Am citit Studii în Scripturi - Volumul II, A Sosit Timpul, editata de Asociatia Crestina Studentii în Biblie din 2002. La pagina 232 se spune ca de la moartea lui Iacov la Exod sunt 198 ani.Apoi de la moartea lui Iacov la anul nasterii Domnului sunt 1813 ani. Dar 198 ani plus cei 1513 ani (anul exodului) dau numai 1711 ani pîna la moartea lui Iacov. A doua problema; este istoria regilor Israelului si ai lui Iuda. Moartea lui Solomon 997-caderea Samariei 740 egala; cu 257 de ani nu corespunde cu durata anilor Ioroboam - Osea de numai 241-242 ani

Deci sa luam prima data cei 198 de la moartea lui Iacob la exod. De unde provin ei? Ei pleaca de la declaratia apostolului Pavel care stim ca a fost un vas ales de Domnul  (Fapte 9:15). Facem bine sa consideram cuvintele lui Pavel ca fiind cuvintele Domnului Isus.

Daca nu procedam asa vom ajunge cum au ajuns si altii la comfuzii si aberatii, si ne vom rataci in filosofii lumesti, mai ales daca vom apela la stiinta lumeasca pentru a intelege planul divin de mantuire. Acest plan are legatura cu timpul, pentru ca este scris in Noul Testament: „ ...cand  a venit implinirea vremii (deci la timpul exact), Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau...” Gal 4:4 

Declaratia lui Pavel din Galateni 3:17 are legatura cu calcularea timpului, cu cei 198 de la moartea patriarhului la exod, si iata cum: Acolo el scrie ca de la promisiune la lege au fost 430 de ani. 

De la ce promisiune sau legamant?  Este vorba de promisiunea facuta prima data de Dumnezeu cand Avraam avea 75 de ani, (Geneza 12:1-4) . de atunci si pana  in ziua exodului Moise comfirma exact ce aspus Pavel ca au fost chiar 430 de ani. Citim: ” ...si dupa 430 de ani tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului au ieşit din tara Egiptului...” Exod 12:41

Cu toate ca versetul 40 pare sa ne informeze, ca sederea copiilor lui Israel in Egipt a fost de 430 de ani acestia nu ies la socoteala daca nu adunam si o parte de ani din viata lui Avraam, pentru ca apostolul spune ca de la legamantul cu Avraam trebuie socotiti cei 430 de ani. 

Deci Avraam era de 75 de ani cand Dumnezeu i-a promis ca toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in el. 

Vom face un pic de aritmetica.

De cand i sa facu promisiunea pana la nasterea lui Isac au fost:

   25  de ani (Geneza 21:5)

 + 60  ...de ani varsta lui  Isac cand s-a nascut Iacob ( Geneza 25:26)

+147  de ani ( viata lui Iacob  Geneza 47:28)

=232 ani

Acestia scazuti din totalul de 430 cum este aratat in Galateni 3:17 inseamna ca de cand Avraam era de 75 de ani  de unde incep cei 430 de ani si pana la moartea lui Iacob au fost 232  iar de aici de la moartea lui Iacob pana la exod au fost nici mai mult nici mai putini decat 198 de ani pentruca:

    430-

    232

 = 198 de ani

Apostolul Pavel nu zice ca pana la exod ci doar atat: De la promisiune la lege vor fi 430  de ani. Dar un lucru interesant. Legea nu a inceput cu decalogul de pe muntele Sinai, ci cu Pastile pentru ca citim in exod 12:14 urmatoarele cu privire la la sarbatoarea Pastilor: „.. s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostrii...”

Deci aceasta este prima lege data poporului lui Israel. 

Asa se intelege ca de la promisine la lege au fost 430 de ani ( Gal 3:17)  

                Timpul de la Exod la nasterea Domnului

Am ajuns la iesirea din Egipt si vom calatori impreuna cu  Israel.

Vom pleca din cetatea Ramses in luna intai in data de 15 Nisan (Numeri 33:3) si: „...in ziua a douazecea a lunii a doua a anului al doilea s-a ridicat norul de pe cortul intalnirii si copii lui Israel au pornit din pustia Sinai dupa taberele lor, norul s-a oprit in pustia Paran.

