Iubiţi fraţi!

Credem că vă este cunoscut faptul că de un timp încoace, o mare mişcare este pretutindeni printre fraţii noştri ,,Studenţi în Biblie” şi oricât s-ar sili cineva să argumenteze că această mişcare reprezintă ,,proba” sau ,,judecata” fraţilor, totuşi noi suntem îndreptăţiţi să credem, că un motiv destul de serios trebuie să fie la mijloc, din care cauză se nasc scandalele - Luca 17:1.

            Când o piesă a unui motor nu este aşezată aşa cum trebuie la locul ei atunci întreaga maşinărie scârţâie şi cu timpul se strică, pentrucă răul cauzat de piesa nepotrivită, se transmite, şi la celelalte. Un asemenea motiv trebuie să existe şi printre fraţii noştri şi dacă mulţi dintre fraţi au tolerat până acum faptele nepotrivite a unei asemenea ,,piese,” au făcut-o în speranţa unei ,,îndreptări” sau ,,potriviri”. Observându-se însă că din ce în ce răul şi păcatul ia proporţii tot mai mari, mulţi fraţi au început să examineze mai serios situaţia şi cauzele multor tulburări ce au încurajat pe mulţi fraţi şi după cum veţi vedea mai jos, toată pricina scandalelor stă în faptul că nu s-a dat deplină atenţie sfaturilor Domnului date prin iubitul nostru frate Russell, ci imediat după moartea sa s-a apucat pe o cale mult străină de sfaturile sale şi de cuvântul lui Dumnezeu.

            Mai înainte însă de a intra în amănuntele acestor fapte, vă mărturisim şi vă rugăm să ne credeţi, că nu facem aceasta pentru că am fi dispuşi să vorbim de rău pe cineva, ci pentru că cauza şi numele Domnului este în joc, şi pentru că observăm, că mulţi fraţi devin molipsiţi de un asemenea spirit, socotim ca o datorinţă de a da această ”alarmă” până nu e prea târziu.

            În ,,Mana” din 14 Iulie, unde fr. Russell explică textul din Efeseni 4: 31, în legătură cu Tit 3:2, ne spune: ,,De sub această regulă se face o excepţie numai, în cazul când suntem convinşi că este trebuinţa neapărată de-a aduce la cunoştinţă publică oarecare mârşăvenie – când descoperirea răului deşi este în contra dorinţei noastre, totuşi este trebuinţa absolută care ne îndeamnă să o facem de cunoscut pentru a feri pe alţii de a fi păgubiţi, dar nici când în alt caz.”

            Cele de mai jos au fost deja publicate în revista engleză ,,Mesagerul Sionului,” şi cunoscând că autorii acestei reviste sunt tocmai acei fraţi ce au fost tovarăşi de muncă a fr.Russell şi recomandaţi de dânsul ca atare, nu putem pune la îndoială afirmaţiile lor, mai ales că unele dintre aceste fapte au ajuns şi până la ochii şi urechile noastre.

Iubiţilor fraţi

            S-a zis şi s-a auzit multe despre actuala conducere a societăţii din Brooklyn şi în deosebi despre persoana judecătorului Ruterford, actualul preşedinte al numitei societăţi pe care voi în parte l-aţi crezut şi în parte le-aţi pus la îndoială. În asemenea caz, vă amintim proverbul: ,,Unde nu este foc, fum nu iese.” Mulţi au zis şi mulţi au văzut panta decăderii pe care apucase lucrul dela ,,Viaţa,” totuşi mulţi dintre noi şi dintre voi au fost care au combătut cu ultima energie asemenea zvonuri, socotindu-le simple presupuneri şi în acelaş timp susţinând cu toate puterile lucrul Domnului la care eram angajaţi. Azi însă, după ce faptele ne-au vorbit şi nu numai cuvintele, vedem că cel puţin în parte au avut dreptate, cei ce au dat alarma - Ezech. 33:1-4.

            Învăţând deci o lecţie de valoare din experienţele trecute, am putea sta noi tot aşa de nepăsători azi, când ştim şi am văzut drumul pe care se poate ajunge atunci când cineva părăseşte (sau mai bine zis e părăsit de) spiritul Domnului şi a sfinţilor săi, precum şi de sfaturile înţelepte a iubitului nostru frate Russell – care toate se concentrează în iubire, umilinţă, blândeţe, smerenie, consacrare, tăgăduire de sine, milă, răbdare şi credincioşie; şi care caută să facă din cauza şi lucrarea Domnului, un izvor de câştig, (1 Tim. 6:3-5), cu care apoi să dispreţuiască numele cel bun a lui Dumnezeu?!… Din cele ce vi le vom arăta mai jos, veţi vedea şi voi cum stă lucrul.

            Toţi fraţii cu temere şi respect faţă de numele lui Dumnezeu, şi care simt răspunderea lucrului, (nu lucrului după care se poate stoarce milioane), ci a lucrului început de Domnul prin sluga sa cuminte şi credincioasă în cuvinte şi fapte, s-au oprit în loc, pentru a discuta serios apucăturile unora dintre ,,căpeteniiile” lucrării actuale, şi după o examinare amănunţită a acestei situaţii, s-a ajuns la concluzia de a vota o rezoluţie, prin care să se tragă atenţie secretarului lucrării, de a îndepărta răul înainte de a fi prea târziu.

            O redăm mai jos aşa după cum a fost redactată, votată şi expediată secretarului societăţii; semnată de peste 500 de fraţi.

REPRODUCERE DIN REZOLUŢIA STUDENŢILOR DE BIBLIE POLECI

DIN AMERICA

Detroit, Michigan, 1 Februarie 1930

Dela adunarea poporului Domnului, cari s-au strâns împreună la o adunare a lor istorică

la 1-lea şi 2-lea Februarie 1930.

            Către: Comitetul Watch Tower Bible & Tract Society, în grija secretarului din prezent, Fratele W. E. Van Ambourgh, a cărui oficiu este în strada Adam 117. Brooklyn, New-York.

            Studenţii Biblii Internaţionali, s-au adunat la o specială adunare, observând că este datorinţa lor şi privilegiul de a protesta în contra nelegiuirilor practicate în numele lui Dumnezeu şi a poporului său.

            Noi credem că fiecare copil consacrat lui Dumnezeu, care recunoaşte că Isus Christos din graţia lui Dumnezeu a gustat moartea pentru Adam şi întreg neamul omenesc, e un ambasador (sol) a lui Christos şi de aceea are o datorinţă de a da o mărturisire adevărată şi credincioasă în armonie cu voinţa lui Dumnezeu şi a Fiului Său cu privire la Împărăţia cerească - Romani 12:1; 1 Petru 2:10.

            Noi credem, că Domnul la a doua sa prezenţă personală fiind spiritual şi invizibil, nu poate fi văzut de oameni, de aceea a întrebuinţat după direcţia lui Dumnezeu spre a complecta lucrul său, un reprezentant vizibil, despre care Domnul la întâia sa venire a prezis, că atunci când se va reântoarce a doua oară pe pământ, va avea ,,un serv credincios şi înţelept” - Matei 24:45-47.

            Când privim peste istoria lucrului de proclamare la lume, în privinţa prezenţei Domnului a doua oară, din 1874-1916, şi când analizăm (asemănăm) fruptul, înţelepciunea, prudenţa şi credincioşia în lucrul Domnului, noi putem vedea aceasta în lumina armoniei, că acel oficiu a ,,Servului credincios” a fost ocupat personal de Pastorul C. T. Russell.

            Cei mai mulţi dintre noi cari suntem aici adunaţi am cugetat că după schimbarea fratelui Russell societatea a lucrat şi lucrează în armonie cu voinţa şi plăcerea Domnului, cu privire la articolele ce trebuiau apărute în Turnul Veghetor (Lumina Bibliei), şi credeam că societatea e tot aceea pe care fratele Russell a organizat-o. După ce am cercetat cu de amănuntul am descoperit şi văzut că fratele Russell nu numai că a organizat societatea, dar de asemenea a lăsat o voinţă ori un testament, ca după moartea sa, cum să fie condusă societatea şi lucrul Domnului, încât numele lui Iehova şi a Domnului nostru Isus Christos să fie mărit.

            Când privim la sfatul şi conducerea societăţii dată în testamentul fratelui Russell, şi observăm la mersul societăţii după moartea lui, noi cu uimire trebuie să ne întrebăm: cum a fost cu putinţă de a deveni atâta de înşelaţi, că chiar până astăzi unii din noi nu pot să vadă că societatea nu numai că nu a condus lucrul în armonie cu voinţa Domnului dată în acel testament, ci l-a făcut fără valoare, şi a aruncat sub picioare învăţăturile adevărate şi sfinte cari sunt conţinute în volume şi Turnul Veghetor scrise de ,,Servul Credincios şi înţelept.” Din cele amintite mai sus, noi facem o rezoluţie, cuprinsă în următoarele puncte:

1) Conducerea lucrului Domnului sub comitetul din prezent, special persoana… Prezidentului societăţii J. F. Rutherford în aranjamentele, cărţile şi articolele din Turnul Veghetor, s-a dovedit că a făcut o mare schimbare, deluzie şi amăgire, care a rezultat ca mulţi credincioşi să-şi piardă credinţa; de exemplu când volumul 7 a ieşit de sub tipar cu o mulţime de greşeli, fraţii au fost siliţi să primească această carte bună, că altfel şi-ar pierde mântuirea şi ar fi alungaţi din adunare. (Pe când acum însăşi Rutherford îl răstoarnă. Tot aşa se întâmplă şi se va întâmpla şi cu învăţăturile T. V. De acum - N. R.)

2) Conducerea lucrului într-o măsură mai mare ce s-a făcut cu distribuirea broşurei ,,Milioane cari acum trăesc nu vor mai muri” şi sgomotul făcut că Împărăţia lui Dumnezeu şi profeţii se vor întoarce în 1925, acest lucru şi învăţătură a rezultat ca Satana să întrebuinţeze pe conducătorii sectelor creştinilor nominali, să ne vorbească de rău şi să ne deie nume de ,,profeţi mincinoşi” de asemenea prin aceasta s-a călcat adevărul în picioare fără nici o socotinţă.

3) Publicarea cea mai de pe urmă întitulată ,,Profeţia” (în Româneşte încă nu a apărut) care conţine o mulţime de rătăciri înspăimântătoare, şi cari întunecă numele cel Sfânt a lui Dumnezeu şi a Fiului Său, ca subiect, a da această carte afară la public, ar aduce cea mai mare condamnare asupra poporului consacrat a Domnului şi asupra Adevărului.

4) Noi cerem ca membrii comitetului să înlăture pe autorul literaturilor pline de greşeli; prezidentul J. F. Rutherford care din 1917-1930 s-a dovedit în serviciul său, că el nu e potrivit a fi un învăţător la poporul Domnului în Adevăr; lucrul lui a rezultat de a vătăma afacerile lui Dumnezeu şi Adevărul

5) Noi cerem ca toate petele cu cari au mânjit şi negrit pe fraţii care au luptat pentru apărarea Adevărului şi a cauzei lui Dumnezeu, să fie şterse numai pentru credincioşia lor, deoarece ei au fost despoiaţi de dreptul de a putea servi celor ce au Adevărul şi-l cred.

6) Noi cerem ca voi cari sunteţi comitetul din prezent, să restrângeţi şi să înlăturaţi toate publicările şi literatura greşită scrisă de J. F. Rutherford.

7) Comitetul să înceapă a tipări literatură şi articole cari ar fi în armonie cu  timpul din prezent în care trăim, arătate în testamentul şi voinţa fratelui Russell.

Noi suntem convinşi la cele ce arătăm în Rezoluţie de mai sus, şi dăm această moţiune din iubirea noastră din inimă curată către Dumnezeu şi către scumpul său Fiu Domnul nostru Isus Christos, şi către scumpii noştri fraţi în Adevăr şi pentru Adevăr.

Cu inimă adevărată şi tristă stăm înaintea lui Iehova şi înaintea Domnului nostru Isus Christos, să ne ierte slăbiciunile noastre cele fără intenţie făcute, şi cerem în numele lui Iehova şi a Fiului Său şi vă rugăm ca să ascultaţi şi să împliniţi cererea noastră, şi dacă faceţi aceasta, noi hotărâm prin puterea lui Dumnezeu şi a Fiului său Domnul şi Mântuitorul nostru, de a ne reînnoi voturile şi a pune puterile noastre laolaltă spre a da o adevărată mărturisire despre măreaţa Împărăţie a lui Dumnezeu care e foarte aproape şi înaintea pragului nostru.

Vă rugăm iarăşi ca cererea noastră să fie publicată în Turnul Veghetor (Lumina Bibliei) şi dacă e cu putinţă cu toate numele subsemnate.

SS. Walter Stefian  SS. Stanislow Nowak  SS. Roman Nawotaski

Şi alte peste cinci sute de nume cari nu ne permite spaţiul de a le tipări aici.

A doua epistolă scrisă la societate

4058 Cicotte st. Detroit, Michigan, Februarie II 1930

Watch Tower Bible & Tract society

Mr. W. M. Van Amburgh

117 Adam St. Brooklyn, New-York.

Iubite frate în Domnul:

Milă şi pace fie vouă. Noi cei cinci sute fraţi adunaţi aici la olaltă la 1-lea şi 2-lea Februarie 1930, am făcut o rezoluţie care a fost subsemnată de peste cinci sute de fraţi, care s-a trimes la comitetul de conducere al lucrului ca, s-o înregistraţi şi ca secretar a societăţii Watch Tower Bible & Tract Society să o subscrieţi şi să o aprobaţi.

Fraţii cer un răspuns clar dela tine şi voiesc a şti că ce are comitetul de gând a face, pentru că ceea ce noi am pus în Rezoluţie credem că e vocea Domnului, de a vă atrage atenţia ca voi să înlăturaţi răul ce l-aţi făcut în numele lui Dumnezeu.

Dacă noi nu vom primi un răspuns în şapte zile dela voi, noi vom fi siliţi a admite că voi ignoraţi lucrul Domnului. Astfel noi aşteptăm răspunsul iubit al vostru, rămânem fraţii voştri în Christos.

Comitetul rezoluţiei subsemnat

Răspuns nu s-a căpătat nici după a doua epistolă.

ss. George A. Costyn ss. C. G. Smith ss. M. M. Costyn

După cum putem vedea, rezoluţia cuprinde două puncte importante şi anume:

1.      Decăderea morală şi spirituală a persoanei J. F. Rutherford.

2.      Călcarea în picioare a testamentului fratelui Russell.

Pentru a cunoaşte mai precis gravitatea faptelor făcute de J. F. R. contra hotărârei şi a testamentului fr. Russell, mai jos publicăm în întregime acel testament pe care, atunci când actualul preşedinte s-a înscăunat în oficiul de conducere, deşi contra propunerii şi hotărîrei fr. Russell, s-a obligat de a-l respecta întocmai. (Vezi T. V. No. 4 din 1921, pag. 55).

Dorinţa şi testamentul fratelui Charles Taze Russell

În decursul anilor din urmă am dăruit (donat) la variate timpuri pentru Societatea de Biblii şi Tractate şi Turnul Veghetor toată averea mea, din care nu mi-a rămas decăt numai aproximativ două sute Dolari la National Exchange Bank în Pittsburgh, care după plecarea mea de aici (moartea) vor fi plătiţi soţiei mele. Eu am numai iubire şi dorinţe bune creştineşti de a lăsa tuturor fraţilor ca o familie la casa Biblii, căt şi la toţi ceilalţi dimpreună lucrători în lucrul secerişului, da pentru toată casa credinţei în tot locul unde cheamă numele Domnului Isus ca Răscumpărătorul lor.

Totuşi, în privinţa faptului că am donat Turnul de Veghere, cărţile de Teologie Veche şi toate drepturile rezervate a studiilor în Scripturi, Volumurile, Cărţile de cântări şi etc., la Societatea de Biblii şi Tractate, eu donez cu înţelesul, ca eu să am deplin control la toate interesele de publicare în decursul vieţii mele întregi, şi după moartea mea să fie condusă Societatea şi lucrul ei după dorinţele mele. Şi acuma eu vă pun înainte dorinţele mele, după cum urmează, şi doresc să fie împlinite:

Un comitet de cinci

Eu directez ca întreaga grijă pentru Turnul Veghetor să fie în mânile unui comitet de cinci fraţi pe cari eu îi îndemn ca să fie cu mare grijă şi credincioşie Domnului şi Adevărului.

Toate articolele ce vor apărea în Turnul Veghetor trebuie să fie aprobate cel puţin de trei din cei cinci, şi totodată vă spun că dacă unul ori doi din cei cinci li se va părea că subiectele propuse de a fi tipărite în Turnul Veghetor sunt contrare părerilor lor, astfel de articole să fie reţinute, şi să se discute asupra acestor subiecte în timp de trei luni, sub conducerea cu rugăciune, sub legătura unirii şi a păcii încât să se poată ajunge la o adevărată rezoluţie.

Numele celor din comitet, care din timp în timp vor fi schimbate, se vor publica în Journal, însă articolele scrise să nu fie arătat că de cine au fost scrise. Va fi destul faptul că comitetul le-a recunoscut.

Întrucât societatea îmi este încredinţată mie, de aceea nu se va publica altceva, ori altă afacere străină în lăuntrul, pentru aceea comitetul va fi cerut ca să nu publice altă publicare nici într-un chip. Împotrivirea mea în această privinţă este de a avea comitetul sub siguranţă şi de a feri Journalul de orice spirit sectarian, de mândrie şi ambiţie, şi căpetenie ori cap. Pentru ca Adevărul să nu fie vătămat şi despreţuit, ci recunoscut şi preţuit având valoarea sa, şi mai particular Domnul Isus să fie recunoscut ca cap al Bisericii şi fântâna Adevărului.

Exemplarele despre discursurile mele de Duminecă publicate prin ziare sunt păstrate de mai mulţi ani, şi astfel ele pot fi retipărite iară în Turnul Veghetor, după cum comitetul va afla de bine, dar numele meu ori a altuia să nu fie pus la nici un caz.

