Nimic nu mai intervine -- Stabilirea împărăţiei lui Cristos, lucrarea care progresează acum -- Mărturia profeţiei coincide -- Cei înţelepţi în felul lumii văd mult -- Sfinţii veghetori văd mai clar -- Importanţa pentru toţi să aibă ochii deschişi în direcţia corectă

A SOSIT TIMPUL pentru stabilirea Împărăţiei Răscumpărătorului. Aceasta este mărturia convergentă a capitolelor precedente. Nimic nu mai intervine. Trăim deja în al şaptelea mileniu -- din octombrie 1872. Arendarea puterii în favoarea împărăţiilor neamurilor trebuie să se încheie cu anul 1914. Marele Jubileu antitipic, Timpurile Restabilirii tuturor lucrurilor, şi-a avut începutul în anul 1874, când prezenţa marelui Restaurator şi-a avut de asemenea timpul. Până în prezent, felul întoarcerii Sale şi caracterul lucrării Sale corespund exact cu amănuntele profeţiei. Aspectele încheierii acestei dispensaţii, observate acum, sunt în perfect acord cu cele ale tipului ei iudaic. Ilie a venit şi este primit aşa cum a fost prezis; iar blestemul prezis -- marele timp de strâmtorare -- este deja iminent. Omul Păcatului a fost descoperit în toată diformitatea lui odioasă şi aproape şi-a terminat cursul prezis. Stabilirea mult făgăduitei Împărăţii a lui Mesia este deci marele eveniment chiar înaintea noastră. Nu numai atât, dar stabilirea ei este acum în progres. Subminarea necesară şi răsturnarea împărăţiilor acestei lumi de sub prinţul întunericului -- „prinţul acestei lumi” -- sunt acum vizibile într-o anumită măsură chiar şi pentru ochiul natural al copiilor acestei lumi, dar sunt mult mai clar văzute, aşa cum şi trebuie, de către cei care privesc evenimentele ce au loc prin luneta Cuvântului lui Dumnezeu, care, dacă este bine ((B364)) reglată, aduce lucrurile şi rezultatele depărtate la vedere şi permite copiilor lui Dumnezeu să recunoască detaliile pe care ochiul natural nu le poate distinge, precum şi principalele aspecte pe care oamenii de stat şi filosofii le văd doar în contur neclar. Chiar şi cei înţelepţi în felul lumii pot discerne necazul social spumegând, pe măsură ce domnia ignoranţei dă locul unei mai mari cunoştinţe generale şi independenţe personale. Şi deşi ei zadarnic speră să survină o întorsătură favorabilă a afacerilor, necunoscută şi neaşteptată, totuşi, aşa cum este descris în Scripturi, îşi dau sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care vin pe pământ -- pentru că văd clătinarea cerurilor simbolice acum în progres şi îşi dau seama că dintr-o asemenea clătinare şi înlăturare a puterii erorii, superstiţiilor şi restricţiilor religioase de peste masele poporului trebuie să rezulte violenţă şi anarhie.

Dar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, din care cei veghetori din casa credinţei au privilegiul să privească, nu numai caracterul sever al strâmtorării este mai distinct, ci şi rezultatele binecuvântate, la care ea va contribui, sub providenţa lui Dumnezeu, prin introducerea Împărăţiei Milenare. Şi aceasta este o mângâiere şi mai mult decât o compensare pentru tot necazul, chiar dacă noi sau iubiţii noştri vom avea parte de el.

Unul din obiectivele pentru care s-au dat profeţiile timpului a fost ca noi să putem avea acum mângâiere din această cunoştinţă şi să nu fim în îndoială şi nedumerire. Un alt obiectiv a fost ca noi, în calitate de reprezentanţi printre oameni ai acestei împărăţii, să fim conştienţi de marile schimbări dispensaţionale acum în progres, şi să fim în stare să dăm mărturie înaintea lumii în privinţa planului lui Dumnezeu etc., care, deşi neluată în seamă acum, le va fi de mare folos în curând şi-i va ajuta să recunoască mai repede prezenţa Domnului în marea zi a mâniei care se apropie. Un alt scop este ca acei credincioşi, astfel înarmaţi şi întăriţi prin Cuvântul lui Dumnezeu, să poată fi capabili să stea în ((B365)) picioare neclintiţi, când atât de mulţi vor cădea în necredinţă şi în diferite alte erori amăgitoare, care vor năvăli în curând peste „creştinătate”. Un alt obiectiv este să dea forţă şi să indice spre întregul Plan al Veacurilor; căci este o experienţă generală faptul că, deşi prima privire asupra planului îndurător al lui Dumnezeu pentru binecuvântarea întregii lumi prin Biserică, în decursul Veacului Milenar, umple inimile şi înrolează zelul copiilor Săi credincioşi până la cel mai înalt grad, totuşi, pentru că strădaniile lor de a lumina pe alţii sunt primite cu răceală, şi ei află că numai foarte puţini, comparativ, au „urechi de auzit”, tendinţa este să se dedice gustării liniştite a cunoştinţei preţioase, într-o astfel de manieră care să le aducă cât mai puţin reproş şi împotrivire.

