Când Isus i-a gasit pe cei care plângeau moartea fiicei lui Iair, i-a scos afara, zicând: „Fetita n-a murit, ci doarme”. Apoi a trezit-o. Omul nu moare ca animalul. Desi moartea este încetarea vietii atât pentru om cât si pentru animal, totusi Dumnezeu i-a dat omului fagaduinte pretioase, de viata viitoare prin înviere. Sunt numeroase asigurari ca omenirea va fi restabilita din moarte si va primi lucrurile promise. De aceea Scripturile vorbesc despre om, nu ca fiind mort, ci numai adormit. Cei care dorm inconstienti în moarte au fagaduinta trezirii în Dimineata Învierii. Isus a spus ca toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara - unii la rasplata vietii vesnice pentru credinciosia prezenta, altii la o încercare sau judecata, pentru a li se hotarî destinul vesnic. Ioan 5:28, 29.

Isus l-a trezit pe Lazar, care avea ca surori pe Maria si pe Marta, la casa carora El se oprea adeseori în Betania. Când Lazar era grav bolnav, surorile I-au trimis lui Isus mesajul: „Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti este bolnav”. Spre surprinderea lor, El l-a lasat pe Lazar sa moara. Mentionând acest lucru ucenicilor, El a spus: „Lazar, prietenul nostru doarme”, iar mai târziu „le-a spus pe fata: Lazar a murit”. Isus n-a spus nici un cuvânt cum ca mortii ar merge în cer, în purgatoriu sau în iad, cum se credea cândva. Vezi Ioan 3:13; 11:13, 14; Fapte 2:29-35.

Acest cuvânt, somn, a fost folosit de mult timp ca un simbol al mortii. „Avraam a adormit cu parintii sai”, iar parintii sai au fost pagâni. Sf. Pavel se refera la „cei care au adormit în Isus” si ne spune ca „nu toti vom adormi”, referindu-se la cei care ramân în viata pâna la stabilirea Împaratiei lui Mesia si la Întâia Înviere - la începutul domniei Sale.

Acestia nu dorm nici în cer, nici în purgatoriu, nici în iadul de chin. Biblia spune: „Cei care dorm în tarâna pamântului se vor trezi”, unii pentru a straluci ca stelele, iar altii pentru rusine si dispret, pâna când îsi vor fi demonstrat cainta si loialitatea. Dan. 12:2.