Lecţii
biblice
Notă - Vă rugăm să citiţi toate
referinţele scripturale
Lecţia 6: Ce este
credinţa?
În această lecţie vom
discuta despre esenţa
credinţei, ce înseamnă credinţa, cum putem să
creştem în credinţă. Vom
vedea
câteva exemple
de oameni ai lui Dumnezeu care
ne-au lăsat exemple de credincioşie pentru
noi.
Pe lângă multe alte
calităţi şi virtuţi ale
vieţii creştinului adevărat,
CREDINŢA ocupă
un loc primordial.
De ce?
Apostolul Pavel ne spune: "Şi fără
credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!"
(Evrei 11:6).
În acelaşi
capitol avem şi o definiţie a credinţei: "Şi credinţa este
o încredere
neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare
despre lucrurile care nu se văd"
Evrei 11:1.
Vedem
aici
2 lucruri importante
referitoare la credinţă
Este
o încredere neclintită în lucrurile
nădăjduite,
O
puternică încredinţare despre lucrurile
care nu se văd.
O încredere
neclintită în lucrurile nădăjduite
Apostolul spune că
între credinţă şi speranţă este
o legătură strânsă. Lucrul acesta este
confirmat în 1
Corinteni 13:13: "Acum, deci, rămân
aceste trei: credinţa, nădejdea şi
dragostea;". Fiindcă credinţa este
strâns
legată de nădejde, să vedem
care este nădejdea "pusă
înaintea noastră", despre care
vorbeşte Biblia
(Evrei 6:18). Mai întâi
citim că acea nădejde nu se vede: "Căci în
nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o
nădejde care se vede, nu mai este
nădejde: pentru că ce se vede, se mai
poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim
ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare"
(Romani 8:24, 25).
Apoi ni se spune că TREBUIE să
înţelegem care este acea nădejde: "Şi să vă lumineze ochii
inimii, ca să pricepeţi care este
nădejdea chemării Lui, care este bogăţia
slavei moştenirii Lui în sfinţi"
(Efeseni
1:18).
Observăm?
Acea
nădejde este "moştenirea slavei lui
Dumnezeu", răsplata
ce va fi
dată celor credincioşi care urmează în
urmele Domnului. Şi în 1
Tesaloniceni 2:12 citim: "Să vă purtaţi
într-un chip vrednic de Dumnezeu, care
vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa". Deci aceasta este nădejdea
care nu se vede. Cât de important este să avem nădejde?
1
Tesaloniceni 4:13: "Nu voim, fraţilor,
să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au
adormit, ca să nu vă întristaţi
ca ceilalţi, care n-au nădejde."
1. Care este legătura între
speranţă şi credinţă?
Un
alt aspect al speranţei este încrederea
că dacă suntem credincioşi Domnului,
El
ne va fi stânca şi adăpostul în orice
timp de nevoie
(Psalmul 116:1). "Iubesc pe
Domnul, căci El aude glasul meu,
cererile mele." Deci nădejdea ne va
ajuta să fim tari în împrejurări în care
altfel ni s-ar părea imposibil să rezistăm, ne vom
da seama că
la Domnul totul este posibil, Luca 18:27.
Citiţi
Psalmul 91
2. Care
este ideea principală din acest Psalm?
Ce putem învăţa de aici referitor la
credinţă şi speranţă?
Deci
credinţa este o încredere fără rezerve în
ceva ce nu se vede, o încredere neclintită în
lucruri pe care le sperăm.
O puternică
încredinţare despre lucrurile care nu se
văd
Acest
aspect al credinţei implică o studiere
a Cuvântului şi a planului lui Dumnezeu,
a vieţii Domnului nostru Isus,
inclusiv a făgăduinţelor Sale
încă neîmplinite,
apoi o
încredere că toate se vor
împlini. Studiind mai amănunţit vom cunoaşte mai bine
caracterul lui
Dumnezeu,
pe care
noi trebuie să-l
imităm şi să
conlucrăm la împlinirea planurilor
Sale. O
studiere amănunţită a
cuvântului lui
DUMNEZEU ne va deschide o perspectivă
de
viitor, ne va ajuta să înţelegem că
într-adevăr Dumnezeu are un plan care
ne include pe fiecare, ne va da o speranţă
pentru a aştepta în tăcere voia Domnului.
Citim în
Habacuc 2:3:
"Căci este o proorocie, a cărei vreme
este hotărâtă, se apropie de împlinire,
şi nu va minţi; dacă zăboveşte,
aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini
negreşit." Aceasta ne va ajuta să
dezvoltăm o minte spirituală, care va
judeca lucrurile din punct de vedere spiritual. "Dar omul firesc nu primeşte
lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci,
pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le
poate înţelege, pentru că trebuiesc
judecate duhovniceşte."
