Mândria este o cale care duce cu siguranta la pierzare! Chiar şi înţeleptul Solomon spune în Proverbe 16:18:”Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii.” Este o calitate urâtă mult de Domnul, iarăşi Solomon ne spune în Proverbe 8:13  Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu. Deci dacă această calitate este urâtă şi neplăcută de Domnul, trebuie ca un creştin sincer să se întrebe într-adevăr ce este Mândria, ce implică această calitate şi cum se poate de curăţit?

    În mod practic mândria este atunci când te încreţi în puterile tale prooprii şi te socoţi mai superior decât alţii şi în asemenea cazuri uiţi că există o putere şi o autoritate mai mare care are putere asupra noastră (Mat 10:28). În această ispită a căzut poporul lui Israel şi citim în Deuteronom 8:14: „Ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;”. Această mîndrie îşi are rădăcinele acolo unde simţim un pic de favoare din partea la alţii, sau un pic succes în lucruri materiale şi poate chiar şi spirituale, atunci cînd vedem că suntem apreciaţi de alţii. Încă odata avem ca exemplu pe naţiunea lui Israel care fiind poporul ales al Domnului, şi având favoarea Lui, a cultivat această mândrie. Amos 6:8  Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov, şi-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea. Când mîndria prinde rădăcini în inimile noastre şi cucereşte mintea şi cugetul, nu lasă pe creştin să crească în asemănarea cu Domnul, creştinul nu mai poate învăţa şi se poate lăsă învăţat nici chiar de Domnul. Deuteronom 17:12  Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel. După cum am amintit mîndria poate apărea atunci cînd creştinul studiază şi i se pare că prin studiul său a ajuns la o înţelegere curată a planului lui Dumnezeu, i se pare că studiind e mai înţelept şi mai superior ca alţii. Aceasta a fost greşala celor din Laodicia: Apocalipsa 3:17  Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. Cuvintele noastre trebuie să fie cuvinte de zidire, care duc la pace şi zidirea noastră (Rom 14:19) 1 Samuel 2:3  Nu mai vorbiţi cu atâta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, şi toate faptele Sunt cântărite de El.

    În asemenea cazuri mândria duce la pierzare, şi depărtare de Domnul. Iarăşi Solomon ne spune: Proverbe 13:10  Prin mândrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

     Acum întrebarea este, cum putem să ne ferim de acest păcat uriaş? În primul rând trebuie să îî vedem rădăcinele şi pornirile şi aspectele mândriei în vieţile noastre şi să fie o dorinţă sinceră de a ne curăţi, o dorinţă asemenea lui David: Psalmi 19:13  Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.. Următorul pas important este menţionat de Ap Pavel în Filipeni 2:3-5  Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuş. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” Credem că acesta este medicamentul principal împotriva mândriei, de a privi pe alţii mai presus de noi înşine şi să luăm de exmplu pe Isus care : „cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” Filipeni 2:6-8

     Apostolul Pavel ne spune că cultivând iubirea vom sta departe de mândrie: 1 Corinteni 13:4  Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,