Botez

BOTEZ

Tim Krupa

Bună ziua fraţilor! Ne-am adunat în acest timp pentru un scop foarte special. Câţiva dintre prietenii noştri au intenţia de a simboliza prin apă, decizia lor, de a alerga pentru premiul chemării cereşti. În această după amiază avem de gând să discutăm această chemare înaltă creştină, câteva dintre avantajele, privilegiile şi responsabilităţile ei. Să vă spun pentru un moment cine stau aici în primul rând (câţiva fraţi şi surori). Titlu nostru de astăzi este: „Eu de bună voie mor Domnului”.

De la păcatul originar din grădina Eden, marea majoritate a omenirii nu face nimic pentru Domnul. Când vă gândiţi la miile şi milioanele de oameni care au trăit pe suprafaţa pământului, cât de puţin au auzit ei de Dumnezeu şi cât de puţin le-a păsat lor de aceasta. Omenirea a fost ocupată cu lucrurile pământeşti, protecţie, fericire, ei s-au epuizat cu ei înşişi. Cu toate acestea, sunt câteva excepţii. Chiar din timpurile străvechi, au fost doi sau trei care au avut credinţă cum a fost în creatura puternică. Şi acei care au ţinut acea credinţă erau atât de diferiţi de oamenii care trăiau în jurul lor, încât ei s-au separat de mulţime. Noi vorbim de oameni ca Noe, Avraam, Moise, Sara, Ana. Chiar dacă au locuit la distanţe de mii de mile şi au trăit în perioade diferite, vieţile lor au avut multe lucruri în comun.

În primul rând, ei toţi au crezut în acelaşi Dumnezeu, ei au crezut într-un Dumnezeu al dreptăţii, şi un Dumnezeu al legii. Al doilea lucru, ei au avut o dorinţă mare de a face voia Lui, indiferent de ce ar trebui să facă, şi al treilea lucru este că ei toţi au avut credinţa că la timpul potrivit Dumnezeu va binecuvânta toate familiile pământului. Şi datorită acelor convingeri, ei au trăit o viaţă diferită, dacă voi vă uitaţi la ei, şi la vecinii lor, veţi vedea o diferenţă, ei erau speciali, erau oamenii lui Dumnezeu. Ştiţi că Noe, Moise şi Avraam au trăit cu mult timp în urmă, dar în multe cazuri nimic nu s-a schimbat. Noi încă mai trăim într-o lume care încalcă dreptatea, aşa cum făceau în zilele lui Noe. Noi încă mai avem stăpâni nemiloşi ca şi în timpul lui Moise. Noi încă mai avem tipuri de Sodome şi Gomore cum a avut Avraam în timpul lui. Şi în acelaşi timp sunt aceleaşi paralele de asemenea: cu unele excepţii. Este încă posibil, de a crede într-un singur Dumnezeu, într-un Dumnezeu al Dreptăţii, este încă posibil de a dori să faci voia Lui, şi este încă posibil a crede că El va binecuvânta toate familiile pământului, şi este încă posibil de a trăi o viaţă, în care alţii să vadă diferenţe. Şi asemenea cum a fost un grup special în vremurile vechi, aşa şi în zilele noastre, este un grup special, care doresc să facă voia Domnului. Noi credem că noi facem parte din această categorie, noi credem că sântem oamenii lui Dumnezeu. Noi avem aceleaşi sentimente pe care le-a avut Avraam, Moise, Noe. Ce trebuie să facem? Să aducem un sacrificiu, cum a făcut Avraam, să facem o corabie cum a făcut Noe? Sau să conducem un exod? O, de a construi o corabie şi de a scăpa de această lume păcătoasă este un lucru ispititor. Au oare nevoie multe state de un exod? Are nevoie Şri Lanca de un exod? Da, inimile ni se înfioară.

