1 SPIRITE sfânt rămâi cu noi,

Fii mângâiere celor goi,

Fii-ne pază-n drumul nost',

Călăuză în orice loc.

2 Fă să-ţi lucească lumina,

Ca noi să cunoaştem calea,

Sădeşte în sufletul meu

Frica sfântă de Dumnezeu.

3 În calea sfinţeniei du-ne

Şi ne departă de lume,

Du-ne-n Cristos calea vie,

Fă-ne coarde-n a Sa vie.

4 În rugăciune, veghere,

Aşteptăm a Ta sosire,

Şi pregăteşte-ne pe noi,

Prin harul Tău ca făpturi  noi.

N. 214 - M. 2   2

1 DUPĂ al Tău Cuvânt de dar,

'N blândă umilinţă,

Doamne, eu îmi amintesc iar,

A Ta suferinţă.

2 Trupul Tău frânt pentru mine,

Pâinea din cer-mi va fi,

Paharul gustat de Tine

Vreau a-l împărtăşi.

3 Pot să uit eu Ghetsemanea,

Sau lupta ce-ai avut?

Domnul meu, agonia Ta,

Paharul ce-ai băut?

4 Când la crucea de pe  Calvar,

Cu ochii mei privesc,

Văd Mielul, sacrificarea,

De Tine-mi amintesc.

5 Toate ale Tale dureri,

   Şi marea iubire,

Vor fi pe veci în ai mei  cre'ri,

Spre a Ta amintire.

6 Atunci culmea darului Tău,

Şi-n chipul Tău voi fi,

Când-mpărăţia Ta şi eu

Cu Tine voi veni.

3   N. 200 - M. 3

1 SUFLETUL meu e apăsat,

Disperat şi trist.

Dar El zice: vino şi fii

Liniştit.

2 Avut-a ceva semn pe El,

Ce se cunoaşte?

Avut pe mâini şi picioare

Şi-n coaste.

3 Avut-a El diademă,

Pe al Său cap fin?

Avut, da, o coroană grea,

Dar de spini!

4 De-L găsesc şi Îi urmez Lui,

Ce-mi va fi partea?

Strâmtorare, osteneală,

lacrime.

5 Dacă rămân credincios Lui,

Ce voi câştiga?

Dincolo de Iordan cu El,

Voi cânta!

6 Rugându-L să mă primească,

Oare zice-ar nu?

Mai de grabă trece cerul,

Pământul.

4   N. 12 - M. 4

1 NU-MI aminti avuţii şi  lux,

Plăceri ce trec scurt pe  pământ:

Lumea cu al ei desert  belşug,

Plăcere nu-mi face  nicicând.

 Corul

Fiecare-şi are ţinta:

(:Ţinta mea e Cristos numai:)

2 Lumea şi-a ei plăceri vor trece,

Veşteji-s-or ca o floare;

Planurile ei mai măreţe

Trec în timpul unei ore.

3 Contra-cestui turn nu-I  putere;

Regatul Lui pe veci va sta,

Tronul Său va sta sus şi tare,

Vrăjmaşii Îl vor asculta.

4 Deşi peregrinez departe,

De Acela care-L iubesc,

În curând eu voi avea parte,

Cu El glorii să moştenesc.

Corul

De-al meu triumf, deci voi cânta,

(:Ţinta mea e Cristos numai:)

   N. 95 - M. 5   5

1 GRĂIŢI: Isus pentru mine

A murit pe cruce!

Şi prin jertfirea de Sine

Viaţă ne-aduce.

Corul

Şi pentru tine,

Şi pentru mine;

A murit Domnul pentru toţi,

Mulţumire-I fie.

2 Pentru c-am fost de moarte demn,

Din marea-I iubire

A suferit El chin pe lemn,

A mea fericire.

3 Soarele se întunecă,

Raza lui s-ascunde,

Pentru Isus când suferă,

Murind El pe cruce.

4 Şi a Lui cruce grea de chin

Dusă-n grea sarcină,

Căzând-nainte-I, mă închin

Şi ochi-mi lacrimă.

5 Dar cu plânsul nu pot plăti,

Iubirea Lui mare;

Doamne al Tău urmaş voi fi,

Ţie-n consacrare.

