Care este diferenta dintre intelepciunea lumeasca si cea dumnezeiasca?

Dictionarele ne spun ca intelepciunea este “o intelegere adanca a oamenilor, lucrurilor, evenimentelor sau situatiilor, avind ca rezultat abilitatea de a alege sau actiona in asa fel incat totdeauna sa se obtina rezultate optime cu un minim de timp si energie … Intelepciunea este de asemenea o intelelegere a ceea ce este adevarat sau drept, insotita de o judecata optima pentru a actiona… Intelepciunea cere adesea controlul reactiilor emotionale (a pasiunilor), in asa fel ca principiile, judecata si cunostinta sa aiba intaietate asupra actiunilor noastre”. Este “abilitatea sau rezultatul abilitatii de a gandi si actiona folosind cunostinta, experienta, intelegerea, bunul simt, perceperea.” ”O definitie filozofica de baza a intelepciunii , este a folosi in modul cel mai eficient cunostinta”

Cineva a spus ca este nevoie de intelepciune ca sa poti intelege intelepciunea. Sugeram aici ca nu exista om care sa poata da un raspuns complet la aceasta intrebare si iata principalele motive:

-    Dumnezeu este sursa intelepciunii de sus. El singur are  o intelegere adanca a oamenilor, lucrurilor, evenimentelor sau situatiilor si stie ce este adevarat si drept. El are de asemenea o intelegere clara cu privire la Satan si actiunilor lui. Din aceasta cauza El este singurul care poate sa aduca mantuirea, actionand in asa fel incat sa obtina rezultatele optime, cu minimum de timp si energie. El este cel care spune ,,Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” (1Cor. 1:19)

-    Satan este sursa intelepciunii lumesti. El are de asemenea o intelegere adanca a oamenilor, lucrurilor, evenimentelor si situatiilor si prin intelepciunea lui foloseste aceasta intelegere pentru a-si duce la indeplinire scopurile lui. Trebuie sa recunoastem ca a obtinut rezultate considerabile. Si totusi el insusi este un amagit: “Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: ,Nimeni nu mă vede!` Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ,Eu şi numai eu.” (Is. 47:10)

-    Noi oamenii suntem  o creatie destinata sa se carmuiasca conform intelepciunii de sus, dar, odata inselata de minciunile aparent intelepte si bune de urmat prezentate de Satan, nu mai este capabila sa deosebeasca dreapta de stanga, binele de rau, adevarul de minciuna. Astfel, desi “Înţelepciunea strigă pe uliţe, (si) îşi înalţă glasul în pieţe” (Prov. 1:20), omenirea este atat de confuza incat numeste binele rau si raul bine.

-    Ca sa putem spune care este deosebirea dintre intelepciunea de sus si cea pamanteasca ar trebui sa avem intelepciunea nespus de felurita lui Dumnezeu. Dar acum cunoastem in parte si este intelept sa recunoastem ca “intelepciunea de sus” este ceva de care, intr-o imprejurare sau alta, fiecare dintre noi duce lipsa. Conditia noastra prezenta cere ca sa ne rugam continuu, “ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă (ne) dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui” (Efes. 1:17)

Suntem, de multe ori, in situatia de a exclama ca si apostolul Pavel: “O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!” (Rom. 11:33).

Si totusi, avem in noi incredintarea ca urmasii adevarati ai lui Isus nu sunt in intuneric, si pot face deosebirea intre intelepciunea de sus si cea pamanteasca, daca se lasa calauziti de Spiritul lui Dumnezeu, care a fost trimis special pentru a ne conduce in tot adevarul. Acest spirit este un “duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.” (Is. 11:2; Efeseni 1:8, 3:10;) “Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.” (Psalms 111:10)

Iata o Scriptura vrednica de memorat: “Isus a luat cuvîntul şi a zis: ,,Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25)

Cu aceasta incredintare credem ca putem prezenta, in cele ce urmeaza, ca exemplu, diferenta intre intelepciunea de sus si cea omeneasca cand ne referim la infaptuirea a ceea ce toate popoarele doresc si anume stabilirea pacii si bunei invoiri intre oameni pe tot cuprinsul pamantului.

