1  Textul de bază se află în- 1 Timotei 3:15: “Dar dacă voi întîrzia, să ştii cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului Celui viu, stîlpul şi susţinerea adevărului”.

Acest text precum şi altele ne sugerează faptul, că este un mod anume de a te purta în adunare, care are aprobarea lui Dumnezeu. Înainte de a încerca să aflăm din scripturi cum să ne comportăm în casa Domnului, ar  trebui să analizăm ce este casa Domnului.

Prima şi cea mai importantă constatare este prezenţa Domnului care face din acest loc un Betel, un loc sfînt în care Domnul se întîlneşte cu poporul său. Domnul nostru Isus ne asigură în Evanghelia după Matei 18:20: “Căci acolo unde doi sau trei sînt adunaţi pentru numele Meu, acolo sînt şi Eu în mijlocul lor”. Să-L ai pe Domnul în mijlocul adunării, ca sprijin şi ajutor, este cel mai minunat lucru şi este o onoare deosebită să stai în prezenţa Sa. Această constatare ar trebui să trezească în noi o reverenţă şi atenţie sporită asupra a tot ce gîndim, vorbim şi facem, astfel încît jertfa noastă să fie de un miros bineplăcut Domnului.

Moise cînd era pe muntele Horeb păscînd turma socrului său Ietro, îngerul Domnului i se arată într-o flacără de foc ce ieşa din mijlocul unui rug şi atunci cînd se apropie să vadă, este somat să nu se apropie şi să-şi scoată încălţămintea din picioare că locul în care se află este sfînt. Exod 3:1-5. şi această ilustraţie ne arată că prezenţa Lui Dumnezeu conferă acelui loc un statut de sfinţenie şi la fel ca în cazul lui Moise implică din partea noastră un comportament adecvat caracterizat de evlavie şi respect deosebit.

Scoaterea încălţămintei în cazul lui Moise arată un semn al reverenţei şi veneraţiei potrivite care ne învaţă că nu ne putem apropia de Dumnezeu oricum ca de un om oarecare, ci ar trebui să apreciem măreţia şi gloria Lui. Reverenţa este o piatră preţioasă oriunde se află şi o calitate indispensabilă tuturor acelora care vor moşteni împărătia cu Cristos. Ne este imposibil să ne imaginăm ca cineva să poată ajunge în împărăţie, fără să aibă această calitate pe care Răscumpărătorul nostru a avut-o cu prisosinţă. Dacă noi nu cultivăm şi nu păstăm reverenţa, sîntem în pericolul de a pierde şi avea tot mai puţin respect pentru Dumnezeu, pentru adevăr şi pentru fraţi. Frica sau respectul faţă de Domnul este o componetă a spiritului sfînt după cum citim în Isaia 11:2.3: “Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul”.

Analizînd acest text observăm că frica de Domnul, este una din calităţile spiritului cu care a fost uns Domnul nostru şi biserica Sa. Dacă Domnul Isus perfect fiind, cel mai important dintre fii lui Dumnezeu “unicul fiu născut din partea Tatălui,” a manifestat cu prisosinţă reverenţa faţă de Tatăl, cu cît mai mult ar trebui noi care am fost pierduţi, ca nişte oi rătăcite dar prin grija Tatălui am fost găsiţi de Păstorul cel bun care ne-a scos din groapa pieirii şi ne-a adus la loc larg. Astfel noi vedem că mai întîi de toate, a avea respect pentru Dumnezeu este un act de dreptate simţindu-ne datori graţiei lui. Pentru ca noi să apreciem cît mai corect “Casa Domnului” aş mai aduce un pasaj biblic din epistola lui Pavel către Evrei 12:18-24 unde apostolul doreşte să ne facă conştienţi de poziţia noastră sau cum spune în context că “ne-am apropiat de “ cele mai înalte lucruri sau entităţi.

Mai întîi apostolul face o comparaţie între Israel după trup şi Israel spiritual, din care observăm o diferenţă de slavă cu toate că maifestările înfricoşătoare de la muntele Sinai indicau măreţia Lui Dumnezeu, cu care ei încheiau un legămînt. Comparaţia porneşte cu cei doi munţi, Sinai şi Sion din care reiese superioritatea muntelui Sion care în mod literal a fost ales ca reşedinţă pentru Dumnezeu şi aici ne amintim cuvintele din Psalmul 132:1-5, 13, 14. “Aduţi aminte, Doamne, de David şi de toate necazurile lui; cum a jurat el Domnului şi a făcut un jurămînt Puternicului lui Iacov: “Nu voi intra în cortul casei mele, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc, nu voi da somn ochilor mei nici aţipire pleoapelor mele, pînă voi găsi un loc pentru Domnul, locuinţă pentru Puternicul lui Iacov...””Căci Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Sa:”Aceasta este locul Meu de odihnă pe vecie; aici voi locui căci l-am dorit”.