Când ne uităm la condiţiile lumii, noi într-adevăr ar trebui să fim ispitiţi să facem revoluţii, să facem ceva, ceva politic, să facem ceva social, ceva ştiinţific, să încercăm să ajutăm…această lume săracă, devastată. Ce trebuie noi să facem? La această întrebare s-a dat răspuns cu aproape 2000 de ani în urmă. Cu aproape 2000 de ani în urmă ceva s-a schimbat: Isus din Nazaret, a umblat pe faţa acestui pământ, şi el a explicat că el este Mesia, El este Christosul, el este sămânţa binecuvântărilor, şi prin el toate familiile pământului vor fi binecuvântate. El a spus că Dumnezeu are un plan şi va fi împlinit la timpul potrivit. A mai fost un lucru despre care EL a vorbit, care nu a fost uşor de înţeles. El a spus că nu numai Christos va soluţiona problemele lumii, dar aici era o taină, el a vorbit că această clasă Mesia, nu este numai unul singur adică El, dar fi compusă din mulţi membri, El este capul şi este un grup care trebuie să fie membrele corpului său. Şi o clasă specială a fost invitată să fie asociată cu El în toate ideile despre ce El urma să înfăptuiască, şi anume binecuvântarea tuturor familiilor pământului. El i-a mulţumit Domnului, Tatălui Ceresc pentru a asigura această ocazie de a selecta membrii acestei rase umane, să se bucure împreună cu Fiul Său în conducerea împărăţiei. Această clasă ar fi ca o mireasă pentru fiul Său, această clasă specială va lucra cu fiul Său, vor fi parte din conducere în Mileniu. Şi de când Isus a avut o răsplată spirituală, aşa va fi şi pentru mireasa Lui. Şi ea trebuie să aibă o răsplată cerească. Deci, când Isus a fost pe faţa acestui pământ, el căuta pe acei care doresc să-L urmeze pe El, şi toţi care îl ascultau. El a spus: „Urmaţi-mă”. Aceasta a fost o invitaţie de a ne bucura de părtăşia în împărăţia cerească. Noi am auzit de planul lui Dumnezeu. Noi credem că Isus este Christos. Noi am auzit invitaţia de a face parte din aceasta. Isus a spus că aceasta va da autoritate. Ei vor binecuvânta familiile pământului. Aceasta include vindecarea naţiunilor. Ce gânduri! Ce lucruri mari! Ce chemare! Ce invitaţie! În decursul lucrării Domnului nostru erau timpuri de mare popularitate, erau timpuri când mii de oameni îl urmau, erau timpuri când El atrăgea mulţimi de 5000 sau 6000 de oameni. Veneau călători din ţări depărtate pentru a vedea lucrările Lui. A fost un timp minunat şi deseori era cazul ca ucenicii să împingă înapoi mulţimile. Erau experienţe uimitoare, deoarece aceştia erau doar foşti pescari, colectori de taxe, erau oameni simpli şi-l vedeau pe Învăţător căruia i se închinau mii de oameni şi erau o parte din aceasta.

Şi apoi când Domnul a început să-i mustre pe conducătorii Israelului pentru ipocrizia lor! Acestea au fost timpuri interesante. Şi Isus i-a invitat pe ei să fie o parte din aceasta. Ei îşi puteau imagina guvernarea acelui Mesia, ei îşi puteau imagina stând pe 12 tronuri de judecată a Israelului şi judecând pe cele 12 seminţii ale Israelului. Mesia venise. Ce bucurie era să-L găseşti şi să-L urmezi pe acest Om! Dar realitatea trebuia să li se arate. Era firesc ca toată slava, bucuria pe care o simţeau ei să se conformeze cu realitatea a ceea ce însemnau toate acele lucruri. Era mai mult decât aceasta. Astfel Isus a început să-şi expună lecţiile, concepţii cum ar fi ducerea crucii. A început să introducă ideea de negare de sine. Şi a început să vorbească de faptul de a lua parte la moartea sa. O, acestea erau tipuri diferite de concepţiile pe care ei le sesizaseră mai înainte. Erau lucruri pe care trebuiau să înceapă să le înveţe, să-şi schimbe caracterele pe care ei trebuiau de fapt să le dezvolte şi ei trebuiau să înceapă a le dezvolta. Deoarece pentru a lua parte la guvernarea cerească trebuie să ajungi la asemănarea caracterului lui Cristos.

