Întrebare (1913)—2—"Să ieşim deci afară din tabără, la El" (Evrei 13:13) — înseamnă aceasta a ieşi în a doua tabără, sau, există două tabere?

Răspuns—Apostolul spune, Să mergem la El afară din tabără. Astăzi noi am spune, Să mergem la El în afara taberei. Noi nu folosim cuvîntul "afară din" tabără în acelaşi fel azi. Să mergem la El afară din tabără — ce înseamnă aceasta? Ei bine, tabăra ar reprezenta acea stare de lucruri care se pretind a fi în armonie cu Dumnezeu. Priviţi înapoi în zilele lui Isus: Isus a ieşit afară din tabără. A fost aceasta tabăra neamurilor? Nu. Care a fost tabăra pentru Isus? Tabăra în timpul lui Isus a fost compusă din toţi cei care pretindeau că sunt poporul lui Dumnezeu, sfinţi — toţi evreii care pretindeau că sunt în armonie cu Domnul. Ce ar însemna că El a ieşit afară din tabără? El a promis în credincioşia şi loialitatea Sa pentru Dumnezeu să ia poziţia care L-a scos din simpatia şi tovărăşia acelora care nu erau Israeliţi adevăraţi — toţi evreii care erau Israeliţi adevăraţi în care nu era viclenie au putut aprecia aceasta, şi ei, ca şi ucenicii, erau în atitudinea de leviţi care se apropiau de Sfînta şi de Domnul, şi asemenea leviţilor serveau în Curte. Aceasta ar reprezenta atitudinea tuturor credincioşilor de după perdeaua cea albă. Dar cei care costituiau tabăra atunci, erau cei ce se pretindeau cu numele şi care nu aveau o adevărată apreciere, iar Isus pentru a fi credincios lui Dumnezeu şi mesajului Său a fost obligat să susţină adevărul, ceea ce este drept, şi aceasta L-a făcut să nu fie în simpatia şi acordul marii mase nominale a poporului evreu. Apostolul spune, Să mergem la El afară din tabără. Ce înseamnă aceasta? Pentru apostolii din trecut a însemnat că trebuia ca şi ei să ia aceeaşi poziţie pe care a luat-o Isus faţă de lege; aceeaşi poziţie faţă de Farisei, de Cărturari şi Învăţaţii legii pe care a luat-o Isus. Apoi, pentru cei care mai tîrziu au devenit asociaţi cu neamurile, de exemplu, Pavel, Sila şi Barnaba care au servit pentru neamuri, credem că afară din tabără a înseamnat în afara sinagogii evreilor şi a celor care au declarat că sunt în armonie cu Dumnezeu, care trăiau în Roma, sau oriunde în altă parte — oricine susţinea şi se pretindea a fi poporul lui Dumnezeu a constituit tabăra. Ce înseamnă aceasta azi? Azi tabăra înseamnă toată creştinătatea, toţi cei dragi care pretind că sunt israeliţi spirituali, aceea este tabăra lui Dumnezeu. Ea se găseşte în principal în Statele Unite şi Europa. Şi toţi oamenii lui Dumnezeu care urmează sincer în urmele lui Isus vor afla că ei nu vor fi apreciaţi de tabăra generală. Cu alte cuvinte, biserica nominală în general nu va aprecia spiritul Domnului şi învăţăturile Domnului, şi de aceea toţi care vor fi credincioşi lui Isus şi vor umbla în urmele Sale vor constata că sunt tot atît de mult în dezacord cu tabăra de azi cum a fost Isus şi Apostolii în dezacord cu tabăra din zilele lor. A merge la El afară din tabără azi înseamnă să ne luăm crucea, orice sacrificiu ar putea însemna aceasta pentru voi şi pentru mine, ruperea legăturilor delicate cu dragii tovarăşi creştini care sunt Metodişti sau Presbiterieni etc., dornici să mergem la Domnul şi să fim credincioşi şi loiali Lui cu orice preţ, neavînd importanţă cum privesc alţii acest lucru. Şi de fapt cei din tabără i-au persecutat pe Isus şi pe Apostoli; şi cei din tabără au persecutat Biserica, Corpul lui Cristos, din ziua aceea pînă astăzi.

1098) TATĂ—Grija Tatălui Ceresc pentru copiii Săi. (Q270-1)

Întrebare (1909)—1—Te rog explică Matei 18:10: "Feriţi-vă să nu dispreţuiţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri".

