Întâmplarea în discuţie o găsim în Ioan 8:1-11. În primul rând toţi cercetătorii sunt de acord că acest pasaj nu se află în cele mai vechi şi mai autentice manuscrise ale Sfintei Scripturi cum ar fi manuscrisul Alexandrian, Vatican, Ephrem, Syriac, şi altele; şi de asemenea acest pasaj nu este citat niciodată de nici un istoric şi comentator al Scripturilor care au trăit în primele secole cum ar fi Origen, Chrysostom. Acest pasaj se află doar în manuscrisul Cambridge.
     Dar totuşi, să presupunem că s-ar fi întâmplat aşa caz, şi nu vedem nimic din relatarea în discuţie care să pară a fi în contradicţie cu restul literei şi spiritul Scripturii: să vedem ce ar fi putut scrie Isus cu o astfel de ocazie?
     Cu privire la întrebarea exactă nu avem relatat nici chiar în acest pasaj: ce anume a scris Isus, de aceea nimeni nu are dreptul să declare că Isus a scris anume asta sau aceea, orice s-ar sugera că Isus ar fi scris trebuie recunoscut că este doar presupunere.
     1). O lecţie ce am putea-o extrage cu siguranţă este să fim înceţi la vorbire când ni se trage atenţia la un caz complicat, să nu ne exprimăm repede în glas părerea, şi când suntem provocaţi să luăm o pauză, să ne gândim înainte de a răspunde, să gândim de două ori până a răspunde odată – Prov. 15:28: ,,Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă’’.
     2). Deci – unii presupun că prin acest gest Isus ca şi cum le-ar da de înţeles că le dispreţuieşte întrebarea, atitudinea lor şi pe ei; că are lucruri mai importante decât să-şi piardă timpul cu astfel de ispitiri ca împlinire al Ps. 38:12-14: ,,Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii. Iar eu sunt ca un surd, n'aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura. Sunt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns’’. Şi în această direcţie sunt unele manuscrise mai contemporane care nu sunt atât de autentice dar care conţin ,,Isus a scris cu degetul pe pământ, ca şi cum nu i-ar fi auzit’’.
     3). Alţii presupun că Isus a scris cu degetul pe pământ ,,păcatele acuzatorilor femeii’’. Mai există şi presupunerea că Isus a scris pe pământ numele acuzatorilor împreună cu păcatele lor astfel împlinind profeţia de la Ieremia 17:13 unde scrie: ,,Cei ce se abat de la Mine, vor fi scrişi pe pământ’’. În aceeaşi ordine de idei este şi faptul că aici în original în Greacă, în expresia ,,Isus a scris’’ nu este folosit cuvântul grecesc obişnuit pentru a scrie - graphein, ci este folosit cuvântul katagraphein – care înseamnă a înscrie sau înregistra ceva împotriva cuiva, cum este folosit şi în traducerea corectă din Iov 13:26: ,,Căci înregistrezi (katagraphein) lucruri amare împotriva mea’’. Adică Isus scria pe pământ păcatele acestor farisei care ar merge înainte împotriva lor în judecată.
     4). Alţii presupun că el a scris ,,Fie ca numele acestor răi să fie scris în ţărână’’. Alţii ,,Pământul acuză pământul: dar judecata este a mea’’.
     5). Alţii presupun că el a răspuns conform cu principiul enunţat în Deut. 17:7: ,,Întăi mâna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare’’. Şi dacă martorul nu este vinovat de acelaşi păcat poate pedepsi, dar dacă nu, lui i se cuvine aceeaşi pedeapsă, astfel că dacă omoară cu pietre femeia vinovată de acelaşi păcat ca al lui, ar trebui să se arunce pietre şi în el ca să-l omoare, dar dacă nu vrea sa se arunce pietre în el să fie omorât – să nu arunce pietre nici în acela care are aceeaşi vină, cum în cazul dat este femeia, deoarece avem cuvintele Domnului care îi numeşte şi pe aceşti cărturari şi Farisei ,,vicleni şi preacurvari’’ - Matei 12:39, 16:4.
     6). Alţii presupun că el a procedat ca un mare preot în armonie cu Numeri 5:11-31, şi anume că el trebuia să scrie blestemele femeii în carte şi apoi să le şteargă, ceea ce el a şi făcut scriind pe pământ apoi a şters şi după acest gest nu a mai fost nimic să se aducă împotriva ei.
     7). Alţii presupun că există o adâncă semnificaţie în faptul că Isus a scris pe pământ de două ori, precum aflăm din Ioan 8:8: ,,Apoi S'a plecat iarăş, şi scria cu degetul pe pământ’’. Arătând prin aceasta că Isus a scris jos pe pământ porunca din Lege: să nu preacurveşti, cu degetul Lui, precum şi Dumnezeu a scris această lege cu Degetul Său la prima dare a tăblilor legii - Exod 31:18, şi apoi prin întrebare a arătat că nimeni nu poate sta prin Lege, nu numai femeia, şi apoi scriind a doua oară pe pământ a semnificat scrierea a doua oară a legii pe table, deoarece primele table Moise le-a distrus, şi toate acestea în conformitate cu Exod. 40:20, unde spune că Legea a pus-o în chivot, şi a acoperit-o cu capacul ispăşirii stropit cu sânge, reprezentând că o vărsare de sânge a unui substituitor nevinovat va surveni între lege şi cei condamnaţi de ea.