În 1912, în Geneva, Elvetia, a fost dezvelit un monument care avea urmatoarea inscriptie: „În memoria lui Michael Servetus - victima intolerantei religioase a timpului sau, ars pentru convingerile sale la Champel, la 27 septembrie 1553. Înaltat de urmasii lui John Calvin dupa 350 de ani, ca o ispasire a acelui act si ca o respingere a constrângerii în chestiuni de credinta”.

Astfel urmasii lui Calvin au demonstrat lumii ca ei au progresat mult fata de învataturile conducatorului lor - în spiritul adevaratului crestinism, în spiritul dreptatii, al iubirii. Calvinistii merita felicitari pentru progresul lor - din partea crestinilor catolici, protestanti - toti acestia în mod asemanator facând bun progres în cele patru secole care au urmat. Nimeni n-ar justifica acum metoda lui Calvin de a-l condamna pe Servetus sa fie ars pe rug.

În cazul altora care au fost arsi pe rug se turna combustibilul la picioarele lor. Flacarile si fumul sufocau victima, care devenea repede inconstienta si nu mai simtea suferinta. Pentru Servetus, prin ingeniozitatea lui Satan s-a aranjat sa fie arse nuiele la o oarecare distanta. El a fost literalmente fript de viu, în chinuri groaznice timp de aproape cinci ore, în numele lui Dumnezeu, al lui Isus, al dreptatii, al adevarului, al justitiei, al iubirii, al crestinismului si al civilizatiei.

Pare demn de remarcat ca numai acum ne dam seama ca un om atât de deficitar în spiritul Învatatorului încât sa-si ucida fratele, nu trebuie sa fie acceptat ca învatator al Cuvântului si spiritului lui Dumnezeu. Numai acum îsi dau seama studentii Bibliei ca fratele Calvin n-a fost inventatorul doctrinei alegerii, ci al doctrinei ca toti nealesii vor suferi vesnic. Acum vedem ca termenii „Alesii”, „chiar cei Alesi” sunt termeni biblici, iar cei care-si întaresc chemarea si alegerea, vor fi glorificati la Întâia Înviere. Acum vedem ca Alesii vor fi asociati cu Isus în Împaratia Sa, care va binecuvânta pe cei nealesi - „toate familiile pamântului”. Gal. 3:29.