Acei pe care eu aici mai jos îi numesc în comitetul editorial, trebuie să fie cu totul credincioşi  învăţăturilor Scripturale, cu deosebire la învăţătura Preţului de răscumpărare, că nu este altă mântuire decât prin credinţă în meritul lui Christos şi ascultarea de cuvântul Său. Dacă vre-unul din aceşti cinci din comitet se vor afla în disarmonie cu această provizie, ei îşi vor vătăma conştiinţa şi vor păcătui şi în fine vor deveni contrari cu intenţia la toate proviziunile Domnului.

Comitetul editorial e de sine stătător, şi dacă vre-unul din aceste membre ar muri ori ar abzice, va fi datorinţa celor rămaşi ca să aleagă altul în loc, încât Turnul Veghetor nici odată să nu iasă fără un comitet întreg de cinci. Eu depun însărcinarea asupra comitetului, mare însărcinare cu privire la alegerea lor în număr deplin, şi ca viaţa lor să fie curată în adevăr, să aibă zel şi iubire de fraţi şi credincioşie faţă de Răscumpărătorul, având caracter prominent. În adăugare lângă cei cinci, eu am mai numit pe alţi cinci dintre care totdeauna să se aleagă unul când careva din comitet e absent.

Înainte de a merge la o alegere generală, şi în acest timp de s-ar întâmpla ca eu să mor, înainte de acea alegere, pentru aceea eu însumi numesc pe acei cinci, cari să compună comitetul editorial, şi anume: Wiliam E. Page, Wiliam E. Van Amburgh, Henry Clay Rockwell, E. W. Breneison, F. H. Robison.

Mai departe cei cinci dintre care să se umple locurile vacante, ori acelor cari vor fi absenţi din comitet, să fie: A. E. Burges, Robert Hirsh, Isac Hoskins, George Fisher, J. F. Rutherford, Dr. Edgar.

Următorul anunţ să apară totdeauna în Turnul Veghetor: - Acest Journal e publicat subt supravegherea unui comitet dintre care cel puţin trei au cetit şi aprobat ca adevăr tot ce s-a scris în aceste coloane.

Ca răsplată, eu cred că e înţelept de a ţinea cursul Societăţii din trecut cu privire la plată, ca nimenea să nu fie plătit, decât numai necesităţile resonabile să fie permis celor cari servesc în lucrul societăţii. În armonie cu cursul societăţii eu propun ca proviziune să fie făcută pentru comitetul editorial, mai cu seamă pentru cei trei cari trebuie să fie mai activi angajaţi, nu se va impune însă mai multă provizie, decât nutremântul şi locuinţa şi zece dolari pe lună pentru femeia şi copiii săi, după cum directorii Societăţii vor considera de potrivit, drept şi responsabil, încât să nu se facă provizie de a strânge bani.

Eu doresc ca învăţăturile mele tot la trei luni să apară (nu a apărut nici odată) încât ocazia şi legile ţării permit, să fie împărţită şi răspândită, aceasta să se retipărească din discursurile mele din tracte şi din Turnul Veghetor, dar să nu se pună nici un nume, dacă legea autorităţilor nu cere.

Aceasta este dorinţa mea ca tot această regulă să se menţină la Turnul Veghetor German, Francez, şi în toate celelalte limbi străine, cari sunt suportate de societate.

Eu voiesc ca să se trimită câte o copie la fraţii aceia a căror nume apare deasupra ca comitet editorial şi la acei cari se află pe lista celor dintre cari au a se alege de a umplea locurile vacante. Deasemenea să se trimită la toţi directorii Societăţii. Aceasta să se facă imediat la moartea mea, încă într-o săptămână, dacă se poate să se audă comunicările lor, fiind adresate Vice-Preşedintelui Societăţii ori cine ar fi ocupând acel loc. Răspunsul acelora să fie la punct, arătând că ei primesc ori resping provizia făcută lor subt condiţiile specificate. Un timp resonabil să li se permită la toţi acei cari sunt absenţi din oraş ori din ţară. La timp cuvenit cei trei din comitet vor înainta în capacitatea lor ca editori. Şi va fi datorinţa ofiţirilor societăţii de a proviziona şi a aranja cele necesare pentru membrii comitetului şi de ai ajuta în datorinţele lor în orice chip, în unire cu cele prescrise de mine, de a face această mare lucrare.

Eu am donat deja toate drepturile mele de votare Societăţii, şi am ales deasemenea şase tutori (încrezuţi) şi anume: Sr. E. Louis, Sr. Almeta, M. Nation Robison, Sr. J. H. Herr, Sr. C. Tollins, Sr. Alice G. James. Aceşti tutori vor servi pe viaţă, în caz de moarte ori abzicere alţii să fie aleşi de directorii societăţii şi comitetul editorial şi de ceilalţi tutori, dar nici o alegere să nu se facă fără rugăciune şi cerere dela Dumnezeu.

Eu acuma pregătesc pentru acuzare şi eschidere a membrelor cari nu sunt vrednice de poziţia lor, ori că nu sunt în stare să înveţe pe alţii, ori din cauză că-i lipseşte moralitatea, după cum urmează:

Cel mai puţin trei dintre directori trebuie să se unească de a aduce vina celui acuzat, şi judecătorii asupra acestei vină vor fi tutorii Societăţii cari au drepturile mele de vot, cât şi comitetul editorial, afară de cel acuzat; din şasesprezece cel mai puţin treisprezece trebuie să fie pe partea de acuzare şi eschidere.

Directorii îngropăciunii mele

Eu doresc a fi îngropat în locul ce-l aparţine Societatea în Cimitirul din Rosen Mont, şi toată îngrijirea de îngropăciune rămâne la sora mea M. Land şi fetele sale Alisa şi Maia şi la acei cari mă jelesc şi voiesc a ajuta la aceeaş cooperare. Voiesc a avea o îngropăciune ordinară. Eu doresc ca fraţii vorbitori în public, să facă numai câte o remarcare fiecare, adecă să amintească câte ceva, încât serviciul să fie simplu şi fără cheltuieli.

Liga mea de iubire

Către toată scumpa familie de la ,,Bethel” colectiv şi individual le doresc cele mai fericite binecuvântări, cari îmbogăţesc şi nu aduc nici o întristare. Deasemenea doresc la toată familia Domnului ori şi unde în tot locul unde cheamă numele Domnului, mai cu seamă la cei ce se bucură în Adevărul şi lucrul secerişului. Eu pe toţi vă îndemn să continuaţi a înainta şi a creşte în har şi cunoştinţă, şi mai cu seamă în iubire, marele frupt a Spiritului în felurite forme. Eu vă îndemn a fi umiliţi, nu numai cu lumea, ci deasemenea unii cu alţii: să aveţi îndelunga răbdare cu toţi oamenii, fiţi nobili cu toţi, aveţi bunătate frăţească, pietate şi curăţenie. Eu vă amintesc aceasta pentru că toate acestea ne sunt de lipsă, ne sunt necesare spre a putea dobândi Împărăţia promisă, şi fiind că Apostolul ne asigură că dacă vom avea toate acestea, nici odată nu vom lipsi, ci ni se va da abundentă întrare în eterna Împărăţie a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos.

Aceasta este dorinţa mea ca acest Testament şi dorinţă să fie publicată în Turnul de Veghere, numai decât după moartea mea.

Dorinţa pentru mine însumi, cât şi pentru tot scumpul Israel a lui Dumnezeu e ca în curând să ne întâlnim la întâia înviere, în prezenţa Măestrului nostru, unde se află bucurie fără de margini. Noi ne vom îndestula când ne vom trezi asemenea lui.

,,Schimbat din mărire în mărire”

(Semnat) Charles Taze Russell

Publicat în prezenţa Martorilor cari sunt prezenţi: Mac E. Land, M. Almeta Nation, Laura Whitehouse (Sora şi fetele ori nepoatele lui).

Făcut la Allegheny Pa. la douăzeci şi nouă Iunie anu Domnului 1907.

Din cuprinsul testamentului, subliniem următoarele:

1. Articolele T. V. Să fie aprobate de cel puţin 3 fraţi din comitet, iar în caz că unul dintre membri comitetului ar avea o părere contrară asupra unui articol, să nu se tipărească acel articol, ci în timp de 3 luni să se discute asupra lui cu multă atenţie şi rugăciune.

2. În articolele T. V. Să nu treacă vre-un spirit de mândrie, ambiţie şi de căpetenie, mărire sau autoritate.

3. În T. V. Să se retipărească discursurile sale cel puţin din 3 în 3 luni.

4. Membrii comitetului să aibă un caracter prominent.

5. Fr. Russell numeşte pe nume pe fraţii ce trebuiau să formeze comitetul precum şi înlocuitorii unora dintre membri comitetului, atunci când aceştia ar lipsi, fie prin demisie, concediere sau moarte. (Desigur, credem, că fraţii numiţi de fr. Russell, sunt aranjaţi în ordinea meritului şi a caracterului lor).

6. Lucrătorii de la Casa Bibliei să nu fie salarizaţi (şi aceasta credem că a propus-o pentru a le feri inima de sunetul dolarului).

7. Regula pentru excluderea unuia sau unora dintre membrii comitetului, atunci când aceştia s-ar dovedi imorali.

8. Apoi recomandă tuturor, umilinţa, iubirea, şi toate roadele Spiritului Sfânt, ca necesare primirii noastre în împărăţia Domnului.

Asemănare între Testament şi teoriile urmaşilor

Cunoscând acum precis voinţa fr. Russell care o credem neândoit în legătură cu voinţa Domnului, vom examina fiecare punct în parte pentru a vedea dacă s-au respectat acestea de actualii conducători şi după aceasta, fiecare va avea posibilitatea să vadă unde se găseşte.

Referitor la punctul 1, care spune că: atunci când un frate din comitet nu e de acord la publicarea unui articol, să se lase acel articol la o parte pentru a se discuta asupra lui timp de 3 luni, cu rugăciune, care dintre cei ce cunosc de aproape situaţia dela centrala din Brooklyn ar putea spune că hotărârea fr. Russell se respectă? Mai curând, se întâmplă că, dacă un frate din comitet ar atrage atenţia celorlalţi şi îndeosebi preşedintelui, asupra concepţiei unui articol, că nu ar fi în armonie cu spiritul Domnului, sau că nu se armoniază cu învăţăturile fr. Russell, atunci primeşte răspunsul: ,,dacă nu-ţi place poţi pleca.” Şi chiar pleacă fratele văzând asemenea spirit, iar plecând el, îi numit numai decât ,,răzvrătit”, iar fraţii sunt îndemnaţi prin circulare să se ferească de dânsul, etc.

Referitor la punctul al doilea că: să se observe a nu trece în învăţăturile T. V. vreun spirit de ambiţie, mândrie, căpeteniei ş. a., vom cita câteva paragrafe din T. V. (L. B.) pentru a vedea oricine, că nu numai nu se respectă voinţa Domnului exprimată prin sluga sa credincioasă, dar că demult s-a trecut hotarele smereniei şi a umilinţii, înlocuindu-se spiritul ambiţiei, îngâmfării, stăpânirii, măririi şi în alte cuvinte, al dispreţului faţă de toată munca onestă şi cinstită, făcută de fr. Russell timp de 40 de ani, sub motivarea că ,,lumina creşte din ce în ce.”

Spicuirile de mai jos sunt luate numai din literatura Română dar credem că mai sunt şi altele în literatura străină şi despre care fraţii Poleci amintesc în ,,rezoluţia” de mai sus.

Sub afirmaţia că Domnul numai din 1918 este între poporul său (templul său), cei ce sunt în capul acestei organizaţii, îşi permit nu numai să facă unele fapte care sunt în directă contrazicere cu învăţăturile Noului Testament, dar se vede că intenţia lor e ca încetul cu încetul, să dărâme tot ce a fost clădit cu multă osteneală timp de 40 de ani, şi să le înlocuiască cu unele doctrine noi, cu care în loc de a aduce printr-însele bucurie şi încurajare poporului lui Dumnezeu, nu au alt scop, decât de a aduna orice argumente posibile, pentru a arăta aceea, că numai din 1918 s-a instituit pe acest pământ o organizaţie a lui Dumnezeu şi că acei ce sunt într-ânsa şi ascultă de ordinile ei sunt în cea mai mare siguranţă, pe când acei ce nu se supun conducătorilor acestei organizaţii, de a vinde cărţile ce le fabrică această organizaţie, e un nelegiuit, oricine ar fi el (vezi L. B. din 1929 Nr. 3, pag. 47, paragraful 3), iar în R. Z. No. 6-931, pag. 85 paragr. 17 şi 28 se spune că acela ce nu vesteşte Împărăţia prin vindere de cărţi, va merge în moartea de a doua. Noi am combătut alte biserici, care cheltuesc milioane de lei şi chiar vieţi omeneşti pentru a predica la oameni ,,Evanghelia”,- şi cum azi răul, păcatul, Satana şi diferitele piedici a căii înguste se opun, oamenii, prin cunoştinţele ce le capătă dela misionarii acestor biserici, - dar pe care nu le pot urma întocmai, - devin condamnaţi şi sortiţi pentru munca iadului sau alte chinuri îngrozitoare după cunoştinţele acestor biserici… şi am zis că mai bine era dacă nu ajungea pe la ei o astfel de Evanghelie, decât după ce au auzit-o, să ştie că sunt sortiţi unor astfel de chinuri.

Azi S. B. calcă pe aceleaşi urme, când fac sforţări costisitoare pentru a pune vestea Evangheliei în mintea lumii, iar după aceea, dacă cei ce aud, înţeleg şi se supun acestei Evanghelii nu merg să vândă cărţi, merg în moartea a doua. Dacă aceasta s-ar întâmpla chiar aşa după cum arată R. Z., (deşi această părere e nescripturală) atunci cu drept am putea întreba? Oare nu era mai bine ca aceste persoane să nu fi avut trista ocaziune să audă o asemenea veste, pentru a fi binecuvântaţi în vârsta milenială, decât după ce au auzit-o şi s-au supus ei, să fie condamnaţi pierzării, numai pentru faptul că nu au avut talentul, capacitatea sau posibilitatea de a vinde cărţi?! Ce veste tristă, dacă Sf. Scriptură nu ar spune altfel. Vezi Matei 5:1-11; Galat. 5:22-23; 2 Petru 1:5-11.

Iar s-ar putea oare dovedi şi întări cu vreun vers din Noul Testament acuzaţia de mai sus? De sigur nu! Citiţi apoi în L. B. No. 9-1929 pentru ca să vedeţi că până acolo merge cu îndrăzneală, încât spune că toate profeţiile ce au fost cu privire la naşterea Domnului în Bethleem, au avut numai un înţeles sau o împlinire în mic, pe când adevăratul lor înţeles, este la anul 1918, când s-a născut organizaţia lui Dumnezeu, ca şi când înainte de anul 1918 nici nu ar fi existat o asemenea lucrare şi iată deci cum în ochii lor, lucrarea lui Dumnezeu timp de 40 ani ce a făcut-o şi organizat-o Domnul sub fratele Russell nu are nici o valoare, ba chiar naşterea Domnului pentru ei are puţină valoare ca înfiinţarea organizaţiei din 1918.

Oare nu tot aşa au făcut şi alţii în vârstele întunecate când au pretins că Psalmul al doilea se referă numai în mod mic la Domnul, pe când adevăratul înţeles se referă la ei? Citiţi în Vol. 2 la capitolul ,,Naşterea lui Antichrist”.

La pagina 141 paragraful 21 din L. B. No. 9 ultimile rânduri citim: ,,…Deci până când cineva se ţine de Sion şi este în siguranţă după porţi şi zăvoare va fi adăpostit, care îl vor păzi de săgeţile celui rău”… Oare nu tocmai această măgulire i-a făcut pe unii fraţi care se ţin cu amândouă mâinile de Sion (organizaţie) să comită o mulţime de fărădelegi în ultimul timp” în speranţa că dacă sunt în organizaţie, sunt scutiţi de săgeţile celui rău?! Nouă ne este greu să vă mai amintim asemenea greşeli, mai ales că în parte le cunoaşteţi şi voi.

În L. B. No. 6 pagina 86, paragraful 22-29 se spune că cei ce au trecut probele din 1918, Dumnezeu i-a format în organizaţia sa, şi dela acest timp s-a împlinit promisiunea Domnului din Apoc. 3:12, care spune că: ,,Cel ce va învinge îl voiu face stâlp în templul Dumnezeului meu…”, şi că aceşti învingători, cari astăzi formează organizaţia lui Dumnezeu, ,,sunt scutiţi de atunci încoace de suferinţă sau vătămare din partea celui rău şi că aceştia acum iau parte în reprezentarea cu credincioşie a guvernării sale…” Oare ce zic unii fraţi la afirmaţiiile de mai sus, care în ultimii ani au fost chinuiţi cu chinurile sfinţilor pentru credinţa lor în Dumnezeu? Se potriveşte aceasta teorie cu faptele ce înconjoară pe poporul lui Dumnezeu în tot locul, afară de America şi Germania? De sigur nu! Dacă ei au fost favoriţi de soartă să se nască într-o ţară liberă, unde numai ce nu vrei nu faci, nu înseamnă că le este permis să spună că promisiunile Domnului făcute celor ce vor birui asupra cărnii, lumii şi diavolului, s-au împlinit deja, pentrucă o asemenea cugetare măgulitoare ne-ar duce la greşala de-a nu mai supraveghia nici faptele noastre (cum de pildă nu fac autorii acestor păreri) şi nici împrejurările care în tot momentul ne atrag spre păcat. Iată la ce greşeală şi la ce prăpastie am ajuns iubiţi fraţi, întocmai după cum a ajuns şi biserica nominală!

