|
De ce Permite Dumnezeu Raul?
1 Ioan 4:16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe
care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine
rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.
Una din cele mai dificile
întrebari pentru mulţi creştini este aceasta, de ce un
Dumnezeu plin de iubire permite atâta rău în lume, cum El, poate
să-şi lase creaţia lui să sufere aşa mult, şi mai mult cum El poate
să omoare pe alţii? Desigur citind în vechiul Testament vom vedea
cazuri când Dumnezeu trimite naţiunea lui Israel la război împotriva
filistenilor si spune să omoare pe toţi oamenii, şi nu numai atât
dar chiar şi pe toţi copiii şi femeile. (1 Samuel 15:3)
Adevăraţii copiii ai lui Dumnezeu, sincer faţă de adevăr trebuie să
ajungă să înţeleagă adevăratul caracter al lui Dumnezeu
care este bazat pe
iubire, dreptate, putere şi înţelepciune.
Toate aceste detalii duc la o întrebare mult mai generală, de
ce permite Dumnezeu răul în lume?
Ne place să ne gândim că timpul le vindecă pe toate. Dar se
pare că avem nevoie de mai mult decât doar de timp. Avem nevoie de
răspunsuri. De ce, Doamne? De ce? În
calitate de creştini ne întrebăm: Ce are de zis Biblia? Faptul că
punem această întrebare ar trebui să arate că avem credinţă că
Dumnezeu există. Iar
faptul că întrebăm unde a fost Dumnezeu, nu înseamnă că încercăm
să-L judecăm pe Dumnezeu. Sperăm
însă să împărtăşim cu voi răspunsurile satisfăcătoare pe care le
găsim în Biblie.
În multe tragedii inclusim
moartea, mulţi şi-au pus întrebarea: De ce? De ce a lăsat Dumnezeu
să se întâmple? A ştiut El ce se va întâmpla? A auzit el strigătele
victimelor, sau ale familiilor care mereu întreabă: “Doamne, de ce
n-ai oprit dezastrul? De ce, Doamne, de ce?”
Unii sugerează că Dumnezeu
încearcă să-i împiedice pe mulţi să ajungă în pericole, tragedii şi
moarte, dar n-a reuşit. Nu credem aceasta. Poate că unii dintre noi
am avut rude, prieteni sau cunoscuţi printre victime, care au fost
oameni nobili. Oricum, nu credem că cei care au murit atât de tragic
au făcut ceva ca să merite acea soartă. Şi nici că acei care au fost
cruţaţi au fost cumva mai buni şi au meritat mai mult decât ceilalţi
să trăiască. I-a păsat lui Dumnezeu de victimele nevinovate? Îi
pasă? Ce ne spune Biblia despre acesta?
Ştim că cea mai mare parte din Biblie a fost scrisă iniţial de către
evrei şi pentru evrei. Biblia ne arată ce fel de Dumnezeu avem, prin
felul cum a lucrat cu Israelul, vechiul popor al Cărţii. Iar Israel
este o imagine sau un tip al întregii lumi. În toată istoria
suferinţelor poporului Său Israel, Dumnezeu a fost cu ei. După cum
un părinte iubitor ar sări imediat să apere pe copilul său în
primejdie, tot aşa Dumnezeu a fost cu poporul Său prin toate
necazurile lui. Scripturile ne spun: “În toate necazurile lor El a
fost întristat şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit;
El i-a răscumpărat în dragostea şi în îndurarea Lui, şi necurmat i-a
sprijinit şi i-a purtat, din vechime, în toate zilele.” (Is. 63:9).
De fapt noi ştim că şi Dumnezeu este “întristat” de necazurile şi
suferinţele tuturor oamenilor. El vede mai multe necazuri decât am
putea vedea noi vreodată; El
suferă mai adânc decât am putea noi suferi vreodată. Fiecare
inimă îşi are întristarea ei şi Dumnezeu vede întristarea fiecăreia.