Voi trebuie să ajungeţi la caracterul dreptăţii lui Christos. Şi pentru a-i impresiona pe ei de seriozitatea care trebuie să fie, Isus le-a spus un exemplu, de la Luca 14:28. este un exemplu despre construirea unui turn, a unei clădiri. El spune: „Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el, zicând: „Omul acesta a început să zidească şi n-a putut termina!” Şi în versetul 33 face o concluzie: „Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu” Ceea ce Isus ne învaţă este să nu facem nici un plan până ce nu l-am analizat foarte atent. El dorea să le arate ucenicilor că acesta este un lucru serios. Socotiţi ce veţi obţine la sfârşitul acestei lucrări, faceţi socoteala cheltuielilor. Să facem socoteala cheltuielior pentru ce? Pentru a fi un ucenic., calea îngustă, fiind botezaţi în moartea Lui, de a face socoteala cheltuielilor pentru schimbarea caracterilor, pentru a deveni asemenea lui Isus, de a face socoteala pentru ieşirea din lume. Această chemare creştinească nu este doar de a trăi bine. Această chemare nu este doar de a fi o persoană drăguţă. Acei care vin ca în cele din urmă să trăiască această viaţă nouă, este mai mult în această chemare decât doar a fi respectabil. Aceasta nu este o iniţiere în ceva nou. Sunt multe responsabilităţi, cerinţe, standarde care trebuie respectate. Noi ne-am putea întreba, pentru ce toate acestea? De ce standardul este aşa de mare? Fiindcă este o lucrare mare care trebuie făcută în vârsta viitoare, este o lucrare enormă de făcut în împărăţia viitoare. Gândiţi-vă la restaurarea a 20 miliarde de oameni. Gândiţi-vă la învierea lor, gândiţi-vă la îndreptarea lor, la îngrijirea, educarea, ajutorul de care au nevoie toţi oamenii care au trăit vre-o dată. Este o lucrare mare! Celor care vor fi asociaţi cu Christos li se vor da putere, responsabilitatea va fi a lor, ei trebuie să aibă o loialitate de nedescris şi ascultare imprevizibilă, ei trebuie să aibă principiile lui Dumnezeu gravate în inimile şi inimile lor. Aceasta trebuie să fie atât de adânc şi pătrunzător, încât orice decizie pe care o fac, orice plan, orice judecare, orice gând, trebuie să fie în deplin acord cu ceea ce Dumnezeu vrea. Cum poate fiecare persoană să se califice pentru această poziţie înaltă? Numai prin experienţe mari, greutăţi mari. Numai trecând printr-o transformare, numai luând cursul de a fi un ucenic, numai fiind botezat în moartea Lui. Înainte de a termina voi citi un verset, Romani 6:5: „În adevăr, dacă am fost identificaţi cu El printr-o asemănare cu moartea Lui, vom fi una cu El şi în înviere.” Înainte de a vă gândi că acest lucru este de fapt imposibil, permiteţi-mi să vă spun că putem intra în acest curs cu încredere. Putem de fapt să răspundem acestei invitaţii cu optimism. Noi putem intra pe această cale în realitate cu încredere, noi putem răspunde la această invitaţie cu speranţă, credinţă, fiindcă Isus a spus la Luca 12:32: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia”. A găsit plăcere, Tatăl Ceresc este aşa de bun, că Fiul recunoaşte că este numai un singur Dumnezeu, Tatăl Ceresc este aşa de bun că Fiul doreşte să-i facă Voia Lui. Tatăl ceresc este aşa de bun că Fiul crede că El va binecuvânta toate familiile pământului. Şi este plăcerea lui să vadă această credinţă, şi este bucuros să vă facă această invitaţie. Fiindcă este o mare plăcere pentru El, El doreşte cu bucurie să vă dea Spiritul Său cel sfânt. Acei care au acceptat această invitaţie sunt concepuţi cu Spiritul Domnului. Aceasta conduce la o naştere, voi sânteţi concepuţi cu spirit, deci voi trebuie să vă naşteţi pe plan spiritual. Acesta este ceva nou. Fiinţe umane concepute de spirit, după o dezvoltare să se nască pe plan spiritual! Aceasta este o nouă Craţie. Fapte 2:38 îmbină atât de frumos aceste lucruri de botez de astăzi şi dăruirea Spiritului Sfânt. Fapte 2:38: „Botezaţi-vă în Numele lui Isus Christos, şi veţi primi darul Spiritului Sfânt.”. După ce am trecut de această treaptă, nu mai sunteţi păcătoşi, dar sunteţi socotiţi fiii lui Dumnezeu. 1 Ioan 3:1: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Această invitaţie voi o acceptaţi. Deci noi facem socotelile într-un mod foarte atent şi întreprindem această călătorie cu grijă şi încredere. Noi ştim că sânt multe detalii, lucruri neştiute care ne aşteaptă înainte. Dar ceea ce este clar în mintea noastră este imaginea Dumnezeului nostru şi faptul că trebuie să-i slujim. Şi aşa dragii mei fraţi, dacă aţi fi trăit în timpul lui Isus aţi fi auzit: „Urmaţi-mă”. Şi voi aţi fi acceptat şi urmat acea invitaţie. Acum daţi să vorbim despre ceva ce ţine de responsabilitatea şi ocaziile minunate. Probabil noi cu toţii am văzut că sunt sute de moduri de a privi această viaţă creştină, sute poate mii. Şi acum aş vrea să discutăm o chestiune foarte, foarte simplă. Şi vă voi spune de ce, fiindcă eu îmi amintesc când eu stăteam în faţă, în primul rând, şi eu eram atât de emoţionant că nu-mi amintesc nimic, nimic din ce au spus fraţii. Aş vrea să împărţim această părtăşie de astăzi în patru categorii mari. Eu personal folosesc aceste patru categorii în memoria mea, de a-mi aminti în fiecare zi de responsabilitatea mea. Şi esenţialul este că viaţa nouă în Christos este mult mai mult decât a zice un singur lucru. Noi putem fi doar studenţi. Eu nu pot să vă scol şi să zic că sunteţi studenţi, excluzând alte lucruri. Nu pot spune că voi trebuie să vestiţi, dar alte lucruri să nu faceţi. Deci punctul meu de vedere cu acele patru categorii este că noi trebuie să fim echilibraţi. Noi trebuie să avem diferite aspecte ale caracterului nostru creştin.