Răspuns—Presupun că condiţiile de dincolo de văl sunt atît de diferite de condiţiile de această parte de văl, încît este dificil să explici condiţiile de acolo. Domnul nostru i-a spus lui Nicodim: dacă îţi vorbesc despre lucruri pămînteşti şi nu înţelegi, cum vei înţelege dacă îţi voi vorbi despre lucruri cereşti? Nu i-a spus multe despre lucrurile cereşti.

Eu aş înţelege că gîndul sugerat în aceasta este că atunci cînd ne rugăm Tatălui nostru ceresc trebuie să ne dăm seama de atenţia Sa grijulie pentru toate afacerile celor mai slabi şi mai ignoranţi dintre copiii Săi. Dacă ei sunt ai Săi, aceasta înseamnă că grija Sa providenţială este peste fiecare din ei.

Sugestia că îngerii Săi Îi văd tot timpul faţa, este că El întotdeauna este gata să primească mesajele lor. El este întotdeauna gata să audă, să dea atenţie şi aceasta pentru fiecare din cei mici ai Lui. Pe această scriptură s-a construit ideea că fiecare copil al lui Dumnezeu are un înger păzitor individual, care se îngrijeşte în mod special de el. Eu spun că aceasta este o teorie, şi nu ştiu dacă este corect, dar fie că este o fiinţă spirituală care intervine pentru noi şi ne păzeşte, sau că sunt influenţele sau puterile lui Dumnezeu, aceasta nu are importanţă pentru voi sau pentru mine, deoarece, orice vrea Dumnezeu să folosească pentru a ne proteja, ce importanţă are pentru noi, atîta timp cît suntem asiguraţi că avem protecţie şi că avem comuniune cu El?

1099) TĂMÎIE—Noi suntem în Cristos un miros plăcut lui Dumnezeu. (Q342-2)

Întrebare (1911)—2—Tămîia plăcut mirositoare arsă de marele preot, şi care a reprezentat perfecţiunea omului Isus, trebuie să se înţeleagă ca fiind oferită şi de membrii corpului marelui preot, preoţii subordonaţi? Dacă da, cum a fost aceasta arătată?

Răspuns—Din moment ce nu este nimic în relatarea din Levitic care să spună că tămîia era oferită a doua oară, este improbabil să fi fost oferită de două ori. Şi totuşi, gîndul de aici este că sacrificiul Bisericii, făcut acceptabil de Ispăşirea efectuată prin moartea lui Isus, trebuie să continue a fi prezentat pînă la moarte, ca aceşti membri să poată fi în cele din urmă primiţi în glorie. "După cum a fost Domnul nostru, aşa suntem şi noi, în lume". După cum El a ascultat zi de zi, aşa ascultăm şi noi zi de zi. După cum, în cazul Lui, a fost demonstrat spiritul de zel iubitor, tot aşa şi în cazul nostru, altfel nu ne va fi permis să fim membri ai acelui Corp.

Aşa că putem spune că tămîia pe care El a oferit-o, într-un anumit sens şi într-o anumită măsură, a reprezentat Biserica întreagă, care este Corpul Său; pentru că în armonie cu intenţia divină, înainte de întemeierea lumii, El urma să fie Înainte-mergătorul, Reprezentantul şi Avocatul acelora care vor fi acceptaţi ca membri ai Săi.   De aceea, jertfindu-şi perfecţiunea, El a jertfit ceea ce ar fi, prin atribuire, perfecţiunea noastră, ca membri ai Săi.

Avînd în vedere faptul că nu s-a spus nimic despre oferirea tămîiei a doua oară, şi din moment ce noi nu mergem în Sfînta ca persoane, ci ca membri ai Corpului Său, suntem în siguranţă dacă spunem că suntem, "în Cristos, un miros plăcut lui Dumnezeu", deşi un miros urît pentru lume. "Urmaţi, deci, exemplul lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi. Umblaţi în dragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu". "Căci noi suntem o mireasmă a lui Cristos pentru Dumnezeu" (Efes. 5:1, 2; 2 Cor. 2:15; Apoc. 8:3, 4). "Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă"; "căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac" — Evrei 13:15, 16.

1100) TĂMÎIE—Referitor la ţapul Domnului. (Q343-1)

Întrebare (1913)—1—Cînd sîngele ţapului Domnului era dus în Sfînta, se ducea şi tămîia, la fel ca şi în cazul sîngelui viţelului?