Astfel Domnul Dumnezeu suferă cu noi aşa cum un părinte suferă în
suferinţele copilului său. Dumnezeu a simţit durerea unui părinte
când Isus a suferit şi a murit. Şi ni se spune că Isus poate “avea
milă de slăbiciunile noastre” — a fost “om al durerii şi obişnuit cu
suferinţa”. Dar suferinţa lui
Dumnezeu nu este rezultatul neputinţei din partea Lui. Nouă nu
ni se întâmplă tragedii din cauză că Dumnezeu nu este destul de
puternic pentru a preveni catastrofele, --
deorece Dumnezeu este
atotputernic! Nu ni se întâmplă din cauză că El nu este destul
de înţelept pentru a vedea dinainte ce se va întâmpla,--
fiindcă El este atotînţelept!
Nu ni se întâmplă din cauză că El nu este destul de corect şi drept
cu noi şi cu toţi oamenii, nu --
El este drept în toate! Şi
desigur, nu ni se întâmplă din cauză că El nu este destul de iubitor
ca să-I pese de noi, nu, nu, -- El nu este indiferent.
Dumnezeu este Iubire!
Aşa deci, de ce n-a protejat Dumnezeu pe poporul Său Israel din
vechime, şi pe noi de asemenea, de toate necazurile? Ei bine, după
cum ştim din Biblie, problemele lui Israel au venit ca rezultat al
nerespectării legământului lui Dumnezeu cu ei. Ei nu şi-au ţinut
angajamentul faţă de El. Ieremia, adeseori numit profet al
condamnării, a zis: “Căci El (Dumnezeu) nu necăjeşte cu plăcere,
nici nu mâhneşte de bunăvoie pe fiii oamenilor.” (Plângerile 3:33).
Totuşi, de ce suferă atâţia şi atât de mult? Poate că o ilustraţie
ne va ajuta să explicăm. Mai ales la oraş, cu toţii am văzut că
locurile unde se construieşte ceva sunt îngrădite cu garduri înalte.
Din curiozitate poate, ne-am uitat printre scandurile gardului. Şi
ce am văzut? Un întreg haos: moloz, praf, zgomot infernal. Văzând
toate acestea, am zis noi oare, “Constructorii aceştia nu ştiu ce
fac; uite ce dezordine!?” Desigur că nu.
Tot aşa, dragi prieteni, noi să nu judecăm pe Dumnezeu după planul
Său neterminat! Mai mult, am putea vedea afişat pe gardul
şantierului un desen frumos sau o machetă care ar arăta cum va fi
clădirea terminată. De fapt, dragi prieteni, noi avem “un desen” al
destinului omului scris în Biblie. Biblia merge înapoi până la
originile suferinţei, păcatul, apoi la consecinţele lui şi la
beneficiile lui eterne pentru omenire. După ce tot fumul şi praful
vor trece, vom vedea ce a plănuit iubitorul nostru Tată ceresc
pentru noi, copiii Săi. Câţi dintre noi suntem părinţi? Această
perspectivă ne poate ajuta să vedem ce a permis Dumnezeu, Tatăl
nostru ceresc. Noi încercăm să-i învăţăm pe copiii noştri să facă
alegeri corecte. Dar uneori este necesar ca ei să simtă urmările
unor alegeri greşite. Şi totuşi, am vrea să-i protejăm de urmările
grave, ireversibile. Mulţi dintre noi am folosit sau mai folosim
sobe cu lemne şi i-am învăţat pe copiii noştri care este pericolul
când soba este fierbinte, luându-le mânuţa şi atingând-le rapid
degetele de soba înfierbântată. Nu este o sarcină uşoară să creşti
copii ca să devină oameni nobili, onorabili. Dar, am fi preferat
oare un animal împăiat sau un robot care să facă tot ce vrem noi,
fiindcă ar fi mai uşor? Desigur că nu!! De fapt, de aceea l-a creat
Dumnezeu pe om cu voinţă liberă, capabil să aleagă.
Biblia spune că din cauza neascultării lui Adam a urmat suferinţa şi
răul. Dar mulţi resping istoria căderii lui Adam din cauza mâncării
unui fruct, socotind-o a fi un mit. Dar Moise, profeţii, Isus şi
apostolii au acceptat-o ca un fapt. Şi noi de asemenea
o acceptăm. Biblia spune că Dumnezeu l-a avertizat pe Adam
spunându-i: “În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
Dar oare este corect să
condamni un om la moarte numai fiindcă a mâncat un fruct?
