Mulţumim frate Peter, şi fratelui Ken pentru rugăciunea sa. Aş vrea să vă mărturisesc că atunci când a văzut podiumul (de unde urma să prezinte discursul - n. t) am simţit cum mi s-a dus inima-n călcâi, şi m-am gândit că poate voi avea şansa să mă ascund undeva în vreun colţ acolo, dar iată că acum sunt înaintea voastră expus pe deplin. Dar înţeleg că sunteţi un auditoriu foarte iertător. Unul din lucrurile  pe care trebuie să le iau în considerare şi împreună cu prietenul meu fratele Arbur câteodată glumim în privinţa faptului cât materialul pe care vreau să-l prezint a fost deja folosit şi cât de puţin a mai rămas, şi deja fraţii au menţionat multe şi destul de bine şi mă gândeam să spun fratelui care ne ajut cu aparatura să ne arate pe ecran imaginea cutare şi cutare şi apoi să zic: fraţilor aceasta este concluzia subiectului meu şi vă îndemn să vă folosiţi de ocazia de a avea părtăşie, dar fraţii m-au asigurat că ceea ce am eu să vă spun nu ar putea să fi fost formulat diferit şi astfel că sper ca ceea ce vă voi prezenta chiar dacă aţi mai auzit în trecut vă va aduce binecuvântare.

Există o idee, o doctrină, o învăţătură pe care eu o cred că este cel mai important gând sau idee concepută vreodată, ea reprezintă scopul a tot ce a fost, tot ce este şi a tot ce va mai fi, este scopul pentru care noi am fost ce am fost, pentru care suntem ce suntem şi pentru care vom deveni ceea ce vom deveni, această idee, această doctrină este proclamată de către Iacov, în Fapte 15:14, unde ne spune că Dumnezeu, Creatorul Universului, Cel Atotputernic, Unicul i singurul Dumnezeu, şi­a dorit pentru sine o familie, precum numeşte Iacov - un popor pentru numele Său.

V-aş ruga să vă gândiţi un moment la faptul - ce înseamnă a cunoaşte acest fapt, gândiţi-vă la cel mai bun prieten al vostru, animalul vostru iubite, etc, la cineva cu care vă împărtăşiţi cele mai lăuntrice sentimente ale inimii, cineva cu care vă împărtăşiţi visurile, aspiraţiile, gândiţi-vă la ce este implicat în această relaţie, cineva pe care îl iubiţi adânc, foarte adânc, cineva pentru care aveţi interes mare şi adânc, cineva cu care vă împărtăşiţi, cu care vă simţiţi bine, cu care vă simţiţi comfortabil, cineva căruia i-ai deschide sufletul, şi căruia v-aţi deschide -Dumnezeu, Iehova, a făcut toate acestea nouă, cu fiecare din noi, el ne-a descoperit, ceea la ce Iov se referă ca fiind: ,,Năzuinţele inimii”. şi dacă puteţi crede aceasta, este ceva şi mai mult, pentrucă: unde el merge pentru a-şi lu acea familie? El a trecut peste îngerii sfinţi, cei care au făcut voia lui în mod perfect, pe cei care l-au urmat, l-au glorificat, l-au onorat, i-au preamărit numele Său în mod perfect în orice gând, orice vorbă şi orice faptă, în fiecare acţiune pe care o fac, orice moment în fiecare zi, prin agenţii nevăzute, şi el şi-a pus mâinile jos pe ţărână, şi alege pe cei care sunt mândri, aroganţi, egoişti, interesaţi numai de sine, care practică răul, şi când vă gândiţi, când înţelegeţi, când cu adevăraţi vă daţi seama ce înseamnă să fiţi născuţi în păcat.şi formaţi în fărădelege - inimile noastre strigă şi spuem: ,,Cum este posibil, cum poate fi, cum am putea avea curaj să venim înaintea lui, cum putem să aspirăm să fim copii Săi, cum putem avea în genere vreo speranţă, şi el răspunde liniştit şi încrezător: ,,Vino, să vorbim despre acestea, să gândim, să cugetăm împreună”. Să ne cugetăm împreună, (Isaia 1:18 în traducerea originală în engleză - n. t) căci dacă păcatele tale vor fi stacojii, se vor face albe ca zăpada”. şi cu acestea cuvinte el pune înaintea noastră, cea mai minunat, cel mai glorios, cel mai nemaipomenit plan conceput vreodată.