Aceasta intaie plecare au facut-o dupa porunca Domnului.

Intai au pornit steagul taberei fiilor lui Iuda....” Numeri 10: 11-14

Aici iarasi este un lucru interesant si tot odata si o intrebare.

Dece au plecat primii fii lui Iuda? Primul raspuns ar fi simplu ca asa a spus Domnul. Dar de ce a asezat Domnul pe Iuda in fruntea caravanei? Raspunsul exact este ca Domnul vroia ca Israel sa intelega ca tatal lor Iacob pe patul de moarte a fost calauzit de duhul Domnului cand spus ca  din semintia lui Iuda avea sa se nasca peste veacuri Isus Marele Eliberator al nostru.

Israel n-a cunoscut aceste amanunte asa cum le stim noi adica ca acest Mare eliberator avea sa fie Isus din Nazaret, pentru ca Dumnezeu a tinut in secret aceasta. 

In acel timp nici nu era important pentru Israel sa stie care va fi persoana ci doar sa stie ca oricare va fi dansa acesta va fi numaidecat din semintia lui Iudea.

Avem referinte scripturale ca dealungul secolelor Israel n-a uitat acea promisiune, ci gresala lor a fost ca atunci cand Eliberatorul a venit ei s-au impiedecat in aceasta Stanca  cum zice Isaia 8:14 

Chiar ultima carte a Bibliei vorbeste despre Isus ca despre: „Leul din semintia lui Iuda...” Apoca 5:5  

Asa dar daca am pornit pe firul promisiunii facta lui Avraam, vom urmari de aici incolo semintia lui Iuda pentru ca promisiunea facuta de Dumnezeu lui Avraam trece pe aici, pana la venirea Domnul Isus

Mai tarziu la impartirea tarii de catre Iosua, Ierusalimul urma sa fie atribuit ca  mostenire   tribului lui Iuda. Mai mult de cat atat dupa trecerea administratiei poporului de sub Judecatori sub regi vom urmari genealogia numai a regilor  care au domnit la Ierusalim nu in Samaria. Regii din Ierusalim cu exeptia primului care a fost Saul din semintia lui Beniamin, incepand cu David si pana la Zedekia ultimul detronat de Nebucadnetar, au fost toti descendeti din Iuda. Regii din Samaria nu au obarsia din semintia lui Iuda, iar durata domniei  lor nu este imprtanta in socotirea timpului pana la Isus, pentru ca: „.. ca Dumnezeu a ales Ierusalimul...” (1 Regi 11:36).

 Aceasta nu inseamna ca cele 10 semintii ( Samaria) nu au parte de promisiunea facuta lui Avraam. A se observa declaratia Domnului din  Ioan 4:22  unde Isus primeste pe Samaritenii din cetate  numindu-i „Grau” copt totusi a atentionand-o  pe femeia samariteanca ca mantuirea nu vine de la Samariteni ci de la Iudei, iar acestia erau urmasii lui Iuda si chiar Isus dupa parintii pamantesti se trage din Iuda.

Citind genealogia lui Isus relatata in doua evanghelii Matei si Luca vom afla acelas lucru ca Isus era fiul lui David, iar David era din Iuda.

Daca ne abatem de la linia promisiunii facuta de Dumnezeu lui Avraam daca amestecam domnia regilor din Iuda cu domnia regilor din  Samaria ne vom rataci in calcularea timpului pana la venirea lui Isus iar de aci incolo ne vom rataci si mai tare in calcularea timpului pana la a doua prezenta a Mantuitorului nostru drag, intrebandu-ne cum zice Petru in 2 Petru 3:4 „...unde este promisa Lui prezenta...”?

Dar sa terminam ce am inceput adica aflarea timpului de la Exod la Nasterea lui Isus. Dupa cum este aratat in Numeri 10:11 Trecusera un an o luna si cinci zile pana au ajuns la hotarele Canaanului si Moise a trimis 12 iscoade printre care erau si Iosua si Caleb sa investigheze teritoriul Canaanului care trebuia cucerit, fiindca acolo domneau 7 imparati (Fapte 13:19).