Prima cerinţă pentru a fi un ucenic, eu am numit-o intelect. Eu am în vedere într-un sens simplu. Noi vorbim aici despre lucruri referitoare la decizii, cum ar fi: credinţă, gânduri, studiere, luarea deciziilor. Acestea toate sunt procese ale intelectului. În Marcu 1:15 Isus accentuează acest proces al credinţei. El a spus: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” Probabil că primul pas în serviciul Domnului este credinţa. Noi trebuie să credem în El, să credem în Fiul Lui, în planul Lui, să credem în venirea Împărăţiei, să credem invitaţia. Ioan 11:25 spune: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” Domnul vrea ucenici cugetători. În Marcu 12:24 Isus le-a zis Saducheilor că ei nu înţeleg Scripturile. Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?”

Deci a fi un ucenic în sensul deplin al cuvântului, înseamnă că trebuie să trăim conform Bibliei. Conceperea spiritului sfânt vă va ajuta mult în înţelegerea multor lucruri. Noi ştim din Fapte 17:11 că Beerenii aveau o inimă mai bună fiindcă cercetau Scripturile în fiecare zi.

Deci iubiţi fraţi, n-are importanţă în ce perioadă a veacului Evanghelic au trăit creştinii, coroana creştinului era mereu în minte. De aceea voi faceţi aceste decizii, de aceea consacrarea voastră este, de aceea voi aţi decis să faceţi voia lui Dumnezeu. Nimeni nu spune nimic să fii un geniu. Nu este nici o scriptură care spune să fii un geniu. Eu cred din toată inima că pot fi membri din biserică care nu pot citi şi scrie, deci noi vorbim aici de lucruri simple, simple dar importante. Urmând pe urmele lui Isus, nu este o viaţă de a învăţa formule matematice complicate, nu va temeţi că săptămâna viitoare trebuie să învăţaţi toate calculele. Nu! Nu este o examinare cum puteţi interpreta profeţiile adânci. Dumnezeu nu ne spune să ne uităm în cartea Apocalipsei şi să vedem ce este mai departe. Nu! El vrea mintea şi caracterul tău! El vrea decizia ta! El vrea timpul tău! Deci noi vorbeam despre citire, discuţii, cum plecăm la adunări, la convenţii.