Acesta a fost un simplu test de ascultare pus de Dumnezeu pentru
Adam. La urma urmei, Adam a fost om perfect, în chipul lui
Dumnezeu. El n-a avut slăbiciuni; a ştiut ce face. Adam a învăţat
prin experienţă că alegerea are urmări. El a fost scos afară din
grădină. Apostolul Pavel zice: “Prin neascultarea unui singur om,
cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi.” Rom. 5:19 Iarăşi întrebăm: Este
oare corect să se
transmită aşa o moştenire de suferinţă şi moarte, numai fiindcă
suntem copiii lui Adam? De-a lungul istoriei întortocheate a omului,
au suferit oameni aparent nevinovaţi — copii, taţi, mame. Dar de ce
să suferim pentru că Adam a mâncat din fructul oprit?
Unde este dreptatea lui
Dumnezeu? Unde este iubirea lui Dumnezeu?
Apostolul Pavel are răspunsul: “După cum toţi mor în Adam, tot aşa
în Cristos toţi vor fi făcuţi vii.” 1 Cor. 15:22 Aici este dreptatea
lui Dumnezeu — aici este iubirea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel zice
că Dumnezeu a prevăzut în planul Său această răscumpărare, aşa
“încât să fie drept şi să îndreptăţească pe cel care are credinţa în
Isus.” Rom. 3:26 Da, Dumnezeu trebuia să fie drept, dar apoi din
iubire a dat pe singurul Său Fiu ca să plătească preţul pentru
păcat. “Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi
au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea Unuia singur, cei
mulţi vor fi făcuţi drepţi.” Rom. 5:19
În timp ce Dumnezeu este Judecătorul cel drept care a condamnat pe
Adam şi pe urmaşii lui
cu sentinţa “negreşit vei muri”, El este şi Judecătorul care a dat
pe fiul Său ca să ridice pedeapsa lui Adam! Dacă noi am fi fiecare
în încercare de viaţă, în mod individual, atunci fiecare am avea
nevoie de răscumpărătorul nostru individual.
“Răscumpărare” — antilutron în greacă — înseamnă “preţ corespunzător”.
Răscumpărarea lui Adam a fost Isus. Un om perfect pentru un om
perfect. “Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuşi
ca preţ de răscumpărare pentru toţi; mărturie dată la timpul ei.” 1
Tim. 2:5, 6 Repetăm: “este un singur Dumnezeu şi un singur
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat
pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; mărturie dată la
timpul ei.”
Nu “răscumpărare pentru mulţi”, aşa cum au auzit propovăduindu-se,
nu! Ci aşa cum spune
clar Scriptura, “o răscumpărare pentru toţi!” Numai un “preţ”
echivalent putea răscumpăra pe Adam şi salva pe toţi urmaşii lui
condamnaţi în el. Dreptatea a cerut un om perfect care să ia locul
lui Adam în moarte, pentru a-l elibera de pedeapsa morţii. “Nici
unul nu poate să răscumpere pe fratele său, sau să dea lui Dumnezeu
preţul răscumpărării pentru el însuşi.” Ps. 49:7
Ce plan incredibil de eficient
şi plin de putere!