Cunoastem istoria aceasta si nu intram in amanunte pentru ca stim ca din cauza protestului poporului descurajat de cele zece iscoade, poporul a ratacit prin pustia Sinai 40 de ani  si a fost introdus in Canaan de catre Iosua, iar Caleb   cere lui Iosua capetenia lui Israel sa-i dea partea lui de mostenire din tara zicandu-i acestuia ca pe vremea iscodirii tarii era de 40 de ani si ca acum este de 85 de ani. (Iosua 14:7-10)

Aceasta afirmatie a lui Caleb ne ajuta sa calculam timpul de la iesirea di Egipt pana la timpul Judecatorilor.

De aici intelegem  ca:  Un an o luna si cinci zile (Numeri 10:11) a durat prima calatorie pana la iscodirea Canaanului, 40 de ani a fost  pribegia prin Pustia Sinai iar dupa declaratia lui Caleb   cam 5 ani au durat pana cand tara a fost impartita bucatica cu bucatica celor 12 semintii.

Adunand toti acesti ani cu fractiunile lor de luni si zile avem un total de 46 de ani care este timpul de la Exod la terminarea  razboaielor cu canaaniti, si impartirea tarii intre cele 12 semintii. 

Timpul care a urmat este perioada Judecatorilor care dupa declaratia infailibila alui Pavel a fost de 450 de ani ( Fapte 13:19) 

In cartea Regilor exista o gresala de 100 de ani in calcularea timpului. Aceasta se gaseste in 1 Regi 6:1. Gresala aceasta nu vine de la vreun profet ci de la un cronicar sau scrib evreu. Daca acolo ar   fi o declaratie a vreunui profet nu neam putea atinge de dansa, pentru ca profetii ca si Domnul si apostolii n-au gresit in marturisirea sau declaratiile lor, fiind condusi de Duhul Lui Dumnezeu. Dar in scriierele cronicarilor s-au strecurat unele greseli care pot fi corectate cu declaratiile precise ale Domnului Isus si ale apostolilor, si nu este nevoie sa apelam la istoria lumii sau la arheologie ca sa le indreptam, pentru ca ne vom abate de la adevarul dumnezeesc. Dumnezeu a lasat ca aceasta gresala din 1 Regi 6:1 sa fie corctata de apostolul Pavel in Faptele Apostolilor capitolul 13:19. 

Evreii care nu recunosc ca sacre Scripturile Noului Testament nu cunosc cronologia exacta a anilor de la Creerea lui Adam pana in zilele noastre, pentru ca exista 3 date cronologice  care se refera la Israelul antic si care nu sunt relate cu exactitate decat in Noul Testament si  care nu le gasim clare  in Vechiul Testament.

Aceasta este intelepciunea lui Dumnezeu care a tinut ascunse unele lucruri din motive bine intemeiate pana avea sa vina Isus si apoatolii sa faca lumina deplina.

Dar sa vorbim putin de acea gresala din 1 Regi 6:1. Acolo scrie asa: „...In al patru sute optzecelea an dupa iesirea copiilor lui Israel din tara Egiptului, Solomon a zidit casa Domnului, in al patrulea an al domniei lui peste Israel...”

Gresala este ca nu in al 480-lea an ci in al 580-lea an s-au intamplat cele mentionate, pentru ca daca adunam anii  de la iesirea din Egipt pana in anul al 4-lea a lui Solomon rezultatul este de 580 si nu 480.

Putem sa verificam adunand si noi acei ani.

Ne ducem in Faptele Apostolilor capitolul 13:18-20 si vom vedea acest tablou descris de apostolul Pavel in felul urmator: ”...timp de aproape 40 de ani le-a suferit purtarea in pustie. Si dupa ce a nimicit sapte popoare in tara Canaanului, (timp de 6 ani vezi declaratia lui Caleb din Iosua 14:7,10 si cea din Numeri 10:11)

le-a dat de mostenire pamantul lor pentru aproape 450 de ani ( unele traduceri nu spun „aproape” ci „timp de”). Dupa aceste lucruri le-a dat judecatori pana la prorocul Samuel.

