|
Lecţii esenţiale despre căsătorie
CĂSĂTORIA
Pentru mulţi din noi această sărbătoare este dublă,
în primul rând fiindcă avem ocazia să ne întâlnim aici pentru
a asculta cuvântul lui
Dumnezeu, şi apoi să
participăm şi să fim martori la acest act de căsătorie.
Pentru tinerii noştri care se căsătoresc
ziua de astăzi este o zi
mare în viaţa lor, o mare decizie, o etapă foarte importantă
în viaţa omului care rămâne în memorie pentru o lungă
perioadă de timp.
Prima decizie importantă în viaţa lor, care i-a adus în
acest loc, care le-a permis în general să se întâlnească, a fost
momentul când au cunoscut Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi
s-au hotărât să se consacre Domnului şi să-L slujească.
Tocmai de aceia îi mulţumim lui Dumnezeu în această zi,
într-un moment atât de important pentru ei, când pot sta în faţa lui
Dumnezeu şi fac acest pas al căsătoriei, care este important nu
numai pentru oameni, dar mai întâi de toate este important pentru
Dumnezeu.
Cineva ar întreba - de
ce? Pentru că vieţile noastre tinere le predam cu totul lui
Dumnezeu, care ne are sub ocrotirea Sa şi ne binecuvântează zilnic.
Majoritatea din noi suntem căsătoriţi, fiecare de un
anumit timp. Eu sunt căsătorit de mai mulţi ani, poate nu chiar aşa
de mulţi, poate că ar fi fost mai bine ca în acest loc să stea un
frate care ar putea să împărtăşească mai multe bucurii şi
experienţe.
Dar pentru noi este important ce zice cuvântul lui
Dumnezeu şi ce spune robul credincios. Aceasta este o ocazie bună
pentru toţi, ca să ne reamintim puţin despre drepturile şi
obligaţiile noastre în căsătorie.
Aşa cum s-a exprimat Apostolul Pavel în Evrei
13:4”Căsătoria să fie ţinută cu toată cinstea şi patul să fie
neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe cei desfrânaţi şi pe cei
adulteri”, baza lecţiei noastre vor fi cuvintele Apostolului Pavel,
care a spus - căsătoria să fie cinstită.
Drag cuplu tânăr, dragi părinţi ai acestor tineri, dragi
rude, fraţi şi invitaţi, cu toţii trăim timpuri interesante, citim
în presă, privim la televizor, ascultam radioul, observam vieţile
altor oameni. – Ce vedem? Vedem o criză generală după cum o numesc
unii.
Din diferite statistici ştim că mai întâi în Polonia, în
Warszawa,
fiecare a treia familie tânără divorţează, situaţia este
asemănătoare şi în ţările apusene, în ţara noastră sunt multe
persoane tinere care trăiesc împreuna fără a se căsători.
Studiile demografice din Danemarca precizează confirmările
sociologilor din ţările Europei Apusene care afirmă că numărul
persoanelor care trăiesc fără a se fi înregistrat şi căsătorit
creste considerabil. Aceştia înfiinţează de obicei familii cu mulţi
copii, dar nu se înregistrează la nici un sediu.
În Danemarca fiecare a treia persoană cu vârsta între
20-25 ani trăieşte în concubinaj. În Marea Britanie 1 din 4, în
Suedia tocmai 90% din tineri aleg o astfel de formă de viaţă
familială, se unesc, trăiesc împreună, au copii dar nu se
căsătoresc. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne atrage atenţia asupra
actului de căsătorie, ca fiind cel mai bun.
După cum am observat Creatorul căsătoriilor este Dumnezeu,
citim despre aceasta în Geneza 2:19,20.”Şi Domnul Dumnezeu făcuse
din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi
le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe
care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. Şi omul a
pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor
câmpului. Dar pentru Adam nu s-a găsit nici un ajutor care sa i se
potrivească.”
Adam a avut multe creaturi: păsări sau vite, dar toate
acestea nu erau corespunzătoare pentru Adam ca partener, căci nu
putea comunica, nu se putea înţelege cu ele. Geneza 2:21-24.
Aşadar în rai a existat prima pereche căsătorită. Ne putem
întreba, care este scopul căsătoriei?
După cum am citit, primul scop al căsătoriei este acesta,
după cum i-a fost spus lui Adam,
“nu este bine ca omul să fie singur”. Aşadar cel mai potrivit
tovarăş pentru Adam, dar şi pentru fiecare bărbat este femeia, ei se
obligă să devină un singur corp, o familie. Mai departe cum a fost
spus lui Adam şi primilor noştri părinţi, aşa este şi pentru noi:
creşteţi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul”, acesta este al
doilea scop al căsătoriei.