În L.B. No. 7, pagina 104, paragraful 43 se spune în modul cel mai batjocoritor că înţelepciunea ce au avut-o acei ce au spus că Piramida din Egipt ar reprezenta planul lui Dumnezeu, e dela Diavolul. Acum dacă fratele Russell care a fost un păstor şi învăţător al nostru, pe care cu toţii recunoaştem că l-a întrebuinţat Domnul pentru lămurirea ,,tainei ascunse”, deci dacă El, pe lângă înţelepciunea ce a avut-o de la Dumnezeu, a mai avut şi de la Diavolul după cum arată L. B., ce putem spune despre aceia, ce nu numai cu teoria, dar şi cu faptele sunt străini de învăţăturile Noului Testament??!! În L.B. pag. 109 par. 53 se spune că ,,toţi ce sunt creştini consacraţi, dar nu sunt în organizaţie (sau mai bine zis nu aprobă în totul apucăturile celor din organizaţie) sunt Christoşi mincinoşi…”.

Ce frumoase argumente de apărare! Numai că noi până acum am înţeles în christoşi mincinoşi pe alţii şi nu pe unii fraţi cari nu pot aproba toate apucăturile şi păcatele celor ce se pretind în ,,organizaţie!” (Dar acum trebuie să primim şi această învăţătură aşa, pentru că e lumină nouă – 1 Ioan 2:9-11 N. R.).

În L. B. pag. 116 No. 8 ultimele rânduri din par. 6 citim: ,,După legile sale, deci martori ce au mărturisit adevărul, sunt în drept să pună mâna pe cel osândit să-l omoare”. În paragraful acesta voieşte să ne spună că ,,martorii lui Dumnezeu de acuma, au fost simbolizaţi prin unii oameni din Israel care descopereau vre-o nelegiuire şi că după cum aceia erau în drept ca să loviască ei cei dintâi, în cel vinovat şi condamnat la moarte (Vezi Deuteronom 17:6-7) ,,întocmai vor mărturisi şi martorii adevăraţi ai lui Dumnezeu…” Nu se vede din aceasta explicare o îndeplinire a simbolului din lege şi de aceea la pag. 126 par. 28 spune hotărât că, poporul lui Dumnezeu, trebuie să urască şi să duşmăniască pe… duşmanii lui Dumnezeu (pentru că ura reprezintă omorul. I Ioan 3:15 N. R.)

E bine, privind cuvintele din urmă prin lumina cunoştinţelor noastre din planul lui Dumnezeu, observăm că toată lumea e duşmană lui Dumnezeu prin faptele ei rele – Romani 3:9-16 şi dacă voim a da ascultare deplină la aceste sfaturi, ar însemna că în fiecare om să vedem un duşman al nostru pe care trebuie să-l urâm!! O, iubiţi fraţi, o asemenea condiţie dacă stăpâneşte inima noastră suntem în mare pericol, până când şi noi care ne pretindem sfinţi, trăim în casă cu omul nostru cel vechiu. Romani 7:14-25.

În afară de asta veţi observa din paragraful citat, că îndemnul la ură îl bazează pe un vers din Psalmul 139:21. E adevărat că David a spus aceste cuvinte, pentru că în lege aşa era scris ,,Iubeşte pe aproapele tău şi urăşte pe inamicul tău”, dar să citiţi vă rugăm la Matei 5:43-48, şi veţi vedea că Domnul zice ,,Dar Eu zic vouă iubiţi pe vrăjmaşii voştri etc… ca aşa să fiţi fii a celui Prea Înalt…” Care din aceste două învăţături vor fi adevărate iubiţi fraţi? Deci vedeţi ce deosebire între învăţăturile Domnului şi între acelea ce se pretind că curg pe Canalul Domnului?!

Se observă la toţi cei ce practică ura şi duşmănia, că atunci, când îi întrebi dacă starea inimii lor e în armonie cu spiritul Domnului care ne-a spus: ,,iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi” îţi răspunde: Da eu iubesc pe duşmanii mei (?) dar pe cutare nu-l pot iubi pentru că dânsul e duşmanul lui Dumnezeu… Dacă îi pui întrebarea, după ce îl poate constata că atare persoană e duşmanul lui Dumnezeu îţi răspunde; nu vezi că nu e în arnonie cu învăţăturile de azi ale organizaţiei…!!

Regretăm că studenţii în Biblie au ajuns atât de ,,scurţi la vedere”, pentru a nu vedea că între Dumnezeu din cer şi între învăţăturile unui om care se pretinde după numele lui Dumnezeu e o mare deosebire!!!! Oare nu tocmai acesta a fost şi argumentul de apărare al Catolicilor în ,,Evul Mediu” când ucideau creştinii (ereticii) în mase sub motivul că aceştia erau duşmani ai lui Dumnezeu şi-ai Catolicismului? Dar erau oare aceştia duşmani lui Dumnezeu? Nicidecum, ci toată ura şi furia ce era îndreptată asupra lor, era pentru faptul că aceştia (ereticii), nu aprobau ca bune faptele şi doctrinele fabricate de mai marii catolicismului şi pentrucă această opoziţie lovea în interesele materiale ale conducătorilor, a inventat argumentul de mai sus, ca aşa poporul să nu simtă planurile lor ascunse.

Iată deci cât e de aproape spiritul de atunci cu cel de azi, cu deosebirea că azi nu se îndeamnă la omor literar ci la omor spiritual care este ura. Matei 5:21-22. I Ioan 3:15. Este o absolută absurditate de a primi acea învăţătură, că anume, numai până la 1918 a fost necesară iubirea, pe când de atunci încoace ,,de când lumina a crescut” este permisă ura, mânia, răzbunarea, etc. Cel ce învaţă ca şi cel ce primeşte asemenea învăţături, dovedeşte că foarte puţin are din spiritul lui Isus, acela ce l-a călăuzit pe fr. Russell când a scris Mana 13 Mai unde citim: ,,Părintele nostru ceresc doreşte ca noi să fim foarte cu luare aminte la cuvântul său şi să nu credem că noi putem tocmi ceva la el, sau că timpurile şi împrejurările vor putea schimba cuvenita noastră supunere şi ascultare faţă de El” etc. (vezi trad. nouă). Şi ce este ascultarea faţă de el? Să notăm ce ne spune Ap. Ioan: ,,Cine zice că este în lumină şi urăşte pe fratele său este încă în întuneric până acum… dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric şi nu ştie încotro merge pentru că întunericul a orbit ochii lui. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu e dela Dumnezeu; şi nici cine nu iubeşte pe fratele său… Noi ştim că am trecut dela moarte la viaţă pentrucă iubim pe fraţi, cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte, oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţă vecinică rămînînd într-însul… şi porunca Lui este să credem în numele Fiului Său Isus Hristos şi să ne iubim unii pe alţii cum ne-a poruncit El. Prea iubiţilor să ne iubim unii pe alţii căci iubirea este dela Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut dela Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu a cunoscut pe Dumnezeu… Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, dar urăşte pe fratele său este un mincinos căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care îl vede; cum poate să iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede?…” I Ioan 2:9-11. 3:10-15. 4:7,20.

Nu putem trece cu vederea şi peste unele învăţături sănătoase ale acestui număr din L. B., de care ne bucurăm, şi pe care ne place a vi le aminti. La pag. 120 par. 29 zice: ,,Oare Isus s-a adresat Tribunalului pentru apărarea onoarei şi a cinstei sale”(adică a drepturilor sale)… Dacă nici Isus şi nici apostolii nu au făcut aceasta, atunci orice copil a lui Dumnezeu pentruce să permită diavolului ca să-l încaiere la pâre şi să-i fure timpul ce l-ar putea folosi în serviciul Domnului? Oare nu-i aşa că aceasta i-ar plăcea diavolului?”… Noi răspundem da, şi ce bine era dacă autorul acestui articol ar fi avut ideea aceasta, înainte de a se încinge la luptă, dar nu după ce s-a descins şi după ce a pierdut ani de zile în judecăţi şi pâre, în legătură, cu mamonul din Cluj, călcând în picioare sfatul din I Cor. 6:1-7, pentru a umplea buzunarul avocaţilor cu milioane.

(Că e o mare deosebire între învăţătura de mai sus şi între aceea ce s-a practicat de însăşi autorul acestor rânduri prin reprezentantul spiritului său de răzbunare M. Maghiaroşi, aici în România, vom cita câteva rânduri în stilul original dintr-o scrisoare a susnumitului, după cum urmează: Iubite frate… trimiteţi citanţele ce aveţi la mune pentru dovade sel avem la pretactare care ave loc la 1929 Ianuar 22, cine nu are dovade că a plătit, iei perde pura şi citanţile puteţi cine apoi la mune, că nime nu-l de nimic pentru ei. Dacă fraţii nu ne asculte drumarile nostre noi nu mai spesăm banii nostre din prumutur ca sel băgăm la timp la judecat… pentru care am rugat pe fraţi să ajute în timbre, interesul lor ieste, dar fraţii ne scrie când căpătăm bani, da nu şti ce greutăţi avem cu 400 DE PURE şi cu fraţi care gre înţelege.

Deci ne mai permitem aici o întrebare: Oare cele 400 de pâre făcute de Maghiaroşi au fost după plăcerea lui Dumnezeu sau după plăcerea diavolului după cum arată L. B.? Şi încă o întrebare: Cu ocazia îndemnului de mai sus, făcut de însuş autorul L. B. într-o circulară, s-a promis că toţi acei ce vor merge la ,,pâre” vor fi despăgubiţi în caz că ,,pâra” se câştigă… Acum ,,pâra” s-a câştigat, căci autorul L. B. a încasat 2 milioane şi 300 de mii lei dela răposata ,,Viaţă”, plus 3 vagoane de cărţi ce au rămas neplătite pentru că s-au tăgăduit că s-a primit deşi acum se vinde la fraţi, dar acei ce s-au unit la pâre la îndemnul său şi-a reprezentantului său amintit mai sus, cât li s-a împărţit din această sumă? După cât cunoaştem noi, nimic, deşi unii dintre aceştia l-a rugat stăruitor pe Rutherford să-şi amintească de ei, şi să nu-i lase numai cu păcatul din I Cor. 6:1-6 N. Red.).

Mai departe, în L. B. No. 2/1930 pag. 20 par. 6-7, după ce explică cum că Sionul îl formează numai partea oficială a organizaţiei lui Dumnezeu, spune că el ,,stă deasupra tuturor celor ce s-au născut ca copii ai lui… şi care se vor mai naşte de acum înainte”… Oare ce voieşte să ne spună prin aceste cuvinte? Fiecare să judece. Apoi: ,,Sionul formează partea dominantă şi oficială a organizaţiei lui Dumnezeu”… iarăşi cuvinte ascunse sub mister, dar care cu timpul se vor arăta în fapt.

Apoi, că poporul crud, iute şi răsbunător din Isaia 13:1-9 şi Ioil 2:1-11 este poporul lui Dumnezeu şi nu gloatele anarhiste după cum putem clar înţelege, dacă citim cu atenţie versul întâi şi următoarele, a acestor profeţii. Ce sforţare după versuri Biblice care s-ar potrivi cu starea inimii lor!!!

Ca culme la toate aceste explicări, vom cita una trecută în L. B. No. 5/930 pe care orice minte sănătoasă şi cunoscută cu spiritul Domnului şi a sfinţilor apostoli, nu o poate aproba ca venind dela izvorul sfânt, ci mai curând izvorând dintr-o carne prea sătulă de bunuri pământeşti, şi care acum doreşte şi ,,domnia, stăpânirea şi autoritatea”, peste alţii.

Se spune acolo că autorităţile din Rom. 13:1-6, despre care spune ap. Pavel că ,,tot sufletul trebue să li se supună”, ar fi autorităţile din biserica (?) Domnului, s-au spus de-adreptul, ,,mai marii” soc. stud. în Biblie” de azi. Nu avem pofta de a face lupta de cuvinte, dar ne simţim datori să aruncăm o scurtă privire în mod serios asupra acestei explicări ca şi ,,Berienii de odinioară”, (Fapt. 17:11) şi să vedem dacă această explicare e în armonie cu scripturile sau nu. Că în jurul acestei explicări se aduce o mulţime de versuri din Biblie, noi nu vom fi siliţi să o înghiţim nici aşa, până nu vom vedea, dacă e împărţit în mod drept (sau nu) cuvântul adevărului. II Tim. 2:15.

În primul rând trebuie ştiut că ap. Pavel în acest loc, nu face o profeţie pentru timpul nostru după cum ar vrea să susţină L. B. ci simplu el dă la fraţii din ziua sa o învăţătură, ce socotea că le era absolut de trebuinţă. După cum aminteşte şi L. B., cei mai mulţi fraţi dintre aceia cărora le scria Pavel, erau Evrei, ce devenise creştini. Cu toţii ştim, că evreii în ziua lui Pavel (ca şi până azi) erau sclavi sau robi Romanilor pe care atât de rău îi persecutau, încât la anul 73 d. Cr. l-a distrus prin foc Ierusalimul, iar pe ei (pe Evrei) i-a împrăştiat printre toate popoarele pământului. Ei bine, evreii ce devenise creştini, socoteau că devenind urmaşi ai lui Christos acum sunt deslegaţi de orice supunere către aceştia, mai ales în urma unor învăţături despre libertate primite chiar dela Domnul şi dela unii dintre apostoli, pe cari ei însă le înţelegeau greşit. Ioan 8:32; I Cor. 7:23; Galat. 5:1.

Apost. Pavel văzând această slăbiciune a lor s-a silit să le arate cam următoarele: fraţilor, eu observ că între voi este o aplicare de nesupunere faţă de autorităţile romane, sub motivul că aţi devenit liberi în Christos. Ei bine eu vă rog să fiţi cu luare aminte la cele ce vă spun eu, ca unul ce am primit darul dela Domnul de ai cunoaşte planul lui, mai mult ca fiecare din voi. Autorităţile ce sunt azi pe pământ sunt rânduite sau permise de Dumnezeu să deţină ordinea şi buna rânduială pe pământ, până ce va veni regatul nostru, regatul Domnului Isus Christos. Ca dovadă că e adevăr cele ce vă spun, căutaţi fraţilor în cartea lui Daniil profetul, la cap. 2 şi 7, unde veţi vedea întocmai ce vă spun eu. Ca unii deci care cunoaştem că aşa e planul Tatălui nostru, trebuie să le fim supuşi acestora în tot ce este bine şi de folos, afară de cazul când o poruncă a lor, ar fi în contra cu porunca regelui nostru. Fapt. 4:19; 5:29.

Cam aşa credem că le va fi arătat apostolul situaţia fraţilor din timpul său şi probabil îndemnul său pe linia aceasta îl făcea şi pentru faptul, că autorităţile din ziua sa erau foarte indiferente sau nepăsătoare faţă de religia creştină sau evreiască după cum putem vedea un caz în cartea Faptelor, la cap. 18:12-15. Aici îl vedem pe apostol Pavel dus înaintea cârmuitorului Galion fiind pârât de Iudei că le strică legea lor etc. Galion, înainte de a asculta apărarea lui Pavel le-a spus: ,,Dacă ar fi vorba de vre-o faptă rea sau de vre-o blasfemie v-aş asculta după cuviinţa Iudeilor, dar dacă e vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unui nume şi asupra legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”

Când apost. Pavel scria deci că autorităţile ce sunt ,,nu sunt contra faptelor bune ci numai acelor rele”, el avea în vedere tocmai cazul de mai sus, adică indiferenţa autorităţilor romane faţă de lucrarea lui Dumnezeu din timpul său. Mai departe el le spune că ei, (fraţii) să nu fie ca cei ce nu cunosc hotărârea lui Dumnezeu în ce priveşte permiterea din partea lui Dumnezeu a regatelor lumei acesteia, care se supun numai de forţă sau de frică şi nu din conştiinţă, (adică dintr-o cunoştinţă a hotărârii lui Dumnezeu). De aceea, continuă apost: ,,Daţi-le acestora birul, onoarea, cinstea” şi nu faceţi nici un lucru care ar atrage pedeapsa din partea lor asupra voastră ca asupra făcătorilor de rele.

Aceeaşi învăţătură o aduce şi apos. Petru în cuvinte mult mai înţelese când zice: ,,să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor pentru ca în aceea ce vă vorbesc de rău ca pe făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării”. Fiţi supuşi deci oricărei stăpâniri omeneşti pentru Domnul (adică pentru faptul că neamurile vă cunosc că sunteţi urmaşi ai Domnului), atât împăratului, (aici nu poate fi vorba de împăratul Christos deoarece în cuvintele de mai înainte s-a amintit că pentru numele Domnului Isus să fie ei supuşi împăratului pământesc) ,,cât şi dregătorilor”, ca unii care sunt trimişi de el, (adică de împăratul pământesc) să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Că aşa este voia lui Dumnezeu ca făcând ce este bine să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. (Referindu-se la cei de mai sus ce nu cunoştiau planul şi hotărârile lui Dumnezeu) I Petru 2:12-15.

Nicăieri în învăţăturile Domnului sau în scrierile Sf. Apostoli nu găsim măcar un singur vers sau cuvânt unde ar arăta că creştinii să aibă între ei autorităţi, domnitori şi stăpânitori, afară de autoritatea divină care este Domnul, ca cap al Bisericii sale. (Efes. 1:22; 4:15. Mat. 23:8). Pentrucă această ispită, de a se socoti unul mai mare decât celălalt, să nu se semene cumva în inima apostolilor, Domnul a lăsat o regulă foarte strictă după cum citim: ,,Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire, dar între voi să nu fie aşa” etc. (Vezi Luca 22:24-26. Marcu 10:42-43).

Apost. Petru înţelegând porunca Domnului şi căutând iarăşi să combată spiritul acesta de autoritate şi stăpânire ce căuta să se prindă în inima unora dintre conducătorii bisericii de atunci, zice: ,,Păstoriţi turma lui Dumnezeu… nu ca şi cum aţi stăpâni peste ea ci făcându-vă pildă turmei” (adică în umilinţă, în înjosire, în smerenie şi în toate calităţile spiritului sfânt, iar nu ca cei ce nu cunosc pe Dumnezeu care sunt plini de dorinţa de a se subjuga unul pe altul). O altă dovadă că acest spirit începuse a se semăna chiar în biserica primitivă o avem din epistola lui Pavel către Corinteni unde dânsul combate cu ultima energie asemenea spirit socotindu-l vrăşmaş Domnului şi crucii lui Christos. (Vezi I Cor. 4:8; Filip. 3:17-19).

