Cum credeti voi de ce anume eva maninca din copacul cel interzis din rai si anume copacul cunostintelor si de ce anume sarpele de pe copac vorbeste cu ia dar nu auc adam? Doar Dumnezeu o stiut ca o sa manince? mai tirziu sau mai devreme asta trebuia sa se intimple fiindca omul trebuie sa se cunoasca pe sine ,si sa manince si din copacul vetii dar si din copacul cunostinei sa cunoasca ce este bine si ce este rau.

Din relatarea biblica lipsesc practic amanuntele care ne-ar ajuta sa raspundem la multimea intrebarilor puse aici sau care se pot naste in mintile noastre iscoditoare. Apostolul Pavel ar pune, poate, aceste intrebari in categoria “intrebarilor nebune si nefolositoare” 2Tim. 2:23. Fara a avea pretentia ca vom da raspunsul pe care prietenul nostru il asteapta, vrem totusi sa aducem cateva clarificari, care se par necesare din textul intrebarii.

De ce a ispitit-o sarpele pe Eva si nu pe Adam? In Primul rand se pare ca Eva nu a fost de fata cand Adam a primit porunca sa nu manance din acel pom. Apoi Petru afirma ca femeia este un vas mai slab (1Pet.3:7) si este rezonabil sa gandim ca Satan a atacat unde avea succesul asigurat.

A stiut Dumnezeu ca in cele din urma ei o sa manance din pom? Da, in pre-stiinta Sa (1Pet. 1:2), Dumnezeu a stiut, dar asta nu inseamna ca acest lucru a fost o necesitate, cum sugereaza intrebarea. Rationand altfel ar insemna ca Dumnezeu nu a fost sincer cand le-a spus ce sa manance si ce sa nu manance. Sau, ar insemna ca Dumnezeu, in toata intelepciunea Lui n-a putut gasi o cale mai buna ca sa-l invete pe om binele. De rau n-avea nevoie…

A fost intr-adevar necesar ca omul sa cunoasca raul? Trebuie mentionat ca in programul lui Dumnezeu n-a fost prevazut nimic rau pentru om. Raul cauzat de pacat este “binecuvantarea” lui Satan si asa ramane atata timp cat el, “dumnezeul veacului acestuia” orbeste mintile necredincioase 2Cor. 4:4. Ceea ce putem gandi, totusi, este ca Dumnezeu i-a creat practic lui Satan o posibilitate de a-si arata pe fata caracterul rebelios si a avut indelunga rabdare cu el si cei ce i s-au alaturat, pana cand consecintele ideologiei lui vor fi clar confirmate in fata tuturor creaturilor din univers. Se prea poate ca lectia cunostintei raului n-a fost atat de mult pentru om, cat pentru cei care puteau sa-l influenteze.

Trebuia ca omul sa se cunoasca pe sine? De ce asa? Incercarea la care a fost supus Adam a fost daca asculta sau nu asculta, nu daca cunoaste sau nu cunoaste. Credem oare ca Dumnezeu, in marea lui intelepciune, n-a putut gasi o alta cale de a-l face pe om sa se cunoasca pe sine? Sa cunoasca cat bine poate face, daca ramanea condus de spiritual lui Dumnezeu si ramanea o oglindire a caracterului Tatalui in tot ceea ce facea? De fapt, putem noi afirma ca omul se cunoaste pe sine, din toata aceasta experienta? Nu credem asta! Ceea ce invata omul, cu privire la sine, este mai degraba cat de mizerabil se comporta in conditia pacatoasa in care l-a tarat Satan, printr-o minciuna. Ceea ce trebuia sa invete la inceput, va invata numai dupa ce i se va reda chipul si asemenarea lui Dumnezeu, in care a fost creat.

Daca Satan ar fi facut o treaba atat de necesara, cum se sugereaza in intrebare, Isus n-ar fi atat de dusmanos cu el in Ioan 8:44. Isus este Adevarul, Calea si Viata si nu face nici un compromis cu un “ucigas” si cu “tatal minciunii”.