Înainte de a vorbi de spălarea picioarelor, să ne gândim puţin la Cina Domnului. Această ultimă cină din viaţa pământească a Mântuitorului nostru, Domnul Isus  Christos, este legată de data morţii Sale. El trebuia să moară atunci când Evreii sărbătoreau Paştile. După cum citim în Exod 12, Paştile evreieşti trebuiau să înceapă cu sacrificarea mielului în data de 14 Nisan. Nisan era prima lună a anului evreiesc şi începea la echinocţiul de primăvară (când ziua este egală cu noaptea).

Domnul Isus a murit pe data de 14 Nisan. În seara când a servit cina cu ucenicii a fost începutul zilei la evrei, iar în seara următoare, Isus era în mormânt. Deci în aceaşi zi a luat cina când a şi murit, potrivit cu aranjamentul divin şi în legătură cu Paştile evreieşti, chiar dacă Evreii n-au ştiut că acest aranjament avea legătură cu moartea Domnului. Noi ştim, pentru că Domnul şi Apostolii ne-au descoperit acest mister ascuns, dar evreii până în ziua de azi nu înţeleg. Eliberarea lor din Egipt prin Moise  reprezintă de fapt eliberarea întregii omeniri prin Cel care este mai mare decât Moise, prin Christos,  de sub robia marelui faraon, Satan. Pentru a ne confirma aceasta, Ioan Botezătorul văzându-L pe Domnul Isus venind la el ca să se boteze a exclamat: "...Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.." (Ioan 1:29). Apostolul Petru la fel zice : "...Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint, sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Christos, MIELUL fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut înainte de întemeierea lumii (ca jertfă de răscumpărare) şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor (la sfârşitul timpului de favoare pentru evrei) pentru voi..." 1 Petru 1:18-20.

Apostolul Pavel în 1Corinteni 10 scrie că tot ce s-a întâmplat evreilor, în Vechiul Testament este pentru noi, creştinii, o învăţătură, după cum zice tot el în Romani 15:4.

Deci mielul de Paşti al Evreilor îl reprezenta pe Isus, chiar dacă Evreii n-au ştiut acest lucru. Eliberarea lor a avut loc la o dată precisă, la fel ca şi moartea Domnului. De aici înţelegem că şi Cina Domnului trebuie serbată la o dată precisă, nu ori de câte ori vrem noi pe parcursul anului.

Această cină trebuie serbată tot la data de 14 Nisan. Până în ziua de azi, chiar dacă Evreii nu cred încă în Chistos (dar vor crede în curând, după profeţia din Zaharia 12:10) respectă cu sfinţenie data eliberării lor din Egipt, când au început să ţină Paştile, iar calculul lor în ceea ce priveşte data echinocţiului de primăvară, după care se ghidează de mii de ani, este cel mai precis.

Ap. Pavel spune în 1 Corinteni 11:26: “Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.” El ne spune clar că această cină de amintire pe care Isus a instituit-o spunând “Faceţi aceasta spre amintirea mea”, reprezintă moartea lui. Cât de des trebuie ţinută? Vedem că Isus nu spune nicăieri să sărbătorim naşterea lui, spune să sărbătorim moartea lui. Diferiţi creştini sărbătoresc diferit această comemorare a morţii Lui. Din Scripturi înţelegem că trebuie sărbătorită numai o dată pe an. Aşa cum cu toţii avem o zi de naştere, la fel şi Domnul are o zi a morţii Sale. Precum mielul antitipic de Paşti era tăiat o dată pe an (Exodul 12), la fel şi noi trebuie să sărbătorim moartea Domnului Isus o dată pe an.

În ceea ce priveşte spălarea picioarelor, ştim cu toţii că condiţiile în care trăiau oamenii în acel timp erau diferite. Ei aveau obiceiul ca, la sfârşitul călătoriei să meargă undeva să-şi spele picioarele de praful de pe drum. Acest obicei poate fi observat şi în alte situaţii, când unele femei au spălat picioarele lui Isus. Isus I-a spus într-o împrejurare lui Simon: (Luca 7:44) “Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.” Deci vedem obiceiul de a spăla picioarele musafirilor când intrau într-o casă.

Spălarea picioarelor înainte de Cina de amintire a avut loc exact după discuţia ucenicilor care a pornit de la întrebarea cine va fi mai mare după ce va pleca Domnul (Ioan 13:1-17).

Să citim versetul important care răspunde la întrebarea noastră: (Ioan 13:15)  “Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.”

Isus spune clar că aceasta este o pildă sau un exemplu: acela care va sluji este mai mare. Nicăieri în Biblie mai târziu nu vedem ca apostolii şi ucenicii să fi procedat astfel. Să luăm şi noi un exemplu de comportament din această pildă. Dacă vrem să fim mari în Împărăţia cerurilor, trebuie să servim fraţii după putere, în diferite moduri. Deoarece noi trăim în împrejurări diferite nu vedem să fie necesară spălarea picioarele unii altora. În schimb sunt alte posibilităţi, pe care însă trebuie să le găsim singuri. Dar să ţinem minte acest frumos exemplu de umilinţă din partea Domnului, şi să reţinem că fără a ne umili nu putem intra în Împărăţia Domnului.