Dupa ce concentratia în carbon a apei si a atmosferei a scazut, acesta fiind absorbit de organismele marine cretacice si de vegetatia luxurianta din care s-au format straturile de calcar si respectiv straturile de carbune actuale, atmosfera a devenit suficient de pura pentru a permite viata animalelor care respira. Acestei perioade îi apartin amfibiile, cum sunt crocodilul si alte animale care pot trai atât pe uscat cât si în apa. Pasarile de asemenea apartin acestei perioade, iar în ultima parte a ei au aparut marele mamut si lenesul.

Conflictul între evolutie si Biblie a fost mare. Totusi au fost generate si conflicte inutile.

Biblia declara numai în privinta omului o creatie directa, speciala, de catre Dumnezeu. Relatarea din Geneza în privinta creaturilor inferioare favorizeaza mai degraba ideea unei evolutii specializate. Dumnezeu a zis: „Sa misune apele de vietuitoare si sa zboare pasari deasupra pamântului” (Gen. 1:20, 21). Acestea sunt în exacta armonie cu descoperirile stiintifice, ca viata a început în apa, iar mai târziu s-a extins la pasari si apoi la animalele de uscat.

Teoria darwinista i-a dezamagit pe cei care au înghitit-o fara a avea o demonstratie suficienta referitoare la adevarul ei (1 Tim. 6:20). Demonstratiile recente pe plante, flori, fructe si animale arata ca orice amestec al speciilor si soiurilor, chiar daca în parte are succes, duce la o revenire la forma initiala dupa a treia sau a patra generatie.