Dar Isus a dat preţul de răscumpărare cu aproape 2000 de ani în
urmă. De ce suferă încă toţi oamenii şi mor? Vi se rupe inima de
durere când vedeţi şi auziţi despre suferinţa din lume? Sau, aţi
fost copleşiţi de o tragedie personală, când aţi strigat ca Iov din
Biblie? De fapt, viaţa lui Iov este ca o miniatură a istoriei şi
suferinţelor umane. Dar, ca pentru Iov, pentru toţi este un destin
final minunat. Să ridicăm cortina şi să vedem apărând în scenă viaţa
lui Iov, descriind o familie frumoasă, fericită, bogată în pământuri
şi vite. Dar curând a intrat Satan în scenă, cu permisiunea lui
Dumnezeu, şi a început necazul. Mult necaz. Slujitorii devotaţi ai
lui Iov au fost ucişi, cămilele, vitele au fost furate de hoţi. O
tornadă a lovit casa unde erau adunaţi copiii săi, şi toţi au fost
ucişi. Dacă acelea n-au fost destule, el însuşi a fost lovit de o
boală îngrozitoare, asemenea leprei, şi soţia lui i-a spus să
“blesteme pe Dumnezeu şi să moară”. Apoi au venit trei dintre
prietenii lui să-l mângâie. Au stat cu el tăcuţi şapte zile şi şapte
nopţi. Să ne imaginăm preocuparea lor stând cu el o săptămână
întreagă! Când în final au început să vorbească, tot ce au realizat
a fost să-l facă pe Iov să se simtă mizerabil şi în defensivă. Acum
Iov voia să moară. El a cerut să fie ascuns în şeol! “Ah, de ai voi
să mă ascunzi în şeol, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia, şi de
mi-ai rândui un timp şi apoi Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
Iov 14:13 Interesant, aţi ştiut că acest cuvânt ebraic, şeol, este tradus “iad” şi “mormânt,
groapă”. Fiindcă înseamnă acelaşi lucru. Desigur, Iov voia de
fapt uşurare — odihnă — odihna din somnul morţii despre care a
vorbit Isus. Vedeţi, traducătorii Bibliei au tradus selectiv acest
cuvânt “şeol”, prin mormânt sau iad, depinzând dacă persoana era
bună sau rea. Suntem bucuroşi că unii predicatori au stins, ca să
zicem aşa, flăcările iadului de foc. Din păcate alţii nu. Fiţi
siguri, Biblia nu învaţă despre un iad de foc arzând! Nici despre un
“iaz de foc” literal. Adevărul este că “iadul” din Biblie este doar
“mormântul”. Să ne întoarcem la Iov. În final Dumnezeu i-a vorbit.
Deşi Dumnezeu i-a permis de fapt lui Satan să-i producă necazuri lui
Iov, şi întregii omeniri, Dumnezeu nu i-a explicat zicând, “Acum
ascultă, Iov, am să-l las pe Satan să aducă tot acest necaz peste
tine pentru un timp. Necazul nu este din cauza ta. Nu te îngrijora,
va fi bine.” Nu, în loc de aceasta, Dumnezeu i-a amintit unele
dintre creaţiile Sale fenomenale — de la stelele din univers până la
aripile şi penajul berezi şi la oul de struţ. Iov 39:13-15 Apoi i-a
cerut lui Iov numai să se încreadă în El: Vezi grija Mea pentru
detaliile pământului, precum şi puterea Mea în stăpânirea
universului— ai încredere în Mine! Dumnezeu i-a pus lui Iov trei
întrebări despre despre stelele cerului care demonstrează puterea şi
înţelepciunea Lui în univers.: “Poţi tu să înnozi legăturile
Pleiadei, sau să dezlegi frânghiile Orionului...şi tu cârmuieşti
Ursa cu puiii ei?” Iov 38:31, 32 Astronomii de astăzi ne spun că
Pleiadele sunt un cluster sau o aglomerare de stele strălucitoare
care plutesc prin univers într-o simetrie minunată. Prin contrast,
legăturile Orionului sunt “dezlegate”, fiindcă trei stele principale
din centura Orionului plutesc cu viteze diferite şi în direcţii
diferite — ca trei corăbii pe ocean care se aliniază la un moment
dat, dar care navighează spre trei porturi diferite din lume. De
asemenea Dumnezeu l-a întrebat pe Iov dacă poate “cârmui” Ursa cu
puii ei. Nu-i de mirare! Ursa este o stea fugară. Este de peste 20
de ori mai mare decât Soarele, şi zboară atât de repede încât parcă
ar fi scăpată de sub control. Răspunsul evident la întrebarea lui
Dumnezeu este: Nu, Iov nu poate administra stelele, dar Dumnezeu
poate înnoda Pleiadele, dezlega Orionul şi cârmui Ursa cu puii ei.
Dacă Dumnezeu poate conduce acea stea fugară, el poate stăpâni şi
efectul aparent scăpat de sub control al influenţelor orbitoare ale
lui Satan şi continua lor pagubă devastatoare pentru omenire.
Dumnezeu îi spunea de fapt lui Iov: “Ai
încredere în Mine”. De fapt, aceasta este şi concluzia rabinului
Kuchner în cartea sa “Când oamenilor buni li se întâmplă lucruri
rele” . El zice: “Nu ştiu exact de ce, dar am încredere în
Dumnezeu”. Dar din vremea lui Iov, cei care studiază Biblia au ajuns
să înţeleagă mult mai bine răspunsul la întrebarea, de ce permite
Dumnezeu răul. Destul de trist însă, nu mulţi înţeleg. În cele din
urmă toată proprietatea lui Iov i-a fost restituită, îndoit. A avut
iarăşi fii şi fiice frumoase.