6   N. 7 - M. 6

1 TURMĂ mică El te cheamă,

Ce eşti preţuită;

De om neluată-n seamă,

Dar Lui eşti iubită.

2 Turmă mică, El te cheamă;

Întâi născută, vezi!

Al Său nume e de seamă,

Să nu te ruşinezi.

3 Bogaţi, nobili chemaţi nu-s mulţi,

Nu sunt mulţi înţelepţi,

Regi ai lui Dumnezeu ei sunt,

Dar azi purtând dispreţ.

4 Dar vine iar al tău Păstor,

Tristeţea îţi sfârşeşti,

Şi voi cu El, ca domnitori,

Veţi fi preoţi regeşti.

7   N. 67 - M. 7

1 ÎNCĂ puţin şi soseşte,

Ceasul aproape e.

'N zorile zilei măreţe,

Vom fi-n bucurie.

Va părea că a fost uşor,

Tot ce am suferit!

Viaţa un vis trecător,

Ce-i de zori risipit.

Corul

Atunci Isus, ne arată

Mare iubirea Ta,

Şi du-ne pe noi acasă,

Sfârşind noaptea aceasta.

2 Încă puţin Doamne, eu ştiu,

Cu dor întreb, cât timp?

Căci pot eu cu-aşa speranţă,

'N locaş aşa sublim,

Şi-n bucurii ce m-aşteaptă,

Acas-să nu doresc?

Cum s-ascund eu, dar aceasta,

Râvna s-o-năbuşesc?

3 Dar gură, să nu ai cuvânt!

Suflet, fii liniştit!

Căci tot ceasul de pe pământ

E timp de pregătit.

Croit ţi-e timpul, bine ştii,

De Dumnezeul tău,

Steaua zilei dă bucurii,

Din est sclipind mereu.

N. 84 - M. 8   8

1 TOATE numai pentru Isus,

A Lui e fiinţa mea,

Tot cuvântul, toată fapta

Şi ceasul şi ziua mea.

Toate-s numai pentru Isus,

Viaţa, puterea mea.

2 Mâinile să-I facă voia,

Picioarele-n calea Sa;

Ochii pe El să-L privească,

Cântându-I preamărirea.

Toate numai pentru Isus

Şi să-I cânt preamărirea.

3 De când eu privesc la Isus,

De altceva nu am gust;

Şi-n vedenii cereşti surprins,

Când eu caut către El sus.

Toate numai pentru Isus,

Care viaţa preţ Şi-a pus.

N. 135 - M. 9   9

1 LUI Isus fie mărire!

El ne şterge păcatele

Şi aduce mântuire

Inimii celei zdrobite.

Corul

Isus a pus preţul mare,

El libertate ne-aduce.

Toţi vor şti marea-I lucrare.

Sub scutul Lui stau eu,

Spălat în sânge-al Său,

Mai alb ca neaua El mă face.

2 Scos din-ntuneric şi păcat,

A Lui iubire-mi străluce.

Ca moştenitor sunt chemat,

În regatul Său de pace.

3 O, iubirea Lui adâncă

Şi harul fără măsură,

Inima mea s-o pătrundă,

Să-I rămân în legătură.

4 În El le avem toate-n dar,

Deci şi aici veseli vom fi.

Curaţi prin sângele Lui, iar,

Mai albi ca şi neaua vom fi.

10   N. 21 - M. 10   

1 ÎNGERI-naintea lui Isus,

Cu toţii vă-nchinaţi

(:Şi de Rege al regilor

Pe El să-L încoronaţi:)

2 Voi sămânţa lui Israel

Prin har răscumpăraţi,

(:Preamăriţi-L şi-al lumii Domn

Pe El să-L încoronaţi:)

3 Neamuri şi limbi de pe pământ

Şi toţi câţi sunteţi fraţi,

(:Lăudaţi-L şi-al lumii Domn

Pe El să-L încoronaţi:)

4 Voi, cari nu-I uitaţi iubirea,

De El sunteţi legaţi.

(:Sfinţi, preamăriţi-L şi-al lumii

Domn să Îl încoronaţi:)

11   N. 241 - M. 11

1 VOI popoare de pe pământ

Preamăriţi pe Domnul  cântând;

Şi servindu-I cu temere,

Tot omul să se bucure.

2 Domnul nostru Dumnezeu e;

El le-a creat toate bine.

