Daca Dumnezeu este dragoste dintotdeauna, asupra cui isi revarsa El dragostea atunci cand Fiul Sau nu eara creat inca? Sigur ca aici nu intra in discutie sa dam o data exacta a creerii Domnului Isus...totusi dupa cum dimneavoastra interpretati scriptura se intelege ca a fost o anumita etapa in care Dumnezeu Tatal a fost singur...si atunci se naste intrebarea: in acel timp cum era El Dragoste?

Desi pare logica celor care cred in trinitate, nu gasim nici o scriptura care sa sugereze o astfel de intrebare. Pentru ca doctrina trinitatii este sugerata, cred ca este potrivit a mentiona cel putin urmatoarele:

In ceea ce priveste ierarhia lui Isus in sanul “trinitatii”, El declara  de mai multe ori ca Tatal este mai mare ca El, Tatal este singurul bun, ca El a venit sa faca voia Tatalui etc.

Faptul ca Tatal este singurul care are nemurirea este afirmat in 1Timotei 6:16

Faptul ca Isus nu a avut din vesnicii gloria Tatalui si ca a devenit Fiul printr-o hotarare a Tatalui este de asemenea aratat in Psalm 2:7, Evrei 1:5 si 5:5.

Faptul ca Dumnezeu a fost candva singur nu afecteaza cu nimic declaratia ca El este dragostea. Faptul ca Tatal era dragostea este dovedit prin faptul ca a ales sa aduca in existenta alte finite. El şi-a arătat dragostea prin universul imens creat, apoi mai târziu a creat îngerii. Mai mult decat atat, este dovedit prin faptul ca le-a creat chiar daca stia ca unele se vor razvrati.  Tatal a ales sa aduca in existenta o rasa umana de care stia “inca inainte de intemeierea lumii” ca va avea nevoie de rascumparare. Cred ca daca apostolul Ioan ar fi avut de raspuns la aceasta intrebare, Ioan 3:16 ar fi sunat astfel: “Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a creat-o chiar daca stia ca va trebui sa dea pe singurul sau fiu pentru rascumpararea ei”. Nu a fost asta o iubire dumnezeiasca?

De ce ar trebui sa se puna sub semnul intrebarii existenta unui sentiment daca pentru o perioada oarecare nu are un obiect asupra caruia sa se manifeste?