Al treilea scop al căsătoriei este ceea ce apostolul Pavel
a spus în 1 Corinteni7:2,”Totuşi, din cauza desfrânării, fiecare
bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei.”
Cu scopul păstrării curăţeniei în familie şi adunări,
anume pentru aceasta, Dumnezeu atenţionează ca tinerii să se
căsătorească, ca în acest fel să preîntâmpine imoralitatea.
De aici vedem care sunt scopurile căsătoriei, căsătoria nu
este o instituţie veşnică, tocmai în acest timp aici pe pământ sunt
recomandate căsătoriile. Dar cândva în viitor în împărăţia lui
Dumnezeu în acord cu cuvintele lui Isus, nu vor exista căsătorii,
Domnul Isus a spus: “Nu se vor mai însura şi mărita, dar vor fi ca
îngerii lui Dumnezeu în cer.”
De aici rezultă faptul că
în cer nu va fi căsătorie, toţi vor fi una, dar aici pe
pământ în acest timp este
recomandată căsătoria. Actul de căsătorie se pare că este cel
mai important şi cel mai
plăcut lucru în viaţa omului pământean.
Dar dacă vorbim de nuntă, cu toate că nunta cu ocazia
căsătoriei nu este interzisă de Biblie, este amintită doar ca o
manifestare de mărturie. Citim o astfel de asemănare în Matei 22:2
”Împărăţia cerului se aseamănă cu un împărat care a făcut nunta
fiului său”. Acolo este vorba de nunta din Apocalipsa 19 :7, „Să ne
bucuram şi să ne veselim
şi să-i dam slavă, fiindcă nunta Mielului a venit şi soţia Lui s-a
pregătit.” Nunta Mielului care
va avea loc în viitor, Domnul Isus ca Mire şi Biserica ca Mireasă,
căci ei se vor uni, şi atunci va începe nunta Mielului.
Şi Domnul Isus a fost la o nuntă, despre care se aminteşte
în Ioan 2:1-11. Deci nu avem o regulă cum trebuie să se petreacă
nunta, şi pe această temă nu avem nimic amintit. Suntem liberi
asupra acestui punct de vedere, numai că aceasta să fie în acord cu
cuvintele Apostolului Pavel care spune, “fie că
mâncaţi fie că beţi, sau
oricare alt lucru, faceţi toate spre slava lui Dumnezeu”.
Toate ceremoniile noastre, chiar şi nunta, să arate că
toate sunt spre slava lui Dumnezeu. Aceasta este o ocazie de a ne
bucura, trebuie cu toţii să ne veselim, dar pentru cine bucuria este
cea mai mare? Desigur pentru tinerii care se căsătoresc. Apoi se
bucură familia, prietenii, de asemenea şi fraţii. Trebuie să
participam la această bucurie, aşa după cum a spus Apostolul Pavel:
“Ne bucurăm cu cei ce se bucură, ne veselim cu cei ce se veselesc,
şi plângem cu cei ce plâng.”
Deci dacă cineva cunoaşte
o metodă deosebită de bucurie
decât aceasta, atunci noi trebuie să împărţim acea bucurie, cum a
spus Apostolul Pavel: “Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură”.
Binecuvântat lucru este ca această nouă viaţă în căsătorie
să înceapă cu Dumnezeu. Dumnezeu a zis “cei doi vor fi una” – ce
înseamnă şi cum înţelegem acest lucru? Se pare că aceasta trebuie să
fie armonia dintre două persoane de sex opus, diferite din punct de
vedere trupesc cât şi spiritual.
Din punct de vedere trupesc se unesc între ele persoane
care se plac reciproc, sunt apropiate poate în temperament, poate au
aceleaşi interese, plăceri cu privire la curăţenie, ordine, etc.,
dar elementul în această unire trebuie să fie iubirea celor doi,
care va conduce la acoperirea neajunsurilor ambelor părţi.
Trebuie de asemenea să-i unească lucrurile spirituale. Aşa
după cum a spus Apostolul Pavel, daca este vorba de fraţi - “un
singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.”
Apostolul Pavel, în Corinteni spune că dacă cineva se
căsătoreşte atunci trebuie să-şi amintească că va fi spre binele lui
daca căsătoria va fi în Domnul. Ce înseamnă în Domnul? Cred că
aceasta cuprinde nu numai faptul
că ei trebuie să fie credincioşi lui Dumnezeu, dar trebuie să fie
ambii consacraţi. Să aibă acelaşi scop în viaţă.