Turma Sa mic-o nutreşte,

De mieii Săi se-ngrijeşte.

3 Treci la El cu bucurie

Şi-ntâmpină-L cu laude;

Din suflet binecuvântă-L,

Mântuirea ţi-aduce El.

4 Domnul nostru e Dumnezeu,

El ne-a arătat harul Său.

Puterea şi-a Lui dreptate,

De timpuri nu sunt legate.

 N. 117 - M. 12   12

1 MÂNTUITORUL mă duce:

Ce altceva să mai cer?

Să nu fie bun cu mine

Cel ce m-a condus la cer?

Pace sfântă, bucurie,

Dac-avem credinţă-n El!

(:Ştiind bine ce ne-aşteaptă,

Având sprijinul în El:)

2 Mântuitorul mă duce

Peste multe primejdii,

Şi El pentru suferinţă

Îmi dă pâinea vieţii.

Dacă-mi slăbesc picioarele

Şi puterile îmi scad,

(:Iată că din stânca vie

Murmură pârâu curat:)

3 Mântuitorul mă duce,

Cu iubire deplină,

Şi în casa Tatălui meu

Promiţându-mi odihnă.

Şi în haina nemuririi

Ajungând atunci la cer,

(:Voi cânta în veci Isuse:

Tu mi-ai fost conducător:)

N. 232 - M. 13   13

1 SUNT eu dar al crucii ostaş

Următor Mielului?

Fricos să merg pe al Lui pas,

Purtând dispreţul Lui?

2 Să ajung eu în paradis,

Mergând, călcând pe flori?

Când alţi luptau în foc, cuprinşi

De sânge şi fiori?

3 N-am eu vrăjmaşi de alungat?

Sau valuri mari de-nfrânt?

'N vifor şi furtuni de luptat

Cu lumea şi-al ei gând?

4 Nu, luptă-te de vrei să-nvingi;

Doamne dă-mi putere:

Să lupt, să rabd tot liniştit

Cu credinţă tare.

N. 106 - M. 14   14

1 MAI pot eu să-ntârzii

Inima Lui s-o dau?

Lăsând a lumii avuţii

Şi pe Isus să-L iau?

2 Târziu, dar toate las;

Voia şi tot ce-am eu,

Doamne, să-Ţi urmez pas cu pas

Şi-n veci să fiu al Tău.

3 Să fiu de tot al Tău,

Mai mult să nu mă laşi;

Să faci Doamne sufletul meu

Ţie în veci slujbaş.

4 Dorinţa mea-i una:

Iubirea să-Ţi cunosc,

Şi vesel întotdeauna,

Legat de al meu vot.

5 Doamne, viaţa mea

Tu eşti şi-s mulţumit;

Speranţa vie şi-averea,

'N Tine-s desăvârşit.

15   N. 92 - M. 15

1 VOIŢI să ştiţi cine e,

Ce-mi dă zel, mângâiere?

Ce răsplată dobândesc

De la Cel ce-L preamăresc?

E Isus cel răstignit!

2 Credinţa ce-ntăreşte?

Să cânt ce mă trezeşte?

Păcatul meu l-a purtat,

Cu Iehova m-a 'mpăcat;

E Isus cel răstignit!

3 Pe duşmani ce-i învinge?

Necazul meu ce-l şterge?

Ce-mi re-nvie inima?

Ce îmi vindecă rana?

E Isus cel răstignit!

4 Cine-mi va da viaţa?

Cine-mi va strica moartea?

Cine la El m-aşează

Cu oşti mari de lumină?

E Isus cel răstignit!

5 Ştiţi dar acum cine e,

Care-aşa mă mângâie?

Şi luptând cu credinţă,

Voi dobândi coroană.

La Isus cel răstignit!

6 Aşa în pace trăiesc,

În El mă adăpostesc,

Dacă-mi vine schimbarea,

La El am fericirea!

La Isus cel răstignit!

N. 123 - M. 279   16

1 IA-ŢI crucea ta, a zis Domnul,

Învăţăcel de vrei să-Mi fii,

De tine lepădându-te,

Şi-aşa după Mine să vii.

2 Ia-ţi crucea ta, povara ei

'Nainte să nu te-nfrice.

Ea-ţi dă curaj şi putere;

Luptător bun te va face.

