Lecţii biblice
Notă - Vă rugăm să citiţi toate referinţele scripturale
Lectia 9: Cele trei căi
În această lecţie vom învăţa depre
Cele trei căi
menţionate în Biblie.
În general noi
suntem familiari numai cu două căi,
aşa că cineva ar putea întreba:
Care este a treia?
Vom găsi răspunsul în această lecţie.
Mai întâi să vedem cele două căi pe care le menţionează
Domnul nostru:
Matei 7:13,14:
„Intraţi
pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este
calea care
duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe
ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care
duce la
viaţă, şi puţini sunt cei
ce o află.”
Aici Isus vorbeşte despre „o cale lată cu o poartă largă,
care duce la pierzare”, şi O
„cale
îngustă cu o poartă strâmtă care duce la viaţă”.
Care sunt
deci
aceste două căi?
Despre calea cea îngustă se crede în general că
duce în cer,
iar calea cea lată
duce în chin veşnic.
Dar oare aşa este?
Cele de mai sus
sunt cuvintele Domnului nostru Isus, şi ni se spune
că El „nu le vorbea deloc fără pildă”.
Matei 13:34
Isus Se referă
aici la două căi în viaţă, sau două
alegeri
pe care oamenii le pot face.
Să le vedem
pe ambele:
Calea cea lată
Matei 7:13: „Căci largă este poarta, lată este calea care
duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.”
Ce înseamnă că această cale este lată?
Ce înseamnă că duce la pierzare?
Mai citim despre această cale în
Proverbe 14:12: „Multe căi
pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”.
Oamenilor li se pare că merg pe căi bune, dar sfârşitul lor
este moartea.
Care este deci calea care duce la moarte?
Ap. Pavel ne spune: “Fiindcă plata păcatului este moartea”.
Romani 6:23
Această „cale” este ca atare
calea păcatului.
DA!
Când spune
că această „cale lată” duce la pierzare, înseamnă că duce la
moarte, fiindcă „plata păcatului este moartea”,
nu chinul
veşnic.
1. Ce este moartea? Ce spune Biblia referitor la moarte? Găsiţi câteva referinţe scripturale. Ecl. 9:10
Această cale a început cu părintele omenirii –
Adam. Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Dar din pomul cunoştinţei
binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei
mânca din el, vei muri negreşit”.
Geneza 2:17
Dumnezeu i-a spus de fapt: dacă vei păcătui vei muri. Cineva
ar putea întreba:
Păi el a trăit până la 930 de ani.
DA! Corect! Dar în ziua în care a mâncat,
şi-a pierdut relaţia
cu Dumnezeu, şi-a pierdut favoarea de fiu, a murit de la
toate privilegiile pe care le-a avut mai înainte, a început
procesul morţii.
Adam a început să meargă în jos pe „calea
lată” care, după cum am văzut,
duce la moarte. După aceea
toţi urmaşii lui Adam au fost născuţi în păcat. Chiar
şi
David, omul după inima lui Dumnezeu, spune: “Iată că sunt
născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”.
Psalmi 51:5
Cineva ar putea spune că David vorbea numai despre el
însuşi, dar Ap. Pavel zice că „...printr-un singur om a
intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi
astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din
pricină că toţi au păcătuit...”.
Romani 5:12
Observăm?
„Moartea” şi „păcatul” au trecut asupra tuturor
oamenilor, deci toţi se nasc păcătoşi,
toţi se nasc pe
această cale a păcatului - „calea cea lată”.
Această cale este numită astfel pentru că este
cea mai
uşoară pentru rasa umană degenerată.
Adam a mers pe această cale 930 de ani (Geneza 5:5), apoi a
ajuns la sfârşitul ei, moartea sau pierzarea. Astăzi această
călătorie este mult mai scurtă, 60-80 de ani, sau
în unele
cazuri mai mult de 80 sau mai puţin de 60.
DE CE? Fiindcă pe
măsură ce anii şi secolele s-au scurs,
cărarea în jos a
devenit tot mai bătătorită şi rasa a mers tot mai rapid spre
nimicire, calea devenind zilnic tot mai sticloasă, noroioasă
şi alunecoasă datorită păcatului. Şi nu numai calea devine
tot mai alunecoasă, dar şi omenirea pierde zilnic puterea de
rezistenţă.
2. De ce majoritatea oamenilor preferă să meargă pe această
cale?
Păcatul a devenit atât de “normal” sau natural pentru
omenire, încât
majoritatea lumii nu mai poate face deosebire
între viaţa păcătoasă şi viaţa curată. Lumea a preferat atât
de mult păcatul, încât acum această cale li se pare mai
bună.