Incepem prin a  afirma ca, din punctul de vedere a lui Dumnezeu, intelepciunea lui Satan este nebunie, iar din punctual de vedere a lui Satan, intelepciunea lui Dumnezeu este nebunie. Vezi 1 Corinteni 1:19-27; 2:1-8; 3:19; 2Cor. 1:12

In consecinta, intelepciunea omeneasca ni se prezinta la ora actuala sub forme destul de impresionante. Liderii omenirii cred ca inteleg oamenii, cauzele problemelor omenirii, si cred ca au gasit directiile de actiune pentru remedierea lor. Propunerile lor sunt atat de inselatoare incat majoritatea crestinilor o confunda cu intelepciunea de sus.

Ne gandim aici la stradaniile omenirii de-a instaura pacea si buna-invoirea pe pamant. Satan se prezinta si aici ca inger de lumina.

Noi stim ca planul lui Dumnezeu este de-a infaptui acest lucru, dar inteleptii veacului acestuia cred ca au gasit calea de infaptuire lasandu-l pe Dumnezeu pe dinafara. Propunerea este ca, observand indemnurile spre fapte bune si necesitatea de a ne inchina lui Dumnezeu, invatate in toate religiile, fiecare religie sa traiasca conform indemnurilor de pace si iubire din propria sa carte si sa respecte celelalte religii, intru-cat este doar o diferenta de “cultura” in ceea ce priveste felul in care il percepem pe Dumnezeu si ne inchinam.

Aceasta propunere pare atat de inteleapta, incat unii dintre cei mai eminenti evanghelisti declara public ca oamenii se mantuiesc de fapt prin faptele bune, invatate de Isus, chiar daca religia lor nu-i bazata pe credinta in Isus. Se pare ca majoritatea crestinilor este inclinata, deja, sa accepte aceasta intelepciune. Intr-adevar, intoleranta religioasa a cauzat si cauzeaza multa durere in lume, iar crestinii trebuie sa fie primii pentru pace, fapte bune, iubirea si iertarea semenilor, nu-i asa? Expunerea lui Iacov din capitolul 3:13-17 este citita ca invatand exact acest lucru.

Si totusi, in intelepciunea Sa, Dumnezeu a vazut ca cea mai eficienta cale pentru instaurarea pacii si bunei invoiri pe pamant este un copil nascut intr-o iesle, Isus, pe care l-a facut apoi, “pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” (1Cor. 1:30) “În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.” (Fapte 4:12) Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos (1Cor. 15:22)

Se pare ca uitam ca “Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.” (Cor. 5:19)

Sunt aceste scripturi un indemn la intoleranta religioasa? Din nefericire, de-a lungul istoriei, crestinii au folosit aceste scripturi ca suport pentru a actiona in mod intolerant si necrestineste, intelepciunea de sus fiind departe de mintea si faptele lor.

Ceea ce noi intelegem prin propovaduirea impacarii in Hristos este acea intelepciune de sus care ne-ar face capabili sa “răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos.” (2Cor. 10:5) Pentru aceasta folosim “cuvîntul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe cari le dă neprihănirea” (2Cor. 6:7) Intelepciunea de sus ne va permite sa recunoastem care ne sunt dusmanii si ne va echipa cu armele si armatura potrivita luptelor pe care trebuie sa le purtam, cu totul deosebite de cele oferite de intelepciunea pamanteasca. (Rom. 13:12, Efes. 6:11-13)

Porunca lui Isus, care nu este grea, este sa ne iubim unii pe altii, si zice: “prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)

Daca crestinii ar fi pazit si implinit poruncile lui Isus, aceasta s-ar fi dovedit a fi “înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ,,Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!” (Deut. 4:6) Ar fi avut puterea de-a rasturna izvodirile mintilor omenesti si-a face gandurile roabe ascultarii de Hristos. Din nefericire, crestinismul, in general, nu s-a comportat mai vrednic decat Israel sub lege.

Speram ca afirmatiile acestea fac sens, in special pentru cei ce cunosc Scripturile.

Ramane dar sa ne rugam: “Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalms 90:12) Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. (Prov. 8:11)

Cineva a spus: “Nu am o parere prea buna despre un om care nu este mai intelept astazi decat a fost ieri.”

 “Iată începutul înţelepciunii: dobîndeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea”. (Prov. 4:7)