El începe să ne înveţe că El are un fiu, un fiu preaiubit, şi că ei împreună au creat cerurile, cele văzute şi nevăzute, şi pământul, ei au creat miliardele de îngeri şi fiinţe spirituale nevăzute nouă şi pe pământ a plantat o mică grădină, şi a pus un om per­fect şi o femeie perfectă acolo, am mai învăţat că unul din fiii săi a ispitit femeia, şi că cu acel act păcatul a intrat în lume, am mai învăţat că omul perfect şi femeia perfectă, au fost alungaţi din grădină şi condamnaţi la moarte, dar nu fără speranţă, am mai învăţat că prin acţiunile şi vieţile prietenilor săi, profeţilor şi a celor pe care-i numim patriarhi, el n-ea demonstrat planurile şi scopurile sale, el ne-a făcut cunoscut voinţa sa, am învăţat că el a făcut făgăduinţe foarte preţioase lui Avraam, Isaac şi Iacov, că va fi o sămânţă, şi că prin acea sămânţă toate familiile pământului vor fi binecuvântate, am mai învăţat prin lucrarea sa cu poporul lui Israel, şi prin minunatele aranjamente ale Tabernacolului, prin ritualurile şi ceremoniile acestuia, că Iubirea şi dreptatea pot conlucra împreună şi că pot cu adevărat să răscumpere omenirea, şi să îndepărteze acestă sentinţă a păcatului şi morţii, am mai învăţat că la timpul potrivit el a trimis pe fiul său ca să moară pentru noi, ca să aprovizioneze acea minunată lucrare a răscumpărării şi a jertfei pentru păcat şi ca să deschidă o cale nouă şi vie care ar duce înapoi spre el, am mai învăţat că el a mai dat şi profeţii şi elemente ale timpului şi ale vremilor, la care să putem privi cu încredere şi în special în acele timpuri când se părea că răul prevalează şi va birui, şi am mai învăţat că la timpul cuvenit fiul Său se va întoarce, ca să aibă de a face cu sistemele false, cu acei care au rămas dinter urmaşii săi şi să introducă acea mare, glorioasă şi minunată împărăţie care va binecuvânta toate familiile pământului şi că noi vom a avea o parte în aceasta şi că la sfârşitul timpului scurt când toţi adversarii vor fi fost distruşi, omenirea şi toate creaturile sale vor privi spre viitor, spre binecuvântări inemaginabile.

Este scris ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-a suit, a celor care iubesc pe Dumnezeu, dar nouă ni le-a descoperit, dar eu vă spun că ceea ce deja ne-a fost dezvăluit reprezintă o mică, foarte mică porţiune a tot ce are el în minte despre ceva din timpul de azi.

şi de ce ni le descoperă El aceste lucruri, de ce ni le face cunoscute aceste lucruri nouă

-pentru că el vrea să ne ridice picioarele de pe ţărână, el vrea să ne ridice picioarele de pe calea largă a distrugerii şi să ne pună ex­act pe calea care duce înapoi la el şi la fiul său şi care ne transformă în imaginile fiului său, care a spus despre sine: ,,Eu sunt smerit şi blând cu inima”, alte traduceri sună: ,,Eu sunt blând şi amabil”.

Şi ce fel de transformare este aceasta, ce lucrare puternică este aceasta, şi cine şi-a imaginat, cine s-a gândit, cine a bănuit vreodată că un setos de sânge, un fanatic religios, un ucigaş, numit Saul din Tars, va ajunge în cele din urma la punctul să scrie cuvintele minunate din capitolul 13 din 1 Cor. şi să spună în toată plinătatea însemnătăţii şi cu toată sinceritatea: ,,Chiar dacă ştiu toate lucrurile şi chiar dacă pot face toate lucrurile, şi dacă nu am iubire - toate acestea nu înseamnă nimic, NU ÎNSEAMNĂ NIMIC”.

şi Dumnezeu priveşte înainte spre această transformare, o aşteaptă cu mare râvnă, şi în Iov 14:15 citim că El ,,îi dor, ÎI ESTE DOR - de lucrarea mâinilor sale”. ştiţi, atât de des auzim scriptura din Ioan 3:16, şi deseori o cităm întreagă: ,,Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe unicul Său fiu, c cine va crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”, putem spune aceasta, Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, de ce? priviţi în jur, ce este atât de de iubit în ea? ce este acolo? dar în mintea sa, în mintea sa, Tatăl nostru ceresc vede potenţialul, El vede ce putem deveni noi, El vede ce ne aşteaptă, şi El priveşte înaintre spre acestea cu mari aşteptări.