Proverbe 14:12
Această cale
mai
este descrisă
şi de Ap. Pavel:
Efeseni 2:1-3: „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele
voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii
acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care
lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi
toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre
pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale
gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi
ceilalţi.”
Galateni 5:19-21: „Şi faptele firii pământeşti sunt
cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia,
desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile,
certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările,
certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile,
îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă
spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de
lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”
Deci am văzut clar că această „cale lată” a început cu Adam
şi continuă şi în prezent,
şi toată omenirea merge pe ea şi
are ca sfârşit pierzarea, sau moartea.
Să vedem acum a doua cale menţionată de Domnul nostru:
„Calea cea îngustă spre viaţă”
După cum am văzut, de la căderea lui Adam în păcat a fost
numai o cale – calea cea lată.
Dar când s-a deschis calea
îngustă?
Ap. Pavel ne spune: „Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin
sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin
perdeaua dinăuntru, adică trupul Său.”
Evrei 10:19, 20
DA!
Isus prin moartea Sa pe cruce a nimicit moartea şi a
deschis o cale nouă, o cale care duce „la VIAŢĂ”.
3. De ce s-a deschis această cale tocmai când a venit Isus pe
pământ? Ps. 49:7
În ce constă această cale?
Ce înseamnă că „duce la viaţă”?
Ce înseamnă „viaţa” din acest verset?
Domnul Isus, deci, a deschis o cale nouă, a adus o speranţă
de viaţă în lume, a chemat pe cei „ce au urechi de auzit”
să-L urmeze. Chemarea Lui este explicată în
Luca 9:23: „Apoi a zis
tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă
urmeze”.
Aceasta a fost o chemare specială. El nu i-a chemat pe toţi.
Chemarea nu era pentru cei care nu-L ascultau.
DE CE?Fiindcă aceasta este
o chemare specială de a fi
împreună cu
El, de a moşteni Împărăţia cu El, de a avea aceeaşi glorie
ca
El.
Ap. Pavel iarăşi spune:
„...va da viaţa veşnică celor ce,
prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea”.
Romani 2:7
DA! Viaţa oferită este nemurirea.
Ce înseamnă nemurire?
Ioan 5:26: "Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa
a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine."
4. Cine a fost primul care a avut nemurirea?
Da!
Aceasta este definiţia nemuririi –
viaţă în sine, adică
viaţă care nu este dependentă de o sursă exterioară pentru
continuarea ei, cum a fost dependentă în cazul lui Adam, sau
cum este în cazul îngerilor.
Despre aceştia care merg pe „calea îngustă” Ap. Pavel spune
că vor fi îmbrăcaţi în nemurire.
1 Corinteni 15:53: „Căci trebuie ca trupul acesta, supus
putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta
muritor să se îmbrace în nemurire”.
Ap. Petru spune
2 Petru 1:4: „Prin care El ne-a dat
făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă
faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de
stricăciunea, care este în lume prin pofte.”
DA!
Pare aproape ne necrezut ce oferă Domnul celor care merg
pe calea îngustă, dar aceasta este promisiunea lui Dumnezeu
Tatăl prin cuvintele Bibliei. Să mai citim câteva scripturi:
1 Ioan 3:2: „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui
Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că
atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom
vedea aşa cum este”.
Apocalipsa 20:6: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte
de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o
putere”.
Dar de ce această cale se numeşte îngustă? De ce merg puţini
pe ea?
Citim cuvintele Domnului Isus din
Luca 9:23: „Apoi a
zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă
urmeze”.
Vedem două cerinţe importante:
Să se lepede de sine
Să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze
Dacă vom înţelege cu adevărat aceste două cerinţe,
vom vedea
cât de strâmtă într-adevăr este poarta şi îngustă calea.
Lepădarea de sine
Înainte de lepădarea de sine este pocăinţa, care implică
recunoaşterea păcatului care locuieşte în noi, căinţă şi
întoarcere completă de la păcat la dreptate. „Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă
păcatele” (Fapte 3:19).
„Lepădare
de sine” înseamnă însă mai mult, înseamnă sacrificarea
propriilor dorinţe şi apetituri. Foarte important este ceea
ce spune Ap. Pavel în
Romani 12:1: „Vă îndemn, deci,
fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui
Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă
duhovnicească”. Ce înseamnă a „ne prezenta trupurile ca o
jerfă vie”? Înseamnă
a sacrifica pentru Dumnezeu toate
dorinţele trupului, înseamnă a lăsa în urmă speranţele
noastre umane şi pământeşti, a fi străini şi călători pe
acest pământ.
