci nu puteţi fi unul dintre Studenţii
Bibliei din linia pastorului Russell, care vestesc în toată lumea că
Dumnezeu adună poporul natural Israel în patria lui străveche.
Aceste învăţături sunt scrisorile de recomandare ale Studenţilor
Bibliei din linia pastorului Russell. Cei care le resping nu sunt
din linia lui.
CAPITOLUL V
Un vlăstar hibrid
Din cauza proastei reputaţii a vieţii judecătorului Rutherford care
are ecou pe internet, Martorii lui Iehova încearcă să reducă
identificarea lor cu judecătorul Rutherford şi să accentueze că
fondatorul lor a fost pastorul Russell. De fapt, ei sunt un vlăstar
hibrid care nu întruneşte condiţiile pentru a fi Studenţii Bibliei
din linia pastorului Russell. De ce?
Fiindcă le lipsesc doctrinele care-i recomandă ca Studenţi ai
Bibliei din linia pastorului Russell, dar reţin încă doctrinele
care-i recomandă ca Martori ai lui Iehova din linia judecătorului
Rutherford. Urmaşii Turnului de Veghere de astăzi sunt, nici mai
mult nici mai puţin, Martorii lui Iehova înfiinţaţi de Rutherford.
Ei cred învăţăturile lui. Principala învăţătură a lui a fost că
Martorii lui Iehova au înlocuit naţiunea lui Israel ca “martori ai
lui Iehova”. Martorii au această pretenţie şi acum.
Din aceste fapte se poate vedea că pastorul Charles T. Russell n-a
fost nici în organizare nici în învăţătură fondatorul Martorilor lui
Iehova. El a fost fondatorul Studenţilor Bibliei care există şi
astăzi. Ca şi la început, Studenţii Bibliei sunt fără un cap sau
autoritate centrală. Fiecare adunare îşi păstrează conducerea sa
democratică. Deşi fiecare adunare rămâne independentă, în cea mai
mare parte ele sunt asociate în activităţi comune şi în convenţii.
De asemenea, există câteva asociaţii de serviciu, care ajută la
promovarea slujirii naţionale şi internaţionale. Deoarece Studenţii
Bibliei pun mare accent pe adunare, unele adunări au devenit foarte
active naţional şi mondial în publicitate pe internet şi mărturie,
publicând broşuri şi traducând şi tipărind cele şase volume de
Studii în Scripturi ale pastorului Russell în diferite limbi din
lume.
Studenţii Bibliei din linia pastorului Russell îi îngrijorează pe
creştinii evanghelici. Ascultaţi ce se spune pe un blog de-al lor,
de Robert C. Hill, ThB:
“Ei sunt în creştere. Tiparele lor sunt în funcţiune. Cumpără timp
de emisie la TV cablu şi www-ul este cea mai nouă arenă pentru
diseminarea erorii lor doctrinare. Printre alte lucruri, ei declară
că a doua venire a lui Isus a avut loc în 1874...Martori ai lui
Iehova? Nu. Studenţii Bibliei sunt grupuri independente din
linia directă a moştenirii teologice a lui Charles Taze Russell şi
n-au nici o legătură cu Martorii lui Iehova de la Societatea
Turnul de Veghere de acum”. (Accentuarea ne aparţine.)
Studenţii Bibliei nu sunt limitaţi la Statele Unite. Se găsesc pe
toate continentele. Toţi creştinii sinceri sunt bine veniţi. Nu vi
se cere să faceţi nici o declaraţie de adeziune la ceva. Căutaţi
Studenţii Bibliei cu google.
Note finale
Capitolul I
Martorii lui Iehova nu sunt Studenţii Bibliei
din linia pastorului Russell
i. Herzl Year Book, 190.
ii. William Schnell, Thirty years a Watch Tower slave (Treizeci
de ani sclav al Turnului de veghere) (Grand Rapids: Baker Book
House, 1963), 40, 41.
iii. Ibid., 41.
iv. Ibid., 42.
v. Ibid., 43.
vi. Jehovah’s Witnesses: Proclamers of God’s Kingdom
(Martorii lui Iehova: Proclamatori ai Împărăţiei lui Dumnezeu)
(Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1993), 155, 156.
Capitolul III
Teologia substituitoare şi antisemitismul
vii. 1943 Year Book of Jehovah’s Witnesses (Anuarul Martorilor lui
Iehova, 1943) (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1933),
130, 131.
viii. Jehovah’s Witnesses in the Divine Purpose (Martorii lui
Iehova în planul divin) (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract
Society, 1959), 130.
ix. 1934 Year Book of Jehovah’s Witnesses, 134 (Anuarul Martorilor
lui Iehova, 1934).
x. Ibid., 135.
Adresa noastră:
Studenţii Bibliei, România
CP 849 OP 12, 400860
Cluj-Napoca
E-mail: info”acsib.com
www.acsib.com
Studenţii Bibliei, Republica Moldova
CP “Laodiceea", Ruseni 4639
E-mail: laodiceea”yahoo.com
www.adevarprezent.com
|