Nicăieri nu aflăm în scrierile noului testament că un creştin ar avea dreptul să se răzbune pe celălalt, după cum vedem în interpretarea ce o dă L. B. asupra versului 4 din Rom. 13, din contra aflăm o mulţime de dovezi că răzbunarea e numai opera lui Dumnezeu şi nu a omului, şi deci între copiii lui Dumnezeu trebuie să domnească iubirea şi nu răzbunarea, Rom. 12:17-20; Lev. 19:18; Prov. 24:29, iar dacă un frate ne-a greşit sau a căzut în vre-un păcat, mai curând să ne silim a-l scoate din acel laţ, decât a ne răzbuna pe dânsul, ca aşa să nu-i răsplătim rău pentru rău. (Iacob 5:19-20. Galat. 6:1. II Timot. 2:25-26. II Moisi 23:4-5. Prov. 25:21-22. Matei 5:44). Versurile scripturale din Colos. 1:16; I Petru 3:22 şi Efes. 1:21 sunt forţate de autorul acestui articol să stabilească că în biserica creştină trebuie să fie domnitori, autorităţi, stăpânitori şi măriri, dar în realitate aceste versuri nu fac nici cea mai mică referire la cugetul şi gustul autorului, ci ele se referă la rangurile de mărire atât cereşti între îngeri cât şi la rangurile de mărire a împăraţilor şi domnitorilor pământeşti, peste care Domnul prin ascultarea şi supunerea sa până la moarte, a fost ridicat cu mult mai mult decât aceştia. (Vezi Filip. 2:9-11).

Dar cum se poate şi primi de o minte sănătoasă aceste cugete, că anume o persoană sau mai multe persoane dintre acei ce stau la aceeaşi ,,bară” de judecată înaintea dreptului judecător ca şi ceilalţi consoţi ai lor, să fie însărcinaţi de a judeca pe alţii înainte de a se fi hotărât sentinţa lor??!! Ori tocmai aceasta reiese din faptele şi teoriile conducătorilor de azi ai organizaţiei că ei ar fi ajuns la acea stare de a fi judecătorii altora, fără să vadă că până sunt în carne şi ei stau sub aceeaşi judecată ca ceilalţi, şi că numai la moartea acestui corp vom şti ce sentinţă sau hotărâre judecătorească merităm. II Cor. 5:10.

Şi iarăşi ne întrebăm: dacă autoritatea şi stăpânirea este un dar sau drept lăsat de Domnul în Biserica sa (după cum voieşte să spună L. B.) atunci cum se poate că apostolul Pavel când enumără darurile sau serviciile din biserică, nu aminteşte acest rang de care se agaţă azi conducătorii bisericei noastre?! Efes. 4:11. O carne, carne, adâncă este rădăcina păcatului în tine!!! Evrei 12:15. De altfel ideea aceasta despre autoritatea în biserica Domnului e ceva cu totul nou şi nu apostolic pentrucă câţiva ani mai în urmă, T. V. a combătut oficios atare spirit. În T. V. Nr. 4 din 1921 la pag. 53 citim: ,,înţelegerea noastră este că societatea ca un corp este serva bisericii şi nu exercită control sau autoritate asupra poporului lui Dumnezeu.” Ce să facem acum cu asemenea învăţătură a aceluiaş autor? Desigur să o credem că a fost minciună?!!

Socotim deci, că dovezile acestea sunt destul de grele dacă le punem în cumpăna dreptăţii şi credem că explicări de alt caracter care seamănă sămânţa măririi, autorităţii şi stăpânirii între copiii lui Dumnezeu sau a urii, răzbunării şi fricii, nu sunt de origină creştină ci mai curând păgână, ca şi o împlinire a profeţiei din Apoc. 3:17. Mai credem, (şi am dori să ne dovedim în această privinţă profeţi mincinoşi), că asemenea învăţături sunt ,,liniile” pe care mai curând sau mai târziu va merge un tren.. Asemenea linii observăm că şi le-a aşezat şi biserica nominală, iar la anul 325 după Christos s-a stabilit şi trenul pe această linie, începând dela acel timp să se denumească şi persoane în oficiile de guvernatori, ce deja se stabilise că sunt scripturale. Pentru copii credincioşi şi supuşi din inimă lui Dumnezeu şi cuvântul său, credem că explicarea şi armonierea acestor învăţături făcută de fr. Russell în volum. I la cap. ,,Regatele lumei acesteia” le e deajuns de rezonabilă, pentru că acolo se găseşte nu numai explicarea acestor învăţături în armonie cu planul de mântuire a lui Dumnezeu dar şi datoriile noastre faţă de legile şi autorităţile din prezent, şi noi mulţumim Domnului pentru asemenea hrană trimisă la timp prin sluga sa. Matei24:45

Privitor la punctul 3: că cel puţin din 3 în 3 luni să se tipărească din discursurile sale, nu s-a tipărit nimic şi nici nu se va tipări, deoarece noua doctrină a J. F. R. nu se împacă cu vechea teologie a pastorului Russell, dar nu numai atât ci şi Volumele, Tabernacolul şi Mana, sunt puse la o parte de dânsul, tot pentru acelaşi motiv. Dovada la aceasta o avem din faptul că nicăieri în scrierile sale nu mai face vre-o aluzie la ele şi nici nu îndeamnă pe fraţi să le studieze, din contră după cum am amintit şi văzut mai sus, din când în când o spune deadreptul că acele scrieri sunt pline de greşeli şi chiar minciuni.

Privitor la punctul 4; că fraţii din comitet să aibă un caracter prominent, este prea bine ştiut faptul că autorul ,,luminei noui” şi actualul conducător, îşi bate joc de caracter şi sfinţenie spunând că numai activitatea ocupă locul prominent.

Privitor la punctul 5; despre alegerea comitet. editorial precum şi a comitetului de tutori destinaţi de fratele Russell, nu numai că nu s-a executat sfatul acestui serv cuminte şi credincios, dar la 2 zile după moartea sa lucrurile au luat o întorsătură atât de necreştinească, încât ne este şi ruşine să le arătăm; totuşi şi noi ca şi Luther în ziua sa, observând că răul ia proporţii tot mai mari, am socotit să le arătăm şi vouă fraţilor în toată culoarea lor, pentru a judeca şi voi dacă spiritul lui Dumnezeu a fost dela început cu aceşti oameni sau nu. După cum vedeţi în testament, fratele Russell a numit 5 fraţi care să formeze comitetul de conducere, desigur constatând că aceste persoane întrunesc toate calităţile pentru acest post. Ce s-a întâmplat însă? La 2 zile după moartea fratelui Russell s-a ales în locul lui în mod provizor, ca director până la alegerea generală, un frate ce era prieten a lui Rutherford. În timp de 2 luni dela această alegere provizoră, Rutherford şi-a format nişte regulamente (statute) pe care le-a dus cu sine atunci când a fost alegere de directori la Pittsburg şi acolo a făcut pe fraţi ca să le voteze ca bune acele regulamente, după ce el le-a cetit înaintea lor. În acele regulamente era scris că trebuie să se aleagă un preşedinte pe viaţă şi că conducerea şi regulele fratelui Russell au fost în dezarmonie cu legile ţării şi ca dovadă la afirmaţiile lui a adus un advocat (om lumesc) prin care a căutat să dovedească fraţilor că regulamentul lui e bun şi vrednic de a fi primit şi că dorinţa şi testamentul fratelui Russell sunt nule şi nimica.

La o săptămână după aceasta adunare din Pittsburg a fost o alta adunare la Brooklin unde s-a arătat ce încheieri s-a făcut la Pittsburg şi aici s-a cerut să se voteze şi să se aleagă un preşedinte pe viaţă. Cu o zi înainte însă, fratele Van Amburg a chemat înaintea sa pe cei 4 fraţi denumiţi de fratele Russell în comitet le-a spus în faţă: ,,îmi pare rău că trebuie să vă spun un lucru vouă la toţi 4, dar ori şi cum vi-l spun: Voi aţi fost aleşi de fratele Russell în comitet, dar voi toţi 4 absolut nu sunteţi vrednici de acest post, de aceea eu vă sfătuiesc ca voi toţi 4 mîine când toţi fraţii vor fi aici să vă retrageţi numele din comitet ca alţii vrednici de acest post, să fie aleşi”.

A doua zi fraţii au mers la Bettel Hause (Societate) unde avea să ţină alegerea, crezând că ce le spune fr. Amburg sunt numai fantezii sau păreri de ale lui. În realitate însă, la mijloc era un complot, deoarece lucrul era aranjat pe sub mînă (pe ascuns) de Rutherford, care îşi avea denumiţi oamenii săi, de care fraţii denumiţi de fr. Russell în comitetul editorial şi comitetul de tutori, nici nu s-au cugetat!

În faţa adunării (mai mult în mod formal) Rutherford a întrebat: pe cine alegem de Preşedinte? Oamenii lui au strigat: Noi nu avem om mai potrivit ca pe fr. Rutherford. Aşa s-a nominat şi aşa s-a ales (bine înţeles de oamenii lui) numai decât. Atunci s-a pus a doua întrebare. Pe cine alegem în comitetul editorial? Atunci oamenii lui Rutherford şi în special Van Amburg a strigat pe nume pe cei 4 ce trebuia să fie lângă el, nominând mai întâi pe Rutherford şi apoi pe ceilalţi trei.

Atunci a explodat cearta, deoarece cei 4 fraţi aleşi de fr. Russell (afară de Van Amburg care devenise mâna dreaptă şi ,,Logosul” lui Rutherford) au început a întreba: dar cei cu testamentul fratelui Russell? Atunci a început şi alţii deasemenea şi aşa turburarea a început, iar Rutherford văzând că fraţii s-au scandalizat de felul cum a complotat el această alegere, în loc de alte lămuriri, a strigat în gura mare: ,,If you don-t get out, you will be kiked out” (dacă nu ieşiţi afară, veţi fi scoşi afară). Dar fraţii nu au ieşit, ci doar s-au retras în etajul al doilea. Rutherford văzând că fraţii nu se supun de a ieşi afară, a chemat poliţia să-i scoată, dar după ce fraţii au lămurit lucrul la poliţie aceştia s-au retras singuri văzând că nu e cazul de a se amesteca ei în astfel de chestiuni. Murmurile fraţilor însă nu s-au liniştit contra procedurei lui Rutherford, ba din contră unii fraţi au început a striga: trădare, trădare, suntem trădaţi şi daţi în mâna advocaţilor şi a poliţailor etc.

Atunci Rutherford s-a folosit de puterea sa însuşi, repezindu-se la acei fraţi şi scoţându-i cu forţa afară, folosindu-se chiar şi de scaune… aşa că unii nemai putând ieşi pe uşi, au ieşit pe ferestri, şi aşa graţie puterii sale fizice, a scăpat de acei ce cârteau împotriva creştineştilor(?) sale fapte, rămânând lângă el numai acei ce le-au plăcut de întreaga sa acţiune. Fraţii, acei ce au ieşit din Bettel (şi Bettel înseamnă casa lui Dumnezeu) şi defraudaţi şi bătuţi, au plecat fiecare de acolo, lăsând judecata lor în mâna lui Dumnezeu.

Totuşi Rutherford a lansat mai multe circulare între fraţi, în care a arătat că aceşti fraţi au lepădat adevărul şi deci fraţii să se ferească de dânşii, pe când în realitate aceşti fraţi s-au reorganizat din nou pe baza Bibliei şi a adevărului, la Seatl Washington, unde scoate o revistă lunară pentru fraţi în care explică lucrurile fundamentale ale adevărului, de pe masa Domnului (Mat. 24:45).

Nu este deci adevărat că ei au părăsit adevărul iar aceasta batjocură asvârlită după ei de Rutherford e făcută numai de aceia, că fraţii să se ferească de dânşii pentru a nu avea ocazia să audă dela aceştia ce au păţit din mâna lui şi despre felul cum s-a procedat la înscăunarea lui şi despre felul cum a devenit stăpân cu forţa peste toate lucrurile lui Dumnezeu într-un mod egoist, secret, iscusit, viclean şi tiran, şi cum a pus adevărul sub picioarele sale, călcând mai întâi testamentul fr. Russell, apoi călcând justiţia lui Dumnezeu şi însuş conştiinţa sa şi a fraţilor; aducând defaimare numelui cel sfânt a lui Dumnezeu în contra adevărului şi în contra fraţilor, care din sinceritate şi iubire căutau ca toate să le aranjeze spre onoarea lui Dumnezeu. După toată procedura sa necreştinească, nu se poate numi altcum, decât un lup lacom, (Fapt. 20:29), care cu forţa a aranjat toate după voia şi dorinţa lui egoistă.

(Când vedem acum de ce fel de caracter e stăpânit această persoană şi ce e în stare să facă atunci când îşi pune ceva în gând, deloc nu trebuie să ne mirăm de acţiunea sălbatecă ce a deslănţuit-o cu ocazia mamonului din Cluj, când a recurs la toate mijloacele necreştineşti numai de a învinge. N. Red.)

Repetăm, că dacă am ascuns lucrurile acestea de auzul fraţilor, am făcut-o numai din cauza că am sperat într-o îndreptare, dar observând că în loc de îndreptare lucrurile şi apucăturile acestei persoane merg tot mai în jos – ne facem datoria ca şi Luther odinioară, de a denunţa calea păcatului, pentru a feri pe alţii de cădere, iar de aici încolo fiecare e liber să aleagă între spiritul Domnului, a fr. Russell şi a acestui pretins urmaş a lor. Ca încheiere la acest punct, punem numai o întrebare: Au fost călăuziţi de spiritul lui Christos asemenea persoane când în loc de rugăciune ce trebuia făcută la astfel de chestiuni, ei s-au folosit de scaune… întocmai ca politicianii din parlament??!! Dacă nu era la mijloc interesul material, s-ar fi ajuns aceste ruşinoase fapte? Nu credem că la cruce s-ar fi repezit cineva aşa!! Ap. Pavel ne spune : şi cine nu are (sau nu e călăuzit) de spiritul lui Christos, acela nici nu este a lui. (Rom. 8:9).

Privitor la punctul şase; că lucrătorii din via Domnului să nu fie plătiţi… azi chiar invers se face. Şi chiar aceasta e o cauză principală că mulţi dintre conducători şi peregrini ţin morţiş la canal, pentrucă pe canal le curge şi… salarul regulat.

Privitor la punctul şapte, unde se arată regula şi procedura excluderii unui membru imoral, faptele găsesc de la sine, pentru că dacă s-ar executa acest fapt, curăţirea ar trebui să se facă dela cap...

Privitor la punctul opt, unde se recomandă umilinţă şi desvoltarea tuturor fructelor spiritului, nici nu se aminteşte măcar în scrierile de azi ale societăţii, din contră după cum aţi văzut mai sus, se învaţă ura şi duşmănia, motivată de activitate, pentrucă gura vorbeşte din prisosul inimii. (Matei 12:34-35).

Apoi în L. B. No. 9-1930 se poate constata explicarea unor profeţii Biblice, din Dan. 12:5-12, pe care orice minte sănătoasă şi cunoscută cu explicările originale ale acestor profeţii după cum sunt în vol. III, nu poate aproba asemenea deduceri. Explicarea din vol. III, este foarte rezonabilă şi scripturală, arătând începutul şi sfârşitul a trei mari mişcări în decursul vârstei Evangheliei şi anume: Ridicarea la putere a celui dintâi papă la Roma, (539) ca reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, ceeace în faţa lui Dumnezeu constitue ,,urâciunea pustiirii”, ,,şezând unde nu i se cuvine” (Dan. 8:9-12, Matei 24:15); apoi timpul domniei al papilor, precum şi sfârşitul puterii lor. Această instituţie nu numai că a reprezentat fals caracterul şi planul lui Dumnezeu, dar privită în lumina istoriei a avut cu adevărat un caracter de fiară, din cauza inchiziţiilor, ce le-a săvârşit în ,,Evul Mediu”, contra a celor ce nu a primit ca Dumnezeeşti ordinile sale, sau ar fi posedat o Biblie în casă. Activitatea sa, în timpul mărirei sale, e descrisă în Dan.7:25 şi 8:9-13 şi tot acolo citim, cum se va sfărâma îngâmfarea sa, prin judecata lui Dumnezeu (Dan.7:26).

Ei bine, la aceste fapte privind Daniel în vadenia sa şi fiind dornic de a afla sfârşitul acestor fapte, precum şi venirea mult aşteptatului ,,Mesia”, a întrebat: Când va fi sfârşitul acestor minuni? (Dan. 12:6). La aceasta i se răspunde că va fi după ,,un timp, timpuri şi jumătate de timp”, care timp se va socoti dela începutul acestei domnii tirane. Daniel însă nu a înţeles precis lungimea acestui timp precum şi data de când trebuie a se socoti permisiunea puterii acestei instituţii şi la rugămintea sa de a i se lămuri mai clar lucrul acesta, i se răspunde că de când va începe puterea ei şi până când Domnul va începe curăţirea şi înlăturarea, nu numai a domniei dar şi a doctrinelor ei, va fi 1290 zile. (Zilele în Biblie sunt socotite ca ani, Ezech. 4:6; IV Moisi 14:34). Dar pentrucă dorinţa lui Daniel era îndreptată asupra fericitului timp al sosirei lui Mesia, i se spune că până atunci va fi 1335 zile(ani), numărându-se dela evenimentul arătat în (Dan. 12:11), adică dela ridicarea la putere a acestei instituţii.