1 Petru 1:17; 1 Petru 2:11
5. Ce înseamnă pocăinţă?
„A ne lua crucea în fiecare zi şi a-L urma” – aceasta
înseamnă
o viaţă de sacrificiu până la moarte. Am observat
că
pocăinţa nu include sacrificiu, că nu este suficient a ne
pocăi, ci trebuie mai mult, trebuie să „murim” împreună cu
Domnul, adică să ne jertfim viaţa în slujba lui Dumnezeu.
2 Timotei 2:11: „Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit
împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El”.
Filipeni 1:29: „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat
harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru
El” – Deci numai credinţa în sângele lui Cristos nu este
suficientă, trebuie şi să pătimim cu El.
Domnul mai descrie această cale printr-un simbol:
Matei 19:24: „Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă
o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în
împărăţia lui Dumnezeu.”
Ce vrea să ne spună Domnul aici? Ar
fi desigur neraţional să luăm aceasta literal.
Isus S-a referit la o portiţă tăiată în poarta principală de
la intrarea în cetate. După ce se însera, poarta principală
se închidea şi rămânea deschisă numai portiţa mică. Toţi cei
ce veneau cu cămilele încărcate cu bunurile lor trebuiau
Să se dea jos de pe cămilă
Să dea jos toată încărcătura
Să pună cămila să se aplece ca să treaca prin poarta mică
Să ducă el însuşi toată încărcătura prin portiţă
Apoi, după ce trecea, trebuia să încarce totul şi să meargă
mai departe
DA! Aceasta era „urechea acului” despre care vorbea Domnul
Isus, el vorbea de dificultăţile prin care trebuia să
treacă. Chiar dacă era greu, se putea trece totuşi.
Aceasta este o ilustraţie a căii înguste. Este o cale pe
care e greu să mergi.
Trebuie să te separi de lume, să
lepezi tot ce te împovărează pe cale şi să trăieşti după
voia lui Dumnezeu, să sacrifici totul pentru El şi „să mori”
cu Cristos.
Aceasta este deci calea îngustă care duce la viaţă – la
nemurire.
6. Ce înseamnă a pătimi sau a suferi împreună cu Cristos Isus?
Mai multe detalii referitor la această chemare vom discuta
într-o lecţie viitoare.
Acum să vedem care este
a treia cale.
Se poate ridica
întrebarea:
Dacă n-a fost nici o cale care duce la viaţă
înainte de Isus, şi dacă numai foarte puţini merg pe calea
îngustă,
Ce se întâmplă cu cei ce au trăit înainte de Isus,
ce se întâmplă cu copilaşii micuţi care nu au avut nici o
şansă în viaţă, ce se întâmplă cu oamenii bolnavi şi cu
multe alte cazuri?
Ap. Ioan (1 Ioan 2:2) spune: „El este jertfa de ispăşire
pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci
pentru ale întregii lumi”.
Aţi observat?
El este ispăşire nu numai pentru noi, ci
pentru toţi oamenii. Este exact ceea ce citim şi în
1
Timotei 2:6: „Care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de
răscumpărare pentru toţi”.
DA! Mântuirea este pentru toţi.
Deci trebuie să mai fie o
cale care să poată aduce mântuire din păcat pentru întreaga
lume. Despre această cale citim în
Isaia 35:8: „Acolo se va
croi o cale, un drum, care se va numi
Calea cea Sfântă: nici
un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei
sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu
vor putea să se rătăcească”.
Calea cea sfântă
„...chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.”
Observaţi?
Aceasta este o cale pentru păcătoşi, pentru cei
fără minte.
Despre cine spune Biblia că sunt fără minte?
Psalmistul spune: „Totuşi, învăţaţi-vă minte, oameni fără
minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?”
Psalmi 94:8
De ce Biblia îi numeşte fără minte pe aceşti oameni, sau am
văzut că îi mai numeşte nebuni? Citim în
Psalmi 14:1:
„Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul
care să facă binele.”
Aţi observat?
Nebunii, sau cei fără minte sunt cei care nu
cred acum în Dumnezeu.
Dar ce spune
Isaia 35:8? Spune că nici chiar cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. Ei
sunt acum departe de Domnul, rătăciţi în lumea lui Satan,
fiindcă el le-a orbit mintea: „a căror minte necredincioasă
a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă
strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este
chipul lui Dumnezeu.”
