În primul rând în Biblie nu găsim nicăieri aşa expresie ca ,,nemântuiţi’’, ci dimpotrivă Biblia ne afirmă că Dumnezeu este ,,Mântuitorul tuturor oamenilor’’ – 1 Tim. 4:10, că Dumnezeu ,,voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi’’ – 1 Tim. 2:4, deoarece Fiul Său Isus Christos ,,S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de Răscumpărare pentru toţi’’ – 1 Tim. 2:5, 6.
       Să examinăm acum: Ce inseamnă a fi mântuit? Acest cuvânt este folosit in Biblie ca mântuire sau salvare, care înseamnă acelaşi lucru; dar ne întrebăm: salvaţi sau mântuiţi de la ce? Sau de unde suntem mântuiţi? Pentru a vedea răspunsul mergem în primele capitole ale Bibliei şi citim că Adam prin neascultarea lui a păcătuit, şi toată omenirea este născută în nelegiuire şi zămislită în păcat - Psalm 51:5, Iov 14:4; şi prin Adam toată omenirea a fost condamnată la moarte - Rom 5:12.
       Pentru ca omenirea să vină din nou în relaţie cu Dumnezeu era nevoie de un sacrificiu, de un om perfect, aşa cum a fost Adam, înainte de păcătuire. Citim în Psalmul 49:7: “Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării”. Numai prin sângele lui Isus omenirea poate ieşi de sub acea condamnare care a venit asupra lui Adam - 1 Corinteni 15:22: “Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos”; Evrei 10:4: “căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele” – Deci noi suntem salvaţi sau mântuiţi din această moarte care a venit asupra lui Adam: Romani 8:1 “Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce Sunt în Hristos Isus”; 1 Timotei 2:3-6: “…care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită”. Domnul vrea ca toţi să fie mântuiţi, adică să aibă o ocazie, ca prin moartea lui Isus să vină din nou în armonie cu El. Moartea lui Isus garantează fiecărui om o şansă de viaţă. Acei care nu vor asculta de Domnul şi legile lui nu vor primi viaţa promisă, şi ei vor fi distruşi în “moartea a doua”.
       Ce este chinul veşnic? Poporul lui Israel în vechime au văzut că alte popoare păgâne ardeau copii de vii şi au început şi ei să facă la fel. Ca răspuns la aceasta Domnul le spune în Ieremia 32:35: “Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat”. Domnul spune că arderea în foc nici nu i-a trecut prin gând, şi El o numeşte ,,grozăvie’’ - cu atât mai mult Dumnezeu nici nu are în gând o ardere veşnică.
       Expresiile ,,foc veşnic’’ sau ,,chin veşnic’’ reprezintă ceva, la fel cum caprele reprezintă pe cei neascultători şi oile pe cei ascultători în - Matei 25:32-46. Iuda 1:7 spune: “Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic”. Cei care studiază Biblia ştiu foarte bine că Sodoma şi Gomora au fost distruse din cauza răutaţii lor şi vor avea o şansă de a veni în armonie cu Domnul. Aceata ne spune chiar Domnul Isus în Luca 10:12: ,,Eu vă spun că, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea’’. Apoi în Ezechiel 16:55 aflăm: ,,Astfel, surorile tale: Sodoma şi fiicele ei, se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte, şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte, şi tu şi fiicele
tale vă veţi întoarce iarăşi la starea voastră de mai înainte’’.
       Deci chin veşnic nu este o suferinţă veşnică - ci este moartea a doua, care va servi ca exemplu veşnic. Apocalipsa 19:3, vorbind despre unul dintre aceste sisteme, spune: “… fumul ei se suia în secolii secolilor". Aceasta vrea să spună că amintirea (“fumul") nimicirii acestor sisteme de înşelare şi eroare va fi durabilă, lecția nu va fi uitată niciodată -- după cum fumul, care continuă să se ridice după un foc nimicitor este mărturie că focul şi-a făcut lucrarea. Vezi de asemenea Isaia 34:8-10.