Răspuns—Nu se spune nimic de felul acesta, şi eu înţeleg că n-ar fi deloc potrivit. Tămîia a reprezentat, cred eu, valoarea personală a sacrificiului personal al Domnului; aceasta s-a ridicat ca un miros plăcut şi fumul acela a trecut dincolo de văl şi a acoperit capacul ispăşirii. Eu înţeleg că acel miros plăcut şi parfum a rămas acolo, dîndu-i apoi marelui preot dreptul de acces în Sfînta Sfintelor, iar intrarea şi ieşirea cu sîngele ţapului nu era legată în mod necesar de aducerea de mai multă tămîie. Totuşi nu ştiu. Ştiu doar că nu se spune nimic de tămîie în plus, şi nu văd necesitatea de mai multă.

1101) TÎLHARI—Ce clase reprezintă cei doi tîlhari? (Q712-1)

Întrebare (1908)—1—Care două clase sunt reprezentate de cei doi tîlhari de pe cruce?

Răspuns—Nu ştiu.

1102) TÎLHARUL DE PE CRUCE—Astăzi. (Q711-1)

Întrebare (1911)—1—Asigurarea făcută de Domnul nostru pentru tîlhar a fost, "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43). Care este înţelesul acestei afirmaţii?

Răspuns—Noi răspundem că această afirmaţie este în general greşit înţeleasă. Luaţi împrejurarea în întregime şi clarificaţi-o în minte. Acolo erau doi tîlhari, cîte unul de fiecare parte a Domnului. El a fost răstignit, şi ei de asemenea. Unul îl ponegrea zicînd, "De ce nu te mîntuieşti pe tine şi să ne mîntuieşti şi pe noi? Dacă eşti ceea ce pretinzi, ceva mai mult decît o fiinţă umană, de ce nu demonstrezi aceasta şi să te mîntuieşti, coboară de pe cruce şi mîntuieşte-ne şi pe noi; arată-ţi puterea". El spunea acestea într-un mod batjocoritor, în derîdere. Celălalt tîlhar i-a Răspuns zicînd, "Cît de nepotrivit că procedezi şi vorbeşti aşa! Ştii că noi ne aflăm aici pe drept. Noi suferim pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre; aceasta este pedeapsa noastră; dar aici între noi este un biet om care n-a greşit cu nimic şi el suferă pe nedrept, şi în loc să-l batjocorim, noi trebuie să-i vorbim cuvinte de mîngîire. Şi eu îi voi vorbi chiar acum."

Apoi întorcîndu-se spre Isus el a spus, (parafrazez), "Te cunosc; eşti un mare personaj; am fost în apropierea Ta înainte şi am auzit multe noaptea trecută şi în această dimineaţă, căci am fost în apropiere cînd a avut loc judecata Ta, şi am auzit pe acei mincinoşi aducînd mărturii false împotriva Ta şi am compătimit cu Tine tot timpul. Am ştiut că nu ai un caracter rău, şi tocmai i-am Răspuns celuilalt tîlhar şi Tu ai auzit ce i-am spus. Acum, eu nu ştiu ce este cu pretenţia ta de a fi Împărat, dar eşti o persoană destul de importantă dacă pretinzi că eşti Împărat. Dacă eşti Împărat, şi după ce ajungi în funcţia Ta de Împărat şi vei avea împărăţia Ta, atunci aminteşte-Ţi de acest biet tîlhar şi fă ceva pentru mine, bine?" Isus a spus, "Voi face ceva pentru tine cînd voi veni în împărăţia Mea; vei primi o binecuvîntare". A venit Isus în împărăţia Sa în acea zi? Nu; El încă n-a venit în împărăţia Sa; sunt mai mult de 1800 de ani şi noi încă ne mai rugăm, "Vie împărăţia Ta". Nu este oare adevărat? Desigur că este. L-a înşelat El pe tîlhar? A spus El, Mă duc în împărăţia Mea azi? Nu. Totuşi, ce a cerut tîlharul? El a spus, "Doamne adu-Ţi aminte de mine cînd o să vii în împărăţia Ta". Şi ce a spus Isus? Isus a spus în greceşte, "Amin" — aşa să fie. Să fie cum ai cerut, adică: să-Mi aduc aminte de tine cînd voi veni în împărăţia Mea. Voi fi acolo; şi Îmi voi aminti de tine cînd voi veni în împărăţia Mea." Şi eu sunt sigur că va face aceasta. Dar ce este cu "astăzi"? Aceasta a fost pusă în felul următor: "Adevărat îţi spun astăzi" — astăzi cînd pare ca şi cum n-aş avea împărăţie, astăzi cînd pare ca şi cum eu aş fi un blasfemiator împotriva marelui Creator, astăzi cînd pare ca şi cum n-aş avea nici un prieten nici pe pămînt nici în cer, astăzi cînd eu par a fi cea mai săracă fiinţă din lume — totuşi, îţi spun astăzi, "Vei fi cu Mine în rai".