3 Ia-ţi crucea ta şi fii sigur

În lupta cu pericolul,

Până ce-nvingând

 mormântul,

Lăcaş vei avea la Domnul.

4 Ia-ţi crucea ta şi lui Cristos

Urmează-I până la moarte.

Numai cel ce poartă crucea

V-avea la coroană parte.

N. 222 - M. 17   17

1 SCULAŢI, cântaţi cântul

De Moise şi Mielul.

Voi limbi şi inimi vă sculaţi,

Pe Domnul lăudaţi.

2 Veniţi pribegi pe drum

Ce în Sion merge,

Voioşi prin Mielul sfânt Cristos,

Etern Regele nost'.

3 Nu peste mult toate

Buzele-I vor cânta;

Cântul Moisii şi-al

 Mielului

Va auzi lumea.

N. 169 - M. 18   18

1 SCOALĂ-TE Ierusalime,

Nu lăsa să fii dejosit,

Îmbrac-ale tale puteri,

Eşti aşteptat să fii mărit.

2 Scutură şi lanţurile,

Fericirea ta-i promisă;

Scoală, salută zorile,

Scoală Cristos voieşte-aşa.

3 Scutură şi lanţurile,

Libertatea ta a sosit;

Este Dumnezeul tău sfânt ,

Acela ce te-a mântuit.

4 Vasele darului veniţi,

De păcate vă curăţiţi;

Primiţi Cuvântul Său cel

 sfânt,

Ce din ceruri vi L-a trimis.

19   N. 64 - M. 19

1 SCOALĂ suflet la vesel  cânt

Şi cântă despre Domnul sfânt;

I se cuvine lauda,

Căci liberă-i iubirea Sa.

Iubirea Sa, iubirea Sa,

Căci mare e iubirea Sa.

2 M-a văzut căzut, ruinat,

Şi tot m-a iubit ne-ncetat;

El m-a scăpat de pieire,

Căci mare-i a Lui iubire.

Iubirea Lui, iubirea Lui,

Căci mare-i a Lui iubire.

3 Deşi duşmani tari, numeroşi

Opun drumul dificultos,

El conduce Biserica,

Căci tare e iubirea Sa.

Iubirea Sa, iubirea Sa,

Căci mare e iubirea Sa.

4 Când nori groşi tulburi s-au-ndesat,

Tunând mereu s-au  adunat,

El stă-n apropierea mea,

Că bună e iubirea Sa.

Iubirea Sa, iubirea Sa,

Căci mare e iubirea Sa.

5 Când Regele cu drept vine,

Să-I ia pe ai Săi la Sine,

Eu cel mai vesel voi cânta,

Că veşnică-i iubirea Sa.

Iubirea Sa, iubirea Sa,

Căci mare e iubirea Sa.

20   N. 170 - M. 20

1 SUFLET scoală, ia-ţi noi puteri,

Stai voios în luptă!

Neam ceresc eşti chemat a fi,

(:Cunună te-aşteaptă:)

2 În juru-ţi e nor de martiri,

Cari îţi ţin privirea,

Trecutul să-l dai uitării,

(:Şi fugi la ţinta ta:)

3 Glasul Domnului de viaţă,

De sus El te cheamă.

În mâna Lui e răsplata,

(:Ce-o doreşti atâta:)

4 Acest preţ scump de daruri plin,

Doamne îl voi primi,

Când acei îngâmfaţi şi mari,

(:Pe pământ n-or mai fi:)

5 Mântuitor cum Tu ne-ai spus,

În curs vom alerga.

Şi-ncununaţi cu-nvingerea

(:Pe Tin' Te-om adora:)

N. 160 - M. 21   21

1 O, ce milă mare

Ne-a dăruit Domnul,

Ne-a primit pe noi cei căzuţi,

De iubiţi fii ai Lui.

2 De Fiul mântuiţi,

Prin graţie curăţiţi,

Şi-apoi Mireasa Lui Cristos

Va fi numele nost'.

3 Dar nu se poate şti

Ce noi vom deveni,

Dar când El Se va arăta,

Lui vom fi-asemenea.

4 Speranţa cerească

Mă ajută-n luptă,

Mă curăţeşte de păcat

Cum Domnul e curat.