Văzând aceasta, slăbiciunea noastră naturală, Domnul a pregătit profeţiile timpului ca un imbold, să ne însufleţească, să ne trezească pe deplin şi să ne ţină activi în serviciul Său. Fiind deja în timpul „secerişului”, lucrarea secerişului trebuie să absoarbă timpul, serviciul şi gândurile slujitorilor Domnului, care acum, ca şi ucenicii la prima venire, trebuie să facă lucrarea de secerare (Ioan 4:35-38). Fiecare dintre noi să căutăm să facem tot ce mâinile noastre află de făcut, în ascultare de instrucţiunile marelui Secerător Principal. Dar, cu referire în mod mai deosebit la timpul şi la ordinea evenimentelor din acest „seceriş”, trebuie să-l îndrumăm pe cititor spre volumul următor al acestei serii, în care sunt aduse în atenţie concluziile profeţiilor precedente şi ale altor profeţii ale timpului, şi unde sunt marcate diferitele semne prezise ale prezenţei Învăţătorului, mărturiile care le confirmă şi progresul lucrării Sale, dovedind -- că „Timpul Sfârşitului” a venit, Zilele Aşteptării Împărăţiei sunt împlinite, Curăţirea Sanctuarului este împlinită, marea Lucrare de Seceriş este în progres, Strângerea din nou a lui Israel este evidentă, Bătălia Zilei Celei Mari a Dumnezeului Atotputernic este iminentă şi stabilirea completă a glorioasei Împărăţii a lui Dumnezeu la timpul hotărât, la sfârşitul ((B366)) Timpurilor Neamurilor, este un fapt de o certitudine incontestabilă; şi mai departe, arătând lucrarea sfinţilor în timpul secerişului, marcând închiderea „chemării de sus” şi „schimbarea” sfinţilor „vii care rămân”; şi de asemenea, arătând că Marea Piramidă din Egipt este unul dintre martorii lui Dumnezeu (Isa. 19:19, 20), al cărui mesaj minunat este o deplină şi completă confirmare a planului lui Dumnezeu, planul veacurilor, împreună cu timpurile şi sezoanele lui.

________

Aurora Milenară

„Totul merge înainte! Timpul fericit să-nceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Clopote de aur sună şi convoiu-naintează
Ca o armată care-n ritm de cântec cadenţează.
Teorii întunecate-acum slăbesc, şi nu mai ţin ca bază;
Lumina-i pe vârf de munte şi Adevăru-naintează;
Multe semne de hotar acuma-s umbre, ce pălesc şi se departă
În faţa forţelor măreţe care chiar acuma intră.
Frate, ce-i cu această aşteptare? Soră, ce-i cu această tăcere?
Sus, cu zorii dimineţii! Rod de aur urmăreşte!
O, poet, ce-i cu această întristare? Menestrel, ce-i cu această amuţire?
Pictor, cu nuanţele şi roşul cerului de ce atâta-ntârziere?
Sus, cu ivirea dimineţii! Sus, cu razele de soare!
Nu aştepta miezul zilei, nu opri ce-ai început odată!
Căci totul merge-nainte; timpul fericit să-nceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Lumina se răspândeşte la poruncă împărătească;
Se-mprăştie-n a ei slavă cu iuţeală în ţara-ntreagă.
Teoriile umane tind în jos; să cadă şi să dispară.
În lumina dimineţii noi vedem cale mai clară.
Să fim gata de lucrarea ce-o avem,
Trudind din zori până seara, căci lucrătorii-s puţini!
Secerând, cum ni s-a spus, în lumina dimineţii;
Secerând în câmpul copt, trudind pentru DREPT.
Totul merge înainte! Jubileul să înceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Vine! O, venirea! Ochii-mi fermecaţi, priviţi!
Păstorul cu a Sa Turmă, lumina-i pe vârf de munţi.”