Meditaţia este un lucru foarte important al intelectului. Noi trebui să folosim intelectul de a servi pe Domnul.

A doua cerinţă este de a fi o mărturie. Isus spune în Fapte 1 când îşi lua rămas bun de la ucenici, versetul 8: „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”. Acestea sunt două părţi foarte importante la care ne-am referit în mod repetat în această săptămână. Prima este vestirea Evangheliei, şi Isus a spus foarte bine în Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Noi avem responsabilitatea vestirii Evangheliei. Dar mai este o parte a vestirii, care probabil este mult mai importantă. Matei 5:16: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vă vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” El nu a spus, să audă vorbele voastre bune, dar să vadă faptele voastre bune. Voi probabil aţi auzit de expresia mai degrabă aş privi un discurs decât l-aş asculta. Şi ceea la ce ne referim aici este comportamentul în opoziţie cu vorbirea. Eu cred că Tatăl Ceresc simte la fel. Noi fraţilor mai degrabă ar trebui să fim un exemplu de Creştin, decât să spunem ceea ce pretinde a fi creştinul. Demonstrează prin ceea ce eşti, demonstrează prin ceea ce faci, demonstrează că eşti un creştin prin ceea ce cumperi, prin ceea ce vinzi, demonstrează prin tot că tu faci, că eşti o mărturie pentru Christos. Vă voi spune o întâmplare cu mult timp în urmă. Era un frate care lucra la o întreprindere, şi el era nou, şi el a avut prilejul să spune lucrătorilor despre Studenţii Bibliei, despre această biserică, şi el le-a spus cât de diferiţi sunt Studenţii Bibliei, le-a spus cum Studenţii Bibliei au adevărul, şi toţi ceilalţi sunt Creştini nominali. Şi colegul său de lucru a început să se uite la el şi când el a terminat, colegul a spus: „Prietene, tu nu eşti cu nimic deosebit faţă de cei ce lucrează aici.”A fost mai degrabă o mustrare. El a spus că a întâlnit numai un singur Creştin în viaţa lui, tu poate îl ştii, numele lui este Excozi, dar pot să-ţi spun despre purtarea lui că era un Creştin. Aşa s-a întâmplat că acest frate îl cunoştea pe Excozi, ei erau în aceeaşi adunare. Aceasta este morala întâmplării.

Fie ca oamenii să ştie că sânteţi creştini, în primul rând după purtarea voastră. Aceasta e cea mai bună mărturie care voi puteţi fi pentru Domnul nostru.

Al treilea lucru pentru a fi ucenic este negarea. Noi vorbim despre relaţia noastră cu averea noastră, familia noastră şi lucrurile din lume. În Matei 16:24 Isus spune: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” Noi trebuie să ne lepădăm de lucrurile acestei lumi, pentru a avea timp, energie, resurse pentru a avansa în hotărârea noastră, consacrarea noastră. Noi nu putem face tot ceea ce lumea face şi să pretindem că sântem de asemenea şi creştin. Nu avem timp suficient pentru ambele. Este bine evidenţiat în Matei 6:19-31. Şi acest lucru este punctul principal, despre bani. „Nu vă strângeţi comori pe pământ, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” Şi Isus concretizează în versetul 24: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălat; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona (banilor)”. Aceasta înseamnă că nu puteţi să-i slujiţi lui Dumnezeu, şi carierei voastre, nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi afacerilor voastre, nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi spitalelor, organizaţiilor, sau oricare altceva. Tendinţa este de a încerca să trăim cu un picior în afaceri şi cu altul lui Dumnezeu, dar este greşit. Prioritatea voastră trebuie să fie lucrurile lui Dumnezeu. Voi trebuie să fiţi un creştin la început, la sfârşit şi întotdeauna. Aceasta înseamnă negare, refuz. Voi trebuie să aveţi control deplin, trebuie să renunţaţi în viaţa voastră la lucrurile care nu vă ajută pe calea consacrării voastre.