       Pentru a înţelege mai clar trebuie să ştim ce învaţă Biblia despre plata păcatului? Care este pedeapsa pentru păcat? Moartea sau Viaţa? Se presupune ca cel care va fi pedepsit este încă viu şi încă n-a fost pedepsit, dar urmează să fie. Ei bine care va fi acea pedeapsă? Va continua să trăiască sau va muri cum zice Apostolul? „…plata păcatului este moartea…” - Romani 6:23. Răspunsul corect este cel dat de Apostolul Domnului.
       Care este pedeapsa pentru Satan, nu tot moartea? Bine dar de ce zice în Apocalipsa 20:10 că aceşti trei vor fi chinuiţi în foc zi şi noapte în vecii vecilor? Se pare că pentru unii plata păcatului este moartea, iar pentru alţii chinul veşnic? Nu! Dumnezeu are o singură pedeapsă pentru toţi păcătoşii fie oameni, fie îngeri. Plata păcatului este moartea. Este destul de simplu că, dacă cineva moare nu poate fi viu nici măcar în focul veşnic.
       Dar ce este acest „foc veşnic”? Răspunsul îl vom găsi tot în Biblie. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „…fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor…” - Evrei 12:29. Ca primă observaţie: Acest „foc” este: MISTUITOR (şi nu) CHINUITOR.
       Dar cum poate fi Dumnezeu în acelaşi timp şi IUBIRE şi FOC MISTUITOR? Dumnezeu este Iubire; dar mai întâi este Dreptate - Ps 89:14. Dictionarul Explicativ: „a mistui” = a face să nu mai existe, a nimici, a distruge, a dispărea.
       Să mergem puţin înapoi să auzim ce spune un alt om al lui Dumnezeu: Moise. Citim în a cincia carte a lui următoarele: „Domnul a venit din Sinai……având la dreapta Sa focul legii”  Deut.33:2 (Cornilescu standard, - Dr. N. Niculescu)….”Din dreapta Lui ieşea o lege de foc ( Cornilescu revizuită) The  New King  James  version.
       Deci: Legea divină este „focul”. Legea este veşnică, deci şi „ Focul” este veşnic. Dar acest „foc” nu chinuieşte ci mistuie.
       Legea arde păcatul, îl distruge, în timp ce dânsa rămâne veşnică.
       Dar în acest caz cum va fi chinuit Satan „fiara’’ şi „balaurul” în foc? Aceasta este o istorie puţin mai lungă. Acolo în Apocalipsa, aceasta este o profeţie, este ceva eveniment care se va întâmpla  în viitor. Apostolul Petru ne învaţă că pentru a înţelege o profeţie şi să nu cădem în deducţii greşite, trebuie să respectăm o anumită regulă. Care este acea regulă? Să auzim: „….Mai întâi să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură, nu se interpretează singură…” – 2 Petru 1:20.
       Şi revenind la întrebarea: Care este plata păcatului? Moartea cum zice Pavel sau chinul veşnic cum scrie Apocalipsa 20:10?
       Care a greşit Apostolul Pavel sau apostolul Ioan care a scris Apocalipsa? Răspundem: Nu a greşit nici unul, pentru că atât unul, cât şi altul au scris mânaţi de duhul lui Dumnezeu care nu poate greşi. In cartea lui Iov este scris: „Dumnezeu vorbeşte când într-un fel când în altul dar omul nu i-a seama” - Iov 33:14.
       Domnul Isus a spus că ,,litera omoară iar duhul dă viaţă’’ – 2 Cor. 3:6. Cuvintele din Apocalipsa sunt duh - sunt simbolice. De fapt toată cartea Apocalipsa este o carte scrisă prin „semne” adică simboluri Apoc.1:1
       Cine este „Fiara”? Cine este „Balaurul”? Acestea sunt sisteme, nu persoane fizice, din carne şi sânge. Să luăm ca exemplu: Comunismul, a fost un sistem, o putere. „Focul” (pedeapsa legii) lui Dumnezeu l-a distrus, dar oamenii lui trăiesc. Gorbaciov trăieşte şi ca şi el, mulţi comunişti trăiesc în prezent, deşi Comunismul a murit (nu mai are putere); în Europa fostului Imperiu Roman, „fiara” a patra din cartea lui Daniel - la fel.