1103) TERAH—Referitor la vîrsta lui. (Q709-1)

Întrebare (1911)—1—Terah, tatăl lui Avraam, avea 205 ani cînd a murit. Cum a putut avea Avraam numai 75 de ani cînd a plecat din casa tatălui său, cînd tatăl său avea numai 70 de ani cînd s-a născut el? Nu avea Terah 130 ani cînd s-a născut Avraam?

Răspuns—Noi răspundem că în felul în care s-a scris se pune întîi numele lui Avraam cînd se dă lista fiilor lui Terah, şi concluzia care s-ar putea trage este că Avraam ar fi fiul cel mai mare al lui Terah. Dar din contră, el a fost cel mai mic fiu al lui Terah. Relatarea spune că Terah a avut atîţia ani şi a avut trei fii. Primul dintre ei s-a născut atunci şi ceilalţi doi s-au născut după aceea; dar Avraam a fost al treilea fiu. Nu am timp să intru în detalii aici, dar le aveţi pe toate în publicaţiile Turnului de Veghere în toate amănuntele.

1104) TERMINAT—Planul divin nu s-a terminat. (Q277-1)

Întrebare (1912)—1—Cînd Domnul nostru a spus, pe Calvar: "S-a sfîrşit!" la ce S-a referit ca fiind împlinit?

Răspuns—Aceasta nu înseamnă că Domnul nostru a sfîrşit toată lucrarea Planului divin, pentru că atît lucrarea de chemare a Miresei şi prezentarea ei fără lipsă, cît şi lucrarea din Veacul Milenar erau încă în viitor. Domnul nostru a venit în lume să facă o lucrare de sacrificiu personal. Cînd a fost de 30 de ani, S-a prezentat în consacrare la Iordan. În timpul celor 3 ani şi jumătate a serviciului Său, El a continuat să Se jertfească; şi acest curs, figurativ, a devenit o tămîie plăcut mirositoare ce se ridica la Dumnezeu dincolo de văl. Această lucrare nu putea fi împlinită într-o zi. A fost nevoie de 3 ani şi jumătate. La aceasta S-a referit El cînd a spus: "Dar am un botez cu care să fiu botezat şi cît de mult doresc să se îndeplinească!" (Luca 12:50). El a aşteptat nerăbdător împlinirea acestuia, ceea ce s-a întîmplat la Calvar.

1105) TIPURI—Ce a simbolizat Eufratul. (Q720-2)

Întrebare (1908)—2—Cetatea Babilon fiind un tip, ce a reprezentat rîul Eufrat?

Răspuns—Am sugerat deja în paginile tipărite că Babilonul a reprezentat în tip marele sistem, mama şi fiicele, şi că rîul Eufrat a reprezentat în tip pe oamenii care sprijină acest sistem. Se spune că Babilonul a fost construit pe rîul Eufrat; rîul curgea prin centrul lui şi vă amintiţi că prin schimbarea cursului rîului pe un canal marginal Cirus a intrat în cetate pe sub poartă. Aceasta este relatarea istoriei. Astfel Scripturile ne spun că apele vor fi secate din Babilonul simbolic. Acum, ce înseamnă acestea vom afla mai bine cînd se vor împlini cu totul, dar se pare că Domnul arată că apele reprezintă două lucruri: într-un loc apele reprezintă adevărul, rîul de ape reprezentînd rîul adevărului; şi în alt loc, în special în Apocalipsa, exact legat de aceasta, se spune, "Apele pe care le-ai văzut … sunt popoare" (Apoc. 17:15). Acum, în oricare fel aplicaţi, fie că adevărul va fi retras şi nu va mai curge prin Babilon, fie că oamenii se vor retrage şi nu vor mai sprijini Babilonul, amîndouă acestea par să fie adevărate. Este adevărat că adevărul se retrage deja, şi Domnul nostru a declarat deja că glasul Miresei şi al Mirelui nu se va mai auzi în el. Noi nu trebuie să ne aşteptăm la adevăr în Babilon. Pot exista anumite elemente de adevăr încă susţinute de prietenii dragi de acolo, pentru că unii din poporul drag al Domnului sunt încă în Babilon, şi oriunde s-ar afla ei trebuie să mărturisescă pe Domnul şi adevărul; dar se apropie repede timpul cînd glasul Mirelui, Domnul Isus, şi glasul Miresei, Biserica în devenire, viitoarea Mireasă a lui Cristos, nu se va mai auzi acolo. "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!" (Apoc. 18:4). Aceasta înseamnă retragerea adevărului şi a tuturor acestor oameni care reprezintă adevărul şi consecinţa este căderea Babilonului.