5 Iubiţi de Dumnezeu,

Parte bună avem,

Apoi Spiritul Său va da

Peste toată lumea.

6 Mai mult robi nu suntem,

Nici lanţuri nu purtăm,

Ci strigăm Aba-Părinte

Şi suntem fii ai Lui.

N. 152 - M. 22   22  

1 SCRIPTURA, Cuvânt slăvit,

Eşti dar minunat şi sfânt;

Pentru pâinea din ceruri

Suntem recunoscători.

2 E-o rază de lumină

Ce noaptea însenină;

Pietre scumpe n-o întrec

Nici din palatul regesc.

3 Este izvor minunat,

Din care cu murmur cald

Izvorăşte balsamul,

Ce-mi stâmpără necazul.

4 Cartea-ceasta e a mea!

Ea întrece nădejdea;

S-o învăţ în şir de ani,

Tot mai scump' şi dragă-o am.

23   N. 18 - M. 23  

1 SFÂNTĂ-I legătura

Iubirea creştină,

Copcia-nfrăţirii care

Inimile leagă.

2 Copiilor păcii,

Un simţ dă putere,

Una frică, o nădejde

Şi o ţintă-n cale.

3 La-l Tău tron Părinte

Când ne rugăm Ţie,

Tu ştii că în ruga noastră

E-un gând şi-o simţire.

4 Ni-e comună voia,

Ne-mpărţim necazul,

Şi ochii ne lăcrimează

La unul pentru-altul.

5 Dacă ne-om despărţi,

Ne-a fi mângâiere

A iubirii noastre mare,

Dulce amintire.

24   N. 5 - M. 24

1 TRÂMBIŢELE voastre,

Sune cu răsunet,

Ca glasul s-ajungă,

La toată naţia.

Corul

S-apropie bucuria,

(:La popoare mântuirea:)

2 Cristos, mare Preot,

Pentru noi a răbdat.

Voi osteniţi şi slabi,

Acum vă bucuraţi.

3 Pe El să Îl mărim

Că ne-a răscumpărat,

Prin sfânt sângele Său,

Aceasta să vestiţi.

4 Acei ce aţi fost robi,

Acum v-aţi mântuit;

Libertate Cristos,

Vouă v-a dăruit.

5 A şaptea trâmbiţă

Vesteşte bucurii;

Mântuirea vine,

La Domnul să grăbiţi.

 N. 236 - M. 25   25

1 TU Mireasă a Mielului

Pentru ce ai plânge?

Cristos e-al tău, nu-ţi ia nimeni

Această nădejde.

2 Trăia în întunericul

Nopţii sufletul tău,

Şi oftai tot cu credinţă

Pentru Mirele tău.

3 Dar vezi, acum noaptea trece,

Aproape-s zorile,

Vine Isus iubitorul

Ca să te mângâie.

4 Vine că Duhul Său cel sfânt

Nu poate suporta,

Să nu cheme-n bucurie

Şi pe Mireasa Sa.

5 Valea ast-a plângerilor

E grea pentru tine,

Dar nu peste mult pe tronu-I

Te ia şi pe tine.

6 Va şterge El lacrimile

Din ochii tuturor,

Şi va pune capăt morţii

Şi suferinţelor.

N. 218 - M. 26   26

1 CEL ce Te-ai născut smerit

Şi multe ai pătimit,

Şi o luptă grea ai dus,

Dar deplin toate-ai învins;

O, Doamne ajută-ne

Că pierim făr-de Tine.

2 Cel ce ai plâns cu amar

La mormântul lui Lazăr,

Văzând Ierusalimul,

Tu ai plâns pentru dânsul;

O, Doamne ajută-ne,

Că pierim făr-de Tine.

3 Cel ce singur Te-ai rugat

Şi o luptă mare-ai dat,

Cel ce cruce-ai suferit,

Şi pentru noi Te-ai jertfit;

O, Doamne ajută-ne,

Că pierim făr-de Tine.

4 Cel ce-n moarte-ai triumfat,

Pe cei pierduţi i-ai scăpat,

Pe tronul maiestos şezi

Şi toate le guvernezi;

O, Doamne ajută-ne,

Că pierim făr-de Tine.

5 Domnia Ta promisă

Cu totul e sigură;

Noi cu mult dor

o-aşteptăm,

În ea să ne aşezăm.