Căsătoria poate uni credinţa în Dumnezeu, dar pot fi
diferite speranţe, ştim exemple de astfel de căsătorii în care
partenerii sunt de păreri diferite, acest lucru este vizibil când
merg la adunări separate, o
parte pleacă într-o parte, iar cealaltă în altă parte. Întrebarea
este dacă în acea căsătorie va fi binecuvântare? De aceea înainte de
a face pasul căsătoriei trebuie să ne amintim că acea căsătorie
trebuie să fie făcută în Domnul.
Următorul lucru important este gândul lor principal, scopul
conducător să fie respectul faţă de cuvântul lui Dumnezeu. După cum
este spus: ”Femeia care se teme de Domnul va
fi lăudată.”
*Când două persoane se cunosc, acestea sunt
diferite, diferite plăceri, fie în lucruri pământeşti, fie în cele
spirituale, dar în toate acestea să ne amintim că trebuie să
hotărască cuvântul lui Dumnezeu.
Tinerii căsătoriţi trebuie în toate să se predea voii lui
Dumnezeu cu privire la ei.
Iubirea pentru Dumnezeu, iubirea pentru cuvântul lui
Dumnezeu, trebuie să fie cel mai puternic nod în această legătură
care trebuie să unească cele două persoane.
*Ce este iubirea? - Dragostea este acea dorinţă pentru
binele celelalte persoane. Dacă cineva iubeşte pe cineva atunci
doreşte binele lui, fericirea lui.
Soţul trebuie să se gândească cum ar putea să-şi bucure
soţia, dacă aceasta este pe placul ei să se îngrijească de sănătatea
ei, fie în lucruri spirituale, fie în cele trecătoare. Tot la fel şi
soţia. Dacă ambii vor gândi cum să se bucure unul pe altul, atunci
iubirea şi bucuria vor exista mereu în căsătoria lor. Dar dacă
fiecare va gândi numai la el, atunci nu va fi iubire, la fel nu va
fi fericire, nici Dumnezeu nu va binecuvânta o astfel de căsătorie.
Ce este necesar pentru fericire în familie?
După cum păsările au nevoie de cuib, tot aşa pentru ca să
aibă parte de o fericire deplină cuplul tânăr trebuie să aibă colţul
lor separat, locuinţa lor separată.
Ei vor sa fie împreună, nu merge vorba de o locuinţă
separată şi confortabilă, ci despre o
creare a unei atmosfere plăcute în casa în care vor
locui. Lucru important este ca acolo să fie linişte,
înţelegere reciprocă, respect reciproc, dar mai întâi de toate sa
fie iubire. Acea atmosferă trebuie să atragă mereu pe soţ acasă, la
fel şi pe
soţie încât aici să se simtă cât mai bine.
Odată, cu o ocazie, un frate a zis: Coroana casei este
sfinţenia, frumuseţea casei este curăţenia, slava casei este
respectul reciproc, binecuvântarea casei este mulţumirea. Dacă
aceste lucruri vor exista în casă, atunci mulţumirea va fi deplină.
**
Cineva odată a spus că bărbaţii se cuceresc prin ochii lor, dar
soţiile prin urechile lor, nu se ştie de ce
femeile, din fericire nu
toate, au ideea că îngrijirea, o
ţinută frumoasă trebuie sa fie numai cu ocazii speciale, sau când
trebuie să plece undeva, în schimb acasă poate fi mai puţin
îngrijită, indispusă, cu un par neîngrijit şi poate chiar purta
zdrenţe.
Băieţii se căsătoresc cu aceste domnişoare curate,
îngrijite, atente şi
manierate, iar acasă când ceva nu le convine răspund nepotrivit, ne
gândim de ce aceste soţii tinere consideră ca bunele maniere trebuie
demonstrate numai când avem musafiri sau când mergem la cineva în
vizită? Acasă pur si simplu se poate mânca direct din cratiţă sau
din tigaie, nu mai este
necesar respectarea faptului de a lua masa împreună, nu mai sunt
necesare şerveţelele, vaza cu flori, un aranjament frumos, acestea
toate trebuie să existe doar atunci când avem musafiri.
