Purtarea neloiala a îngerilor se vede ca a durat mai multe secole fara ca Dumnezeu sa-Si manifeste capacitatea de a o opri. Astfel toti sfintii îngeri au fost încercati si toti care astfel au ales, au fost „neascultatori . în zilele lui Noe”. 1 Pet. 3:20.

În declaratia, „Noe era un om drept si integru printre cei din timpul lui”, familia lui Noe este separata, ca o exceptie, implicând ca putini erau, sau ca nu mai erau altii nascuti integri - din rasa adamica pura (Gen. 6:9). Familia lui Noe deci, includea pe toti cei necontaminati - numai opt persoane. Prin porunca divina ei au construit corabia si astfel au dat lumii o marturie privitoare la intentia divina de a aduce un potop.

Mesajul lui Noe în privinta judecatii divine printr-un potop parea ridicol. Pâna la potop nu existase ploaie. Ultimul mare „inel” care atunci a inundat Pamântul a fost apa pura. Timp de secole acesta fusese întins pe firmament. Tot Pamântul era ca o sera enorma. Nu exista practic nici o schimbare de anotimpuri, nici furtuni, fiindca marea bolta de apa mentinea o vara continua. Despre acea perioada citim: „Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt” (Gen. 2:5). Noe, propovaduitorul dreptatii, a fost batjocorit si considerat nebun din pricina credintei lui în Cuvântul lui Dumnezeu, întocmai cum au fost si mai sunt înca batjocoriti si altii din poporul Domnului de catre cei care n-au credinta.

În sfârsit a venit potopul. „S-au rupt toate izvoarele adâncului celui mare [boltii].” Ruperea boltii de apa a precipitat milioane de tone de apa la poli, formând doua valuri uriase care au acoperit Pamântul pâna la mare adâncime, marind adâncurile oceanelor si scotând la suprafata si alti munti.