Dară Tu ajută-ne,

Că pierim făr-de Tine.

27   N. 176 - M. 27

1 AI Regelui ceresc fii

Să cântăm cânt de 'nvingeri,

Pe Salvator să-L lăudăm,

E demn ca Lui să-I cântăm.

2 Fiii lui Avraam, cântaţi,

Lui Cristos tot ce-aveţi daţi.

El ca om s-a întrupat,

Pe noi ne-a răscumpărat.

3 Ochii sus, voi fii, măriţi,

Şi spre Sion să priviţi.

Lăcaş acol-vom avea

Şi pe Domnul vom vedea.

4 Noi mergem la Dumnezeu,

Pe calea Fiului Său.

Când drumul e neguros,

Luăm pildă pe Cristos.

5 Fraţilor, fiţi fără teamă,

Stăm aproape de hotare.

Isus Cristos cel iubit,

Ne va zice bun venit!

6 Doamne, noi voioşi

mergem,

Şi-a lumii jos le punem.

Isus fii călăuzul

Până ne-ajungem scopul.

28   N. 7 - M. 28

1 CRISTOS jertfă a dat

Sângele Său vărsat,

Ca să fiu fericit

Şi din morţi mântuit.

(:El Şi-a jertfit viaţa Sa,

Laude-L inima:)

2 Lăcaşul Tatălui

Şi tronul Său ceresc,

Le-a lăsat şi-a venit,

Ca să fiu mântuit.

(:Pentru mine toate-a lăsat,

Dar eu Lui ce I-am dat?:)

3 El mai mult suferi,

Decât eu pot a şti,

În luptă cu chin greu

Goli paharul Său.

(:Bucuros Şi-a dat viaţa,

Fie-a Lui inima:)

4 Pe urma muncii Lui

Izvoresc mari daruri,

Şi dacă-n El trăiesc,

Necazuri se sfârşesc.

(:Şi ajungând la ţinta mea

Glorie voi avea:)

N. 235  - M. 29   29

1 CREŞTINE asupra-ţi vin  zorile,

Fugi-va toată umbra grea,

Iar cerul preamărit şi-n pace

Deasupra ta va lumina.

Scoală, scoală, căci ziua vine,

Cu veşti bune deasupra ta.

În scurt, tu vei avea mărire,

Şi pe tron cu Domnul vei sta.

2 Ridică-ţi capul, ziua a venit

Şi-al tău drum îl luminează,

Din cer lumina a strălucit,

Sunt zori de-a Zilei măreţe.

Săltaţi, săltaţi de speranţă plini,

Căci toate alte-s deşarte,

Să ştie aceasta cei nobili,

Duceţi la toţi asta veste.

N. 210 - M. 30   30  

1 CRISTOS e-aici o, ce veste!

Inima bucure-se.

Asta veste de graţie,

Credinţă, speranţă dă.

Corul

(:Cristos e de faţă!

Cristos Regele păcii:)

2 Lumea poate numai citi,

C-a suferit şi-a murit;

Dar în curând cu toţi vor şti,

Că spre-a domni a venit.

3 Exilaţii mult au răbdat,

Lipsiţi de-al Tău sfânt locaş,

Dar curând în măreţ veşmânt

Vor fi cu Tine părtaşi.

4 Cu asta credinţă în noi,

Să sune-orice instrument,

Iar corul, mântuit, vioi,

Să sune-n orice moment.

31   N. 69 - M. 31

1 CRISTOS din morţi a-nviat,

Om, îngeri de ştire-au dat.

Şi noi cu bucurie

Cântăm asta cu voie.

2 Iubirea ne-a mântuit,

Lupta deja s-a sfârşit;

El din mormânt S-a sculat,

Şi El moartea a stricat.

3 Piatră, sigil şi soldat,

Toate s-au înlăturat;

Cristos conducătorul,

El ne deschide cerul.

4 Pe-acest Rege să-L mărim,

De moarte nu ne sfiim;

Pentru noi plăti jertfa,

Câştigă mântuirea.

32    N. 162 - M. 32

1 PE muntele-nalt veniţi  voi sfinţi,

Vedeţi patria peste râu.

În Mileniul Cananului,

Nu peste mult toţi vom cânta.

