1
Da, mi-am pus inima în
căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am
văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sînt în mîna lui
Dumnezeu, atît dragostea cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte;
totul este înaintea lor în viitor.
2
Tuturor li se întîmplă
toate deopotrivă: aceeaş soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi
curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n'aduce jertfă;
cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
3
Iată cel mai mare rău în
tot ce se face supt soare: anume că aceeaş soartă au toţi. De aceea şi
este plină inima oamenilor de răutate, şi deaceea este atîta nebunie în
inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei
morţi.
4
Căci cine este scutit?
Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult
decît un leu mort.
5
Cei vii, în adevăr, măcar
ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nicio
răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea li se uită.
6
Şi dragostea lor, şi ura
lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea
parte de tot ce se face supt soare.
7
Du-te, dar, de mănîncă-ţi
pînea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit
Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
8
Hainele să-ţi fie albe, în
orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
9
Gustă viaţa cu nevasta, pe
care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte, pe care ţi -a dat -o
Dumnezeu supt soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este
partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti supt soare.
10
Tot ce găseşte mîna ta să
facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi,
nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici
înţelepciune!
11
Am mai văzut apoi supt
soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei
înţelepţi cîştigă pînea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi
bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.
12
Căci omul nu-şi cunoaşte
nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca
păsările prinse în laţ; ca şi ei sînt prinşi şi fiii oamenilor în vremea
nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.
13
Am mai văzut următoarea
înţelepciune supt soare, şi mi s'a părut mare.
14
Era o mică cetate, cu
puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a
împresurat -o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
15
În ea se afla un om sărac
dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se
gîndise la omul acela sărac.
16
Atunci am zis: ,,Mai bună
este înţelepciunea de cît tăria!`` Totuş înţelepciunea săracului este
dispreţuită, şi nimeni nu -l ascultă.
17
Cuvintele înţelepţilor,
ascultate în linişte, sînt mai de preţ decît strigătele unuia care
stăpîneşte între nebuni.
18
Înţelepciunea este mai de
preţ de cît sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult
bine.