1106) TIPURI—Antitipurile urmează imediat tipurile*. (Q721-1)

*Vestitorul Dimineţii Milenare pag. 59

Întrebare (1916-Z)-1-Este întotdeauna tipul imediat urmat de antitip sau nu?

Răspuns—Gîndul nostru este că ar trebui să aşteptăm ca tipul să fie urmat de antitipul lui şi să-i căutăm imediat urmarea. De exemplu, după ce tipul mîncării mielului de Paşti a fost recunoscut pentru ultima dată de către Iehova, acesta a fost imediat urmat de antitip, Isus, Mielul lui Dumnezeu, care a fost răstignit chiar la data Cinei de Paşti anuală. Tipul viţelului şi al ţapului Domnului, oferite ca jertfă pentru păcat în Ziua Ispăşirii evreieşti, au fost imediat urmate de antitipul lor, imediat ce jertfele tipice au fost respinse de Tatăl, atunci cînd casa evreiască a fost lăsată "pustie”, chiar înainte de moartea lui Isus. — Matei 23:37, 38; Luca 13:34, 35.

La fel, gîndindu-ne la Isaac ca tip al lui Cristos, ne gîndim la el ca la moştenitorul tipic al Făgăduinţei lui Dumnezeu făcute tatălui său, Avraam. Dumnezeu i-a declarat lui Avraam: "Toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta” (Fapt. 3:25). Conform acestei Făgăduinţe, Isaac era sămînţa naturală a lui Avraam, şi el a continuat să fie această sămînţă tot veacul evreiesc, prin aceea că era reprezentat în copiii lui Israel, urmaşii lui naturali. Astfel el a fost sămînţa lui Avraam cea recunoscută, pînă cînd Isus a devenit sămînţa spirituală. Atunci sămînţa naturală a fost respinsă. Sămînţa adevărată a lui Avraam, în care se centra Făgăduinţa, n-a fost sămînţa naturală, ci Sămînţa spirituală.

Isus n-a fost Sămînţa antitipică a lui Avraam cînd S-a născut în lume — n-a fost pînă cînd a fost conceput de Spiritul sfînt. Atunci a început Isus să fie antitipul lui Isaac. Membrii corpului Său au fost în proces de dezvoltare tot timpul, de la naşterea spirituală a lui Cristos pe plan de fiinţă divină. Astfel, acest Isaac spiritual a început ca antitip, în persoana lui Isus, să împlinească tipul atunci cînd a devenit Sămînţă spirituală, şi continuă să ia locul tipului în persoanele membrilor corpului Său. Astfel tipul se transformă în antitip.

1107) TIPURI*. (Q721-2)

*Vestitorul Dimineţii Milenare pag. 59

Întrebare (1916-Z)—2—Cum s-ar aplica principiul că antitipul urmează tipul la cazul lui Adam şi al lui Melhisedec?

Răspuns—Apostolul Pavel explică faptul că în cazul lui Melhisedec, preoţia lui n-a avut nici început nici sfîrşit, ordinul lui de preoţie urma să se continue; prin urmare, preoţia lui n-a trecut pînă cînd a venit Preoţia antitipică. Apostolul arată în mod special că el a fost fără tată şi fără mamă în preoţie — "el rămîne preot continuu”, el a continuat ca preot pînă la încheierea tipului în antitipul lui. El a fost un tip al mai marelui Melhisedec, care este Cristosul, Cap şi Corp. Isus a fost făcut "Mare Preot în veac (literal, pentru acest veac), după rînduiala lui Melhisedec.” — Evrei 6:20.

Cît despre Adam, nu suntem siguri că Cuvîntul Domnului vorbeşte despre el ca despre un tip. Apostolul nu compară pe Adam cu Isus, ci vorbeşte despre primul Adam şi despre al doilea Adam. Cristos este foarte diferit de Adam. Adam n-a ascultat de Dumnezeu, în timp ce Cristos a fost cu totul ascultător. Adam a eşuat, în timp ce Cristos a reuşit. Sf. Pavel spune (1 Cor. 15:47) că Omul al doilea este Domnul din cer. Primul Adam continuă să fie capul familiei umane. Noi vorbim încă despre el ca despre Tatăl Adam. Al doilea Adam nu-Şi va începe lucrarea pînă în veacul Milenar, cînd va deveni al doilea tată pentru rasă, luînd locul primului Adam. El nu este încă al doilea Adam. El urmează să fie al doilea Adam.

