Sabatul după cum ştim este a şaptea zi din săptămână, ziua când Dumnezeu s-a odihnit de lucrarea Sa. Aceasta a fost o poruncă dată poporului lui Israel, dată puţin timp înainte de a fi date cele 10 porunci: ,,Şi Moise le-a zis: ,,Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; 29 Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul’’ - Ex 16:23, 29, apoi este confirmată ca porunca a 4-a din cele 10 porunci ale Legii de la Sinai (Ex. 20:8-10). Ştim că Dumnezeu nu se schimbă: ,,Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare’’ – Iacov 1:17, tot aşa nici legea nu se schimbă - Romani 7:12: ,,Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună’’, şi precum legea rămâne pe vecie tot aşa şi Sabatul va rămâne pe vecie, şi va fi veşnic un semn între oameni şi Dumnezeu: ,,Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei,
pentruca să ştie că Eu sânt Domnul, care-i sfinţesc’’, ,,Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sânt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sânt Domnul, Dumnezeul vostru!’’- Ezec. 20:12, 20 şi o amintire a zilei de odihnă.
       Dar conform cu principiul din 1 Tim. 1:8: ,,Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine’’, vedem că deoarece Israeliţii ,,Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele’’ – Ezec. 20:13, Dumnezeu ne declară în Cuvântul inspirat că El ,,nu vrea’’, şi că ,,încetează’’ şi nu mai acceptă modul vechi sau pământesc de ţinere sau păzire a Sabatului în modul Israelit: ,,Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare’’ – Isaia 1:13, ,,Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, şi toate praznicile ei’’- Osea 2:11, şi ne indică că este un mod mai potrivit de a sfinţi Sabatul şi anume citim: ,,Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu -L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neândeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării’’ – Isaia 58:13, şi ne informează în continuare despre Lege, şi Sabat ca parte importantă a ei că: ,,În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor’’ – Evrei 10:1, şi conclude spunând: ,,Astfel, Legea ne -a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă’’ - Galateni 3:24.
       Ca o dovadă a faptului că Dumnezeu a intenţionat o schimbare cu privire la modul cel mai plăcut şi mai potrivit de a păzi Sabatul, sau a sfinţi ziua de odihnă, avem faptul că Dumnul nostru Isus, răspunzând la întrebarea despre cum a căpăta viaţa veşnică, pe lângă cerinţele menţionate de tânărul Bogat, care n-a inclus ca condiţie pentru viaţa veşnică şi ţinerea Sabatului Israelit, Domnul nu i-a răspuns: că o altă cerinţă obligatorie pentru obţinerea vieţii veşnice îi mai lipsea şi ţinerea Sabatului Israelit, şi n-a manţionat şi nici n-a inclus deloc Sabatul Iudeu, în răspunsul Său, când a adăugat ce condiţii mai erau necesare tânărului, adăugător la cele menţionate de el mai sus – Matei 19:16-26.
       Tot în armonie cu aceasta declară şi Pavel că ,,aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea (odihnă), din pricina neascultării lor’’ – Evrei 3:19, 4:6, şi în continuare aflăm că după ce s-a revărsat spiritul sfânt la Rusalii, apostolii, după ce au avut discuţii şi rugăciune cu privire la aspectele Legii în care se include şi Sabatul Israelit, tot la astfel de concluzie au ajuns şi n-au inclus Sabatul Israelit ca cerinţă obligatorie pentru mântuire: ,,Acum, deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?”, ,,De aceea, eu Sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; 20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sânge’’ – Fapte 15.10, 19, 20.
       În acest caz, în mod logic apare întrebarea: De ce în Vechiul Testament Dumnezeu atât de mult a pus accent pe Legea Israelită, acordă atât de multă importanţă Sabatului Israelit? De ce au fost date ele dacă ulterior trebuia să intervină o schimbare?