Acum când ştiu precis timpul ridicării papismului (539), şi măsurând deci dela această dată cele 1260 zile (ani) de putere ai papismului ajungem la anul 1799 d. Chr. când la această autoritate trebuia să i se frângă puterea. Exact la acel timp, Napoleon cel mare a surpat autoritatea papilor, băgându-l la închisoare, dându-i o amendă foarte mare şi declarând liber pe orice om de a crede cum voieşte şi în fine de a ieşi de sub jugul papal. Că această instituţie mai există şi până azi, aceasta nu trebuie să fie o piedică în împlinirea profeţiei, deoarece această instituţie deşi trăieşte, totuşi e moartă în comparaţie cu puterea ce a avut-o cândva în timpul său. Apoc. 13:3.

Socotind acum şi timpul de 1290 zile(ani) tot dela acea dată după cum o arătat (Dan. 12:11), ajungem la anul 1829 d. Chr. când Domnul pe lângă aceea că a sfărmat puterea blestemată papală dar a început şi curăţirea doctrinelor false, permiţând ridicarea ,,mişcării Evanghelice” prin Miller şi alţii. Şi aici nu trebuie să ne fie în cale cugetul acela, că de ce prin ,,mişcarea Evanghelică” nu s-a înlăturat deodată toate doctrinele false, când avem în vedere că aceste mişcări evanghelice, au progresat numai în măsură cu cât le-a permis lumina ,,dimineţii vârstei mileniale” atunci. (Noi nu putem crede că mişcarea reformaţiei a fost opera diavolului după cum arată R. Z. No. 3-1931 N. R.).

Socotind acum şi timpul de 1335 zile(ani) tot dela acea dată (539) deoarece Biblia nu ne îndreptăţeşte să-l socotim din alt loc, ajungem la anul 1874 adică la ,,fericitul” timp, al prezenţei Domnului când conform ziselor sale, trebuia să se umple ,,masa” cu ,,mâncarea” cea bună, adică cu lămurirea adevărului privitor la răscumpărarea şi restaurarea omenirei, ceeace a şi făcut prin sluga sa credincioasă: Pastor Russell, şi de atunci încoace, toţi cei ce vin la masa Domnului se simt fericiţi.

Aceste profeţii lămurite atât de clar de fr. Russell în vol. III şi retipărite în T. V. Nr. 4-8 din 1922 după cum le arată istoria timpului; nu poate suferi nici o schimbare, iar schimbarea ce o vedem în L. B. e tot atât de şubredă şi neraţională, ca şi cea din T. V. din 1925 cu art. “Naşterea unei Naţiuni” unde aceleaşi zile (ani) luate însă din Apoc. 12:14 şi acelaş autor, le aplică la timpul neactivităţii bisericei, între anii 1919-1922 pe când acum, în noua explicare, la acel timp adică de la 1918-1922 este aplicată profeţia cu 1290 zile (luate literal) şi nu mai mult timpurile din Apoc. 12:14 după cum, s-a explicat atunci. Apoi, cele 1290 şi 1335 zile(ani) le vedem explicate şi în “Harfă” de acelaş autor, pe când acum el însăş le răstoarnă, fixându-le timpul împlinirii, la unele conferinţe din 1922 până în 1926. Dacă cineva a fost activ în predicarea acestei profeţii cu privire la cele 1260 zile din Apc. 12:14, care e aceeaş cu cea din Dan.7:25 şi 12:7, după felul cum e interpretată de Rutherford în 1925, atunci a trebuit să meargă pe la ascultători şi să le spună că felul cum li s-a spus această profeţie până atunci în 1925 a fost minciună, iar acum din nou trebuie să meargă pe la ei şi să le spună că şi felul cum le-a fost explicat în 1925 ba chiar şi în L. B. No. 5 (1929) la pag. 76, par. 18 e o minciună, deoarece acum în anul 1931, autorul e de altă părere.

Oricine poate vedea cu cîtă uşurinţă se joacă acest om cu doctrinele şi profeţiile Bibliei ca şi clasa Dan descrisă în vol. 7 pag. 169, atunci când suceşte aceste trei mari profeţii, forţându-le să arate printr-însele, însemnătatea unor conferinţe prezidate de dânsul, de care în decursul secerişului au fost mai mult de 500. Autorul îşi îndreptăţeşte cugetul cu aceia, că în felul cum au fost explicate aceste profeţii de fr. Russell, nu are multă însemnătate; sau spus în alte cuvinte; ridicarea şi căderea papismului, mişcarea Evanghelică şi prezenţa a doua a Domnului, sunt de o însemnătate mai mică ca unele conferinţe ale lui Rutherford. Dar să ne referim la conferinţa din 1926 şi să ne întrebăm: ce fericire a adus această conferinţă la poporul lui Dumnezeu în general, deoarece Biblia clar ne spune; ,,Fericiţi sunt cei ce vor aştepta şi vor ajunge la 1335 zile”? Nu numai că nu a adus această conferinţă ,,fericirea” profetică dar credem că mulţi dintre fiii Domnului nu au auzit despre dânsa nici chiar până acum în 1931 şi atunci cum explicăm ,,fericirea”??!! Ori poate e aceia ce o arată L. B. că în anul acela s-a mărit tipografia din Brooklin??!! Vedem dar iubiţi fraţi, că toate aceste explicări nu sunt altceva decât o mulţumire sufletească (ba poate şi trupească) a autorului, că în fine a mai descoperit ceva nou… prin care să dovedească înţelepciunea sa extraordinară, şi mult mai valoroasă ca a pastorului Russell, pe care se luptă să-l anuleze din mintea fraţilor.

Tot atât de străină de adevăr este şi învăţătura din R. Zor. Nr. 6-7 din 1931 în care se răstoarnă explicarea profeţiilor din Daniel 2 şi 7 cap. Explicarea acestor profeţii de către fr. Russell (nu de Adventişti după cum spune R. Z.) în felul cum se găseşte în Vol. I, este atât de rezonabilă şi scripturală, încât nu suferă nici o schimbare.

Este clar că acest vis l-a visat Nebucodonosor, tocmai atunci când Dumnezeu a permis ca dânsul să înfrângă pe Zedechia regele lui Israel, iar pe popor să-l ia captiv, dar pentru că în planul său era hotărâtă nu numai pedeapsa acestui popor, ci şi eliberarea lor precum şi a întregului neam omenesc de sub domnia tirană a unor regi păgâni şi egoişti sub împărăţia lui Mesia, Dumnezeu a voit să-i arate lui Nebucodonosor prin acest vis şi prin explicarea lui Daniel, tocmai lucrul acesta.

Ca dovadă că acesta a fost scopul acestor vedenii pe care Dumnezeu le-a arătat lui Nebucodonosor, e că acelaş lucru a fost arătat şi lui Daniel prin vedenia celor patru animale sălbatice, tocmai la dorinţa sa de a şti cât timp va trebui să rămână robi păgânilor după cum putem vedea în cap. 9 din Daniel.

Desigur din aceste profeţii şi din altele asemenea şi-a format şi Domnul nostru convingerea, că poporul Israel va rămâne robit de păgâni ,,până se vor împlini timpul păgânilor” - Luca 21:24.

Profeţiile lui Daniel din cap. 2 şi 7-12, putem spune deci, că sunt cheile deslegării timpului de domnie al păgânilor dela 606 în Chr., până la 1914 când acest drept li s-a expirat (2520 ani) şi când a trecut în mâna Domnului nostru Isus Christos, conform hotărârei Divine. Apoc. 11:15. Dovada despre împlinirea acestui timp o arată nu numai scripturile, dar şi întâmplările de pe pământ; ,,semnele timpului” - Matei 24:6, 7.

Susţinerea autorului R. Z. că şi mai înainte de Nebucodonosor, adică de împărăţia Babilonică, ar fi mai existat pe pământ şi alte împărăţii universale, este falşă, şi nu s-ar putea sprijini cu nici o dovadă Biblică faptul acesta, deoarece se ştie că poporul Evreu de la formarea sa din zilele lui Iacob şi până la zilele regelui Zedechia 606 în Chr., nu a fost înfrânt ca naţiune de nimenea. Deci nici Egiptenii şi nici Asirienii după cum arată R. Z., nu au fost imperii universale din cauza că nu au fost şi cuceritorii poporului Israel după cum a fost Nebucodonosor regele Babilonului atunci când Dumnezeu a ridicat mâna sa protectoare. Ezech. 21:24-27.

Poate cineva îndrăzni să dea o explicare mai clară la această profeţie pe care însuşi profetul Daniel o explică şi pe care fr. Russell atât de clar o armonizează în vol. I la cap. ,,Regatele Lumii aceştia”? Nu se poate admite aceasta şi deci în ce priveşte explicarea recentă e mai mult decât o încurcătură de cuvinte, din care nu se vede altceva decât ambiţia de a răsturna explicarea cea veche pentru a o înlocui cu una nouă, sub pretextul că acea explicare a fost făcută înainte de 1918!!

Autorul R. Z. Sprijineşte părerea sa pe presupunerea, că pînă în 1918 nimeni nu a putut înţelege pe deplin profeţiile Bibliei, deoarece Domnul nu a fost în ,,templul său”, dar atunci cei cu învăţătura şi convingerea noastră despre prezenţa Domnului în mijlocul poporului său din 1874?! Desigur cu timpul o să se ajungă să se înlăture toate învăţăturile fr. Russell, - cu toate că ele formează ,,învăţăturile fundamentale”ale adevărului; - sub motivarea că acestea au fost explicate înainte de 1918!!

Apoi, dacă după credinţa şi convingerea noastră, Domnul a fost prezent ca şi supraveghetor a lucrului său din 1874 încoace, şi dacă, - după învăţătura cea nouă a lui Rutherford, - acele explicări ce au fost înainte de 1918 nu sunt bune, atunci trebuie să ajungem la convingerea că însuş Domnul a greşit, sau că nici în mintea Sa nu a fost clar adevărul, după cum de ex. se pretinde, că este azi în mintea lui Rutherford?!!!

Deşi aşa ceva nu s-ar putea dovedi nici cu raţiunea şi nici cu Biblia, totuşi ne întrebăm: Cum se poate că şi din 1918, de când se pretinde că Domnul e în ,,templul său”, - adică supraveghează mai de aproape lucrul său, - s-au strecurat o mulţime de greşeli prin canalul său oficios, atât doctrinale cât şi faptice de către ,,unşii” săi pe care aproape toată frăţietatea le ştie? Oare Domnul greşeşte? Ni se va răspunde; nu ,,dar oamenii fiind imperfecţi greşesc” şi dacă e aşa, atunci cine ne-ar putea asigura că şi cele ce se predică azi cu atâta zel de unii creduli, nu se vor răsturna mîine ,,sub motivul că lumina a mai crescut”!!! Poate fi aceasta o adevărată ,,mărturie” pentru lume, când aceia ce am învăţat ieri schimbăm azi, şi aceia ce învăţăm azi răsturnăm tot noi mîine??!

Convingerea noastră este dar că conducătorul de azi al lucrării, are ambiţia de-a răsturna întreaga clădire a pastorului Russell, pentru ca mai tîrziu, eventual după moartea sa, să fie recunoscut şi memorizat de unii ca servul special al bisericii Laodicia, - deaceea a schimbat şi învăţătura despre epoca Laodicia la timpul înscăunării lui (1918) – pentru că după Matei 24:45 nici o minte sănătoasă şi neinfluenţată de om, nu poate admite că servul descris de Domnul, ar fi o clasă, adică biserica Domnului întreagă, şi nu o persoană, pe care Domnul la reîntoarcerea sa îl foloseşte de a împărţi printr-însul ,,hrana la Casa Credinţei”, adică la biserica Sa.

Oare nu sunt destul de limpezi Cuvintele Domnului din acest text? Ba da şi Rutherford tare bine ştie aceasta, dar lasă lucrul nelămurit, pentru a-l lămuri alţii în felul cum am arătat mai sus, sub motivul că ,,lumina a mai crescut”.

Deci oricine poate vedea acum, că dacă profeţia din Daniel cap. 2 şi 7  s-au schimbat atunci şi învăţătura despre ,,timpul păgânilor” s-a nimicit, pentru că lungimea acestui timp de 2520 de ani, între 606 în Chr., şi până la 1914 d. Chr., era bazată tocmai pe această profeţie.

O sărmană frăţietate!! Unde ai ajuns şi unde te-a împins conducătorii tăi ambiţioşi?! Până când vei rămâne în această situaţie în care te-a adus ,,Nicolaiţii” de azi?! Acesta e ,,adevărul” sfânt şi binecuvântat pe care l-am primit noi cu lacrămi de bucurie?! Aceasta e libertatea în care Christos ne-a făcut liberi?! Galateni 5:1.

Se observă, că mulţi fraţi nu pot înghiţi noile doctrine, de azi, dar le este frică să scape vreun cuvânt de neaprobare ca nu cumva să fie auziţi de ,,jandarmii” de peregrini, pentru că atunci ameninţările cu înconjurul acelor fraţi şi cu moartea de a doua curg ca ploaia şi cum azi spiritul de ,,autoritate” este sădit deabinelea, mulţi se mulţumesc să înghită şi să tacă, decât să apere adevărul de eroare.

Că se vede o aplecare de a dărâma cu timpul tot ce am învăţat a fi adevărul, se vede şi din învăţătura din R. Z. Nr. 3 şi 4 din 1931, unde se face o explicare despre permisiunea răului, şi unde se vede orice sforţare posibilă, de a anula din mintea fraţilor frumoasa explicare a fr. Russell din Vol. I la cap. ,,Permisiunea Răului”. Autorul R. Z. Spune: ,,Nu poate fi adevărat cugetul, că omenirea ar fi învăţat ceva din experienţa răului etc. noi nu ştim de unde se inspiră autorul de mai sus cu această întrebare, deoarece în vol. I la cap. amintit, nu se susţine că omenirea e în stare ACUM de a putea face deosebirea între rău şi bine şi a cântări valoarea la amândouă, din două motive; După 6000 de ani de degradare s-a şters în mare măsură simţul moral, adică acea facultate prin care omul să poată deosebi între drept şi nedrept şi între bine şi rău şi (2) în timpul celor 6000 de ani de păcat şi blestem nimeni nu a avut ocazia să guste fericirea (binele) cu care Dumnezeu a binecuvântat, pe om în grădina Edenului I Moise 1:26 şi deci nimeni dintre cei ce au experienţat răul nu au avut ocaziunea de a vedea şi fericirea pentru a o compara cu răul de acum. Fr. Russell la cap. amintit, la par. 117 ne spune: ,,binele ce va fi sub împărăţia lui Christos nu ar fi fost nici odată preţuit aşa de înalt, decât comparat cu răul” (de acum)… apoi: ,,Dumnezeu i-a făcut să încerce boală, durere şi moarte, pentru ca ei să deosebească pentru totdeauna răul (de acum) şi cât de contrar este (el) bunei stări sub domnia lui Isus şi cât de vătămător este păcatul… ,,Urmaşii lor sunt împărtăşiţi cu aceasta, cu deosebirea că ei învaţă mai întâi a cunoaşte răul şi ei nu vor avea idee deplină de ceeace este binele, până la Mileniu etc.”

Deci învăţătura din Vol. I despre ,,Permisiunea Răului” este destul de scripturală şi raţională care iarăş nu poate suferi nici o schimbare.

Nimeni să nu ne înţeleagă greşit că noi am fi contra cu textul din Prov. 4:18 şi că nu am recunoaşte că azi trăim în zorile zilei de lumină, dar oricine care judecă lucrurile în mod sănătos, adică neinfluenţat de om, sau stăpânit de egoism faţă de persoane, poate vedea că spiritul cuprins în citaţiile de mai sus, nu e progres spre lumină, din contra un pas spre drumul creştinătăţii nominale, deci un pas mult asemănător cu acela pe care l-a făcut biserica primitivă. (I Cor. 4:8 – tocmai în conformitate cu prezicerile Sf. Scripturi. (Vezi Apoc. 3:14-18).

Nu voim să spunem că toate învăţăturile noui ce se fac azi de către aceşti conducători sunt rele, dar cine poate spune că printre învăţăturile bisericii nominale, nu sunt şi unele bune, deşi aceste biserici au părăsit pe Domnul şi spiritul său de câteva zeci de veacuri.

Biserica adevărată a lui Christos însă, nu poate fi, canal pentru două feluri de spirite (Iacob 3:11) ea ori este canalul pe care curge apă (învăţături) curată dela izvorul sfânt, care să îndrepte inimile credincioşilor pe urmele blândului lor învăţător (Matei 11:29, Galat. 5:22-24, II Petru 1:5-11) sau un canal ordinar pe care poate curge orice apă. Oare dacă biserica primitivă ar fi observat lucrul în felul acesta, nu ar fi scăpat de decăderea morală şi spirituală în care a căzut şi în care zace şi până azi; deşi ea nu poate observa aceasta??!!

O lature mai senzaţională! ,,Palatul lui David”

Dar haide să închidem ochii pentru un moment, şi să lăsăm la o parte explicările, sau mai bine zis încurcăturile făcute pe linia explicărilor şi să privim la o altă lature a apucăturilor conducătorului acestei biserici, din care nu numai se va putea constata că dânsul face zburdălnicie cu bani şi cu sudoarea fraţilor pe care dânsul îi mână ca pe ,,zbiri” la lucru de a-i vinde cărţile şi de pe urma cărora se încasează milioane, dar că în acelaş timp, numele cel bun a lui Dumnezeu se defaimă de către cei ,,din lume”, ce privesc la faptele şi umblările lui. Şi aci, vom arăta numai faptele grosolane şi nu vom aminti multe altele mici, pe care pentru un moment voim a le trece cu vederea.

După cunoştinţele noastre Biblice, am pretins şi pretindem că răsplata ce o va da Dumnezeu tuturor care înţelegând porunca sa, au luat crucea şi-i urmează (Luca 9:23), va fi un loc în cer, în casa pregătită de însuş Domnul nostru Isus (Ioan 14:2, Filipeni 3:19-20). Oricine care crede din inimă această făgăduinţă, trebuie ca în viaţa aceasta, să se desbrace din zi în zi tot mai mult de orice legături şi averi pământeşti, jertfindu-le pe acestea în schimbul celor cereşti. (Luca 14:23; Matei 19:21). Cel ce e în stare să facă aceasta, nu numai dovedeşte că în mintea şi în inima lui sunt fără valoare toate cele pământeşti, (Filip. 3:8) dar că doreşte o avere şi o patrie mai bună, ce e promisă de Domnul! - Evrei 11:10, 14-16.

