Faceţi click aici pentru a merge
înapoi la pagina principală cu întrebări
Ce
este suferinta? Este ingaduita sau nu suferinta de Divinitate?
Are suferinta un folos, un scop? Este ea folositoare? Ajuta ea
la ceva? Ar fi posibil, asa cum cred teosofii, ca suferinta sa
fie datorita si unei existente anterioare sau a faptelor mele
savarsite in trecut? Mi-am pus aceste intrebari, dar nu am gasit
un raspuns. Este bine sa-mi pun astfel de intrebari? Si totusi
eu mi-am pus asemenea intrebari.
Suferinta nu este necesara in conditiile unei
vieti vesnice. Dar viata vesnica este un dar (Iar pacatosii nu
beneficiaza de acest dar, ca sa traiasca venic in flacarile
iadului) fara plata in Isus Christos Romani 6:23. Revenind la
leaganul vietii pe pamant la acel Paradis, vedem ca omul n-a
fost creat ca sa sufere, dar daca nu a ascultat, suferinta
bolile, necazurile sunt consotii omului pana la mormant.
Adam a fost creat si s-a trezit in fericire,
si daca asculta de Dumnezeu nu trebuia Isus sa sufere si sa
moara pentru el si pentru noi, si sai dea din nou viata pierduta,
dar a urmat nefericirea suferinta si moartea din cauza
neascultarii. Mamei Eva I s-a spus:"...voi mari foarte mult
suferinta si insarcinarea ta, cu durere vei naste copii..."
Geneza 3:16. Scriptura spune ca suferinta pe pamant va avea
sfarsit Apocalipsa 21:4 Deocamdata ea este buna pentru cel
condamnat (intreaga omenire) ca o pedeapsa educativa, avand in
vedere ca Dumnezeu a pregatit in viitor pentru toata omenirea
conditii de fericire vesnica Isaia 25:7-9. Parafrazand am putea
intreba: A trebuit Isus sa sufere si sa moara? Da! Dar nu pentru
ca a fost vinovat, ci pentru ca vinovatul sa poata fi reabilitat.
Trebuie ca urmasii lui Isus sa sufere mai multi ca altii? Da,
dar nu pentru ca sunt mai rai ca altii ci pentru ca Isus a Spus:
fericiti veti fi daca pentru Mine veti suferi Matei 5:10-12.
Apostolul Pavel, un om al suferintei spunea:
"...Ba mai mult ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci
stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea adduce biruinta in
incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Insa nadejdea
aceasta nu inseala, pentruca dragostea lui Dumnezeu a fost
turnata in inimile noastre, prin Duhul Sfant care ne-a fost dat.
Caci pe cand eram noi fara putere, Hristos la vremea cuvenita, a
murit pentru cei nelegiuiti....Dar Dumnezeu isi arata dragostea
fata de noi, prin faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi,
Hristos a murit pentru noi.Deci cu atat mai mult acum,cand
suntem soscotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiţi
prin El de mania lui Dumnezeu.Caci dac atunci cand eram vrasmasi,
am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea fiului Sau, cu mult
mai mult acum, cand suntem impacati cu El vom fi mantuiti prin
viata Lui. Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu prin
Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea...Romani
5:3-11Ideea este ca
omul s-a certat cu Creatorul sau de aici si necesitatea
impacarii, dar primul pas spre impacare nu la facut cel vinovat
ci Dumnezeu, de aici si expresia apostolului ca: "pe and eram
noi pacatosi Hristos a murit pentru noi..."
Deci vedem din scripturi ca suferinta nu este
din cauza unei existente anterioare, ci simplu cum ne spune
David în Psalmi
51:5: “Iată
că Sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama
mea.” Unul remediu din această suferință adamică este cum ne
spune Domnu Isus în Matei 11:28: “Veniţi
la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da
odihnă.” Desigur că odată înrotcându-ne la Domnul suferințele nu
se vor opri darvom
suferi pentru Domnul și cu Domnul. Romani 8:17 “Şi,
dacă Suntem copii, Suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui
Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu
adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu
El.”