Am spus că Iov a ilustrat omenirea.
Deci omenirii i se va reda
totul. Şi mai mult decât înainte? Da, mai mult! Apostolul Petru
face un rezumat al planului şi scopurilor lui Dumnezeu pentru om în
expresia “timpurile (anii) restabilirii”.
Prieteni, în Biblie se află o
speranţă adevărată. “Şi să trimită pe Cel care a fost rânduit
mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L
primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre
care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din
vechime.” Fapte 3:20, 21
Restabilire înseamnă restaurare. Vedem deci, obiectivul întoarcerii
lui Cristos este să restaureze toate lucrurile. Nu distrugere, ci
restaurare. Restaurare la ce? Apostolii L-au întrebat pe Isus
înainte de Se înălţa la cer dacă în acel timp va restabili împărăţia
lui Israel. Să observăm ce n-a spus Isus. N-a spus: Ei, să
restabilesc Israelul!? După toate prin câte am trecut, când M-au dat
la moarte? Şi vă aşteptaţi să restabilesc Israelul?” El n-a spus
asta. Mai degrabă a explicat că astfel de restabilire va fi la
timpul hotărât de Dumnezeu. Curând după aceea, apostolul Petru a
vorbit de fapt despre “restabilirea tuturor lucrurilor”. Nu numai
restabilirea lui Israel, ci a tuturor lucrurilor. Şi pe lângă
aceasta, apostolul Petru a spus că despre această restabilire
“Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci” din
Biblie! Astfel vedem că pământul va fi restaurat, nu ars!
Restabilirea tuturor lucrurilor este o temă majoră a învăţăturii
biblice, despre care, pe cei mai mulţi dintre noi nu ne-a învăţat
nimeni. Ne amintim că Adam a fost creat perfect. El ar fi putut avea
copii perfecţi. În loc de aceasta, noi am primit o moştenire de
suferinţă şi moarte fiindcă el a păcătuit. Dar din pricina păcatului
lui Adam, a venit Isus Cristos, “Căci Fiul Omului a venit să
mântuiască ce era pierdut”. Mat. 18:11
Ce a fost pierdut? Ei bine, viaţa, sănătatea, fericirea, părtăşia cu
Dumnezeu, Creatorul. În loc de acestea, omul a moştenit tragedii. Să
ascultăm cuvintele încurajatoare ale lui Isaia: “Atunci se vor
deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor. Atunci
şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta: căci în
pustie vor ţâşni ape şi în deşert torenţi. ... Cei răscumpăraţi ai
Domnului se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de
biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul; vor căpăta veselie
şi bucurie, iar durerea şi gemetele vor fugi.” Isa. 35:5, 6, 10
Dar ce va fi cu cei care au murit “fără Cristos”?
Într-un serviciu religios după disctrugerea celor 2 cladiri din
New-York, cel mai recunoscut predicator din SUA Billy Graham a spus:
Cităm: “Mulţi dintre oamenii care au murit săptămâna trecută sunt
acum în cer şi n-ar vrea să vină de acolo.”
“Mulţi?” “Mulţi?” Dar restul
care au murit în această tragedie şi în altele din toată lumea?
Biblia nu exagerează când zice “răscumpărare pentru toţi”. Îngerul
n-a exagerat când a anunţat naşterea lui Isus zicând: “Iată, vă aduc
o veste bună care va fi o
mare bucurie pentru tot poporul.” Luca 2:10 Dar nu merg cei mai
mulţi oameni în iad, cei care nu-L cunosc pe Cristos, să sufere, cum
învaţă aşa de mulţi? Nu! nu! nu! Biblia zice că toţi vor avea ocazia
să meargă pe “calea sfinţeniei” despre care vorbeşte Isaia. Dar cei
care au dus o viaţa rea? Şi ei se vor întoarce? Este aceasta o “a
doua şansă”? Nimeni nu va scăpa uşor continuând cu răul în el. Pe
calea sfinţeniei oamenilor răi le va fi greu să repare stricăciunea
făcută caracterului lor. Toţi vor trebui să dea socoteală de răul
făcut. Isaia se referă la Satan printr-o metaforă zicând: “...pe
calea acesta nu va fi nici un leu...”
