SFÂRSITUL ACELUI VEAC
Expresia „sfârsitul lumii” este folosita frecvent în Scripturi. Sf. Petru ne spune ca lumea s-a sfârsit prin potop. Însa nu Pamântul s-a sfârsit atunci, ci a încetat numai ordinea sau starea de lucruri care predomina înainte de potop. Atunci a fost introdusa o lume noua, o ordine noua. Aceasta este în stricta conformitate cu traducerea corecta din limba greaca. Din nefericire traducerile obisnuite au înselat pe multi. Ar fi mai bine daca am citi „sfârsitul veacului” - nu sfârsitul lumii.
Veacurile se termina si sunt urmate de altele, dar Biblia spune ca „pamântul ramâne pentru totdeauna”, spune ca Dumnezeu l-a creat nu în zadar, ci pentru a fi locuit. Pâna acum n-a putut fi complet locuit si nici n-a fost locuit în sensul cuvenit al cuvântului. Prin opera Împaratiei lui Mesia asternutul picioarelor lui Dumnezeu va fi facut glorios si potrivit pentru cei restabiliti în favoarea Sa. Lucrarea Sa urmatoare va fi sa-l ridice pe om si sa-l restabileasca la tot ce a fost pierdut în Eden si a fost rascumparat la Calvar. Numai cei incorigibili vor fi distrusi.
În ordinea cea noua de lucruri începuta cu Noe si cu familia sa, Dumnezeu i-a îngaduit omenirii sa mearga pe propria sa cale si sa-si realizeze propriile sale scopuri, fara amestec divin, afara doar de unele cazuri extreme. I-a îngaduit lumii sa învete lectii în timp ce El Îsi ducea la îndeplinire marele Plan, al carui centru este Rascumpararea si a carei circumferinta este Împaratia lui Mesia, pentru recuperarea omenirii din starea ei decazuta. Rom. 5:12-14.
Din punct de vedere uman, desfasurarea Planului lui Dumnezeu dureaza mult, dar din punct de vedere divin nu este mult, caci citim: „Înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri” si „Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani”. În cele sase Zile de câte o mie de ani în care S-a odihnit sau S-a abtinut sa intervina în afacerile lumii, Dumnezeu a permis domnia raului, dar El are aranjamente complete prin care Mesia, Rascumparatorul, va restabili deplin pe toti care vor dori si se vor supune, la tot ce s-a pierdut prin Adam. Fapte 3:19-22.