Reprezentarea simbolică a Sionului este cu mult mai măreaţă deoarece Sionul ceresc este Biserica, sau cetatea Dumnezeului Celui viu, Ierusalimul ceresc, adunarea în sărbătoare, Biserica celor întîi născuţi, care sînt scrişi în ceruri. Pe lîngă faptul că ne apropiem de Biserică sub diferite denumiri folosite de apostol în acest pasaj, el ne spune în continuare că ne apropiem de “zecile de mii de îngeri, de Dumnezeu Judecătorul tuturor, de duhurile celor drepţi făcuţi desăvîrşiţi, de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel”.

Aşa cum Israelul natural trebuia să păstreze o distanţă anume faţă de munte unde era prezenţa lui Dumnezeu, şi oricine animal sau om dacă s-ar fi apropiat era ucis cu pietre, aceasta ne arată că prin păstrarea distanţei se acorda respectul cuvenit lui Dumnezeu, apostolul vrea să ne înveţe că tot aşa şi noi trebuie să avem respectul cuvenit faţă de ce ne apropiem; Dar noi cu atît mai mult cu cît ne apropiem de lucruri mult mai măreţe pe care apostolul Pavel le amiteşte după cum am văzut deja. Din experienţă fiecare a-ţi putut observa există o tendinţă firească a omului de a pierde respectul cuvenit pentru un lucru, o persoană sau un grup de persoane pe măsură ce se obişnuieşte cu ele, totul începe să pară un lucru foarte obişnuit, banal sau neimportant. De aici vine şi pericolul pentru noi de a ne pierde reverenţa, începem să ne obişnuim foarte mult cu fraţii, apoi, poate le găsim multe slăbiciuni cea ce ne face să-i apreciem mai puţin, acelaşi lucru se poate întîmpla faţă de Dumnezeu dacă nu veghem asupra inimii noastre şi nu păstrăm distanţa sau respectul cuvenit, putem cădea în păcatul de a lua în deşert numele lui Dumnezeu. Deci atunci cînd mergem la casa Domnului, fie că ne adunăm într-o casă particulară sau casă de adunare sau o sală de cultură, faptul că poporul Domnului se adună pentru numele Domnului, face din acea clădire un loc sfînt. Cînd ne ducem într-un astfel de loc, nu mergem ca la piaţă sau la afaceri ci mergem într-un loc sfînt, unde Dumnezeu se întîlneşte cu poporul său.

Prin urmare Casa Domnului este un loc sfînt, membrii care formează această eclesie au fost curăţiţi şi sfinţiţi prin sîngele lui Hristos, care au fost socotiţi ca mădulare ai aceluiaşi trup, iar pentru această turmă mică Tatăl a investit atît de mult; de aceia Dumnezeu priveşte cu mare interes la construcţia templului Său spiritual, iar noi să luăm seama la aceasta, ca tot cea ce facem să fie spre zidirea fraţilor şi a noastră proprie. Fiindcă iubiţi fraţi şi surori, să nu uităm că zidirea-duce spre viaţă..! iar distrugerea-spre moarte..! Deci dacă dorim să lucrăm cu Dumnezeu-să zidim,să edificăm pe fraţii nostril,dacă-i iubim şi le dorim să aibă parte de viaţa veşnica-doriţi să facem acest lucru sfint!?.. AMIN? DAR,Să nu înţelegem greşit-cînd suntem mustraţi de Domnul –PR.3:11Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.  12. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte!

SAU PUTEM FI MUSTRA-ŢI de altcineva care NE IUBEŞTE,- Şi DOREŞTE MAI DE GRABĂ SĂ DISTRUGEM CE ESTE-VECI,STRÎMB,URÎT ÎN OCII DOMNULUI..!!! Să participăm la ce..?-la zidire!!!  Dumnezeu –zideşte FIINDCĂ  IUBEŞTE!!! DECI “SĂ NE ÎNDEMNĂM LA DRAGOSTE ŞI LA FAPTE BUNE” EVR.10:24. Ce gând frumos şi iubitor este exprimat aici! În timp ce alţii îşi observă semenii ca să le găsească greşeli, să-i descurajeze sau să profite în mod egoist de slăbiciunile lor, Creştinii adevăraţi trebuie să facă contrariul -- să-şi studieze unii altora cu grijă dispoziţia, cu scopul evitării de a spune sau a face unele lucruri care ar răni inutil, ar stârni mânia etc., ci pentru a se îndemna la iubire şi la conduită bună.