Aceste lucruri deseori
deranjează pe soţ şi produc nemulţumire în căsătorie. Deseori
sunt zile care sunt atât de tăcute şi acest fapt deranjează. Evident
că la serviciu avem ce discuta pe diferite teme, în schimb acasă nu
avem ce discuta şi chiar dacă discutam nu ne ascultăm, nu ne acordăm
atenţie, şi deseori întrerupem discuţia la mijloc căci nu ne mai
pasă de gândului celuilalt şi
abia la sfârşit încercăm să ne amintim despre ce a fost vorba.
După un timp în
acest fel de căsătorie putem aduna roadele pe care le-am dezvoltat
în primii ani ai căsătoriei. Trebuie de asemenea să ne amintim că
acest lucru este de o mare însemnătate pentru copii. *
Comportamentul părinţilor acasă este pentru copii un exemplu care va
fi urmat în viitor în căsătoriile lor. Dacă sunt educaţi într-o
atmosferă de curăţenie, ordine, respect unul faţă de altul şi iubire
atunci această familie va fi văzută frumoasă.
Este bine şi plăcut dacă putem să ne aranjam în timpul
zilei diferitele noastre lucruri casnice, după cum citim şi într-o
mană, iar după posibilităţii zi de zi în fiecare săptămână să punem
deoparte o oră, două sau chiar o zi pentru lucrurile spirituale.
Studiile împreună, citirea cuvântul lui Dumnezeu împreună, cântatul
cântărilor împreună sunt o mare binecuvântare pentru părinţi cât şi
pentru întreaga familie.
La ce mai atrage atenţie cuvântul lui Dumnezeu în legătură
cu căsătoria?
Citim cuvintele Apostolului Pavel din Efeseni 5:22-24.
Poate că astăzi aceste cuvinte nu mai sunt la modă, nici populare,
dar cine ia în considerare aceste cuvinte, şi se spune mesajului lor
acela primeşte o mare binecuvântare. Dar unele soţii se străduiesc
să fie mai presus în familie, deseori i-au greutatea asupra lor iar
mai târziu le este greu, doresc să i-a decizii cu privire la toate
lucrurile, dar cu cuvântul
lui Dumnezeu ne spune că aceasta este o sarcină atât pentru soţ cât
şi pentru soţie. Soţul este
capul familiei după cum ne spune şi robul credincios în Volumul 6,
Studii în Scripturi.
Bărbatul ca şi cap, întâi de toate înseamnă răspundere, o
străduinţă specială din partea soţului ca îngrijitor, ocrotitor
conducător si exemplu de urmat. Bărbatul cap al familiei, capul
soţiei, să reţină că această poziţie nu este una de dirijare,
judecare, ci după cum menţionează şi robul credincios, este de
ocrotitor, conducător, apărător şi exemplu de urmat.
Capul şi reprezentantul casei trebuie să-şi arate
autoritatea într-o măsură, dar să o facă cu
iubire şi înţelepciune.
Soţul trebuie să aprecieze individualitatea soţiei sale,
dorinţele şi gusturile ei. Ca reprezentanta a lui, soţia trebuie să
aibă dreptul deplin şi
libertatea de a face lucrurile care aparţin
ei, ca tovarăşă şi gospodină a casei. În cazul în care
soţul lipseşte, ea are
dreptul şi autoritatea de a hotărî toate lucrurile care ţin de
familie.
O soţie credincioasă trebuie să aibă o cunoaştere bună
despre voia lui Dumnezeu, prezentată în cuvântul Său, cu privire la
lucrurile casnice şi familiale şi aceste lucruri trebuie să fie
făcute cu iubire, moderat, drept şi cu hotărâre. Aşadar,
exprimându-şi gândul său
în ce priveşte voia lui Dumnezeu în lucrul dat, trebuie să se supună
decizii soţului.
Vorbind despre obligaţiile soţului faţă de soţie,
Apostolul Pavel scrie în
Efeseni 5:25 “Soţilor!
Iubiţi-vă soţiile voastre, după cum şi Cristos a iubit Biserica şi
s-a dat pe sine însăşi pentru ea”.
Ce fel de iubire trebuie să fie aceasta? Aici Apostolul
Pavel spune că aceasta trebuie să fie nu numai să iubim aproapele ca
pe noi înşine, ci să iubim
aşa cum ne-a iubit Cristos.
Apostolul spune că
Cristos S-a dat pe Sine pentru Biserică. De aici rezultă că iubirea
soţului pentru soţie trebuie să fie jertfitoare, căci ştim că el
trebuie să-şi de-a viaţa pentru soţia sa.