Iată tronul alb ca zăpada,

Cel sfânt coroană va fi  primit,

În regat părtaşi vor fi-aceia

Cari lui Cristos I-au zis bun venit!

Corul

Vedem vedenia mărită,

Secerători la strângere, dar!

Ne-aşteaptă mărirea promisă

Şi timpul strălucit Milenar.

2 De-acolo vine primăvara,

Toate s-acoperă cu flori;

Vedem vedenia mărită,

Domnia mare a Regilor.

Luptele acolo se sfârşesc,

N-a mai fi necaz, nici ispită;

Va fi popoarelor acel ceas,

Biruinţă pe veşnicie.

3 Acel râu care izvorăşte,

Chiar de lângă tron strălucind,

Dacă-l vor vedea  credincioşii,

Ştiu că a sosit un moment.

Pe ei îi aşteaptă malul cald

Şi vor fi numai prieteni cu ei;

Mergând după 'Nvăţătorul lor,

Cântă cântarea bucuriei.

N. 167 - M. 33   33

1 VINO lumină cerească,

Fii soare pe-această apă;

Strălucitoare iubire,

Umple toate inimile.

2 Noi iubim, Doamne, legea Ta,

Ducem voioşi cauza Ta;

Pentru Mielul, ce-a dat jertfa,

Purtăm noi bucuroşi crucea.

3 Al Tău val secret ne poarte,

În Cuvântul Tău ne-afunde;

Viaţa ne-o reformează,

Asta e dorinţa noastră.

4 Şi-apoi trăind noi cu Tine,

Spiritul Tău cu noi fie;

S-aducă ungere de sus,

Iubirea Ta, foc sfânt nestins.

 M. 34   34  

1 VENIŢI, iar să mergem drumul nostru,

Las-treacă anii.

Să nu stăm până ce Domnul S-arată

Şi voia Sa sfântă, scopul va ajunge.

Semnul credinţei

E lucru cu zel fierbinte

Şi cu nădejde.

2 Viaţa noastră ca un vis trece,

Timpurile curg,

Iar clipele fug, să nu stăm în pace!

Grăbiţi-vă, căci noaptea acum a trecut

Şi anul jubilar

S-apropie de uşi,

Şi zorii s-au ivit.

3 O, dacă-n sfârşit de ziua asta, 

Am zice cu toţi:

Calea-i sfârşită, lupta ni-e gata.

Măcar dacă-n scurt, ne-ar zice 'Nvăţătorul:

“Bine serv credincios!

Vino în bucurii

Şi şezi pe Tronul Meu".

35   N. 129 - M. 35  

1 SUFLETE al meu s-adori,

Pe Tatăl sfânt din ceruri.

În rugă fii fierbinte,

El nu te va respinge.

2 Mergi 'naintea Regelui

Şi predă-I inima Lui.

În îndurări e bogat,

Şi ţie-ţi va fi-ndurat.

3 Doamne Tu-mi iei sarcina,

Mă-ncred în puterea Ta!

M-a scăpat al Tău sânge,

Eu n-am altă nădejde.

4 Când vom isprăvi lupta,

La Tine ne-om aşeza.

Acolo odihni-vom,

Altă patrie n-avem.

5 Pe cei ce plâng Tu-i mângâi,

Prin graţie pace dai.

Toate tainele le ştii,

O, dar preamărit să fii.

36   N. 112 - M. 36

1 VENIŢI să cântăm veşti bune,

De bucurie plini,

Şi al jubileului an

Fie vestit lumii.

Corul

Salvare prin a lui

Dumnezeu graţie,

Prin Cristos, Fiul Său, al

 nost' Rege mare.

2 Voi cei trişti acum fiţi veseli,

Popoare priviţi-L.

Pe cei robi îi face liberi,

Pe El preamăriţi-L.

3 Din suflet sune cântarea:

Isus a pus jertfa.

Pace fie oamenilor,

Domnului gloria.

N. 36 - M. 37   37    

1 VINO-al fericirii izvor,

Din suflet să-mi scoţi cântec,

Al graţiei râu udător,

Cere cântec sfânt cu foc.

O-nvaţă-mă să cant frumos,

Cum pofteşte inima,

Bunătatea Ta s-o laud,

Cărei nu-i asemenea.

2 Nu-i destul că m-ai mântuit,

Cu sângele lui Cristos

Şi m-ai cercat când de turmă

Sufletu-mi departe-a fost.

