Despre Iad s-au spus şi se vor mai spune multe. Avem de-a face cu o educaţie religioasă  care a apărut în Evul Mediu, atunci când Biblia nu era la îndemâna oricui. Astăzi avem cu toţii Biblii, dar ne place să auzim explicaţiile celor care încă mai susţin doctrinele şi învăţăturile medievale, de pe urma cărora obţin chiar profit material. Este profitabil să sperii pe alţii cu iadul în timp ce tu nu crezi în el, dar poţi să obţii din aceasta un trai comfortabil.

Majoritatea din noi a auzit de vestitele mănăstiri din Bucovina. În special la Suceviţa şi Putna, pe peretele exterior, este pictat iadul, aşa cum l-am cunoscut cu toţii de pe la Bisericile pe unde am umblat căutând mântuirea. Iadul este ilustrat în felul următor: o groapă adâncă cu foc, unde diavoli cu coarne şi coadă îi întorc cu furcile pe păcătoşi, aşa cum se întorc când pe-o parte când pe cealaltă acei cârnăciori care se mai numesc şi „mici“, ca să se prăjească.

Întrebarea este: Despre acest fel de iad a vorbit Isus? Nu credem aşa, pentru că, citind Biblia, nicăieri nu găsim scris că dracii sunt şefii iadului. Oare ei nu sunt păcătoşi? N-ar trebui şi ei prăjiţi puţin? Şi încă ceva: demonii de pe peretele mănăstirilor nu sunt deloc supăraţi că sunt în iad, dimpotrivă par a se bucura înfigând furcile în păcătoşi. Cine le-a dat serviciul de a fi responsabili cu focul iadului şi cu tortura păcătoşilor? Cu siguranţă, cel care a “construit” acest iad închipuit este marele maestru al minciunii –  Satan.

Dumnezeu şi Domnul Isus nu sunt autorii chinului veşnic, ci Satana care, răstălmăcind Scriptura i-a îngrozit pe oameni. Dumnezeu este iubire şi nu-i poate tortura pe păcătoşi. Nu are o inimă “fără inimă”. Lumea civilizată pedepseşte tortura. Lumea păcătoasă condamnă tirania şi actele de barbarie. Cum ne-am putea imagina, deci, că neprihănitul Dumnezeu al iubirii se bucură torturându-i pe păcătoşi, sau că îi foloseşte pe demonii mai păcătoşi decât oamenii  pe post de  fochişti si gardieni în iad? Ce blasfemie! Ce hulă a aruncat Satana asupra iubitului nostru Tată Ceresc şi a iubitului nostru Mântuitor Isus Cristos!!!!

Cu mult timp în urmă, popoarele păgâne din jurul Israelului obişnuiau să ardă copiii de vii. Şi ce credeţi că s-a întâmplat? Naţiunea lui Israel a început să facă şi ea la fel, părăsind calea Domnului. Să citim ce i-a spus Dumnezeu:

Ieremia 32:35 “Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.”

Vedem că Dumnezeu nici măcar nu se gândise la aşa ceva. Dacă deci Dumnezeu nu se gândise la arderea câtorva copii, cum ar fi posibil să se gândească la o tortură în foc pe vecie a unei mulţimi de oameni?