Ce credeți despre lucrarea prorocilor in termen biblic si despre
vorbirea in limbi daca mai este valabila.
Proorocia sau profeția este o lucrare dumnezeiască prin care
oamenilor li se comunică anumite lucruri prin intermediul unor
oameni aleși de El să facă comunicarea.
În Vechiul Testament avem nenumărate profeții despre
evenimentele ce aveau să se petreacă. Practic, fiecare carte
conține o profeție fie despre pedepsele ce aveau să vină
datorită neascultării, fie despre nașterea, viața, rolul lui
Mesia și moartea Sa, fie despre cursul istoriei, etc.
Moise, Ilie, Elisei, Iona, Daniel, Mica, fiecare anunță un mesaj
fie despre Israel, fie despre Ninive, fie pentru împăratul David
prin Natan, și întrucît ele au fost scrise pentru casa credinței,
aceste mesaje sunt de fapt pentru fiecare din noi care ne-am
înscris la alergare. Datorită acestor profeți noi putem afla tot
ce ne este necesar. Nașterea Domnului a fost verificată datorită
acestor profeții, viața Sa, misiunea Sa au fost scrise cu mult
timp înainte ca ele să se întîmple, dovedind astfel originea lor
dumnezeiască.
În Noul Testament avem scrierile apostolilor și ale
evangheliștilor care ne arată și ne îndrumă.
Ap Pavel spune în Evrei 1:1,2
“După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe
rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile,
ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor
lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.”
Deci vedem clar că Ap Pavel face o diferență între felul în care
a vorbit Dumnezeu în vechime (adică prin prooroci), și felul în
care vorbește acum, după ce a trimis pe fiul Său. El spune clar
că prorociile se sfârșeau pe timpul lui, la fel cum argumentează
și în 1 Cor 13:8
La începutul lucrării de chemare a celor aleși să facă parte din
Christosul care va binecuvînta lumea, au fost multe dovezi care
au dovedit celor care priveau că mesajul evangheliștilor și al
apostolilor era de origine dumnezeiască. Astfel în ziua
Cincizecimii apostolii au vorbit în mod supranatural în limbi
ale popoarelor venite la Ierusalim. Dar vedem clar că vorbirea
lor era clară și cursivă nicidecum o înșiruire de cuvinte fără
sens. Căci ce folos s-ar fi tras dacă ei ar fi vorbit cuvinte
fără noimă, fără înțeles? Nimeni nu i-ar fi înțeles.
Dar trebuie să înțelegem și contextul vremurilor. În vremea
aceea puțini erau care știau carte, stăpîneau mai multe limbi și
deci puteau fi traducători pentru apostoli.
Tot astfel nu erau doctori, nu erau spitale și lucrările
apostolilor ieșeau în evidență prin vindecările lor miraculoase
datorită puterii cu care ei erau investiți.
Astăzi însă, Dumnezeu a pus la dispoziția tuturor oamenilor,
traducători și traduceri ale Scripturii în orice limbă, avem
spitale cu doctori și medicamente.
Mai mult, Scriptura ne spune clar că aceste semne ale vorbirii
în alte limbi, vindecări și ale învierii din morți erau semne de
apostol. 2 Cor. 12:12
Mulți încearcă în ziua de azi să imite aceste puteri dar nimeni
nu a reușit să învie pe cineva din morți cum au făcut apostolii.
Dar să ne întrebăm, care era scopul pentru care Domnul a permis
ca Biserica timpurie a vorbit în limbi? Răspunsul este simplu,
ca într-un timp scurt mai mulți oameni să poată auzi cuvântul
lui Dumnezeu. Vedem aceasta în Cuvântarea lui petru când a
vorbit în limbi după sărbătoarea cincizecimii și mulți din mai
multe limbi au auzit. DA! Acesta a fost scopul, de a putea
comunica cu cei din diferite limbi. Ce vedem astăzi? Cei care
pretind că pot vorbi în limbi nimeni nu îi înțelege, și vorbirea
în limbi nu este folosită în felul în care a fost folosită de
Apostoli. Trebuie să ne întrebăm atunci, vine aceasta de la
Dumnezeu, indeplinesc planul lui Dumnezeu cei care predint că
vorbesc în limbi?
