1
Isus a plecat de acolo, şi
S'a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.
2
Cînd a venit ziua
Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl
auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El aceste lucruri? Ce fel de
înţelepciune este aceasta, care I -a fost dată? Şi cum se fac astfel de
minuni prin mînile Lui?
3
Nu este acesta tîmplarul,
feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui
Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?`` Şi găseau o pricină de
poticnire în El.
4
Dar Isus le -a zis: ,,Un
prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în
casa Lui.``
5
N'a putut să facă nici o
minune acolo, ci doar Şi -a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i -a
vindecat.
6
Şi se mira de necredinţa
lor.
7
Atunci a chemat la Sine pe
cei doisprezece, şi a început să -i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere
asupra duhurilor necurate.
8
Le -a poruncit să nu ia
nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n'aibă nici pîne, nici traistă,
nici bani de aramă la brîu;
9
să se încalţe cu sandale,
şi să nu se îmbrace cu două haine.
10
Apoi le -a zis: ,,În orice
casă veţi intra, să rămîneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela.
11
Şi, dacă în vreun loc nu
vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi
îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat
vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi
Gomorei decît pentru cetatea aceea.``
12
Ucenicii au plecat, şi au
propovăduit pocăinţa.
13
Scoteau mulţi draci, şi
ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi -i vindecau.
14
Impăratul Irod a auzit
vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: ,,Ioan
Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin
el.``
15
Alţii ziceau: ,,Este
Ilie.`` Iar alţii ziceau: ,,Este un prooroc ca unul din prooroci.``
16
Dar Irod, cînd a auzit
lucrul acesta, zicea: ,,Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din
morţi.``
17
Căci Irod însuş trimesese
să prindă pe Ioan, şi -l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta
fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.
18
Şi Ioan zicea lui Irod:
,,Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!``
19
Irodiada avea necaz pe
Ioan, şi voia să -l omoare. Dar nu putea,
20
căci Irod se temea de
Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl
auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi -l asculta cu
plăcere.
21
Totuş a venit o zi cu bun
prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor
săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
22
Fata Irodiadei a intrat la
ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis
fetei: ,,Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.``
23
Apoi a adăugat cu
jurămînt: ,,Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia
mea.``
24
Fata a ieşit afară, şi a
zis mamei sale: ,,Ce să cer? Şi mamă-sa i -a răspuns: ,,Capul lui Ioan
Botezătorul.``
25
Ea s'a grăbit să vină
îndată la Împărat, şi i -a făcut următoarea cerere: ,,Vreau să-mi dai
îndată, într'o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.``
26
Împăratul s'a întristat
foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor,
n'a vrut să zică nu.
27
A trimes îndată un ostaş
de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază
s'a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
28
l -a adus pe o farfurie, l
-a dat fetei, şi fata l -a dat mamei sale.
29
Ucenicii lui Ioan, cînd au
auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într'un
mormînt.
30
Apostolii s'au adunat la
Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.
31
Isus le -a zis: ,,Veniţi
singuri la o parte, într'un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.`` Căci erau
mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n'aveau vreme nici să mănînce.
32
Au plecat dar cu corabia,
ca să se ducă într'un loc pustiu, la o parte.
33
Oamenii i-au văzut
plecînd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au
venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
34
Cînd a ieşit din corabie,
Isus a văzut mult norod; şi I s'a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte
oi cari n'aveau păstor; şi a început să -i înveţe multe lucruri.
35
Fiindcă ziua era pe
sfîrşite, ucenicii s'au apropiat de El şi I-au zis: ,,Locul acesta este
pustiu şi ziua este pe sfîrşite.
36
Dă-le drumul să se ducă în
cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pîne, fiindcă n'au ce
mînca.``
37
,,Daţi-le voi să
mănînce``, le -a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: ,,Oare să ne ducem să
cumpărăm pîni de două sute de lei, şi să le dăm să mănînce?``
38
Şi El i -a întrebat:
,,Cîte pîni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.`` S'au dus de au văzut cîte pîni
au, şi au răspuns: ,,Cinci, şi doi peşti.``
39
Atunci le -a poruncit să
-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
40
Şi au şezut jos în cete de
cîte o sută şi de cîte cincizeci.
41
El a luat cele cinci pîni
şi cei doi peşti. Şi -a ridicat ochii spre cer, şi a rostit
binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, ca ei să le
împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i -a împărţit la toţi.
42
Au mîncat toţi şi s'au
săturat;
43
şi au ridicat douăsprezece
coşuri pline cu fărămituri de pîne şi cu ce mai rămăsese din peşti.
44
Cei ce mîncaseră pînile,
erau cinci mii de bărbaţi.
45
Îndată, Isus a silit pe
ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă
parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul
norodului.
46
Dupăce Şi -a luat rămas
bun dela norod, S'a dus în munte, ca să Se roage.
47
Cînd s'a înserat, corabia
era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.
48
A văzut pe ucenici că se
necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Şi într'a patra strajă
din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, şi voia să treacă pe lîngă
ei.
49
Cînd L-au văzut ei umblînd
pe mare, li s'a părut că este o nălucă, şi au ţipat;
50
pentrucă toţi L-au văzut,
şi s'au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le -a zis:
,,Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!``
51
Apoi S'a suit la ei în
corabie, şi a stat vîntul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
52
căci nu înţeleseseră
minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită.
53
După ce au trecut marea,
au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.
54
Cînd au ieşit din corabie,
oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
55
au alergat prin toate
împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni
pe unde se auzea că era El.
56
Oriunde intra El, în sate,
în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi -L rugau să le dea
voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de
El, erau tămăduiţi.