Ce putem observa însă? În timp ce din testamentul fr. Russell am văzut că dânsul, care a înţeles chemarea Domnului şi a crezut din toată inima într-însa, a fost în stare să-şi jertfească întreaga sa viaţă şi avere; actualul conducător al bisericei noastre îşi adună din zi în zi tot mai multe averi după cum veţi vedea. Anul acesta judecătorul Rutherford şi-a terminat construirea unui palat cu două etaje compus din 20 de camere cu cele mai moderne instalaţiuni, în valoare de 75 000 dolari, ceeace face în bani româneşti cam 12 600 000 (douăsprezece milioane şase sute de mii lei). Faptul acesta a cauzat desigur surprize nu numai fraţilor dar chiar şi la oamenii ,,lumeşti”, şi dacă fraţii nu au avut curajul să-i pună întrebarea: cum se potriveşte aceasta fabuloasă avere ce şi-a adunat-o pe pământ cu consacrarea sa şi lepădare de sine, atât de mult învăţată de Domnul şi apostolii Săi, apoi oamenii ,,lumeşti” a mers la dânsul şi i-a pus această întrebare. Redăm mai jos această convorbire ce a făcut-o judc. Rutherford cu oarecare ziarişti şi care a fost publicată în ziarul ,,San Diego Sun” în 15 Martie 1930 şi în ,,Los Angeles” în 22 Martie 1930. Tot acolo e fotografiat şi palatul, pe care şi noi, atât convorbirea cât şi palatul, îl reproducem la pagina 14.

Oare ce impresie îşi fac oamenii lumeşti la auzul acelor cuvinte? Oare nu bufnesc în rîs când aud asemenea caraghioslâcuri? Dar nu credem că ei iau în serios argumentele numitului judecător(după cum nici judecătorul nu spune din convingere ceeace spune) mai curând batjocoresc numele lui Dumnezeu şi întreaga lucrare făcută în numele său timp de 40 şi mai bine de ani şi îşi închipuie că toată afacerea aceasta nu e o explotare din partea celor mari şi graşi asupra celei mici şi proşti, deoarece în mintea lor nici nu poate da o altă interpretare acestor fapte puse în faţa predicilor lui săptămânale, despre jertfire şi consacrare, în timp ce dânsul aduna averi de milioane şi-şi zideşte palate ca cei mai mari ,,conţi” a zilelor noastre.

Dar urâciuni şi mai mari vei vedea! - Ezek. 8:6-18

La încheierea acestor rânduri ne-a sosit şi alta ştire din America, privitoare la felul cum s-a procedat la terminarea acestui palat (zis a profeţilor) şi anume: Rutherf., (ca şi Papa din Roma când a făcut casă (biserică) sfântului Petru) neavând atâţia bani să-şi termine acest palat, s-a gândit cum ar ajunge în posesia a vre-o două milioane lei ce îi mai trebuia, şi negăsind altă soluţie mai practică, a ochit averea unui frate ce era peregrin şi colportor la societate şi a mers la o bancă unde a pus ipotecă pe jumătate din averea fratelui pentru suma de 12 000 dolari (cam 2 milioane lei). Când actele au fost gata pentru ca să scoată banii din bancă a trebuit ca să cheme pe fr. Peregrin să subscrie acele acte ca aşa să consune cu cartea funduară. Fr. peregrin a venit, şi atunci a fost invitat să subscrie acele acte, fără să i se explice ce acte sunt acelea; dar fr. nu a voit să le semneze până nu i se vor ceti, la care i s-a răspuns că sunt nişte acte ce merg la minister pe care e de lipsă ca toţi bătrânii să le subscrie şi că nu e vreme de explicare. Fr. totuşi nu a voit să le semneze fără să ştie ce sunt şi atunci a doua zi după prânz a fost chemat în oficiul lui Rutherford unde era şi secretarul său, şi după ce Ruth…. a încuiat uşile a aplicat câţiva pumni în spatele fratelui şi după ce fratele a căpătat vre-o câţiva pumni (sfinţi) de frică a semnat…, dar după aceea imediat şi-a luat bagajul şi a plecat acasă, fără să ştie ce a semnat şi ce acte or fi acelea. Nu a ştiut până la vre-o 4 luni când i-a venit o citare să se pregătească a plăti procentele pe 6 luni şi parte din capital, pe ipoteca care a fost ridicată pentru completarea ,,Palatului Profeţilor lui Israel” din San Diego, California în suma de 12 000 dolari (cam două milioane lei). Această ipotecă răpită cu forţa şi puterea pumnului se găseşte înscrisă la Tribunalul din San-Diego California.

(Copiat din înregistrările din San-Diego, California, ,,in the Hall of the Records” County fice, in the Union Street, March 14, 1930. Ipoteca (Mortgage Book No. 566 pageo 431-434).

Am amintit mai sus că această operaţie a lui Rutherford, se aseamănă întru câtva cu operaţia Papei când a zidit biserica lui sf. Petru din Roma, cu deosebirea că Papa a găsit o soluţie mai ascunsă trimiţând pe Tetzel să vândă ,,Indulgenţe” adică paşapoarte către cer tuturor acelora care se învoiau să-i dee bani, pe când Rutherford, care critică purtarea Papei de atunci, a întrebuinţat soluţia cea mai practică şi cea mai reuşită a timpului modern, de care se foloseşte toţi cei ce voiesc a întra în posesia averii altuia cu forţa şi anume: Pumnul.

Ce măsuri s-au luat pentru restabilirea adevărului de felul cum a fost fratele jefuit de Ruth… nu ştim până acum, dar aceea se poate vedea că profeţii au avut mare noroc cu pumnii lui Rutherford, altcum nu li se găta palatul, iar la înviere nu ar fi avut unde să afle casă… Aceasta e una din năzdrăvăniile cele mai mari a lui Ruth… nemai amintind pe cele mai mici, pe care din indulgenţa noastră le atribuim slăbiciunilor cărnii, iar nu intenţiei plănuite, după cum e cea de mai sus.

Credem că aci e locul să ne întrebăm? Cum îşi poate Ruth…îndreptăţi purtarea sa că ar fi în armonie cu voinţa Domnului când e în stare să comită astfel de fapte, pe care nici cei ce nu cunosc pe Dumnezeu nu le fac, afară de cei ce practică această meserie, la drumul mare??!!

Palatul lui Rutherford zidit cu scopul de a muta profeţii în California la înviere şi nu în Ierusalim

(Traducere în româneşte din ziarul englez ,,San Diego-Sun”)

,,Acest palat s-a zidit după moda spaniolă” şi s-a terminat şi publicat în ,,San Diego-Sun” în 15 Martie 1930. Castelul din San Diego cu toate înbunătăţirile cele mai moderne aşteaptă reîntoarcerea pământească a profeţilor.

Pomii cu cari David a fost bine cunoscut, sunt plantaţi deja, dar el trebuie mai întîi să înveţe a mîna un automobil (Sedan) nou nouţ, ce se află în frontul palatului.

De Virgil a Wiatt.

Locaşul cel de 75 000 dolari din California de sud a lui David regele lui Israel din Timpul Bibliei este deja gata.

Dar mai înainte de a putea ocupa acest locaş, care e făcut şi desemnat după moda spaniolă drumul Braeburn No. 4446 pentru David ucigaşul lui Goliat uriaşul, şi de asemenea ori şi care dintre regii şi profeţii a căror nume se află în capitolul 11 din Evrei, care când vor dori să-l ocupe trebuie să aducă documente vrednice de încredere lui James Rutherford.

Acest palat e făcut în baza unuia din cele mai străine Zapise (contracte) făcut în ţara aceasta de James Rutherford Preşedintele Asociaţiunei Studenţilor Bibliei Internaţionali şi a Societăţii Turnul Veghetor şi Biblii şi tracte. Acoperişul acestui palat e din ţiglă de cea mai modernă marcă ,,Resington Hights” pe bază eternă, pentru regi şi profeţii din Palestina.

Palatul e cu două etajuri câte de 10 camere şi e aşezat la capătul drumului şi priveşte spre muntele Helix.

Dinapoia acestui palat, David, Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, Iosif şi Samuel vor afla un palmier şi un oliv, care umbresc în centrul unui lac.

,,Eu acest lac l-am înfrumuseţat cu un palmier şi un oliv, încât aceşti prinţi a universului să se afle acasă când vor veni să îmbie pe om la o schimbare de perfecţie,” aşa a explicat James Rutherford, fost judecător la tribunalul din Missouri. Clima din San Diego şi Palestina sunt de o potrivă.

Aici e locuinţa de 75 000 dolari cari aşteaptă pe David în Kingstone District zidită după moda spaniolă cu grădină şi garaj pentru 2 automobile, după cum se vede deasupra, lângă care se află şi Judecătorul Rutherford Preşedintele Asociaţiunei Studenţilor Bibliei Internaţionali stînd pe pajişte, deasemenea se mai vede un chip şi o scrisoare cu maşina, acela chip e caracteristicul chip biblic a lui David (Tipărit pe contract) când a alergat înaintea lui Goliat cu praştia.

Acest castel vestit a fost publicat şi în alte ziare, dar special luăm altă coloană care se află publicată în Los Angeles 22 Martie 1930.

Un palat după moda spaniolă care costă 75 000 dolari comandează o superbă privire din partea munţilor, o depărtare de o aruncătură de piatră, este cea dintâi misiune care aşteaptă pe David regele lui Israel ucigaşul lui Goliat.

Judecătorul James Rutherford Proprietarul Palatului în San Diego, care e preşedintele Asociaţiei Studenţilor Bibliei Internaţionali, a admis astăzi că el nu ştie cu siguranţă când se va ivi profetul David, dar când se va ivi toate sunt gata şi îl aşteaptă.

Judecătorul Rutherford a fost odată Judecător în Missouri şi prieten bun a lui Jennings Brian care a trecut printr-o alegere democrată fiind nominat de preşedinte a ţării, însă acuma ca judecător la cartea fundală în San Diego a făcut întabulare în scris a acestui palat pe numele regelui David şi acei cari sunt dimpreună amintiţi în capitolul 11 di Evrei: David, Ghedeon, Barac, Samson, Iosif şi Samuel; acestea sunt caracterele Biblice ce vor fi bine primite de Rutherford şi asociaţii săi, dacă ei vor deveni cumva locuitori în California de sud.

,,Eu pentru acelaş scop am înfrumuseţat locul cu palmieri şi cu olivi ca ei când vor veni să se simtă ca acasă, când vor îmbia omului perfecţia,” zice măreţul judecător.

Dar fiind întrebat, cum va cunoaşte el pe aceşti reprezentanţi a lui Dumnezeu? ,,Înainte de a scrie zapisul am recunoscut posibilitatea de a cunoaşte pe David ca pe un om de treabă, oamenii mei sunt desemnaţi pentru a încerca identitatea lor, pentrucă ei sunt oficianţii societăţii mele, cari s-au consacrat lui Dumnezeu, astfel ei sunt autorizaţi de Dumnezeu de a cunoaşte feţele acelor prinţi.”

În articolele din ,,San Disgo”, mai scrie că palatul cel cu două rânduri de cîte 10 camere, a fost predat judecătorului Rutherford de către Robert J. Martin din Brooklyn New-York care a subscris zapisul pentru suma de 10 dolari.

Planul lui Rutherford e de a stabili pe toţi profeţii Bibliei în California de sud într-un palat confortabil, acesta este unicul plan religios în acest stat, unde ideile religioase sunt multe, dar nu ca acestea.

The Detroit Trec Press. Mart. 23, 1930.

Se găseşte oare în Biblie vre-o dovadă că Dumnezeu ar aproba la un creştin asemenea fapte? Noi nu le cunoaştem, şi totuş Rutherford le are şi pe acestea şi credem că tocmai pentru aşi îndreptăţi purtarea sa, a scris în T. V. (Revista Zorile) din Februarie 1931, următoarele: ,,Când o persoană autorizată cauzează cuiva durere, lovire şi vre-o vătămare, sau nedreptate, aceasta nu se poate numi păcat..” Vezi R. Z. No. 4, pag. 61, par. 33; pag. 62, par. 42, şi No. 3, pag. 43, par. 15. Iată deci dovada oficială din pana sa…, mai poftiţi acum şi dela Isus? Dânsul are credinţa fermă că în scaunul pe care şade l-a (uns) autorizat Dumnezeu, (probabil că au uitat gimnastica ce s-a făcut cu scaunele la instalarea sa în scaunul pe care şade N. R.) şi de aceea cine poate sta împotriva voinţei lui? Pe cei ce aprobă ca bune faptele sale îi ridică de asemenea pe scaunul de autorităţi, judecătorul, biruitori, etc., pe când pe cei contrari lui adică pe cei ce nu-i aprobă faptele sale necreştineşti, îi trimite la moartea a doua. Şi ce nu poate face dânsul când a ajuns la convingerea că împărăţia lui Dumnezeu s-a aşezat deja pe pământ din 1918, de aceea prin peregrinii săi învaţă că nici nu trebuie să ne mai rugăm după împărăţia lui Dumnezeu. Iar pentru a-şi acoperi persoana sa, învaţă în organul său oficios L. B. No. 5 – 1930, că nimenea nu are dreptul să-i critice sau să-i condamne purtarea şi faptele sale conform învăţăturii Domnului din Matei 18, şi acolo clar spune la pag. 71, par. 28 că atunci când cineva observă o greşală sau un păcat la dânsul, tot ce poate face e să pună cazul acesta în rugăciune înaintea Domnului, fără însă să se atingă cineva de el direct. E un bun metod de apărare pe care l-au folosit şi alţii în Evul Mediu!!

Când privim la faptele şi apucăturile acestei persoane, care habar nu are de aceea ce se chiamă ,,Calea îngustă” şi lepădare de sine, deoarece se scaldă în atîta comoditate, lux şi bogăţie în timp ce mii de fraţi pe care dânsul îi mână forţat la lucru sub masca ,,activităţii în lucrul Domnului”, ca să-i procure milioane, nu au de multe ori nici pîinea de toate zilele – ne întrebăm: cât timp va mai suferi Dumnezeu atâta deşertăciune în numele său?? La aceasta tot noi răspundem că: oamenii răi vor merge tot înspre mai rău (II Timotei 3:13), dar cei ce au ochi de văzut şi urechi de auzit, sunt datori să facă o urgentă curăţire în casa Domnului, până nu este prea târziu.

Sunt oare aceste fapte conduse de Dumnezeu?

Vedeţi iubiţi fraţi cum i-a reuşit celui rău să rătăcească pe fiii Domnului, atunci când ei au părăsit liniile trase de Domnul prin ,,servul său credincios şi înţelept” din Matei 24:45?

Fratele Russell a avut o avere de 300 000 dolari, (ceeace face în lei româneşti cam 48 300 000 lei, patruzeci şi opt de milioane trei sute de mii lei), pe care i-a cheltuit în vestirea Evangheliei şi a împărăţiei lui Dumnezeu. El nu şi-a zidit palate şi nu a aşteptat pe David şi pe ceilalţi profeţi să vină înainte de timpul lor, sau să se întâlnească cu aceştia aici pe pământ, ci el a lucrat numai lucrul lui Dumnezeu, vestind venirea împărăţiei lui Christos şi ajutând pe fraţi pentru a se dezvolta şi pregăti pentru această împărăţie. El nu s-a jucat şi nu a zburdat cu banii fraţilor, adunaţi cu multă sudoare. El nu a arătat niciodată că profeţii vor veni mai înainte de mare strâmtorare, (I Regi 19:11), sau că vor veni să locuiască în California, adică la Rutherford acasă şi nu în Ierusalim (Mica 4:1-4) sau că biserica (turma mică) se va întâlni cu aceştia aici pe pământ (Fapt. 15:14-17). Nu putem deci admite ca spiritul de care a fost şi este condus în asemenea fapte ar fi dela Dumnezeu, iar motivul că acest palat e zidit pentru profeţi, nu e decât un pretext pentru apărare în lipsă de alte argumente cu care să-şi justifice purtarea, faţă de propaganda sa, înaintea acelor oameni ce l-au întrebat, dar oare ce va răspunde înaintea lui Dumnezeu?

Banii care s-au adunat şi cu care s-au plătit acest palat zidit în oraşul San-Diego au fost bani adunaţi dela fraţi şi banii Societăţii, dar care acum au devenit proprietatea lui Rutherford. Tot aşa a fost şi cu palatul zidit în Cluj, el a fost zidit pe cheltuielile fraţilor, iar Rutherford a spus prin circulare că e a lui, atunci când s-a certat cu Sima. Deci după cum cel din Cluj a adus defăimare lui Dumnezeu în cele din urmă, tot aşa şi palatul din San–Diego numai cinste lui Dumnezeu nu aduce, din contra, oamenii lumeşti dispreţuesc întreaga lucrare a lui Dumnezeu văzând că ,,pocăiţii” una zic şi alta fac.

Nu voim să credem deci că Dumnezeu ar fi sfătuit pe Rutherford să zidească palate pentru profeţi, pentrucă dacă lui I-ar place palatele nu ar fi îngăduit ca fiul său să se nască într-o iesle de vite ci ar fi pregătit un palat ca cel din ,,San-Diego”. Iarăşi dacă Domnul ar fi fost aşa iubitor de palate, s-ar fi împrietenit cu cei ce locuiau în palate, şi dacă ar fi făcut aceasta, poate ei nici nu l-ar fi crucificat. Deci repetăm, că suntem siguri că acest palat e zidit pentru Rutherford şi nu pentru profeţi şi răsplata pentru acest lucru nu va întârzia. Matei 7:21-24.

O cât de uşoară şi lunecoasă e calea care duce înlături dela Domnul şi paşii săi!! Când comparăm starea şi situaţia de zi a fraţilor cu aceea de sub conducerea pastorului Russell putem vedea o mare deosebire! (Vezi clişeul pastorului Russell pe pag. 16).