1 Corinteni 2:14.
Prin
urmare, credinţa este o încredere în lucrurile pe
care Domnul le-a pregătit pentru
cei care-L iubesc şi I se închină
Lui în
duh şi în adevăr.
Ioan 4:24.
3.Care sunt acele "lucruri care nu se văd". Evrei 11:1?
Cum dezvoltăm
Credinţa?
Fiindcă la început noi suntem departe de
Dumnezeu, avem nevoie de ajutor. Domnul a
pregătit o cale de a ne ajuta. El ne poate citi inimile şi
ştie când, unde şi de ce ajutor avem nevoie. "Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi"
(Iacov 4:8). El aşteaptă
să vadă o dorinţă şi o intenţie din
partea noastră, apoi ne dă acest mare
dar
al Credinţei, ne atrage la El.
În Ioan 6:44
citim: "Nimeni nu
poate veni la Mine, dacă nu-l atrage
Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi
învia în ziua de apoi". Ne dă
puterea să credem în Domnul Isus ca Salvatorul
nostru din păcat, că numai prin El putem
veni la Dumnezeu, Tatăl ceresc.
Ioan
14:6: "Isus i-a zis: „Eu Sunt calea,
adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la
Tatăl decât prin Mine."
Deci credinţa la începutul vieţii
noastre creştine este un dar din partea
lui Dumnezeu
(Efeseni 2:8; 1 Corinteni 12:9).
Dar mai târziu această virtute devine
o roadă a Spiritului Sfânt, adică ceva ce
noi
trebuie să dezvoltăm, să nu rămânem
numai cu cât am
primit în dar.
Ioan 15:5,
16; Galateni
5:22.
Deci la început
primim ceva, dar cu scopul ca noi să
lucrăm pentru dezvoltarea noastră, să aducem roade.
În acest proces de dezvoltare vom spune
ca apostolii: "Doamne,
Măreşte-ne credinţa".
Aici vedem
un element important în dezvoltarea
credinţei -
RUGĂCIUNEA.
NICIODATĂ să nu uităm unde este sursa
vieţii, aşa cum spune Psalmistul: "Căci la
Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta
vedem lumina"
(Psalmul 36:9). Rugăciunea
trebuie să fie o parte importantă în
viaţa noastră pentru a creşte în
credinţă.
Următorul
lucru important este
STUDIUL BIBLIC
REGULAT. Domnul nostru
Isus ne-a îndemnat la acesta: "Cercetaţi
Scripturile, pentru că socotiţi că în
ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele
mărturisesc despre Mine"
(Ioan 5:39).
Studierea
cuvântului lui Dumnezeu, studierea
vieţii Domnului Isus, a
învăţăturilor Sale, a veţii şi experienţelor
profeţilor şi apostolilor, ne vor ajuta în
dezvoltarea acestui rod preţios -
Credinţa. Acest studiu
trebuie să fie un studiu personal
al Scripturilor. Atunci când
folosim ajutoare de studiu, şi toţi avem
nevoie de ajutoare, de care Domnul Se
îngrijeşte pentru zidirea bisericii Sale
(Efes. 4:11-14), trebuie să vedem dacă
Scripturile susţin
ceea ce spun acei învăţători, exact aşa cum
făceau cei din Bereea: "cercetau
scripturile în fiecare zi, ca să vadă
dacă ce li se spunea, este aşa".
Fapte
17:11.
Alt
lucru important este să ne
ADUNĂM
ÎMPREUNĂ cu acei creştini sinceri care
urmează pe Domnul pentru a ne zidi
spiritual, a ne încuraja pe calea pe
care am pornit, a ne împărtăşi din
cunoştinţele şi experienţa de viaţă a
altora. Isus a spus: "Căci acolo unde
sunt doi sau trei adunaţi în
Numele Meu, Sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei
18:20). Apostolii au urmat sfatul Domnului.
Dar cum unii au început să
neglijeze acest sfat important, Apostolul
Pavel i-a mustrat.
Evrei 10:25: "Să
nu părăsim adunarea noastră, cum au unii
obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii,
şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că
ziua se apropie."
4. Ce alte lucruri credeţi că ne
sunt de ajutor în creşterea în credinţă?
