Lucrarea de rascumparare a început la consacrarea spre moarte a lui Isus la vârsta de treizeci de ani, simbolizata prin botez. Apoi, Cel care pentru acest scop a devenit trup, S-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti, lucru care sa fie marturisit tuturor la vremea cuvenita. Umilirea Logosului pentru a lua natura umana, nasterea Pruncului din Betleem si anii de dezvoltare, doar au condus spre acel eveniment. La fel si lucrarea lui Ioan Botezatorul a fost o pregatire. Misiunea lui a fost sa anunte pe Isus ca „Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii”. El a mustrat pacatul si a îndemnat la dreptate, ca fiind necesara pentru toti care voiau sa primeasca pe Mesia si sa fie acceptati si binecuvântati de El ca partasi în Împaratia pe care El o va stabili.

Ioan a propovaduit: „Împaratia cerurilor este aproape! Pocaiti-va!” Numai israelitii adevarati, fara viclesug, L-au primit pe Mesia si s-au asociat la lucrarea Sa glorioasa. Botezul lui Ioan a fost pentru spalarea pacatelor comise împotriva Legii Iudaice si a fost intentionat numai pentru evreii care nu erau în întregime credinciosi.

Botezul lui Ioan a simbolizat curatirea de întinaciuni si a fost propovaduit pentru evrei, aplicându-se numai pentru ei. Neamurile au fost excluse. Cum se puteau ele pocai si întoarce la relatie prin legamânt când nu fusesera niciodata în aceasta relatie. Evreii, înca sub legamântul facut cu ei la Sinai prin mijlocitorul lui, Moise, aveau relatie cu Dumnezeu, fiindca, asa cum spune Sf. Pavel, ei „au fost botezati în nor si în mare, pentru Moise”. Fiecare israelit care era în relatie de inima cu Dumnezeu prin Moise, a fost transferat din Moise în Cristos si n-a avut nevoie de alt botez în Cristos, fiindca era deja acceptat în Moise, tipul lui Cristos.

Când chemarea a început sa treaca la neamuri, unii din Efes au crezut si au fost botezati cu botezul lui Ioan, ca si cum ar fi fost evrei. Aceasta a fost o greseala. La cuvântul apostolului Pavel, ei s-au rebotezat în moartea lui Cristos. Trebuia ca Neamurile sa fie botezate direct în moartea lui Cristos. Fapte 18:25; 19:3-5; Rom. 6:3; 11:17-25.