Ca sa ajungem in anul al 4-lea al domniei lui Solomon trebuie sa stim cat au domnit cei doi regi dinaintea lui adica Saul si David 

David stim cat a domnit, pentru ca este aratat in 1 Cronici 29:27 adica 40 de ani, dar cat a domnit Saul se pare ca nu exista surse de informatii in Vechiul Tesament si vom apela tot la ajutorul apostolului Pavel care dupa cele spuse mai sus in capitolul 13:18-20, el continua in versetul urmator 21 si ne destainuie timpul domniei lui Saul care afost dupa declaratia lui Pavel  tot de 40 de ani ca cel alui David.

Din domnia lui Solomon nu avem nevoie decat de 4  ani, pentru ca cei 480 de ani arati i 1 regi 6:1 numai pana aici merg.

Avand aceste informatii ajutatoare in socotirea timpului putem si noi sa socotim usor. Sa adunem deci anii in ordinea lor:

40+6+450+40+40+4=580

Avand acest ajutor al Domnului dat prin apostolul Pavel vom citi corect in 1 Regi 6:1ca: „...In al 580-lea an ( nu 480) dupa iesirea copiilor lui Israel din tara Egiptului, Solomon a zidit casa Domnului, in al patrulea an a domniei lui peste Israel.

Avand acest calcul corect in minte ne va ajuta si la calcularea timpului de la Exod pana la Domnul.

   Domnia regilor ( din Ierusalim)  care a urmat dupa timpul de guvernare sub Judecatori a fost de 513 ani asa ca tabelul domniei regilor din pagina 50 al volumului 2 se ghideaza dupa cele mentionate mai inainte. Autorul merge pe urmele  promisiunii facuta lui Avraam urmarind genealogia regilor din Iuda, pentru ca profetia patriarhului Iacob din  Geneza 49:10, specifica clar si fara echivoc ca Isus va descinde  din Iuda, iar domnia regilor din Samaria iese afara din calcul.

Nici distrugerea Ierusalimului si robia  de 70 de ani nu are nimic a face cu  Samaria (cele zece semintii)

Nici sfarsitul robiei nu incepe cu  restaurarea Samariei ci cu restaurarea templului din Ierusalim in anul 1 a lui Cirus 2 Cronici 36:22-23; Ezra cap 1:1-4 si mai tarziu sub Artaxexe reconstructia zidurilor Ierusalimului ( a se observa cartea lui Neemia incepand cu capitolul 2)

Anul 1 a lui Cirus al doilea cand s-a dat porunca de catre imparat sa se reconstruiasca templul, istoricii sunt de acord ca a fost anul 536 I. Ch. Deci de la decretul lui Cirus la nasterea Domnului s-au scurs 536 de ani.

Si acum vom face drumul inapoi de la nasterea Domnului pana la iesirea din Egipt.

Vom aduna 536+70 + 513+450+46=1615  

Acestia sunt anii de la Exod la nasterea Domnului. Biblia ne aduce pe fluviul timpului de la Adam pana  la sfarsitul robiei Ierusalimului  anul 536 inainte de Cristos. De acolo incoace istoria laica nu are cuntraziceri intre date, si ne putem bizui pe dansa. 

Daca ne lovim de unele  discordante intre intre Vechiul si Noul Testament (ca cea din 1 Regi 6:1si in alte locuri) in ceea ce priveste datele cronologice aceasta se datoreaza faptului ca Dumnezeu a ascuns de Evrei unele secrete ale planului Sau care era prematur sa le cunoasca ei pana Leul din semintia lui Iuda a rupt pecetile Apoc 5:1-5. Aceste date ca si alte adevaruri faceau parte din planul ascuns Efeseni 1:9 -10 in care nici omul prea iubit Daniel si profetii ceilalti nu au avut acces . Daniel 12: 4,8; 1 Petru 10-12. Dar de cand a venit Domnul Isus lumina a cresut enorm iar tot apostolul Pavel zice in Coloseni

1:26  ” ...vreau sa zic taina ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar acum descoperita sfintilor Lui...”.

Deci si in ceea ce priveste datele cronologice numai in Noul Testament vom gasi solutii definitive. 

In Vechiul testament nu este specificat clar timpul  de la promisiunea facuta lui Avraam la lege, nici domnia lui Saul si timpul Judecatorilor. Aceste enigme le desleaga vasul ales al Domnului Apostolul Pavel.

Noi numai in Biblie avem toata incredrea si am observat ca si autorul volumului 2 avea mare grija ca sa nu suciasca cuvantul Domnului.