După o muncă de 40 de ani a servului credincios şi înţelept, ori unde atât în America cât şi în alte părţi, ai putut să afli adunări de fraţi blânzi (fie ei de orice naţie) şi plini de iubire şi spirit sfânt dezvoltaţi în tot spiritul adevărului. Dar ce aflăm azi? În loc de adunări de fraţi în care să poţi afla spiritul Domnului, afli nişte agenţi de cărţi, agenţi în serviciul lui Rutherford în care nu mai afli spiritul lui Isus şi al sf. Apostoli, şi care nici nu voiesc să ştie de caracterul creştin. De fapt această libertate o au dela conducătorii de azi, care puţin sau deloc nu-i interesează starea sufletească a fraţilor, pe când ceea ce-i interesează e, rapoarte bogate cu vânzări de cărţi, chiar dacă unii fraţi(?) în urma cunoştinţei că Dumnezeu nu cere caracter, au pus şi pipa în gură.. (Vezi Zah. 11:16).

În asemenea stare fiind fraţii atât în America cât şi în alte părţi, putem spune că ,,oile Domnului au ajuns fără păstor,” deoarece ,,păstorii de azi se păstoresc numai pe sine”. Ezechil 34. Credem însă, că Domnul care a cunoscut întotdeauna ,,pe cei care sunt ai săi” în curând va aduna oile sale şi le va păşuna pe păşunea sa şi nu vor mai fi de pradă oricărui spirit, cum au ajuns azi.

Având în vedere toate cele descrise până aci, o întrebare s-ar putea spune: Cine ar fi persoana căruia Domnul iar încredinţa mai departe grija oilor sale şi conducerea lucrului său? La aceasta răspundem iubiţi fraţi, că altă cale nu este decât de a pune cazul acesta înaintea Domnului în rugăciunile noastre speciale pentru acest scop şi să avem deplină încredere că Domnul va îndrepta lucrul Său. (Vezi exemple în Judec. 3:9, 15; 4:3; 6:7; 10:10; I Sam. 12:10; Neemia 9:27 etc.)

Până atunci e mult mai bine fără conducător decât cu asemenea conducător care ar îndrepta inimile noastre de lângă Domnul şi poruncile Sale: dacă de exemplu, noi am începe construirea unei case şi pe la jumătatea lucrării, s-ar întâmpla să moară constructorul, oare am permite noi constructorului următor să dărâme tot ceiace a clădit cel dintâi, sau am căuta un constructor care s-ar pricepe să continue clădirea până la terminat? Credem l-am prefera, pe cel din urmă. Tot aşa e cazul şi cu lucrarea lui Dumnezeu, de acum.

Ştim însă, că nu mulţi îşi dau seama de gravitatea situaţiei, după cum ştim şi aceia că nu mulţi au primit şi urmat adevărul din sinceritatea inimii (Matei 7:21-23) şi de aceia credem că cei mulţi vor urma mulţimea şi nu pe Domnul şi spiritul adevărului său, dar faptul acesta nouă nu ne este de mirare până când ştim că şi biserica ,,Laodiciană” (din timpul nostru) trebuia să sufere de aceleaşi slăbiciuni şi lipsă de zel şi iubire pentru mirele ei, ca şi celelalte biserici din celelalte perioade. (Apoc. 2 şi 3 cap.)

Pastor Ch. T. Russell a fost sluga cuminte şi credinciosă din Matei 24:45, care timp de 40 de ani şi-a închinat întreaga sa avere şi viaţă în serviciul Domnului şi fraţilor, lămurind la casa credinţei ,,Taina cea ascunsă”- Dan. 12:4, 9-10.

Printr-însul Domnul a pus pe masa Sa ,,mâncarea” la ,,timpul potrivit”, adică învăţătura despre ,,răscumpărare” şi ,,restatornicire”, care din zilele apostolilor şi până la 1874 au fost înăbuşite de neghina tradiţiilor omeneşti, semănate de cel rău în ţarină (lume), conform profeţiei Domnului din Matei 13:24-30.

Scrierile sale cuprinse în ,,Studii în Scripturi” şi alte zeci de mii de tractate dovedesc cu prisosinţă înţelepciunea sa extraordinară în cunoaşterea planului de mântuire a lui Dumnezeu şi totuş umilinţa sa pe deplin în faţa lui Dumnezeu atât în cuvinte cât şi în purtările sale, se poate observa în fiecare pagină. El nici odată nu a pretins, că în ce priveşte înţelepciunea sa, e mai deosebită decât a celorlalţi oameni; din contra s-a sforţat să arate întotdeauna că toată cunoştinţa sa asupra planului de mântuire nu este decât un dar dela Dumnezeu, dat conform hotărârei sale, Dan. 12:4,9-10, în această dimineaţă a ,,vârstei Mileniale”. (Vol. I pag. 10 par. 2) Aceasta convingere, l-a făcut să nu-şi pună numele său pe nici una din operele sale; dar arătând pe fiecare că această operă e a Regelui Regilor. (etc.) Ce valoare ar fi mai avut deci numele său pe lângă acesta??!! Ce frumoasă pildă de urmat, şi totuş următorii săi demult au îngropat-o!!!

În anii din urmă a vieţii sale slăbise atât de mult trupeşte încât nici nu-şi mai putea termina subiectul său de vorbire înaintea publicului ce întotdeauna îl înconjura ca pe un tată… şi totuşi dânsul şi-a continuat călătoriile sale sfinte, (Psalm 84:6-7), până când i-a sosit sfârşitul zilelor sale pământeşti, în tren pe când mergea către Cansas City, la conferinţă.

Cine ar putea deci spune că nu a fost dânsul sluga înţeleaptă şi credinciosă prin care Domnul a dat mâncare la slugărimea sa, adică la casa credincioasă?? Numai duşmanii lui personali ar putea spune aceasta.

Noi însă vom continua să credem că dânsul a fost servul bisericii ,,Laodicia”, ce şi-a făcut în mod îndestulător datoria de ,,serv către Domnul” şi ,,casa credinţei”, pe când sforţările ce le vedem azi, făcute de unii, de a anula acest fapt din mintea fraţilor, e o luptă pe faţă de a ocupa locul biblic a acestui ,,serv”. Făcând însă o comparaţie a faptelor, uşor putem vedea care dintre cei doi au împlinit cuvântul Domnului: ,,După faptele lor îi veţi cunoaşte”.

Fiecare din aceste biserici au fost pline de zel la început, dar mai târziu a dat în cădere spirituală, fiind lipsă de un alt reformator care să curăţească canalul. După moartea fiecărui reformator, purtător de lumină, din cele 7 perioade, biserica rămânea bine informată şi sănătoasă în spirit. Dar conducătorii cei noi (următorii) începeau, (poate în necunoştinţă, de urmările ce vor veni) să aducă noi explicări şi multe doctrine deosebite de ale înaintaşilor lor.

Aşa a fost cazul mai întâi cu biserica Catolică când diferitele lor explicări şi interpretări erau scrise la început pe marginea Bibliei, iar alţii mai târziu le-au încadrat în textul Bibliei, şi le-au socotit ca fiind parte din scripturi, dar care în realitate erau învăţături omeneşti, spre a întuneca adevăratele învăţături ale Bibliei. Acest laţ a prins pe mulţi nebăgători de seamă. Dorinţa după ceva nou în teologie a fost şi este o boală, care a cauzat şi cauzează corupţie în învăţătura adevărată.

Dar să observăm puţin şi la biserica Lutherană. Vedeţi cât de modernizaţi sunt azi Lutheranii, de ceiace a fost la început? Observaţi cât de mult s-a pierdut spiritul de protestant contra a tot ce era nescriptural, manifestat prin Luther îndată după plecarea lui de aici. Priviţi cât de iute a dispărut spiritul de consacrare şi umilinţă, sub conducerea lumească a Nicolaiţilor plini cu ambiţii, care au împins biserica Luterană cu furie în religia Comercială sub mantaua ,,Zel pentru Domnul, pentru serviciu şi pentru Rege”. Oare nu era mai bine să fi rămas ei credincioşi lângă adevăr şi lângă spiritul care a fost manifestat prin Luther şi astfel nu ar fi fost mânaţi de spiritul învăţăturilor fabricate de conducătorii lor orbi, care pretindeau că sunt luminători şi că prin teoriile lor lumina devine din ce în ce mai clară??!!

Dar unde au ajuns azi Lutheranii? Pe urma celorlalte biserici; nominale contra cărora la început a protestat, căutând să facă bisericii lor aici pe pământ un viitor cât mai strălucit. Într-adevăr prosperitatea pentru ei a venit, biserica a înflorit sub o nouă conducere şi pe o cale comercială a început a se ridica la putere şi bogăţie mare. Mare număr a participat la biserica Lutherană şi deodată cu acestea persecuţia a început. Clădiri mari bisericeşti au început a se ridica şi a fi foarte scump împodobite şi azi bogăţia ei se ridică la bilioane de dolari şi membrii ei la milioane ca număr, dar adevărul, puterea şi legătura ei spirituală cu Dumnezeu, de mult a dispărut ca un nor, şi marea ei iubire dela început, s-a uitat de mult. Zelul lor dela început, curat şi adevărat pentru Dumnezeu şi pentru adevăr, după ce au trecut din viaţă fraţii mai bătrâni, s-a prefăcut într-un zel pentru biserica şi organizaţia lor, ca oricare altă biserică nominală.

Dar cineva ar pune întrebarea: dacă lucrurile stau aşa cu actualii conducători şi dacă o parte din fraţi încă îi mai suportă atunci ce e de făcut, deoarece toată puterea, banii şi maşinile sunt în mânele lor, iar ei sau făcut stăpâni pe viaţă pe acestea? Acestora le răspundem că să fie liniştiţi şi să dea pace la cei ce vor să urmeze omului şi nu Domnului, iar noi din puterile noastre mai bine să căutăm să-l ascultăm şi cinstim pe Dumnezeu şi rezultatul îl vom vedea noi la urmă. Sunt destule exemple în Biblie din care să putem vedea că au mai fost şi alţii care au avut multă putere, influenţă şi mărire, dar care din momentul ce au părăsit ordinul lui Dumnezeu au fost lăsaţi să-şi continue drumul singuri, deoarece Dumnezeu şi-a retras favoarea dela ei.

Vom lua mai întâi de ex. pe Saul. Saul a fost un rege Uns de Dumnezeu. De sigur că el forma canalul de atunci, prin care poporul trebuia să recunoască că toate hotărârile şi planurile sale, curg dela Iehova. Ce frumos chip avea el ca un rege inteligent, după cum avea şi celelalte popoare. El însă nu a fost ales de Iehova, ci de oameni, aşa cum le-a plăcut lor (I Sam. 8:1-9,19) iar Dumnezeu s-a învoit, numai la cererea lor, amintindu-le că un lucru rău fac, că cer pe un om să domnească peste dânşii, după cum fac popoarele păgâne. Mai târziu s-a dovedit că Saul nu era credincios din inimă lui Dumnezeu, deşi în aparenţă se părea a fi. El căuta numai ca să domnească şi să-şi supună pe alţii, dar nu căuta să asculte în totul ordinile lui Dumnezeu (I Sam. 15:22-23). În scurt timp Dumnezeu şi-a tras favoarea dela dânsul, lăsândul să-şi continue drumul singur şi în acelaş timp Dumnezeu a ales pe unul de conducător al poporului său, ce din punct de vedere al corpului, nu era băgat în seamă de nimeni. Acesta a fost David. (I Sam. 16:1-13).

De observat este faptul că deşi Dumnezeu îşi retrăsese favoarea dela Saul, poporul urma orbiş pe Saul, pe când pe David îl batjocoreau, iar Saul căuta să-l omoare (II Sam. 16:5-14; I Sam. 18:11 etc.). În acel timp Saul reprezenta ,,Canalul autorizat” şi dacă a fost canalul autorizat, oare nu a făcut David un păcat şi toţi cei ce l-au urmat pe David atunci când s-au despărţit de acel canal cu totul?! Se putea oare că cineva să primească binecuvântarea în afară de canal?! Şi totuş s-a putut, căci în câţiva ani s-a descoperit la toţi, cine a fost Saul şi Canalul său!.. Repetăm, că deşi Saul a fost respins de la domnia sa totuşi, i-a fost permis să-şi continue domnia şi puterea sa, (care se părea oamenilor că e aprobată de Dumnezeu şi după aceia poporul urma orbiş) până când scurtarea vieţii lui i-a venit pe o cale destul de tristă. (I Sam. 31:1-6).

Apoi avem ca exemplu pe regele Iehu, care desigur reprezinta un caracter mare religios pentru timpul prezent. Iehu a îndeplinit un lucru mare în numele lui Dumnezeu, căci a nimicit idolii şi a sfărâmat toate clădirile lui Baal, ba încă a ucis fără cruţare, pe toţi preoţii şi închinătorii lui Baal, numai pentru binele lui Israel (vezi II Regi 9 şi 10 cap.). Dar scriptura mai departe spune: Iehu n-a luat aminte, să umble cu inima întreagă în legea lui Iehova Dumnezeul lui Israel şi nu se depărtase de păcatele lui Ieroboam, care a atras pe Israel în păcat, (II Regi 10:29,31). Putem zice dar că Iehu, numai a sfărâmat, dar nu a clădit nimic. El nu a încurajat credinţa în Israel şi supunerea faţă de Iehova şi legile sale, din contra prin purtarea sa din urmă a voit să abată pe Israel dela Iehova. Dar la urmă ce a devenit din Iehu? Scriptura spune. Totuşi Iehu nu se depărtase de păcatele lui Ieroboam fiul lui Nebat – care a atras pe Israel în păcat – adică dela viţeii de aur, cei din Betel şi din Dan… Iehu şi sfetnicii lui erau canalul de atunci. Fără îndoială mulţi au urmat după purtările acestui canal, deoarece se ştie că Iehu e uns de rege de Dumnezeu prin Elisei şi deci avea puterea de a ,,mâna căruţa” cât de iute voia. Puterea lui era în săgeţile arcului său şi curajul şi acţiunea lui era mare. Toţi admirau lucrul lui şi-l priveau ca pe un om fără temere. Atât Saul cât şi Iehu au fost copii organizaţiei lui Dumnezeu din timpul acela. Acum să ne întrebăm: au făcut un păcat aceia, care observând paşii lor greşiţi şi contrari legii lui Dumnezeu, când sau despărţit de aceşti oameni şi nu a mai dat ascultare la sfaturile lor?

Credem că nu ? din contra greşala a fost pe partea acelora ce au urmat orbiş pe om, fără să se intereseze, dacă şi voinţa lui Dumnezeu era aşa.

Fiindcă aci am amintit cuvântul ,,organizaţie” şi pentru că constatăm că cei mai mulţi fraţi nu ştiu ce înseamnă cuvântul acesta, iar alţii ţin morţiş la acest cuvânt, mai mult ca la orice literă de Evanghelie, voim să lămurim acest lucru spre binele celor consacraţi, în timpul acestor zile.

Ce este o organizaţie?

Organizaţie înseamnă, o adunătură de oameni ce sunt conduşi de aceleaşi principii şi urmăresc acelaşi scop. Linia lor de conducere se găseşte în ,,statut-ul” lor ce e format tot de ei şi aprobat de majoritatea membrilor. În afară de liniile pe care le recunoaşte statutul lor, nu voiesc să recunoască alte linii iar dacă cineva i-ar forţa să treacă peste liniile trase de acest regulament mai curând încetează lucrul declarând ,,grevă” de multe ori chiar suferind lipsuri pe urma grevelor, decât să se lase ca cineva săi forţeze să-şi calce principiile.

În lume sunt multe organizaţii de acest fel şi probabil de aici şi este împrumutat şi între fraţi cuvântul acesta. Până în anii din urmă nu prea s-a auzit aşa de mult cuvântul acesta, dar azi e aşa de răspândit prin gura fraţilor, ca şi la cei din ,,lume”.

E bine deci să ne cugetăm serios la faptul acesta, pentru a nu ne opri numai la forme ca cei lumeşti. Apostolii, deşi nu amintesc deloc cuvântul acesta în scrierile lor, totuşi să ne închipuim că şi ei sunt de acord cu noi în privinţa aceasta şi iarăş să presupunem că Pavel ar fi adunat şi îndrumat pe fraţii dela început să se formeze şi ei într-o organizaţie ca alte organizaţii din lume.

Care ar fi fost scopul unei asemenea organizaţii? Credem că apărarea adevărului şi a cuvântului lui Dumnezeu. În alte cuvinte ap. Pavel le-ar fi spus fraţilor cam aşa: Fraţilor cu toţii ştiţi şi credeţi că Fiul lui Dumnezeu a fost pe pământ dându-ne nouă mai multe instrucţiuni şi porunci după care să ne conducem viaţa pentru a ne dovedi până la moarte următori a-i Lui! Acum fraţilor, noi trăim într-o lume neprietenoasă cu aceste principii sfinte, noi trebuie să le apărăm chiar cu preţul vieţii noastre, atunci când cineva ar îndrăzni să ne forţeze să le călcăm sau să le părăsim, etc.

Dacă fraţii ar fi ascultat îndemnurile lui Pavel înseamnă că ei s-ar forma într-o organizaţie hotărâtă să apere şi să respecte adevărul lui Dumnezeu. Aceasta s-ar fi putut denumi organizaţia Domnului. Dacă însă, după un timp, Pavel ca cap al acestei organizaţii, ar fi îndemnat pe membrii organizaţii să asculte unele sfaturi ale sale, care erau în nearmonie cu ,,statutul” lor, adică cu principiile stabilite de Domnul, oare fraţii ar fi fost obligaţi să le respecte pe ale lui şi să lase pe ale Domnului la o parte, sau că în asemenea caz (bine înţeles dacă aveau iubire mai mult faţă de Domnul ca de Pavel) ar fi trebuit să constate, că Pavel a devenit călcător de lege şi ca atare trebuie înlocuit… Dar ar fi fost unii care de dragul lui Pavel nu ar fi fost de părere să-l înlăture şi ar fi aruncat asupra celorlalţi ce au constatat răul, diferite nume ca: răzvrătiţi, eretici, vrăşmaşi organizaţiei, (etc.); oare ar fi fost cuvintele acestea de blam, ceva adevărat? Desigur credem că nu, dincontra cei vrăşmaşi sau împotrivitorii Domnului erau cei ce călcau cuvântul Domnului de dragul lui Pavel, iar nu cei ce-l apărau.