 Şi de ce nu? Nu este oare toată atitudinea lumii, a cărnii şi a diavolului provocatoare de invidie, egoism, gelozie, şi plină de ispite rele spre păcat în gând, cuvânt şi faptă? Şi care sunt reyultatele-?..suferinţă,destrugere,moarte.!?

De ce atunci, Noile Creaturi din corpul Cristosului să nu se abţină de la asemenea provocări la adresa lor şi a altora, şi nu numai atât, dar şi să se angajeze în provocarea sau îndemnarea în direcţie inversă -- spre iubire şi fapte

bune? Sigur că acest sfat, ca toate sfaturile şi îndemnurile Cuvântului lui Dumnezeu, este raţional şi folositor.

  1Tes. ((4:6))

Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v'am spus şi v'am adeverit.

((4:7)) Căci Dumnezeu nu ne -a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.

((4:8)) De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe

un om, ci pe Dumnezeu, care v'a dat şi Duhul Său cel sfînt.

((4:9)) Cît despre dragostea frăţească, n'aveţi nevoie să vă scriem; căci

voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,

  (...Iar dacă cineva prin unelea semne,purtări,cuvinte dovedEŞTE,că nu iubim pe fratele,sora,suntem noi învăţaţi de DUMNEZEU?? )...exemplu...ertare...

((4:10)) şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia.

Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

1”Păzeşte-ţi piciorul când intri în casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău." Ecles. 5:1.

***R 5809 1 decembrie 1915 (pag. 360-361)

2Înţeleptul nu vorbea desigur despre picioarele literale sau despre paşii literali, ci dădea nişte sfaturi înţelepte pe care ascultătorii să şi le însuşească întocmai cum ni le însuşim noi. Ei au înţeles că el voia să spună că trebuie să fie *circumspecţi* în viaţa lor zilnică.

*(Care dă dovadă de prudenţă; prevăzător; prudent; precaut. Atent (în vorbe, în acţiuni); chibzuit,)*         

3”Păzeşte-ţi piciorul." Remarcă unde mergi. Nu merge la Casa lui Dumnezeu ca şi cum ai merge la piaţă sau într-un loc de distracţie. Du-te ca într-un loc unde Dumnezeu Se va întâlni cu poporul Său. Unde trebue să fie ordine şi disciplină..! Înţeleptul presupune mai departe ce se va auzi în Casa lui Dumnezeu. Nu fi gata să “aduci jertfa nebunilor", zice el. Aceasta pare a se referi la râsete, luare cu uşurinţă a lucrurilor, discuţii nechibzuite şi glume.

4Această Scriptură se poate pune în mod foarte cuvenit la inimă de către tot poporul lui Dumnezeu în prezent. Reverenţa este foarte atrăgătoare. Noi am pierdut teama că Dumnezeu ne va arunca în chinul veşnic. Noi ştim că Tatăl nostru ceresc este mai bun decât că El ar avea astfel de intenţie rea faţă de vreuna dintre creaturile Sale. Dar noi nu trebuie să mergem la Casa lui Dumnezeu ca şi cum am merge la piaţă. Mulţi din poporul Domnului nu apreciază faptul că bunele maniere sunt necesare în orice loc unde Dumnezeu este adorat.

5.Rămâne ca noi să ne dăm seama că astăzi Îl avem pe Dumnezeu în Biserică într-un sens în care n-a fost niciodată în templul tipic. Oriunde se află o adunare a membrilor Bisericii, Domnul a spus că El va fi acolo. Pietrele vii care formează Templul lui Dumnezeu trebuie să fie tot atât de respectate ca şi templele făcute din pietre literale.

6.Fie că ne adunăm într-o casă particulară, într-o biserică sau într-o sală de operă, faptul că poporul lui Dumnezeu este acolo face din acea clădire, oricare ar fie ea, un loc sfânt. De aceea, oricine se apropie de ea trebuie s-o facă păzindu-şi piciorul.

Când ajunge acolo trebuie să aprecieze locul unde se află şi să fie gata să “audă" -- să asculte -- nu să fie plin de veselie zgomotoasă.,făcînd dezordine! Toată conversaţia trebuie să fie de felul celei care edifică -- zideşte -- pe linie spirituală. Dacă nu putem discuta pe această linie ar fi mai bine să ascultăm discursul, să cântăm şi apoi să ne retragem.