Şi exact aceasta spune şi Noul Testament: Isus Cristos va lega pe
Satan pentru o mie de ani aşa încât lumea să poată învăţa dreptatea
— să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat şi să trăiască
veşnic. În Împărăţia de pace, Satan nu va putea înşela pe cei care
au dus o viaţă rea, sau chiar pe oamenii buni care nu L-au cunoscut
pe Isus. În acea Împărăţie vor avea de fapt prima lor şansă! Cu
toţii ne rugăm, “Vie împărăţia ta, facă-se voia Ta, precum în cer
aşa şi pe pământ.” Aceasta înseamnă că răscumpărarea este pentru
toţi! Da, toată omenirea va avea şansa să se reformeze şi să câştige
viaţa veşnică în Împărăţia de pace a lui Dumnezeu. Ni-l amintim pe
Iov cel drept? El a cerut să fie ascuns în mormânt, “iadul biblic”,
să se odihnească de toate suferinţele. Isus a comparat moartea cu
somnul. El a spus: “Prietenul nostru, Lazăr, doarme. ...Isus vorbise
despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna venită
prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: Lazăr a murit.” Ioan
11:11, 13, 14 Vedem, moartea este un somn care aşteaptă învierea. De
aceea, fiecare persoană, fiecare suflet care moare aşteaptă
învierea. Ceea ce n-a ştiut Iov este despre “calea nouă şi vie” —
calea creştină deschisă pentru noi acum două mii de ani.
Ce aşteptăm noi? Apostolul Pavel spune că lumea aşteaptă ca fiii lui
Dumnezeu, Biserica creştină, să fie completă şi pregătită să-i
binecuvânteze. “Creaţia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea
fiilor lui Dumnezeu.” Rom. 8:19 Iniţial Dumnezeu a ales poporul
Israel ca poporul Său. Când ei L-au respins pe Isus, Dumnezeu S-a
întors către neamuri ca să cheme dintre ele pe fiii Săi, ca “popor
pentru numele Său”. Tot planul lui Dumnezeu este cuprins în scurt
rezumat în cuvintele apostolului: “Mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat
privirile ca să ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său
(Biserica lui Cristos). După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din
nou cortul cel căzut al lui David, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi
înălţa, pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate
neamurile peste care este chemat Numele Meu.” Fapte 15:14-17
Toate neamurile vor fi binecuvântate! Acesta este planul marelui
Arhitect! “Poporul pentru numele Său”, Mireasa lui Cristos, se alege
de fapt de aproape 2000 de ani. Apostolul Petru vorbeşte despre
lumea care a fost atunci ... lumea sau veacul rău de acum şi lumea
viitoare. Acum însă suntem la sfârşitul veacului creştin şi la
începutul Împărăţiei lui Cristos. De asemenea este timpul când să
înceapă cerurile şi pământul nou, “în care va locui dreptatea”, când
Israel şi lumea vor fi binecuvântaţi. Atunci toţi cei iubiţi ai
noştri, cei pe care i-am pierdut în dezastre, se vor reuni cu noi.
Toate miliardele pământului care, aşa cum spune ap. Pavel, sunt “adormiţi
în Isus”, se vor întoarce să înveţe dreptatea
în Împărăţia lui Dumnezeu. Isaia a spus: “Locuitorii lumii
vor învăţa dreptatea...Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere.”
Cum vor învăţa despre Dumnezeu? Biblia spune că toate popoarele vor
merge la Ierusalim să înveţe despre Dumnezeu de la oamenii
neprihăniţi din vechime, precum: Noe, Avraam, Iov, Daniel. “Multe
popoare se vor duce şi vor zice: Veniţi să ne suim la muntele
Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui
şi să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieşi legea şi din
Ierusalim Cuvântul Domnului. Isa. 2:2 El va fi judecătorul
neamurilor, El va mustra un număr mare de popoare, aşa încât din
săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug
şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate
sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.” Isa. 2:3, 4
Nu va mai fi război, nu va mai fi jihad, nu va mai fi nevoie de
luptă împotriva terorismului. Cine este “Dumnezeul lui Iacov”?