Exemplu nostru de mai sus, credem că s-a întâmplat în fiecare perioadă din cele 7 descrise în apocalips precum, şi la orice mişcare de reformaţie dela 1517 încoace. Cei condamnaţi ca ,,răzvrătiţi” sau grupat din nou ţinând sus şi pe mai departe principiile şi adevărul sfânt, pe când ceilalţi, mulţimea nominală a rămas singure organizaţii lumeşti, ca: Lutherani, Calvinişti, Metodişti, Baptişti etc.

Privind acum la situaţia bisericii noastre ,,Laodicea” nu putem vedea că cam acelaşi lucru se întâmplă printre fraţi? Când se întâmplă să mergi într-o adunare ce se pretinde că într-însa sunt numai copii a lui Dumnezeu şi deci consacraţi lui Isus Christos, nimeni nu te întâmpină cu ,,pace ţie” din inimă, sau să te întrebe cum te mai afli în Domnul şi adevărul său, ci scurt îţi pune întrebarea: te uneşti cu organizaţia din Brooklin şi cu revista lor lunară?

Dacă răspunsul nu îl dai afirmativ, atunci poţi să-ţi iei pălăria şi să pleci căci toată munca ta ce o vei depune să le aduni inimile lângă Domnul şi legile sale, e zadarnică, chiar dacă vei fi cât de credincios Domnului şi principiilor Sale şi ori cât de cunoscător şi următor al adevărului său. De ce oare se întâmplă aceste fapte azi între poporul Domnului? Tocmai din cauzele amintite mai sus, pentru că respectivul care vine în adunare se întâmplă că nu poate aproba ba chiar condamnă unele fapte păcătoase a conducătorilor de azi şi deci cum inimile unora sunt mai mult legate de oameni ca de Domnul şi adevărul său, se pun în apărarea omului, indiferent dacă această apărare are vreun temei biblic sau nu.

Desigur, aceste îndemnuri şi instrucţiuni se capătă dela ,,cei mari” care sunt în cauză şi care promit şi dau până şi bani şi onoare la apărătorii lor, numai haina lor să nu o vadă nimenea că-i pătată de păcate. O popor a lui Dumnezeu! Cât timp va trece până când vei ajunge într-o simplă organizaţie lumească, care trecând peste orice principii sfinte luptă din toate puterile şi cu toate mijloacele posibile, numai de aşi apăra existenţa?!

Dar oare va lăsa Dumnezeu pe poporul său până cel rău să-l cucerească în întregime!? Nu! Avem speranţa că Domnul care este singurul conducător al acestei biserici, nu va lăsa pe ,,cei ce sunt ai lui” să se depărteze de dânsul, (indiferent dacă aceştia sunt recunoscuţi printr-o organizaţie lumească sau nu) şi prin ei îşi va duce lucrul său la îndeplinire.

Deci voi cei ce sunteţi socotiţi eretici pentrucă protestaţi în contra păcatului şi vă luptaţi pentru apărarea adevărului, ca să nu cadă iarăşi sub unii genunchi, plini de ambiţie şi dorinţă după mărire pământească, ai Nicolaiţilor de azi, nu descurajaţi în lupta voastră pentru păstrarea în curăţenie, a adevărului, a votului vostru de consacrare, şi a onoarei lui Dumnezeu şi respectarea legilor sale, şi Dumnezeu va fi cu voi. Psalm 1:1-3.

Nu permiteţi ca în inima voastră să între ura, mânia sau gelozia pe cei cu progres în căile lor rele, chiar dacă s-ar întinde ca arborii Libanului, căci Domnul în curând va face judecată şi cel rău se va desrădăcina (vezi Psalm 37)

Pentru a vă feri de cădere într-o parte sau alta în aceste zile rele, vă recomandăm a citi cu atenţiune studiile în scripturi ca aşa să puteţi deosebi lumina de întuneric şi adevărul de eroare şi să nu staţi pe orice cale sucită după vederi omeneşti, ,,pentrucă sunt căi ce se par a fi bune, dar la urmă sunt căi conducătoare la moarte”. Prov. 14:21; 6:23.

Încheiere

În cele de mai sus v-am descris numai unele doctrine şi întâmplările de prin America a ,,Capilor” acestei organizaţii, lăsând la o parte faptele desfăşurate aici în România cu ocazia luptei pentru viţelul de aur, fiindu-ne greu a le mai învia în memoria noastră, dar credem că dacă Domnul va voi ca şi acestea să se dee la lumină, se vor da, ,,pentru-că ceia ce scoate totul la iveală este lumina”. Efs. 5:11-13.

(N. Red.) Cunoscând acum deaproape din gura martorilor oculari şi cunoscători de aproape ai situaţiei, mersul şi apucăturile conducătorilor de azi ai organizaţiei; cine ar mai putea susţine că ,,motivele de despărţire” ale unora, de actuala conducere a societăţii ,,sunt nescripturale”, după cum spune circulara din I august 1930, trimisă de filiala din Magdeburg??!!

Din contră, despărţiţi nu de o societate omenească, ci de Domnul, sunt aceia care deşi văd, aud şi ştiu toate aceste fărădelegi, totuşi le încurajează şi aprobă de bune prin tăcerea lor, pe când ap. Pavel clar ne spune, că ,,de unii ca aceştia depărtaţi-vă”. Rom. 16:17-18; I Cor. 5:11; I Tim. 6:3-5.

Şi nici acela nu e un argument sănătos, că dacă aceşti oameni descrişi mai sus au ajuns în halul în care se află, noi să stăm liniştiţi (cu mânile în sân) şi să le dăm pace, că Domnul îi va judeca…, pentru că aşa făcând, adică, prin arătând o nepăsare faţă de păcat, indirect încurajăm răul pentru a se întinde şi mai departe. De ex. dacă faţă de faptele săvârşite de Rutherford şi comportarea în legătură cu scandalul din jurul mamonului din Cluj, când s-a recurs la acte false, judecăţi, ameninţări chiar cu moartea şi pâre pe la tribunale contrar cu învăţătura ,,Manei” din 25 Mai, pentru a umple buzunarul avocaţilor cu milioane şi pentru a ne face de râs în faţa lumii; şi în urmă pentru a cauza ca toţi fraţii să fie păgubiţi afară de unul deja amintit la (pag.7 par.2), ei bine, dacă faţă de aceste fapte sau altele ca cele descrise în această revistă rămânem nepăsători, vom observa cu timpul, că şi alţii le repetă, pentru-că dacă asemenea fapte i se permite lui Rutherford sau oricare altul, atunci vor zice fraţii mai slabi; de ce să nu ne fie permise şi nouă?!! Apoi invers dacă nouă ca creştini nu ne sunt permise astfel de fapte, şi dacă întâmplător un frate dela sate ar fi făptuit astfel de păcate desigur că adunarea respectivă l-ar îndepărta de lângă dânsa pentru pocăinţă, atunci de ce să nu se aplice aceiaş regulă şi lege şi pentru unul mai gras ca şi pentru cel slab?!

Oare trebuie să existe şi între noi părtinire? Scripturile spun că nu.Vezi III Moise 19:15; V Moise 1:17; 21:21; Prov. 24:23; Iacov 2:9. Mai mult, vom aştepta noi ca Domnul în persoană să vie între noi pentru a face curăţirea necesară? Poate tocmai acel cuget l-au avut şi creştinii din vârstele trecute, când prin tăcerea lor au încurajat păcatele unei clase de oameni, care deşi se mai numesc reprezentanţi ai lui Dumnezeu totuşi, de mult au părăsit poruncile lui Dumnezeu, forţând pe adepţii lor să le primească teoriile şi faptele lor ca bune în loc de zisele lui Dumnezeu?!!!

Noi ştim însă, că tăcerea acelora era forţată, dar când s-a ivit zorile zilei de lumină, care a dat cele ascunse la iveală (Ef. 5:11-13), atunci nu a mai fost cu putinţă ca cineva să-i oprească gura lui Luther de ex. şi a altora de atunci încoace, care să nu strige ,,deşteptarea” printre creştinătate!!! Deci în asemenea cazuri, cuvântul lui Dumnezeu ne dă destulă autoritate, ca pe cel ce făptuieşte astfel de fapte, să-l poftim frumos la o parte până se pocăieşte de fapta sa, pentru ca răul să nu se transmită mai departe.

Aceste reguli sunt destul de clare în Sf. Scripturi, dar durere că felul cum e azi organizată actuala conducere a societăţii, cu preşedinţi aleşi pe viaţă, nu permite nimănui să se amestece în faptele lor, şi de sunt bune sau rele, trebuie suportate aşa cum sunt, pentru că ,,dacă nu-ţi place, poţi pleca”.

Deci felul cum au ştiut să se înscăuneze actualii conducători este minunat de bun spre folosul cărării lor, dar această procedură nu e nici mai mult nici mai puţin decât lumească (chiar dacă nu se întâmplă ceartă şi bătaie cu această ocazie), şi deci îndemnul de a sprijini această organizaţie, sau de-a dreptul zis pe conducătorii acestei organizaţii, e un îndemn lumesc după cum se face de altfel şi alte organizaţii lumesti, unde ,,mai marii le poruncesc cu stăpânire”. (I Petru 5:3), şi care urmăresc în prima linie apărarea intereselor lor, chiar în paguba altuia.

Iată deci unde s-a ajuns dacă nu s-a rămas lângă sfaturile înţelepte a iubitului nostru fr. Russell!! Când lucrurile stau aşa după cum le dovedesc faptele, cât de străin ne sună cuvintele ,,activitate, activitate”, până când apostolul ne spune: Chiar dacă cineva şi-ar da toată averea… şi a vorbi în limbi îngereşti, ba chiar şi corpul şi lar da să fie ars… şi atunci e fără folos toată osteneala, dacă se neglijează cea mai importantă trăsătură a legii lui Dumnezeu – IUBIREA – care în faţa faptelor de mai sus, e de mult îngropată de actualii conducători. I Cor. 13:1-5.

Dar cuvântul Domnului răsună şi acum ca şi în toată vârsta Evangheliei:,,Ieşiţi afară poporul meu” (Apoc. 18:4) şi fiecare din voi să fie o Evanghelie deschisă înaintea lumii pentruca în ceia ce vă vorbesc de rău ca pe făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării I Petru 2:11. Filipeni 2:15-16.

P.S. Suntem siguri că de îndată ce va sosi această revistă în mâna voastră, se vor găsi destui dintre cei ,,interesaţi” care vor striga în gura mare că dovezile şi faptele de mai sus sunt simple presupuneri, dar noi putem dovedi oricând, cu dovezile ce le avem la mână din gura martorilor oculari, că toate cele arătate aici sunt fapte îndeplinite şi nu numai presupuneri şi în cele din urmă, putem pune pe oricine care ar fi astfel interesat, în legătură cu cei dela faţa locului, din America, pentru a se convinge.

La încheierea acestor rânduri ne-a sosit o plângere dela un frate, care se arată mâhnit pentru faptul, că întâlnindu-se cu alt frate, l-a nesocotit şi nici nu l-a mai numit frate. Întrebând dânsul că de ce este aşa de rece şi străin faţă de dânsul, i-a răspuns că: ,,de aceia, fiindcă tu umbli la sfatul nelegiuiţilor”. Fratele s-a mirat de un asemenea răspuns ştiind că dânsul nici odată nu a mers la vreun sfat al ,,nelegiuiţilor”, deoarece de când s-a consacrat, cuvântul Domnului mereu îi stă înainte care zice:,,Fiţi deosebiţi poporul meu” II Cor. 6:17. Atunci (cel sfânt) i-a spus: ,,Tu mergi pe la Cluj şi te duci la adunare…” Atunci a înţeles fratele despre ce nelegiuiţi e vorba.

Spre lămurirea unor atare cazuri voim a face o mică explicare, pentru a se vedea că situaţia în care se află azi poporul lui Dumnezeu, e mult asemănătoare cu a poporului Israel la întâia venire a Domnului. Fiecare să citească cu luare aminte parabola vameşului şi a fariseului din Luca 18:9-13. Aici Domnul ne zugrăveşte exact starea poporului Israel, care era împărţit în două clase. Unii erau bogaţi, ce se credeau sfinţi şi aprobaţi de Dumnezeu pentru jertfa ce o făcea regulat, deşi starea inimii lor era într-o stare de plâns. Luca 16:14-15, iar ceilalţi erau săracii poporului care neavând alt mijloc de a trăi, ocupau diferite slujbe de vameşi ş. a. sub imperiul Roman şi care, neavând alte jertfe de dus la templu conform cerinţei legii, recunoşteau din inimă păcatele lor, strigând după milă şi iertare. Domnul ne spune atunci (versul 14) că în aprobarea Divină sta mai degrabă cel de al doilea, pentru că în ochii lui Dumnezeu ,,înălţarea” şi ,,îngâmfarea” sunt urâciune, chiar dacă un atare aduce cât de multă jertfă. (Vezi Iacob 4:6; Iov 22:29-30; Psm. 138:6; Prov. 29:23; Mat. 23:12; Luca 1:51-53; I Petru 5:5; Isaia 1:10-17).

Întocmai aşa se întâmplă şi azi. E destul să nu aprobi în totul păcatele şi teoriile unor oameni după cum sunt cele descrise mai sus şi atunci capeţi numele de ,,nelegiuit”, ori cât de bun creştin ai fi. Cum de se întâmplă dar, că fraţii să fie aşa de uşuratici? Vinovaţi sunt sfătuitorii lor, care îi îndoapă în asemenea învăţături, pentru a-i feri de a sta de vorbă cu cei ce le cunosc faptele lor rele. Dar vor rămâne acestea ascunse şi de acum încolo?

De vorbă cu cei ce au citit cu atenţie şi au înţeles glasul:

,,Strigătului de Deşteptare”.

Iubite frate şi soră în Domnul!

Nu ştim dacă în urma ,,încercărilor” care le-a adus timpul din urmă, (Ecl. 9:12) ieşti prieten sau duşman, totuş noi voim a sta de vorbă puţin cu tine. Te-ai mirat poate, că de ce o parte dintre fraţi, atât aici cât şi în toate celelalte ţări care au aceiaşi credinţă şi speranţă ca şi tine şi la fel doresc a face orice le e cu putinţă pentru vestirea împărăţiei Regelui nostru – s-au declarat separaţi de conducerea de azi a societăţii şi au început a lucra deosebit aceia ce crede că e datorinţa lor faţă de Domnul şi votul lor de consacrare!?

Dacă până acum nu ai fost în clar cu motivele ce i-a determinat să facă acest pas, acum dacă ai citit cu atenţie şi ai înţeles glasul ,,Strigătului de Deşteptare”, credem că ieşti în clar, că paşii noştri nu sunt fără motive scripturale după cum spun unii, din contră motivile sunt destul de serioase şi deci acum te întrebăm şi pe tine: Voieşti tu a urma mai departe pe Domnul şi adevărul Său pe care l-am cunoscut a fi ,,adevărul” Matei 24:45, sau voieşti a te lăsa dus de orice vânt de învăţătură după poftele oamenilor (Efs. 4:14)?

Aprobi tu ca în armonie cu spiritul Domnului faptele săvârşite de aceşti oameni dornici de răzbunare şi luptători după mărire, autoritate şi mamon? Dacă nu, atunci te vei supune glasului Domnului din Apoc. 18:4, sau îţi vei astupa urechile de a auzi glasul Domnului ca şi cei din biserica nominală, care deşi văd multe rele în mijlocul lor făptuite chiar de conducătorii lor, totuşi fiindcă nu cunosc regulile scripturei dorm fără de grije!? Vei fi tu oare ca şi aceştia sau vei fi un ,,fiu al zilei” care poţi face deosebirea între bun şi rău şi între adevăr şi eroare?!

Mai departe noi am voi, dacă vom avea posibilitatea şi Domnul va învoi, ca atât pentru noi ca şi pentru voi să încercăm a pregăti acea hrană sfântă şi binecuvântată pentru fiecare inimă consacrată şi anume Vol. 6. Totuş voim ca înainte de a face vre-un pas, să ştim cam câte inimi s-ar afla doritoare după această hrană şi în acest scop vă rugăm ca până la 1 Iulie să ne răspundeţi. Banii nu-i trimiteţi acum ci numai răspunsul şi în caz că vom putea ajunge scopul, vi-l vom trimite ramburs(contra cost).

Vol. 6 conţine aşa învăţături încât nu ar trebui să lipsească din casă, la nici un consacrat al Domnului. Ele sunt şi rămân importante şi de o mare valoare pentru fiecare, până vom depune acest corp în pământ. Spre ex. vom cita aci titlurile celor 17 capitole ce le conţine această magazie de adevăr, după cum urmează:

1.      La început.

2.      Creaţiunea nouă.

3.      Chemarea noii creaţiuni.

4.      Predestinarea noii creaţiuni.

5.      Organizaţiunea noii creaţiuni.

6.      Ordinea şi disciplina creaturii noi.

7.      Legea creaturii noi.

8.      Sabatul sau repaosul creaturii noi.

9.      Judecata creaturii noi.

10.  Botezul creaturii noi.

11.  Paştele creaturii noi.

12.  Drepturile şi datoriile creaturii noi în privinţa căsătoriei.

13.  Obligaţiile părinţilor credincioşi faţă de copii.

14.  Anumite obligaţii pământeşti a creaturii noi.

15.  Duşmanii creaturii noi.

16.  Partea de moştenire a creaturii noi în viaţa prezentă.

17.  Partea de moştenire a creaturii noi la înviere.