2 Corinteni 4:4. Dar Biblia ne spune
ce va fi cu ei.
Isaia 29:24: „Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi
cei ce cîrteau vor lua învăţătură.”
7. Este vreo speranţă în Biblie pentru cei necredincioşi? Cum putem dovedi?
Să mai vedem şi alte aspecte ale acestei căi, care va fi
deschisă după stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.
Isaia 35:9: „Pe calea acaesta nu va fi nici un leu.”
Să înţelegem că în Împărăţia lui Dumnezeu nu vor mai fi
animale, nu vor mai fi lei? Desigur că nu. Atunci ce
înseamnă aceasta? Ap. Petru spune cine e acest leu.
„Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru,
diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe
cine să înghită” (1 Petru 5:8).
Deci acest leu e chiar
Satan, care a introdus păcatul în lume.
El va fi legat. Aceasta ne confirmă Ap. Ioan în
Apocalipsa 20:2, 3: „El a
pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul
şi Satana...l-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a
pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele
Neamurile”.
Mai citim în Isaia 35:9,10: „şi nici o fiară sălbatică nu
va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea”.
Ce sunt
aceste fiare sălbatice?
Dacă leul este regele animalelor,
atunci aceste animale trebuie să reprezinte acele sisteme şi
acele rele pe care le conduce Satan. Tot ce este sub puterea
lui va fi distrus. Isaia ne spune aceasta şi în alte cuvinte
(Isaia 11:9): „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe
tot muntele Meu cel Sfânt”.
8. Care a fost scopul lui Dumnezeu în faptul că i-a permis lui Satan să înşele pe Eva şi pe toţi oamenii?
Să citim mai departe despre această cale în
Isaia 35:9, 10:
„... cei răscumpăraţi vor umbla pe ea. Cei izbăviţi de
Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cântece de
biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi
bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!”
Aici se vorbeşte despre cei răscumpăraţi şi cei izbăviţi de
Domnul care se vor întoarce.
Cine sunt aceştia?
Sunt toţi
cei care au murit, toată omenirea care doarme în morminte.
Am citit mai devreme despre calea care duce la moarte. Deci
toţi vor învia în dimineaţa învierii!!!
Fapte 24:15: „Şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta pe care o
au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a
celor nedrepţi.”
1 Corinteni 15:22: „Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa,
toţi vor învia în Hristos.”
1 Timotei 2:4: „Care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi
şi să vină la cunoştinţa adevărului.”
Deci toţi oamenii vor fi mântuiţi, eliberaţi din moartea
adamică venită asupra tuturor oamenilor ca rezultat al
păcatului originar. Toţi vor învia aşa cum au murit, aceeaşi
personalitate care a murit va învia.
9. Cine vor fi printre primii care vor învia? Luca 13:29, 30
Ap.
Pavel ne spune că toţi trebuie să vină la cunoştinţa
adevărului. Citim şi în Isaia despre acel timp: „Căci
pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării
de apele care-l acopăr.”
Isaia 11:9
De ce trebuie să vină toţi la cunoştinţa adevărului?
Ioan
17:17: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este
adevărul.”
Deci toţi vor trebui să trecă printr-un proces de sfinţire,
şi aceasta, după cu am văzut, se poate face numai prin
adevăr.
Cum se va întâmpla aceasta?
Isaia 29:18:
„În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele
cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric,
vor vedea.” Isaia 32:3: „Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi
urechile celor ce aud vor lua aminte.”
Aceasta nu se referă la ochii şi urechile naturale, fiindcă
citim în
2 Corinteni 4:4: „A căror minte necredincioasă a
orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă
strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este
chipul lui Dumnezeu.” Acum Satan a orbit mintea şi ochii oamenilor ca să nu vadă
adevărul. Atunci, pe calea cea sfântă, Satan fiind legat,
ochii şi
urechile oamenilor se vor deschide şi vor putea
vedea şi înţelege adevărul, şi încetul cu încetul moartea şi
păcatul vor fi distruse. Citim despre aceasta în
Isaia 25:7:
„Şi, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acoperă toate
popoarele, şi învelitoarea care înfăşură toate neamurile”.