Diferitele titluri care aparţin Domnului nostru Isus îl includ şi pe acela de Părinte Veşnic. Părintele Veşnic va fi succesorul lui Adam, care numai temporar a fost tată al rasei şi care n-a reuşit să dea viaţă urmaşilor săi. La timpul cuvenit, al doilea Adam va fi regeneratorul familiei umane.

1108) TIPURI—Ca exemple*. (Q722-1)

*Vestitorul Dimineţii Milenare pag. 60

Întrebare (1916-Z)—1—1 Corinteni 10:11 spune: "Toate aceste lucruri li s-au întîmplat (lui Israel) ca tipuri” (Diaglott) Vă rugăm să explicaţi.

Răspuns—Gîndul apostolului, cum înţelegem noi, este că toate aceste lucruri i s-au întîmplat acestui popor ca Israel tipic. Ei au fost tipurile, iar Israelul spiritual sunt antitipurile. Ei, tipul, au avut aceste experienţe, noi avem experienţe care corespund. Ei, tipul, n-au trecut, adică n-au încetat să fie tipul, pînă cînd noi, antitipul spiritual, ne-am început calea. Cînd a început calea noastră, au început experienţele noastre antitipice. Toată naţiunea lui Israel, cu experienţele, încercările ei, etc., a fost acest tip.

1109) TIPURI—Un cuvînt mai tare decît figura sau ilustraţia*. (Q722-2)

*Vestitorul Dimineţii Milenare pag. 59

Întrebare (1916-Z)—2—Care este deosebirea între cuvintele "tip”, "figură" şi "ilustraţie”?

Răspuns—Între aceste cuvinte este o relaţie foarte strînsă. Pentru unii toate ar avea acelaşi sens, pentru alţii ar fi o uşoară diferenţă de sens. Un tip este o figură, şi de asemenea o ilustraţie intenţionată să înfăţişeze anumite lucruri şi detalii importante, aşa cum sunt stabilite divin. O figură este o reprezentare sau o declaraţie despre un lucru, cu mult mai puţin exactă decît tipul. Avraam l-a primit pe Isaac din morţi într-o figură (Evrei 11:17-19); adică este o ilustrare expresivă a acelui lucru, dar nu este atît de exactă ca într-un tip.

O pildă este o figură, este o ilustrare prin cuvînt, dar nu este un tip. Ea nu are exactitatea unui tip. Noi am folosi cuvintele pildă şi ilustraţie în acelaşi mod, deoarece nu vedem nici o deosebire. Un tip este un model exact al antitipului, întocmai cum modelul pentru tipar corespunde cu ceea ce se tipăreşte după el. Isaac a fost un tip al lui Cristos; Rebeca, soţia lui, un tip al miresei lui Cristos; Ismael, fiul lui Avraam prin roaba Sarei, a fost un tip al naţiunii lui Israel, dezvoltat sub Legămîntul Legii care a fost simbolizat prin Agar, roaba.

O ilustraţie, o figură sau o pildă ar avea greutate şi valoare după caracterul persoanei care a făcut ilustraţia sau pilda şi în măsura în care ea ar avea merit în sine. Un tip le-ar depăşi pe acestea, prin aceea că este foarte clar definit şi implică preştiinţă şi aranjament divin. Dumnezeu dă tipuri. Oamenii pot da ilustraţii, figuri sau pilde.

1110) TRANS-SUBSTANŢIERE—Referitor la faptul că participanţii la ea sunt canibali. (Q714-1)

Întrebare (1911)—1—Consideri că romano-catolicii care iau pîinea după ce a fost binecuvîntată de către preot, şi o mănîncă, sunt canibali?