Efeseni 5:26-29. Aceste cuvinte mai departe ne spun că
soţul nu trebuie să se îngrijească numai pentru binele pământesc al
soţiei, ci trebuie să facă ca
şi Domnul Isus. Oare El se îngrijeşte numai pentru binele nostru
pământesc, sau şi pentru cel spiritual? Mai întâi de toate pentru
cele spirituale. Domnul ne-a
dat să cunoaştem Adevărul, ne-a dat sa înţelegem acest Adevăr prin
spiritul Său. De asemenea şi datoria soţului este de a se îngriji
mai întâi de binele spiritual al soţiei, după care de cele necesare
pământeşti, corporale, cum ar fi de exemplu: o locuinţă frumoasă,
frigiderul plin, îmbrăcăminte frumoasă, pentru o soţie grijulie,
acestea sunt importante şi necesare.
Dar în ochii Domnului cel mai important este dacă acea soţie are
cunoştinţă despre Cuvântul lui Dumnezeu, daca este dezvoltată
spiritual şi dacă lucrează asupra caracterului ei.
Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriu lor corp. Aş vrea
să citesc câteva recomandări atât pentru soţii cât şi pentru soţi,
de care ne putem folosi în viaţă şi
care ne pot fi de ajutor.
Mai întâi pentru soţii:
1)
Străduieşte-te să
ai o înfăţişare plăcută zilnic, să fii plăcută şi curată. Soţul nu
se poate îndrăgosti de o
soţie murdară, care miroase urât şi care nu este pieptănată.
2)
Ai grija de casă,
ca să fie curată şi primitoare, atmosfera să fie veselă, plină de
adorare, nu fă probleme din lucrurile mărunte.
3)
Ai grijă nu numai de casă şi copii, dar de asemenea
citeşte mult, ca soţul să poată discuta cu tine pe diferite teme.
4)
Dacă ai observat
că soţului tău îi lipseşte inima, atunci aminteşte-ţi ca el mai are
şi stomac, apelează la stomacul lui îndurător pentru ajutor cu
bucate gustos preparate şi în sfârşit îi vei mişca inima. Când în
casă nu este o atmosferă caldă, hrană proaspătă şi caldă, zâmbetul
soţiei, atunci cauţi un restaurant, sau altceva care va compensa
această pustietate. Acest fapt deseori poate fi cauza despărţirilor.
O gospodină ideală nu este o roabă adusă cu sila, ci
femeia care îndeplineşte datorinţele din inimă, cu zâmbet şi
responsabilitate.
Cineva ar spune că acestea sunt lucruri neînsemnate.
Dar zâmbetul
de pe faţa soţiei are o mare
importanţă, când soţia îl salută pe soţ cu zâmbet, când serveşte
prânzul zâmbind, când
îl cuprinde, sărută, aceste lucruri plăcute şi dragi. Aceste
lucruri nu trebuie practicate numai la începutul căsătoriei,
ci pe toată durata ei.
Lucrul casnic este într-adevăr greu şi puţin recunoscut,
dar poate aduce satisfacţie. Mai întâi de toate, cum trebuie sa fie
activitatea gospodinei? În primul rând atenţia, curăţenia în casă,
grija de copii, soţ şi de ea însăşi. Femeile care sunt neîngrijite,
haotice, neîndemânatice, cărora la cade tot din mâini nu sunt
apreciate.
Femeile recunosc singure că o gospodina ideală este o bună
bucătăreasă, căci gătitul, coptul si prepararea diferitor gustări
sunt apreciate ca una din dorinţele lor de bază.
De mare ajutor este şi capacitatea de ornare din diferite
fructe şi legume, de asemenea şi îngrijirea grădinii dacă aceasta
există. Aceste lucruri sunt
importante si folositoare în viaţa de zi cu zi.
5)
Stimează-i de
asemenea pe părinţii soţului tău, dar mai ales pe mama lui, adică pe
soacră, adu-ţi aminte că ea
l-a iubit pe el cu mult mai înainte de tine, şi vrednicia soţului
tău este de când
era la pieptul ei.
Şi acum câteva
recomandări pentru soţi:
1)
Cât mai mult timp
îmbrăţişează şi sărută-ţi soţia, spune-i că este atractivă,
o soţie bună, de asemenea că este o gospodină minunată.
2)
După posibilitate
dar cât mai des, cere-i sfatul şi opinia, tratează cu seriozitate
sfaturile ei.
3)
Ajut-o în diferite
treburi casnice cât de mult poţi, fă aceasta cu bucurie, nicicând nu
o refuza citind un ziar, privind televizorul în loc de a discuta
împreună.