A patra şi ultima cerinţă este dată de Isus în Ioan 13:34: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.” Această iubire cuprinde toate roadele Spiritului Sfânt: blândeţea, răbdarea, toate lucrurile caracterului puse la nivelul dragostei. La fel include şi ceva foarte important, de a servi pe alţii, de a ajuta pe alţii, în special casa credinţei. Aceasta este o expresie a iubirii. În Matei 5 se vede o diferenţă între iubirea Creştinească în opoziţie cu iubirea lumii. Isus spune: „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi, oare păgânii nu fac la fel?”. Deci probabil cea mai mare manifestare, cea mai puternică manifestare că voi aţi acceptat chemarea va fi iubirea. În Ioan 13:35 Domnul nostru spune: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Fie ca iubirea să fie o parte mare din viaţa voastră de Creştin.

Intelectul, Mărturia, Negarea de sine şi iubirea. Acestea alcătuiesc viaţa nouă în Christos. Dar mai este un lucru care este necesar, şi aş spune că este atitudinea. Noi putem să facem toate aceste lucruri într-un mod mecanic, ori le putem face fără umilinţă, poţi fi foarte inteligent, putem petrece ore citind, puteţi să vestiţi la colţul străzii întotdeauna, puteţi să faceţi acţiuni de negare, să plecaţi la o mănăstire, puteţi să vorbiţi de dragoste, dar dacă nu aveţi atitudinea potrivită, cea corectă, dacă nu le faceţi din plăcere pentru Tatăl Ceresc, veţi suferi mult. De aceea am luat expresia „Eu de bună voie mor Domnului”, de a arăta atitudinea, că este plăcerea mea nu numai de a accepta, dar şi de a aplica aceste lucruri în viaţa mea. Eu de bună voie mor Domnului. Fiindcă memoria mea devine mai limitată şi eu încerc să-mi amintesc aceste patru categorii: intelectul (intelect), mărturia(witness), negarea (denial) şi iubirea(love). Eu am folosit prima literă a fiecărui din aceste cuvinte pentru a forma propoziţia: Eu de bună voie mor Domnului (I willingly die Lord). Şi eu îmi spun mie însumi ca bază în fiecare zi: „Eu de bună voie mor Domnului”, pentru a-mi aminti mie de balanţa care este în viaţa mea de Creştin, fiindcă vă spun, câteva zile, câteva săptămâni studiez mult, şi eu deschid cărţile şi le cercetez, şi de asemenea este timp când vestesc, şi de asemenea sunt momente de exprimare a iubirii. Deci eu încerc să fac un echilibru în lucrarea creştină.

Deci, prietenii mei, eu cred că voi puteţi vedea că aceasta nu este complicat, aceasta nu este dificil, atitudinea este mult mai importantă, dorinţa voastră. Eu ştiu că voi aveţi dorinţa. Eu am vorbit cu fiecare dintre voi, şi am rămas uimit cum voi înţelegeţi responsabilităţile voastre şi de dorinţa voastră de a servi pe Dumnezeu. Voi aţi făcut socoteala cheltuielilor şi aţi ajuns la această decizie. Sunt şi alţii care aud astăzi, şi se gândesc mult la aceste decizii, să accepte invitaţia sau nu, se gândesc la socoteala cheltuielilor, şi uneori când ajung în asemenea momente spun: „Aceasta este ceea ce vreau eu.” Este tradiţia noastră ca să ne oprim şi să întrebăm dacă sunt şi alţii aici care au făcut socoteala cheltuielor şi care au în inima lor dorinţa de a accepta invitaţia. De aceea vă invităm să coborâţi aici în primul rând acum. Şi după cum Anania i-a spus lui Saul În Fapte 22:16. „Şi acum ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul.”