Isus ne spune ,,în casa tatălui meu sunt multe lăcaşuri”, ca şi cum Tatăl nostru are un locaş de locuit, când Gabriel a venit să anunţe lui Zacheu, naşterea lui Ioan Botezătorul, el a spus că: ,,Eu sunt Gabriel, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi”, ceea ce ar părea să implice că nu toţi fac aceasta, nu toţi îngerrii au acest fel de acces, şi apoi citim că ,,scumpă este în ochii Domnului, moartea sfinţilor.

Deci una din ilustraţiile pe care le am, pe care această doctrină mi le prezintă în mintea mea este: îl imaginez pe Dumnezeu fiind în locaşul Său minunat, şi unul din sfinţilor moare şi se duce dincolo de văl, şi în acest timp îngerul Gabriel vine şi bate la uşă şi Tatăl nostru o deschide şi el spune: ,,mai avem încă unul”, şi Dumnezeu spune: ,,Mulţumesc”, şi închide uşa, şi apoi spune în sine: ,,DA! URA!”, cu excitaţie şi bucurie, şi el experienţează un fel de emoţie, un fel de excitaţie, de felul cum un părinte experienţează când fiul său care a fost înrolat în armată, se întoarce ne vătămat de la bătălie, ei vin acasă, ai lui au venit acasă, şi El spune îmn Maleahi 3 ,,ei sunt posesiunea Mea proprie, ei sunt giuvaierele Mele”, apoi spune în Ieremia 29:11 ,,ştiu planurile pe care le am pentru ei”, El ştie la ce se uită înainte, ştie la ce se aşteaptă şi ce anticipează, lucrând cu ei şi pentru ei, pentrucă în Maleahi 3:10 spune: ,,Voi deschide ferestele cerurilor, şi voi vărsa binecuvântări asupra ta, mai multe decât ai putea cuprinde”.

Intenţia Sa, scopul Său este ca să ne dea doctrinele sale, pentru ca să ne transforme în cei pe care El îi va iubi şi nutri, pentru toate veşniciile. Cu părere de rău, noi folosim doctrinele pentru alte lucruri, folosim doctrina pentru a spune - cine sunt fraţii noştri, folosim doctrina ca o unealtă de a măsura dezvoltarea fraţilor noştri, ,,Nouă ne place carnea”, dar ei studiază doar cuvântul, ,,Noi studiem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”, dar ei nu le pot purta, când disputeleasupra întrebărilor doctrinale despart adunările în bucăţi, şi separă fraţii şi separă familiile, îmi aduc aminte de întrebarea: care sunt doctrinele importante, care sunt lucrurile pe care ar trebui să le cunoaştem şi înţelege, şi astfel în zelul şi entuziazmul meu tineresc, am mers la 12 fraţi diferiţi pentru a afla care sunt aceste doctrine, şi ştiţi ce s-a întâmplat? am căpătat de la i 12 liste diferite de doctrine importante, astfel că eu mi-am format lista mea proprie, şi timp de trei ani mi-am avut această listă cu mine în faţa Concordanţei lui Strong, şi apoi am descoperit ceva, că fraţii pe care îi iubeam, fraţii pe care îi admiram, fraţii pe care îi respectam vedeau lucrurile puţin diferit, decât lucrurile care erau în lista mea, şi acel con­flict sfâşia teribil, şi astfel că mi-am întors privirea spre scrierile Pastorului, către scrierile fratelui Russell, şi le-am studiat sub unchiul de a vedea cum aş putea eu răspunde la aceste întrebări de mai sus.

Pentru răspunsul la întrebarea: cine sunt fraţii noştri?, pentru mine, am găsit răspunsul în volumul şase, în studiul despre Paşte, CINE POATE PARTICIPA;

Pentru răspunsul la întrebarea: ce fel de progres ar terbui să fac? ce fel de creştere doctrinală ar trebui să mă aştept de la mine şi de la alţii? qm găsit un articol din turnul de veghere, întitulat: ,,Doctrine, mai mult sau mai puţin importante”, R5284.

şi la întrebarea: ce standart doctrinal ar terbui să am pentru bătrâni, pentru vorbitori, pentru fraţii vizitatori, nu am găsit nimic mai bun decât înterbările VDM, R5983.