4)
Aminteşte-ţi de flori, daruri cu diferite ocazii sau fără
ocazii speciale. Poate că acestea sunt lucruri mărunte, dar este
bine dacă sunt practicate în căsătorie.
Există două istorioare despre două căsătorii diferite, să tragem personal
lecţii din acestea:
Un preşedinte american, Abraham Lincoln, a fost foarte nefericit din cauza
soţiei sale şi din această cauză el spunea că purtările ei
încetul cu încetul îl omoară. După 23 de ani, doamna Lincoln
era încontinuu nemulţumită de soţul ei, că se gârboveşte, că
urechile sunt prea mari şi capul prea mic, mâinile şi picioarele
prea lungi, critici şi reproşuri veşnic făcute cu strigăte
pătrunzătoare care se răspândeau în toată localitatea preşedintelui
care la început fusese avocat.
Soţiei răutăcioase i-a venit în gând într-o zi la micul dejun să toarne
peste el cafeaua fierbinte. Sărmanul om nefericit se străduia cu
săptămânile, chiar luni întregi să nu se întoarcă acasă, mergea pe
la clienţi şi era mereu prin
şedinţele de judecată.
Când a devenit preşedintele SUA mereu trăgea ruşinea din cauza
soţiei sale vulgare. Şi ce câştigă soţiile cu caractere nepotrivite?
Nu este cea mai scumpă şi veşnică iubirea? Fără iubire nici ea nici
alţi nu sunt satisfăcuţi.
Dar iată un alt exemplu:
“ Bejamin Disraeli un om
renumit din Anglia, s-a căsătorit cu o văduvă care era cu 15 ani mai
mare decât el, nu avea
trăsături frumoase, se îmbrăca cam ciudat, dar era
bună, liniştită şi
înţelegătoare. Disraeli venea la soţia sa istovit de puteri după
munca din parlament, se odihnea acasă în timp ce ea îl trata cu
blândeţe. El îi povestea
tot ce se întâmplase pe
parcursul zilei, şi ea îl asculta cu bunătate şi îngăduinţă. Nu-i
spunea nimic despre greutăţile ei dar dimpotrivă îl încuraja. Toate
acestea acţionau asupra dispoziţiei soţului. Disraeli nu a
învinuit-o niciodată pentru gafele pe care le făcea de-a lungul
căsătoriei lor. „De 30 de ani de când suntem împreună niciodată,
nici un moment nu m-am plictisit de tine”. Câteodată el mai glumea,
„ştii doar că m-am căsătorit cu tine pentru bani”, dar ea zâmbind îi
răspundea, „Da, dar dacă ai face-o din nou, te-ai casatori cu mine
desigur din iubire”. Este foarte important cum ne ataşăm, cum ne
tratăm unul pe altul.
In căsătorie este foarte importantă capacitatea de a ceda.
Căsătoria este un compromis încheiat care înseamnă a renunţa la
drepturile şi privilegiile tale, atât din partea soţului, cât şi din
partea soţiei.
Viaţa tinerelor depinde mult de influenţa socrilor. Despre
acest lucru ne aminteşte
Apostolul Pavel în Tit 2:3-5.
Acest sfat Pavel îl dă surorilor în vârstă. Robul credincios
extrage de-aici lecţia, că influenţa surorilor în vârstă nu trebuie
sa fie pentru neînţelegere şi lupte intre soţ si soţie, îndemnul lor
nu trebuie să fie pentru
pretinderea drepturilor, ci pentru exprimarea gândurilor. De aceea
este bine ca tinerii la începutul căii lor să citească toate aceste
sfaturi din Biblie şi cele pe care ni le dă Robul Credincios, dar nu
numai ei, si noi la fel putem
să ne le reamintim.
Trebuie să ne amintim că fiind mireasa lui Cristos cel mai
minunat şi cel mai important este faptul că trebuie sa fim
îndrăgostiţi de El, iubirea pentru Dumnezeu, pentru Domnul nostru
trebuie să crească din ce în ce mai mult în noi. Ca noi sa ne putem
iubi reciproc cu iubirea de fraţi. Această
dorinţă este exprimată de
Apostolul Pavel în 2 Corinteni 13:11
“Încolo fraţii mei fiţi sănătoşi,
desăvârşiţi-vă, încurajaţi-vă, fiţi cu un gând, trăiţi în pace şi
Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”
AMIN !!!!!!
| 