După cum ştim, Apostolul
Pavel a dedicat un capitol întreg acestei
virtuţi creştine importante, şi
anume Evrei 11. Vom încerca pe scurt să
facem un studiu general al acestui
capitol pentru a vedea mai multe
apecte ale credinţei din viaţa
profeţilor din vechime.
Vă rugăm să
citiţi toate versetele menţionate mai jos.
În
Versetul 3
îl avem pe
Abel, primul
martir, despre care Apostolul Pavel
spune
că mort fiind, credinţa lui,
jertfa lui pentru Dumnezeu încă
vorbeşte. Vedem cât
de importantă este credinţa?
Aceasta va vorbi despre noi
şi după ce vom muri.
În
Versetul 5
îl avem pe
Enoh,
despre care citim în
Geneza
5:24 că "a
umblat cu Dumnezeu".
Această expresie se mai găseşte în Biblie
numai în legătură cu
Noe: "Noe umbla cu
Dumnezeu"
(Geneza 6:9). Să
ne gâdim la noi personal.
Putem
noi
spune că umblăm cu Dumnezeu?
Este o întrebare care trebuie să
fie în mintea noastră în fiecare zi. Studiind, meditând
şi aplicând în viaţa de zi cu zi ceea ce
învăţăm din Cuvintele
Scripturii şi din experienţele vieţii, vom vedea tot mai mult ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu.
În
Versetul 7 îl avem pe
Noe, "Acest
propovăduitor al Neprihănirii", numit aşa de Apostolul Petru,
în
2 Petru
2:5. Putem să ne imaginăm ce
credinţă
mare a avut Noe? Dumnezeu i-a spus să
contruiască o corabie pentru a scăpa de potopul care avea să vină pe
pământ. În necredinţa lor, toţi râdeau de el (fiindcă până atunci nu
venise ploaie pe pământ). El a stat
împotriva tuturor şi
a urmat
prin credinţă ceea ce i-a spus Dumnezeu.
Domnul spune: "Ce s-a întâmplat în zilele
lui Noe, se va întâmpla la fel şi în
zilele Fiului omului: mâncau, beau, se
însurau şi se măritau până în ziua când
a intrat Noe în corabie; şi a venit
potopul şi i-a prăpădit pe toţi"
(Luca
17:26,27).
Avem noi credinţă asemenea lui Noe să stăm împotriva necredincioşilor
din timpul de
acum?
5. Ce legătură este între zilele Fiului omului cu timpul lui Noe? Care trebuie să fie poziţia creştinului în acest timp? Matei 24:37.
Versetele 8-19 vorbesc despre credinţa tare
a lui
Avraam şi
a Sarei. La vârsta de 75 de
ani Dumnezeu l-a chemat din ţara unde
trăia într-o altă ţară despre care nu
ştia nimic. Fără să întrebe,
"Doamne e
cald acolo sau e frig, vom avea mâncare,
va fi apă?..."
cu o inimă supusă şi plină
de credincioşie a plecat de acolo
împreună cu nevasta în ţara în care i-a
chemat Domnul. Au trecut prin multe
experienţe, printre care şi
neîmplinirea
că Sara n-a putut avea copii. Domnul a făcut o minune şi a
venit copilul promisiunii - Isaac. Dumnezeu a spus că
"Toate familiile pământului vor fi
binecuvântate" prin
acest moştenitor
(Geneza 17:16; 22:17, 18). Apoi Dumnezeu
i-a spus lui Avraam să ia
pe Isaac şi să-l aducă de
jertfă.
Avraam n-a întrebat, "Doamne dar...ce se
va întâmpla cu binecuvântarea tuturor
familiilor pământului, imi vei da alt
moştenitor..?"
Nu!
Cu o credinţă deplină l-a adus
de jertfă pe fiul său, ştiind că Domnul poate să-l învie chiar şi din
morţi!
Ce exemplu pentru noi!
6. De ce i-a spus Dumnezeu lui
Avraam să aducă de jertfă pe Isaac? Ce lecţie putem învăţa de aici? Geneza 22:1; 22:12.
Versetul 20 vorbeşte despre
Isaac,
care
prin
credinţă a dat binecuvântarea celor
doi fii, din care au ieşit două naţiuni
mari. Geneza 25:23.
La fel
citim
în
versetul 21
şi despre binecuvântarea lui
Iacov,
dată copiilor lui,
care
arată o credinţă mare în Domnul. Geneza
49.
