Noul Testament confirma istoria din Geneza, ca mama Eva a fost înselata si ca tatal Adam a cedat la neascultare prin influenta ei. Sf. Pavel arata ca Adam n-a fost înselat si de aceea el a avut responsabilitate mai mare. Scripturile arata peste tot ca prin neascultarea lui Adam condamnarea a trecut asupra întregii sale rase. Adam a fost capul rasei si el a fost raspunzator de ea. „Printr-un singur om a intrat pacatul în lume si prin pacat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor.” Rom. 5:12.

Relatarea biblica ne spune despre setea de cunoastere a mamei Eva si despre faptul ca Satan a profitat de aceasta, amagind-o spre neascultare. Nu trebuie sa presupunem ca sarpele a vorbit cu voce tare, ci mai degraba, asa cum obisnuim sa spunem, „Faptele vorbesc mai bine decât cuvintele”. Probabil ca sarpele a vorbit în felul acesta.

Dumnezeu a autorizat pe primii nostri parinti sa manânce în voie din toate roadele din Paradis, cu exceptia celui numit „pomul cunostintei binelui si raului”. Acesta le-a fost interzis o vreme ca proba a loialitatii. Ei au fost preveniti ca mâncând din rodul lui îsi vor atrage blestemul - condamnarea la moarte. Sarpele a mâncat din diferitele roade si s-a aratat încântat mai ales de cel oprit. Observatia a dovedit ca fructul nu l-a omorât pe sarpe si mama Eva a dedus ca Dumnezeu le interzisese sa guste din cel mai bun fruct din Eden. Concluzia ei a fost ca Dumnezeu avea un motiv egoist în interzicerea folosirii fructului, si anume, El se temea ca fapturile Sale vor deveni întelepte precum este El.

Mama Eva n-a spus sotului ei aceste suspiciuni. Ea va mânca, va primi cunostinta pe care Dumnezeu o retinea de la ei, apoi îl va ajuta si pe Adam s-o obtina. Gen. 3:6.

Adam a înteles gravitatea nesupunerii Evei. El s-a gândit la lungile zilele de dinainte de a-i avea tovarasia. Acum iar va fi singur. În disperare Adam a hotarât sa se alature Evei la pacat si la pedeapsa lui. Moartea lui Adam a fost o sinucidere lenta! Procesul mortii lui a durat 930 de ani.