Dupa cum împaratul David, care a fost dupa inima lui Dumnezeu, loial Lui, a reprezentat pe Cristosul în încercarile, necazurile si victoriile pamântesti, tot asa împaratul Solomon a reprezentat Biserica glorificata. În timp ce domnia lui David a fost plina de razboaie, cea a lui Solomon n-a avut nici unul. El a fost nu numai un print al pacii, ci si un împarat întelept, bogat, care a construit Templul lui Iehova. 1 Împ. 4:24; 6:1; 10:4, 23, 24.

Faima lui Solomon s-a raspândit departe în lumea civilizata de atunci. Împarateasa din Seba, care a venit sa vada cu ochii ei, a zis ca nu i se spusese nici pe jumatate. Isus S-a referit la aceasta vizita a împaratesei din Seba, zicând ca ea a venit de la mare distanta sa auda întelepciunea lui Solomon. Astfel ea a facut de rusine poporul din Palestina care nesocotise pe Marele Învatator, superior în întelepciune, pe Unul mai mare decât Solomon.

Evident ca aprecierea valorilor depinde mult de ochi. Ca atare, ochii întelegerii noastre trebuie sa se deschida înainte de a putea aprecia cu adevarat lucrurile spirituale. Astfel Isus le-a spus ucenicilor: „Ferice de ochii vostri ca vad si de urechile voastre ca aud!” Mat. 13:16.

Noi vedem deja multe din greselile trecutului. Un arhiepiscop catolic de Canterbury n-ar mai sorti flacarilor pe Sir John Oldcastle din cauza deosebirilor episcopale. Ochii nostri, ai catolicilor si ai protestantilor, s-au deschis si continua sa se deschida. Ochii întelegerii trebuie evident sa ni se deschida larg, ca sa putem vedea lungimea si latimea, înaltimea si adâncimea iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu binevoieste în prezent sa deschida ochii doar ai unei clase mici, ai celor care se întorc de la pacat si fac o consacrare deplina pentru a umbla în urmele lui Isus. Ochii lor se deschid ca sa poata vedea pe Împarat în frumusetea Lui, chiar cu ochii credintei, privind prin telescopul Cuvântului lui Dumnezeu. „Privind cu fata descoperita, ca într-o oglinda, slava Domnului”, urmasii lui Isus sunt „transformati în acelasi chip al Lui, din slava în slava”. 2 Cor. 3:18.