Răspuns—Nu cred, dragi prieteni, că este vreo schimbare în pîinea şi vinul acela. Nu cred că aceasta este carne. Cred că prietenii noştri catolici sunt la fel de sinceri ca şi noi protestanţii, şi nu cred ca ei să fie mai împiedicaţi de superstiţie decît restul dintre noi, şi nu văd că trebuie să arunc cu piatra în catolici. Cred că ei sunt înaintea noastră în unele puncte. Ei cel puţin au meritul de a crede şi a acţiona după credinţa lor. Noi protestanţii nu putem pretinde acest lucru. Sper că voi şi cu mine vom fi hotărîţi, prin harul lui Dumnezeu, să fim pe deplin oneşti cu noi înşine şi cu Biblia de aici încolo. Catolicii se vor scula la cinci dimineaţa şi vor merge la liturghie, dar voi şi cu mine, pentru că nu credem la fel, nu mergem la liturghie. Şi aşa că, în diferite feluri, văd multe lucruri de admirat la ei. Admit că ei sunt în superstiţie şi admit că şi eu am fost în superstiţie şi noi toţi am fost. Dar nici oala nu trebuie să-i spună ceainicului că-i negru.

1111) TREIME—Vederea Pastorului Russell. (Q716-1)

Întrebare (1911)—1—Te rog exprimă-ţi opinia despre Treime.

Răspuns—Aş fi vrut ca fratele să fi citat textul scriptural. Dar voi spune că eu nu am găsit niciodată vreun text scriptural de la Genesa la Apocalipsa care să menţioneze Treimea, şi dacă cineva a găsit unul, mi-ar fi de folos să ştiu unde este. Aş da imediat 10 $ pentru aceasta. Nu pot găsi nici o referire la Treime în Bibilie. O veţi găsi în cărţile de cîntări şi în tot felul de cărţi teologice, dar niciodată n-o veţi găsi în Biblie. Există doar un text în Scriptură care implică acest lucru — nu-l spune — în 1 Ioan 5:7, unde citim că sunt trei care dau mărturie în cer, Tatăl, Cuvîntul şi Duhul, şi sunt trei care dau mărturie pe pămînt, apa, duhul şi sîngele şi aceştia trei sunt una în mărturia lor, şi ceilalţi trei sunt una în mărturia lor (Cornilescu, n.t.). Ce înseamnă aceasta? Ei bine, felul în care se redă este foarte ilogic. Cu aceasta s-a încercat să se facă treime în timpurile vechi, şi neavînd nici un text scriptural pentru ea, au încercat să facă unul, şi ca de obicei au făcut o cîrpăceală. Ei, ce spune? "Sunt trei care mărturisesc în cer". Pentru ce mărturisesc ei? Că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Cine mărturiseşte în cer că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Tatăl, Fiul şi Spiritul sfînt mărturisesc în cer că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Pentru ce au nevoie ei să mărturisească aceasta? Au nevoie de aceasta îngerii? Ideea că Tatăl, Fiul şi Spiritul sfînt circulă prin cer mărturisind îngerilor că Isus este Fiul lui Dumnezeu! Este ridicol! Aceste cuvinte sunt adăugate acolo. Fără aceste cuvinte se citeşte "Căci trei sunt care dau mărturie: Duhul , apa şi sîngele, şi aceşti trei sunt una în mărturia lor" (1 Ioan 5:7-8). Aşa se citeşte fără cuvintele adăugate. Aceste cuvinte au fost adăugate, după cîte ştim noi, după aproximativ 700 de ani de cînd se presupune că au fost spuse. Să nu mă înţelegeţi greşit. Cred deplin în felul de treime al Bibliei. Biblia ne spune despre Tatăl, cred acest lucru; Biblia ne spune despre Fiul, şi cred acest lucru; şi Biblia ne spune despre Spiritul sfînt şi eu cred şi aceasta. Cred orice spune Biblia. Şi dacă cineva găseşte vreun text care să vorbească despre Treime, îl voi crede şi pe acela.

1112) TRUP—A mînca trupul lui Isus. (Q279-1)

Întrebare (1913)—1—Te rog explică Ioan 6:53: "Isus deci le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu mîncaţi trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sîngele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă".

Răspuns—Avem doar un moment şi este destul de scurt timpul pentru un text atît de cuprinzător. Pe scurt, înţelegem că Domnul S-a adresat aici ucenicilor Săi şi că El a vorbit clasei care va avea viaţă în sine, viaţă proprie, nemurire, şi că numai aceştia care vor mînca din trupul Lui, adică, se vor împărtăşi de îndreptăţirea Lui şi de asemenea vor bea din paharul Lui, adică, se vor împărtăşi de sacrificiul Lui, numai aceia care vor face aceasta vor avea viaţă în sine şi vor fi din clasa care va avea viaţă nemuritoare şi-şi vor asigura gloria, onoarea, precum şi nemurirea. Aceasta se referă numai la Biserică; lumea nu trebuie să bea din paharul Fiului Omului; acesta îi este dat numai Bisericii. Lumea va mînca într-adevăr din trupul Lui în sensul că vor fi îndreptăţiţi şi vor mînca din meritul sacrificiului Său, şi pîinea de sus va fi hrana pentru lume dar nimeni nu va bea din pahar decît aceia care beau în timpul acestui veac Evanghelic. Învăţătorul l-a dat ucenicilor Săi şi a spus "beţi toţi din el". Nu va mai rămîne nimic din el.

