1
Ce vom zice dar? Să
păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2
Nicidecum! Noi, cari am
murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3
Nu ştiţi că toţi cîţi am
fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4
Noi deci, prin botezul în
moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos
a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă
nouă.
5
În adevăr, dacă ne-am
făcut una cu El, printr'o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El
şi printr'o înviere asemănătoare cu a Lui.
6
Ştim bine că omul nostru
cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să
fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai
păcatului;
7
căci cine a murit, de
drept, este izbăvit de păcat.
8
Acum, dacă am murit
împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9
întrucît ştim că Hristosul
înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra
Lui.
10
Fiindcă prin moartea de
care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin
viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11
Tot aşa şi voi înşivă,
socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos,
Domnul nostru.
12
Deci, păcatul să nu mai
domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele
lui.
13
Să nu mai daţi în
stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii;
ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi
daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale
neprihănirii.
14
Căci păcatul nu va mai
stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.
15
Ce urmează de aici? Să
păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.
16
Nu ştiţi că, dacă vă daţi
robi cuiva, ca să -l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi,
fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de
ascultare, care duce la neprihănire?
17
Dar mulţămiri fie aduse
lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat
acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit -o.
18
Şi prin chiar faptul că
aţi fost izbăviţi de subt păcat, v'aţi făcut robi ai neprihănirii. -
19
Vorbesc omeneşte, din
pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v'aţi făcut
mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi
fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe
ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20
Căci, atunci cînd eraţi
robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21
Şi ce roade aduceaţi
atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor
lucruri este moartea.
22
Dar acum, odată ce aţi
fost izbăviţi de păcat şi v'aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod
sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.
23
Fiindcă plata păcatului
este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în
Isus Hristos, Domnul nostru.