Dragii mei prieteni din primul rând. De acum se începe o nouă viaţa pentru voi. Acei dintre noi care am intrat pe această cale mai devreme, vă spunem că este cea mai bună decizie pe care am făcut-o vreo dată. Vă spunem că noi nu regretăm, doar cu excepţia faptului că am putut face o lucrare mai bună până acum. Şi dorim să vă spunem că am dori să fi fost nişte exemple mai bune pentru voi.

Sunt sute de lucruri pe care am dori să vi le spunem, poate ceva sfaturi care să vi le dăm, să vă avertizăm, dar noi nu putem spune totul despre acest subiect, fiindcă de fapt aceasta este lucrarea vieţii voastre, şi noi nu ştim pe ce cale individuală vă va conduce Domnul pentru a vă dezvolta caracterul, ca voi să puteţi fi o parte din acea sămânţă binecuvântată. Voi sunteţi la un nivel înalt al oamenilor lui Dumnezeu, voi sunteţi la fel cum a fost Moise, Avraam, Sara, care au crezut într-un singur Dumnezeu, care au dorit să-l servească, care au crezut în binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Dar în acele timpuri nu era deschisă calea pentru chemarea cerească, dar este pentru voi, este timpul pentru voi pentru a vă face chemarea şi alegerea sigură.

Una din alte tradiţii ale noastre de serviciu la botez, este să vă întrebăm câteva întrebări, înainte de a fi botezaţi, eu v-am prevenit de acest lucru şi acesta nu este un test, dar este o mărturisire, este mărturisirea voastră, este o declaraţie publică a dorinţei voastre de a fi botezaţi. Deci aş dori ca voi 6 să vă sculaţi

1. Recunoaşteţi voi că sânteţi o parte din rasa umană decăzută şi în aşa fel aţi fost separaţi de Dumnezeu?

2. L-aţi acceptat pe Isus Christos ca Salvatorul şi Răscumpărătorul vostru?

3. Aţi făcut voi o deplină consacrare, fără rezerve, să faceţi voi lui Dumnezeu orice v-ar costa aceasta?

4. Vă consideraţi pe voi înşivă ca alergători pentru premiul chemării cereşti?

Cu această mărturisire este privilegiul meu să vă întind mâna dreaptă a părtăşiei, şi celorlalţi care sunt aici, şi care sunt în alergare pentru premiul chemării cereşti.

(Îi felicită pe fiecare)

1. Matei 6:33: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

2. Efeseni 6:10: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.”

3. 1 Samuel 12:24: „Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-l cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşoară El printre voi.”. Domnul să te binecuvânteze.

4. Fie ca Domnul să te binecuvânteze şi bine ai venit la această prietenie. Evrei 13:5: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”

5. Fie ca domnul să te păzească şi să te ajute. Gal 6:9: „Să nu obosim în facerea binelui: căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”

6. Domnul să te ţină credincioasă. Luca 12:32: „Nu te teme, turmă mică: pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.”

Tată, venim la tine în acest moment, cu inimile pline de mulţumire, pentru mărturisirile pe care le-am avut. Îţi mulţumim Tată pentru darul fiului Tău, îţi mulţumim pentru planul divin al veacurilor, şi îţi mulţumim pentru speranţa chemării cereşti. Cerem în acest moment o binecuvântare specială asupra acestor şase inimi supuse înaintea ta, te rugăm să le umpli cu spiritul tău, şi să le conduci pe o cale nouă. Doamne noi nu ştim cum le vei conduce, dar noi suntem încredinţaţi că vei fi cu ei până la sfârşitul căii lor. La fel îţi mulţumim pentru toţi acei care s-au consacrat şi sunt împrăştiaţi în toată lumea, fii cu toţi din ei, Doamne, umplene cu Spiritul Tău, învaţă-ne ceea ce avem nevoie, şi te rugăm ajută-ne să ne dezvoltăm caracterele noastre, îţi mulţumim de toate aceste lucruri, ne rugăm pentru venirea împărăţiei Tale, în Numele lui Isus, Amin!