7.Oricare ar fi conversaţia care se duce, să fie cu reverenţă, nu numai pentru loc, ci şi pentru ocazie. Cei prezenţi să nu se întoarcă în jur şi să spună, “Iată că vine fratele cutare, sora cutare. Îi vom auzi cântând".Sau cum va face dezordine. Asemenea conduită este foarte nepotrivită.

8.Nu cunoaştem o lecţie mai necesară pentru poporul Domnului decât aceea a reverenţei. Domnul nu va chema pe nici unul lipsit de reverenţă, şi El vrea ca această calitate să se întărească. Dar când frica este izgonită, există tendinţa spre mai puţină *reverenţă*. În această privinţă trebuie să avem grijă specială când mergem la Casa lui Dumnezeu sau în orice loc unde urmează să se ţină serviciu divin.!!!

*(Plecăciune în semn de profund respect. 2) livr. Sentiment de înaltă preţuire faţă de o persoană; consideraţie; deferenţă; respect; stimă)*

                     ((359))RESPECTAREA DREPTURILOR ALTORA

9.Nu numai că trebuie să ne păzim piciorul când mergem la Casa lui Dumnezeu, ci trebuie să fim atenţi şi la ce luăm cu noi. Să căutăm să mergem acolo curaţi, să nu ducem paraziţi în haine; să nu mirosim neplăcut. Să căutăm de asemenea să nu ducem cu noi copii care nu-s educaţi cum se cuvine. Astfel nu vom fi în pericol de a deranja pe alţii. Ar putea fi ocazii când copiii să fie lăsaţi acasă. Când acest lucru este imposibil, ar fi mai bine ca părinţii să vină cu rândul la adunare. Nimeni n-are dreptul să ia copiii la adunare dacă prezenţa lor ar fi dăunătoare interesului spiritual al altora. Noi credem însă că se poate găsi o cale prin care copilul să fie lăsat acasă până la o vârstă la care să nu deranjeze adunarea. Majoritatea părinţilor se obişnuiesc atât de mult cu felul copiilor lor încât nu-şi dau seama că-i deranjează pe alţii -- în timp ce probabil fiecare mişcare a copilului deranjează. Ceilalţi au propriile lor încercări care să le încerce răbdarea fără să mai aibă şi altele din partea noastră.

                    PUNCTUALITATEA UN SEMN AL CARACTERULUI

10.S-ar părea că unii trebuie să-şi vegheze nu numai picioarele, ci şi ceasurile. A veni la adunare târziu nu este în armonie cu principiile dreptăţii şi iubirii.! Toţi cei care

frecventează ar trebui, în dreptate faţă de alţii, să caute să ajungă la timp. Ei ar trebui să-şi aranjeze afacerile astfel încât să poată fi la adunare prompt la ora stabilită.

11.Fără îndoială că Domnul ar privi eforturile noastre de a fi punctuali şi de a nu deranja pe alţii ca semne ale dezvoltării caracterului creştin, care ar avea aprobarea Sa şi care ar ajuta să ne pregătească pentru Împărăţie. Cel care este indiferent faţă de drepturile

altora dă dovadă că este deficitar în spiritul iubirii, spiritul lui Cristos. Şi oricine nu are spiritul lui Cristos, bine dezvoltat, nu va avea un loc în Împărăţie.

12.Ca atare aceste lucruri -- copii care nu se supun, întârziere la adunări etc. -- vor avea de-a face cu potrivirea noastră pentru un loc în Împărăţie. Prin aceasta nu vrem să spunem că noi suntem judecaţi conform înfăptuirii noastre, sau că noi avem vreun drept de a-i judeca pe alţii conform înfăptuirii lor. Domnul a spus, “nu judecaţi". Noi ar trebui să arătăm că străduinţele noastre de a face voia Domnului sunt pe măsura dorinţelor inimii. **Dacă exercităm hotărâre în încercarea de a trăi la înălţimea acestora, vom fi bucuroşi când vom avea experienţa schimbării prin Înviere.  Deci ca să obţinem un loc în ÎMPĂRĂŢIEA LUI DUMNEZEU—SĂ NE STRĂDUIM ÎN ADEVĂR SĂ ÎMPLINIM CE NE SPUNE DOMNUL PRIN A DOUA EPISTOLĂ A APOSTOLULUI 2PETRU 1: 5-11.!!! 1:5”De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;

1:6. cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

1:7. cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

1:8. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi,     nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.

1:9. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.

1:10. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

1:11. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia vecinică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos”. Amin!