       Aşa sunt şi cele două „Fiara’’ şi „Balaurul” ele nu pot fi prăjite ca şi carnea la foc. Acolo focul veşnic reprezintă o dreaptă pedeapsă, o veşnică nimicire - „Şi vor fi chinuiţi în vecii vecilor”…
       Poate fi oare Satana chinuit în foc literal? Este el un om sau un duh? Dacă este duh, un foc literal care pe un om l-ar frige, pe el nu-l deranjează. Deci nici „focul” nici „chinul’’ nu este ceva pipăibil, nu este literal.
       Şi totuşi cum vor fi aceştia chinuiţi? Să luăm câteva Scripturi care vorbesc despre cum, şi cu ce pedeapsă va fi pedepsit Satan. În grădina Edenului, Dumnezeu îi spune lui Satan următoarele: „Sămânţa femeii îţi va zdrobi capul”; Apostolul Pavel la fel zice: „În curând Dumnezeul păcii va zdrobi pe Satana sub picioarele voastre” - Rom. 16:20. Tot Pavel zice în Evrei 2:14: ”…pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul”. Isaia 14:6-20 proroceşte distrugerea lui Satan. Ezekiel 28:12-18 spune că diavolul va fi făcut „cenuşă”, iar versetul 19 arată cum va fi „chinuit” şi de către cine? Citim: ”toţi care te cunosc dintre popoare rămân uimiţi din cauza ta; ai ajuns o groază (ai ajuns demn de dispreţ veşnic) şi nu vei mai fi (nu vei mai trăi) în vecii vecilor”.
       Aşa vor ajunge să fie chinuiţi (dispreţuiţi) şi cei doi „Fiara” şi „Balaurul”. Amintirea lor în minţile celor ce vor trăi veşnic, va fi veşnic o amintire urâtă. Aşa vor fi „chinuiţi” aceştia trei în vecii vecilor. Deci nici o profeţie nu se interpretează singură.
       Neţinând cont de sfatul Apostolului Petru din 2 Petru 1:20, s-a ajuns la ideea falsă că Dumnezeu are mare plăcere să chinuiască pe păcătoşi. În acelaşi timp păcătoşii din ţările civilizate făuresc legi care pedepsesc aspru pe cei care chinuiesc chiar şi animalele.
       Deci în concluzie: Scripturile ne învaţă clar că: Plata păcatului este moartea, şi nu chinul veşnic. Deci nimeni nu va fi chinuit veşnic. Şi la moarte nimeni nu merge nici în cer nici în ,,iad’’ (cuvânt folosit ca o traducere incorectă a cuvântului sheol din Vechiul Testament şi a cvântului hades din Noul Testament – care ambele înseamnă mormânt) ci toţi merg în mormânt, unde ,,nu mai este nici lucrare, nici chibzuinţă, nici ştiinţă, nici înţelepciune’’ – Ecl. 9:10, şi de unde, anume din morminte ,,toţi cei din morminte’’ şi nu din altă parte, ,,vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele’’ – Ioan 5:28, 29, la ,,învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi" - Fapte. 24:15. Şi ,,diavolul’’, ,,fiara’’, şi ,,prorocul minciunos’’ din Apocalipsa sunt simboluri ai sistemelor, precum şi ,,iazul de foc’’ este simbol al ,,morţii a doua’’ (adică distrugere totală pentru
totdeauna, fără nici o şansă de înviere nicicând) – Apoc. 20:14, 21.8, tot aşa şi ,,chinul lor în vecii vecilor’’ este simbol al dispreţului veşnic, şi al veşnicei amintiri amare despre ele.