Este Dumnezeul Israelului înviat. Ceea ce a distrus Roma,
Dumnezeu restaurează. Astăzi puteam vedea cu ochii noştri
că Dumnezeu restaurează poporul Său în ţara Sa. Credem că
Dumnezeu pregăteşte Israelul — chiar dacă vedem că este încă în
necaz, şi încă va mai fi. Biblia a promis învierea lui Isarel, un
popor risipit şi mort. Biblia promite şi trezirea tuturor celor care
au murit. Da, copiii lui Israel au suferit mii de ani. Şi lumea de
asemenea suferă de mii de ani. Dar Dumnezeu suferă de mai mult timp,
aşa cum suferă părinţii văzându-şi copiii suferind.
Prieteni, suntem foarte aproape de timpul când suferinţa şi răul vor
fi oprite. În loc ca Israelul şi Ierusalimul să fie considerate o
“problemă internaţională”, Biblia spune că Dumnezeu va folosi
Israelul ca să binecuvânteze întreaga lume.
“În timpul acela Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al
Domnului; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim, pentru Numele
Domnului, şi (neamurile) nu vor mai urma înclinarea încăpăţânată a
inimii lor rele.” Ier. 3:17 Nu, Dumnezeu n-a intenţionat atacurile
teroriste din Statele Unite, Spania, Anglia, Israel, şi din alte
locuri. Oamenii le-au intenţionat. N-a intenţionat nici războaiele.
Oamenii le-au intenţionat. N-a intenţionat cruzimea omului faţă de
om, ca de exemplu genocidul de genul Holocaustului. Oamenii au
intenţinonat-o. Cu toate acestea, Dumnezeul nostru, care este
atotputernic, atotiubitor, care poate ţine sub control stelele pe
orbitele lor, poate face ca mânia omului să fie spre slava Sa şi
spre binecuvântarea omului. “Căci mânia omului Te va lăuda; restul
mâniei îl vei restrânge.” Ps. 76:10
După ce au gustat din urmările păcatului (moştenit şi personal),
marea majoritate a miliardelor de pe pământ va alege căile lui
Dumnezeu şi dreptatea împărăţiei Sale. Cum am putea uita tragediile
care au implicat viaţa multor oameni, sau care au fost şi sunt mai
individuale? Nu putem uita; dar ceea ce vom uita, este durerea. De
ce? În primul rând pentru că cei pierduţi în moarte se vor întoarce.
Să ne amintim cuvintele Lui Isaia: “Cei răscumpăraţi ai Domnului se
vor întoarce...cu cântece de biruinţă...iar durerea şi gemetele vor
fugi.” Apoi cuvintele din ultima carte a Bibliei: “El va şterge
orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai
fi nici plâns, nişi ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi
au trecut.” Apoc. 21:4
Da, omenirea trece printr-un travaliu al răului. Cum a spus ap.
Ioan: “Femeia când este în durerile naşterii se întristează, pentru
că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce
aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.” Ioan
16:21
Da, acum ştim unde a fost Dumnezeu când s-au întâmplat toate acele
tragedii: Se ocupa de completarea marelui Său plan divin. Omul creat
cu voinţă liberă trebuia să înveţe prin experienţă ce consecinţe are
păcatul. Dar ştim că este aproape timpul când Isus Cristos cu
Biserica Sa, mireasa, vor binecuvânta sărmana creaţie care geme şi
aşteaptă, dar care este răscumpărată. Când planul lui Dumnezeu va fi
complet, toată durerea va dispărea în bucuriile eternităţii. Spre
deosebire de cei care nu ştiu de ce permite Dumnezeu răul, dar se “încred
totuşi în Dumnezeu”, noi ne încredem în Dumnezeu dar ştim şi de ce-l
permite.
În final, în împărăţie pe pământ, când fiecare îşi va compara
experienţele amare din trecut, cu bucuriile vieţii, oamenii vor
alege să înveţe principiile drepte ale lui Dumnezeu şi să trăiască
veşnic. Toţi oamenii vor şti atunci unde a
fost Dumnezeu. El aştepta să-i binecuvânteze.
Pentru a afla mai multe la
acest subiect faceţi
click aici
|