Versetul 22 vorbeşte despre credinţa lui
Iosif. Ne aducem aminte cum a fost
vândut de fraţii lui la o vârstă
fragedă. Apoi fiind într-o ţară străină,
a fost un exemplu în purtare şi ascultare de Dumnezeu. Toate acestea
au fost numai prin credinţă. Ştim că Dumnezeu a fost cu el în toate
experienţele lui. Mai târziu a
ajuns al doilea ca funcţie după Faraon.
Studiind viaţa lui Iosif, vom vedea că
viaţa lui este o ilustraţie exactă a
vieţii Domnului nostru, care asemenea
lui Iosif a venit într-o ţară străină (pe
pământ), a fost vândut de fraţii
Lui (iudeii
l-au dat la moarte), dar până la urmă,
aşa cum Iosif şi-a iertat fraţii,
tot aşa
Isus va arăta milă şi îndurare faţă de
naţiunea lui Israel.
Romani 11:26.
Versetele 23-31 vorbesc despre experienţele
lui
Moise şi ale poporului evreu
după ieşirea din Egipt. Vedem cum Domnul
a aranjat viaţa lui de mic copil şi cum
i-a dat o lecţie de umilinţă timp de 40
de ani, încât Moise a ajuns cel mai
blând om de pe pământ
(Numeri 12:3).
După aceasta vedem la el o viaţă plină de
exemple de credincioşie, şi de aceea a
ajuns
să fie mijlocitorul naţiunii lui Israel
cu Dumnezeu.
7. Cum a arătat Moise că îşi iubeşte poporul?
Versetul 31 vorbeşte despre
prostituata
Rahav care
a găzduit cele douăsprezece iscoade,
chiar dacă erau
străini pentru ea. A fost un exemplu de
credinţă, ştiind că Dumnezeul naţiunii
lui Israel este adevăratul Dumnezeu.
Apostolul Pavel spune
în
Evrei
11:32-40:
"Şi
ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge
vremea, dacă aş vrea să vorbesc de
Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie,
de David, de Samuel şi de prooroci! Prin
credinţă au cucerit ei împărăţii, au
făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe,
au astupat gurile leilor, au stins
puterea focului, au scăpat de ascuţişul
săbiei, s-au vindecat de boli, au fost
viteji în războaie, au pus pe fugă
oştirile vrăjmaşe. Femeile şi-au primit
înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca
să dobîndească o înviere mai bună, n-au
vrut să primească izbăvirea, care li se
dădea, şi au fost chinuiţi. Alţii au
suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi
închisoare; au fost ucişi cu pietre,
tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi;
au murit ucişi de sabie, au pribegit
îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre,
lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, ei,
de care lumea nu era vrednică-au rătăcit
prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri
şi prin crăpăturile pământului. Toţi
aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru
credinţa lor, totuşi n-au primit ce le
fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea
în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să
n-ajungă ei la desăvârşire fără noi."
După
acest rezumat scurt al istoriei
credincioşilor din vechime, Apostolul Pavel
ne îndeamnă să-i luăm ca exemple
de credincioşie, zicând (Evrei 12:1-3):
"Şi
noi, deci, fiindcă suntem înconjuraţi cu
un nor aşa de mare de martori, să dăm la
o parte orice piedică, şi păcatul care ne
înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu
stăruinţă în alergarea care ne stă
înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia
şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică
la Isus, care, pentru bucuria care-i era
pusă înainte, a suferit crucea, a
dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta
scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitaţi-vă, deci, cu luare aminte la Cel
ce a suferit din partea păcătoşilor o
împotrivire aşa de mare faţă de Sine,
pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima,
şi să cădeţi de oboseală în sufletele
voastre."
Fie ca aceste exemple de credincioşie să
fie mereu în mintea noastră, şi atunci
când trecem prin experienţe grele în
viaţă să ne gândim la aceşti credincioşi
care au îndurat mult mai mult decât am
putea noi îndura.
Întrebări
generale
8. Spuneţi în cuvintele voastre ce este credinţa pentru voi personal?
9. De ce este importantă
speranţa în viaţa noastră?
10. De ce este important să aducem roade în credinţă? Cum putem
aduce roade?
11. De ce Apostolul Pavel aminteşte în Evrei Capitolul 11 credinţa unor oameni ai lui Dumnezeu din trecut?
12. Aveţi întrebări sau lucruri care vi se par că nu
sunt în armonie cu
versetele prezentate în această lecţie? Ce lucruri importante aţi extras de aici (pe scurt)?
Numele
şi
prenumele
Adresa de e-mail
Vă rugăm să ne scrieţi
adresa
corectă de
e-mail.
Dacă nu
va fi corectă,
nu vă vom putea trimite lecţia
următoare.
|