       Răspunsul ni-l dă sfântul Pavel: ,,Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată (la făgăduinţa originală Avraamică) din pricina călcărilor de lege, pînă când avea să vină ,,Sămînţa``, căreia îi fusese făcută făgăduinţa’’ - Galateni 3:19.
       Să observăm că Domnul Isus nu a stricat Sabatul, sau nu l-a anulat, ci el l-a extins şi lărgit, de la modul Israelit şi pământesc, şi i-a dat un sens mai adânc, pe un plan mai înalt, ceresc şi spiritual, a arătat ce înseamnă a păzi Sabatul şi a-l sfinţi - ca Iudei pe ,,înăuntru’’, ca Israeliţi adevăraţi, care au ,,tăiere împrejur a inimii, în spirit’’, a se odihni şi a sfinţi ziua de odihnă ca Fii, nu ca servi, cum era Moise şi toată casa naturală a lui Israel: ,,Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu’’- Romani 2:29; Ioan 15:15; Evrei 3:4, 5.
       Şi anume modul spiritual de a păzi Sabatul, sau modul Creştin de a intra în odihnă se manifestă în felul următor: nu numai să nu furăm sau omorâm literal, ci şi în mod spiritual să nu furăm numele bun al aproapelui, adică să nu vorbim de rău; să nu ne mâniem pe fratele nostru: ,,Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: ,Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.` 22 Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ,Prostule!` va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: ,Nebunule`, va cădea supt pedeapsa focului gheenei’’ – Matei 5:21, 22. Nu numai să nu preacurvim ci şi nici să nu ne uităm doar, nici să nu ne gândim doar: ,,Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti.`` 28 Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s'o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui’’ – Matei 5:27, 28.
       Isus n-a desfiinţat Sabatul, căci El însuşi zice despre sine: ,,Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului`` - Matei 12:8; Marcu 2:28; Luca 6:5. Deci el ne-a arătat exemplu cel mai bun şi vrednic de urmmat pentru noi cum trebuie să se ţină în mod Creştinesc Sabatul prin următoarele exemple: Matei 12:1-8, în special versul 12: ,,Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat’’. Luca 6:1-9, în special versul 9: ,,Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?’’. Luca 14:1-6, în special versul 5: ,,Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?’’. Ioan 5:1-16, în special versul 16: ,,fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului’’. Marcu 3:4, 2:27: ,,Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat’’.
       Şi chiar despre El spuneau: ,,Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentrucă nu ţine Sabatul’’ - Ioan 9:14, 16, dar apoi aflăm în versul 31 şi 33: ,,Ştim că Dumnezeu n'ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. 33 Dacă omul acesta n'ar veni dela Dumnezeu, n'ar putea face nimic’’.
       Cu o altă ocazie, după ce a clarificat din nou cerinţele cu privire la Sabat în Luca 13:10-17, Domnul prin contrast ne arată noua cale continuând în următoarele versete de la Luca 13:24-30: ,,Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea’’- versul 24.
       Deci în concluzie Pavel sumarizează: ,,Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu’’ – Evrei 4:9. ,,Să ne grăbim, deci, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare’’. ,,Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El’’ - Evrei 4:3, deci: pentru Creştinii adevăraţi, a păzi şi a sfinţi Sabatul, sau a ,,intra în odihnă’’ în mod Creştin, sau în mod Spiritual, înseamnă a exercita credinţă, nu numai o zi din săptâmînă – ci toată viaţa, înseamnă a exercita astfel o credinţă vie: ,,După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă’’ – Iacov 2:26, şi acestea sunt acceptate doar ca fiind parte din jerta vie spirituală a legământului nostru de jertfă: ,,Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o
jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită’’ – Rom. 12:1, 2; Ps. 50:5. Şi această odihnă se va desăvârşi dacă vom pesista şi vom fi credincioşi până la moarte: ,,Ferice de acum încolo de morţii, cari mor în Domnul!`` -,,Da``, zice Duhul; ,,ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!’’ – Apoc. 14:13; 2:10.