şi când citiţi acele întrebări VDM, citiţile sub unchiul: ce includ ele şi ce nu includ.

Dumnezeu ne-a dat aceste adevăruri minunate pentru a că putem citi şi vedea o ţesătură minunată, o ilustraţie a caracterului Său, a speranţelor Sale, a aspiraţiilor Sale, a dorinţelor Sale, ceva ce am putea reverenţia, ceva de ce ne-am putea bucura, şi mi-aduc aminte de un minunat magazin pe care îl avem la noi acolo în Milwake.

Este un busines propriu a unii familii, care vând covoare orientale. şi când intri în acest magazin îndată te impresionează, aceste covoare sunt unele din cele mai frumoase lucrări din lume de care îţi poţi imagina, şi în acest magazin ei le au peste tot, ele sunt întinse pe jos, le au agăţate pe pereţi, atârnate de pod, le au plasate pe poliţe ca să le poţi savura, au o grămada deschise, şi au rulouri de covoare prin colţuri, şi magazinul pare a fi fără sfârşit, şi toate aceste sunt nişte lucrări frumoase de artă, culorile sunt bogate şi vibrante, modelurile sunt coplexe şi imaginile sunt pline de design, şi materialul din care ele sunt făcute este de o atât de înaltă calitate, este luxos, este minunat să pui mâna pe ele, să păşeşti cu piciorul pe ele.

şi în acest magazin, proprietarul are o familie mare, câţiva copii, când am vizitat acest magazin, aceşti copii urcau pe aceste grămezi de covoare, şi le învârteau şi se jucau împrejur cu ele, şi poţi auzi zâmbetul lor, poţi simţi excitarea lor, poţi simţi bucuria şi atmosfera era minunată, şi pe măsură ce mergeam prin magazin, am petrecut ore în şir şi am savurat, şi când am plecat, proprietarii ne-u spus: ,,Aduceţi-vă şi copii data viitoare”, copii noştrei erau mici atunci, şi ei au zis că le-ar face plăcere să-i vadă, să­i aibă în vizită, le-ar face plăcere ca şi ei să experienţeze plăcerea, bucuria şi zâmbetul, pe care îl au copii când umblă şi se joacă prin magazin, când ei văd toate acestea.

şi când mă gândesc la răspnsul nostru şi la modul cum folosim noi doctrinele, mă gândesc şa acest magazin, şi îmi imaginez aducând o grupă de prieteni acolo, şi îmi imaginez văzându-i cu gurile deschise şi ochii desfăcuţi pe măsură ce văd acestea, pe măsură ce ei văd aceste minunate lucrări de artă, şi mi-i imaginez divizându-se în câteva grupe, unii mergând acolo şi privind acelea, alţii venind aici şi privind acestea, şi o discuţie începe: ce face acestea atât de exclusive, ce le face atât de valoroase? şi unii zic: ,,O, culorile! sunt culorile aprinse şi vibrante”, şi alţii zic: ,,NU, nu, nu - ci sunt tablourile, desenele, priviţi ce imagini sunt prezentate pe aceste covoare”, şi alţii: ,,Nu, nu - ci este materialul, fibrele, calitatea materialului din care ele sunt făcute”, şi altul dintre ultimii căutând să-i răstoarne pe toţi spune: ,,priviţi cum fiecare nod este plasat individual, şi toate nodurile sunt consistente, şi aceasta este o lucrare atât de magnifică”, atunci alţii zic: ,,Nu, nu - sunt culorile”, alţii zic: ,,Nu - ci imaginile”, alţii: ,,Nu - ci sunt fibrele”, şi vocile încep a se ridica, şi încep a deveni puţin mai intense, şi se aprinde tot mai multă discuţie, tot mai mult şi mai mult, şi se aude ceva de felul: ,,Nu, nu ştiţi despre ce vorbiţi, ci este aceasta”, şi alţii zic: ,,Nu, nu - ci este aceea, orice prost ar vedea aceasta”, şi încep a fi folosite cuvinte aspre, şi temperamentul începe să se înflăcăreze, şi mânia începe să se ridice, şi fiecare devine atât de deranjat, încât cu toţii ies cu repeziciune din magazin zicând: ,,Nu ne vom mai vedea din nou!, nu vom mai vorbi din nou!”.

