Ati putea sa ma ajutati sa inteleg versetul din Luca 16:9  “Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.”

Pilda administratorului nedrept din Luca 16 face referire la un administrator gasit ca isi depaseste atributiile  in servciul care i-a fost incredintat de stapan.  Aceasta pilda, impreuna cu cele ce o preced, si anume pilda oii ratacite, pilda banutului pierdut, a fiului risipitor din Luca 15, pilda bogatului si Lazar din Luca 16, formeaza impreuna o serie de pilde a caror lectie imediata este cu privire la cei ce erau considerati de farisei, cei mai  pacatosi din toata natiunea lui Israel si anume vamesii sau colectorii de taxe. Isus vine si spune ca si cei mai pacatosi au o sansa de impacare cu Dumnezeu si ca este bucurie in cer cand se intorc.

 Lectia insa se extrapoleaza. Se aplica fiecaruia dintre noi. Revenind la pilda administratorului din Luca 16, noi toti suntem administratori temporari a ceea ce ne-a daruit Dumnezeu, in sensul ca vom da socoteala de viata noastra. Fapte 17:30, 31 spune: ‘Dumnezeu, deci, trecand cu vederea timpurile de nestiinta, porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca, pentru ca a randuit o zi in care judeca dupa dreptate pamantul locuit…”.

 Avem doar o viata scurta ca slujim lui Dumnezeu si folosindu-ne de “talantii” si mijloacele pe care le avem la dipozitie sa ne facem “prieteni”, sa ne asiguram favoarea si rasplata pentru vesnicie. “Ce avem ce n-am primit?”. Dumnezeu ne pune totul la dipozitie ca sa putem fi buruitori. Intocmai cum administratorul nedrept din aceasta ilustratie, se foloseste de averea stapanului pentru a ierta datoriile altora si a-si castiga astfel favoarea lor, putem si noi servi semenilor nostri cu ceea ce putem, ca sa gasim favoarea Lui cand vine vremea sa dam socoteala.

Ap Pavel ne mai spune: “Voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ”. Deci noi atunci când ne predăm vieţile Domnului nostru, noi nu mai suntem ai noştri, adică tot ce avem, nu ne aparţine nouă cu adevărat, ci este predat în serviciul Domnului. Exact aceasta confirmă Apostolul Pavel în Coloseni 3:3 “ Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” Deci când Domnul Isus spune de bogăţiile nedrepte, ele se referă la acele lucruri care ne aparţin nouă dar car sunt predate Lui.

 1 Tim 6:17-19: “ Porunceste celor bogati in veacul de acum sa nu se ingamfe si sa nu-si puna increderea in nesiguranta bogatiilor, ci in Dumnezeu, care ne da toate din belsug sa ne bucuram de ele; sa faca bine, sa fie bogati in fapte bune ca, da fie darnici, gata sa simta impreuna cu altii, strangandu-si pentru viitor, drept comoara, o buna temelie, pentru ca sa apuce ceea ce este cu adevarat viata.”