Condiţiile exterioare fiind favorabile,
calea înapoi spre
perfecţiune umană reală va fi uşoară;
atât de uşoară încât
„cei care vor merge pe ea, chiar şi cei care n-o vor
cunoaşte, nu se vor rătăci” (Isaia 35:8
--
Leeser);
atât de uşoară încât "nimeni nu va trebui să înveţe pe
aproapele său zicând: Cunoaşte pe DOMNUL, pentru că toţi vor
cunoaşte pe DOMNUL, de la cel mai mic până la cel mai mare"
(Ieremia 31:34). Nimeni nu va mai suferi pentru păcatele
moştenite de la părinţi
sau s` fie pedepsit pentru
nelegiuirile altora. Ieremia spune acest lucru astfel: „În
zilele acelea, nu se va mai zice: „Părinţii au mâncat
aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii”.
Ieremia 31:29
Singura dificultate
va fi atunci în legătură cu felul de caracter pe care îl vor
fi dezvoltat oamenii în această viaţă de acum.
De aceea există necesitatea formării unui caracter bun în
această viaţă. Dar prin pedepse corecţionale folositoare,
încurajări potrivite şi instrucţiuni clare, ca fii
risipitori întorşi,
omenirea va fi educată, ajutată să se
ridice din păcat şi disciplinată până la marea perfecţiune
de la care a căzut tatăl Adam.
Ajutorul va veni de la Mântuitorul lumii şi de la cei
credincioşi care au mers pe calea îngustă. Ne amintim din
lecţia precedentă că prin “sămânţa” spirituală a lui Avraam,
Biserica, “toate familiile pământului vor fi binecuvântate”
(Geneza 22:17).
Toţi cei ascultători vor reveni la zilele tinereţii lor,
după cum citim în
Iov 33:25: „Şi atunci carnea lui se face
mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei
lui”.
Când în timpul împărăţiei toţi vor cunoaşte adevărul
şi
binele, având experienţa cu răul din viaţa de acum,
vor avea
posibilitatea să aleagă binele şi să se corecteze de-a
lungul zilei lor de judecată sau perioadei lor de încercare.
Isaia 65:20: „Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine,
nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va
muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi
cel ce
va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca
păcătos”.
DA! Toţi vor primi
cel puţin 100 de ani pentru a se pocăi şi
a veni în armonie cu Legea divină. Dacă nu vor asculta, vor
muri în moartea doua din care nu mai este înviere.
Fapte 3:23: „Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va
fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”
10. Care va fi condiţia principală pentru a avea viaţă?
Cei care nu vor asculta de legea divină, vor muri.
Despre
cei ascultători citim:
Isaia 35:10:
"...O bucurie veşnică le va încununa capul,
veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor
fugi!”
Psalmi 22:27, 28:
„Toate marginile pământului îşi vor aduce
aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile
neamurilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este
împărăţia: El stăpâneşte peste neamuri.”
Când va fi deschisă această cale?
Citim în
1 Corinteni 15:22, 23: „Şi după cum toţi mor în
Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la
rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la
venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos”.
Apocalipsa 21:4: „El va şterge orice lacrimă din ochii lor.
Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici
ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”.
Această cale mare a sfinţeniei
va fi deschisă după
întoarcerea Domnului şi după terminarea căii înguste care
duce la viaţă în cer.
Calea ce sfântă este deci calea
restabilirii umane la perfecţiunea pierdută în Eden şi la
starea de paradis a pământului.
Am văzut care sunt cele 3 căi despre care vorbeşte Biblia
Calea lată care duce la nimicire sau la moarte
Calea îngustă care duce la viaţă – la nemurire
Calea cea mare care duce la viaţă veşnică pe pământ
Întrebări generale
11. De ce calea care duce la pierzare se numeşte lată? Cine merge pe ea?
12. Referitor la calea cea lată, ce înseamnă faptul că duce la nimicire?
13. De ce a doua cale se numeşte îngustă? La ce duce ea? Cine a fost primul care a mers pe ea?
14. Care sunt condiţiile de intrare prin poarta strâmtă şi pe calea îngustă?
15. De ce a treia cale este numită calea cea mare sau “calea sfinţeniei”? Pentru cine este ea şi la ce duce?
16. Ce se va întâmpla cu cei care nu vor asculta de condiţiile legii divine în timpul Împărăţiei?
17. Care va situaţia pământului, cum vor fi împrejurările când
a treia cale va fi deschisă?
18. Spuneţi ce scriptură sau ce explicaţie v-a plăcut mai mult din acest studiu, şi ce lucruri noi aţi aflat?
19. Aveţi unele întrebări sau lucruri care vi se par că nu sunt în armonie cu scripturile prezentate în această lecţie?
Numele şi
prenumele
Adresa de e-mail
Vă rugăm să ne
scrieţi adresa
corectă de
e-mail.
Dacă nu va fi corectă, nu
vă vom putea trimite lecţia
următoare
|