Dar în camera de după perete, creatorii acestor minunate lucrări stau cu inimile străpunse, pentrucă intenţia lor a fost să creeze ceva frumos, NU CA SĂ DISTRUGĂ RELAŢII ŞI LEGĂTURI.

Gândiţi-vă la ce emoţii aţi experienţat, ce bucurie aţi experienţat, gândiţi-vă la iubirea pe care aţi experienţat-o, gândiţi-vă la ce străpungere a inimii aţi experienţat, şi să ştiţi că motivul pentru care noi am experienţat aceste lucruri este că Dumnezeu le-a experienţat mai întâi, El le-a pus în noi, deoarece ne-a făcut ca şi El, şi El a simţit la fel acea dezamăgire, acea durere, El a simţit ceea ce noi am experienţat în bătăliile noastre doctrinare, dar El ne-a dat nouă aceste doc­

trine - CA SĂ CREĂM RELAŢII, cu El şi noi unii cu alţii.

După cum mulţi dinter voi cunoaşteţi ­fratele Karl Hagensick, a tercut din viaţă, în timpul când trebuia să aibă loc, Convenţia de la Chicago, şi după convenţie a fost un serviciu în cinstea sa, şi au fost acolo multe discuţii discutând despre viaţa pe care a trăit-o în trecut şi viaţa pe care ar trîi-o acum, şi când aud astfel de discuţii, aceasta mă face să mă gândesc la moartea mea proprie:

Cum este, când închidem ochii de ultima dată, când îi deschidem de cealaltă parte, şi primim răsplata noastră, în mintea mea mi-au venit tot felul de scenarii ale acestor momente, toate bazate în special pe faptul cum mă simt eu la acel timp anumit, prin ce trec, ce simt cu privire la umblarea mea pe cale, şi în concluzie aş vrea să mă împărtîşesc cu voi cu unul din aceste scenarii, nu ca să vă fac să vă simţiţi mai amar, nici mai depresiv, ci doar vreau să mă împărtăşesc cu voi cu aceasta ca fiind o posibilitate.

Am o viziune în mintea mea că eu mor, şi aud cea mai dulce, cea mai gentilă, cea mai tandră inimii şi amabilă voce, pe care am auzit-o vreodată, pronunţându-mi numele, privesc spre voce, şi acesta este Fiul Omului, El îşi îndreaptă mâna spre mine şi spune: ,,Sunt aici ca să te duc la răsplata ta”, mă uit în jur şi văd un tunel lung şi întunecat, cu o lumină străcitoare la sfârşit. El îşi pune mâna în jurulmeu şi ambii ne îndreptăm spre lumină. Pe măsură ce mergem, El începe a vorbi şi spune: ,,Ai fost destul de experienţat, acolo jos, nu? Multe încercări şi dificultăţi, şi eu apreciez felul în care ai trecut prin ele, modul cum le-ai întâmpinat, dar am o mică descurajare - este o soră în adunarea voastră, plină de zel şi entuziazm, Eu am sperat că aţi putea realiza multe lucruri mari împreună, dar tu cumva ai ales o cale greşită, şi ai păstrat distanţa, mai este un frate pe care îl cunoşti, care are multe experienţe ca şi ale tale, am sperat că îl vei mângâia, îl vei sprijini, îl vei ajuta să găsească calea corectă, dar ai avut o tendinţă decăzută în viziunea ta, şi aţi mers pe căile voastre separate, am mai avut un mesaj minunat pregătit pentru tine, un răspuns la o rugăciune, care trebuia sa-ţi fi dat la o convenţie, dar n-ai mers la ea, ai spus că nu puteai să fii de acord cu vorbitorii, ai spus că nu puteai accepta platforma lor doctrinală”, apoi ne.a oprit şi eu am început a mă gândi să încerc să spun ceva, dar ce pot să răspund, El cunoaşte inima mea, şi gândurile mele, cu mult mai bine decât mine, am deschis uşa de dinnaintea mea, şi am văzut o mare mulţime pe care nimeni nu o poate număra, din orice neam, orice seminţie şi popor, ei sunt îmbrăcaţi în haine albe şi frunze da palmieri au în mâinile lor, ei se află înaintea tronului lui Dumnezeu, şi-i slujesc zi şi noapte, în Templu şi pe măsură ce îmi ocup locul între ei - Dumnezeu ŞTERGE LACRIMILE DIN OCHII MEI.