Fiindca ucenicii erau tot oameni naturali, nu puteau întelege lucrurile spirituale - pâna la Cincizecime. De aceea a fost necesar ca Isus sa-Si demonstreze învierea din punct de vedere uman. Numai credinciosii au putut primi iluminarea de la Cincizecime. Ei trebuiau sa creada si sa stie ca El nu mai era om, ci iarasi fiinta spirituala.

A treia zi dupa Calvar femeile care duceau mirodeniile pentru îmbalsamare au gasit mormântul gol. Maria L-a întâlnit pe Isus dar nu L-a recunoscut, fiindca a aparut ca gradinar. Isus i S-a descoperit prin voce. El i-a spus: „Înca nu M-am suit la Tatal Meu . si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru”. Stirea s-a raspândit. Sf. Petru si Sf. Ioan au fost uimiti si au fugit amândoi la mormânt. N-au gasit decât mormântul gol si giulgiul împaturit.

Mai târziu, în aceeasi zi, doi dintre ei mergeau spre Emaus. Discutau aprins când Isus, sub alta înfatisare, nerecunoscut de ei, li s-a alaturat. Le-a explicat în liniste tipurile si profetiile care preziceau moartea lui ca rascumparare pentru om, zicând: „Nu trebuia sa sufere Hristosul si sa intre în slava Sa?” Mai târziu povestind experienta aceasta ei au spus: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile?” La masa de seara li S-a descoperit, apoi S-a facut nevazut.

În aceeasi seara multi dintre ei erau adunati în odaia de sus discutând evenimentele remarcabile din ziua aceea, usa fiind închisa, da, de frica iudeilor. Deodata, în timp ce usa era închisa, Isus a aparut în mijlocul lor sub alta înfatisare. De data aceasta avea un corp asemenea celui de dinainte. Chiar asa fiind, ei s-au speriat, desi le-a spus ca ceea ce vedeau era carne si sânge si le-a dovedit prin aceea ca a mâncat. Nu mai era Isus cel trupesc; prin înviere Se întorsese la starea spirituala (1 Cor. 15:44). Dar El avea putere de a Se materializa, cum se materializasera sfintii îngeri si El Însusi (înainte de a deveni trup).