1113) TRUPUL PĂCATULUI—Referitor la "Omul vechi". (Q44-1)

Întrebare (1911)—1—"Ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robiţi păcatului" (Rom. 6:6). "Omul vechi" şi "trupul păcatului" se referă la unul şi acelaşi lucru?

Răspuns—Nu. Eu înţeleg că apostolul a vrut să spună aici prin "omul vechi", "bărbatul vechi" sau "femeia veche", după caz; adică, natura umană veche a voastră — aceea pe care aţi dat-o cînd aţi venit la Domnul, cea pe care El a acceptat-o ca şi consacrare a voastră, şi trupul meu, dacă Domnul l-a acceptat. Acesta este "omul cel vechi" al nostru. Acesta a fost omul, dar noi am devenit creaturi noi. Acum, acest corp vechi, toate interesele cărnii, sunt răstignite cu Cristos. Noi le-am predat pe toate. După cum trupul lui Isus a atîrnat literal pe cruce, tot aşa trupul vostru a fost predat în consacrare, ca Domnul să-l folosească în oricare fel i-ar plăcea Lui — fie pe cruce fie în alt fel, aceasta nu vă priveşte, deoarece voinţa voastră umană este total supusă morţii. "Facă-se nu voia mea, ci a Ta!" (Luca 22:42) — aceasta este voinţa "crucii"; aceasta este voinţa care-i moartă; aceasta este voinţa care-i răstignită cu Cristos, şi toate interesele trupului au fost date cu acea voinţă; toate aceste interese sunt la fel răstignite. Dar pentru ce? Pentru ce a murit Cristos? Ei bine, El a murit ca trupul păcatului să poată fi distrus. Pentru ce muriţi voi? Ca trupul păcatului să poată fi distrus. Cîte trupuri ale păcatului sunt? Doar unul. Este doar un trup al păcatului. Ce vrei să spui? Vreau să spun că păcatul este personificat. Noi trăim sub domnia păcatului. Acesta nu este o persoană, nu este un om. Păcatul care domneşte este folosit aici ca o figură de stil, şi apostolul spune că Cristos a murit cu scopul de a distruge acest trup al păcatului din lume. Şi voi, pentru ce vă daţi viaţa? Ce se întîmplă cu viaţa voastră? Voi de asemenea sunteţi obligaţi să distrugeţi acest trup al păcatului, acest mare sistem al păcatului cu care avem de-a face. După cum spune apostolul, "V-aţi dat viaţa cu Cristos ca să puteţi lua parte cu El la distrugerea acestui mare trup al păcatului care domneşte ca un mare rege peste omenire" (Romani cap. 6). Dacă aţi renunţat la viaţa voastră şi v-aţi consacrat, cum aţi putea să mai trăiţi în armonie cu păcatul? Nu, deloc. Voi sunteţi obligaţi să fiţi în opoziţie cu păcatul în orice formă s-ar găsi; aceasta este o parte a legămîntului vostru; aceasta este o parte a ceea ce aţi făcut cu trupul vostru. Trupul a fost oprit de a mai fi un serv al păcatului, un serv al acestui mare principiu care domneşte acum, şi a devenit un serv al lui Dumnezeu şi al dreptăţii; şi bătălia este între dreptate şi păcat. Dreptatea este o ilustraţie, reprezentînd pe Domnul şi Împărăţia Lui, păcatul este altă ilustraţie, reprezentînd pe Satan şi împărăţia lui, şi există un conflict între cele două; iar noi suntem socotiţi împreună cu Cristos pentru distrugerea păcatului, a acestui trup al păcatului, a acestui mare domnitor care a domnit în lume de şase mii de ani; şi lupta va continua încă puţin, şi într-un anumit grad lupta va continua timp de încă o mie de ani, pentru că de-a lungul miei de ani Cristos, voi şi cu mine, împreună cu El pe planul gloriei, dacă suntem credincioşi, vom reprima, aduce în supunere duşmanii, pînă cînd ultimul duşman, care este moartea, va fi distrus. Trupul păcatului, întregul sistem al păcatului, va fi atunci în totalitate învins, complet distrus.