Mai presus de mântuire,

Încă şi-alt dar mi-a ajuns:

Chemarea cerească să văd,

Faţa Ta acolo sus.

3 Din zi în zi tot mai dator

Mă face graţia Ta.

Ca şi-un lanţ strange sufletul,

Doamne bunătatea Ta.

Şi eu umblu pe drumul Tău,

Fie oricât de spinos.

Fericit sunt că pot păşi

Pe urmele lui Cristos.

M. 38   38  

1 VENIŢI voi nemângâiaţilor, veniţi,

La acest tron de har plecaţi-vă,

Inima rănită aici aduceţi

Că nu-i necaz ce El nu-l  vindecă.

2 Suferinzilor disperaţi le zice

Blând, gentil, ca ei să nu se teamă.

Nu-i pe pământ necaz aşa de mare,

Care El momentan nu-l vindecă.

3 Veniţi priviţi râu, ce de la tron curge,

De lucrul iubirii bucură-te.

Nu-i pe pământ necaz aşa de mare,

Care cerul n-ar putea să-l vindece.

39   N. 191 - M. 39 

1 VIN', cel ce cunoşti pe Domnul

Şi I-ai dat inima,

Să-I sune frumos cântarea,

Că “Domnu-i iubirea”.

2 Cuvântul Lui adevărat,

Fie-ţi mângâierea.

Mărturiseşte şi Isus,

“Domnul e iubirea”.

3 Nu-I nesocotiţi răbdarea

Faţă de starea rea.

Curând va-nvăţa şi lumea:

“Că Domnu-i iubirea”.

40   N. 40 - M. 40

1 VOI toţi ai lui Isus,

Limba să vă cânte;

Şi-al vost' cântec armonios,

Departe răsune.

2 Cânte-al Lui cânt mărit,

Ce pe El laudă.

Veste bună de bucurii

Lumea să audă.

3 Al Tatălui nost' plan

E-nalt peste toate.

În rugi sfinte la El venind,

Nu ne va respinge.

4 Acest prea iubit Domn

Ni-e amic şi Tată.

Prea-nalta-I mână ni-e scutul,

S-ajungem la ţintă.

5 În scurt Îl vom vedea,

Vocea-I vom cunoaşte,

Şi prin bogata-I graţie,

Şi-acum ne scuteşte.

6 Fiind ridicaţi sus,

Chiar la nemurire,

Ne-a fi graţia Lui mare,

O dulce uimire.

7 Deci să cântăm voioşi,

Mai mult să nu plângem;

Emanuel ia terenul,

Curând scop ajungem.

M. 41   41

1 FIICA Sionului din necaz scoală

Căci vrăjmaşii tăi mai mult nu te apasă;

Steaua bucuriei în zori străluce'

Noaptea de plânset s-a dus, fii veselă.

Corul

Fiica Sionului,

Din necaz scoală,

Căci vrăjmaşii tăi mai mult

Nu te-apasă!

2 Deşi au fost tari ai tăi semeţi duşmani,

Dar mai tare-i mâna care-i învinse.

Falşi le-au fost caii şi carele de război,

Deci ca pleava, vântul i-a răpit.

3 Fiica Sionului pe-al tău Salvator

În harfe şi timpane preamăreşte-L,

Fii veselă e-nvins cel ce te-a robit.

Sionul are-nvingerea cu totul.

M. 42   42

1 MÂNTUITOR noi Te urmăm,

Nu siliţi, ci cu plăcere;

Ca servi ai Tăi ne-apropiem,

Să ţinem rit în onoare.

2 O, rit sfânt, prin tine noi,

Începem a şti pe Isus.

Eşti simbol al consacrării,

Arvuna speranţei de sus.

3 Fiind noi morţi păcatului

Cu Domnul ne înmormântăm.

Sub curatul val al apei,

Lui Dumnezeu vii rămânem.

4 Stăpân mai mult nu ne va fi

Corpul nost' şi voia veche

Dar în Cristos din zi în zi,

Viaţa nouă va creşte.

43   M. 43 

1 SĂ nu crezi fericiţi numai

Pe cei care azi au pacea!

Şi acei care plâng acum,

Ei vor avea fericirea!

2 În scurt fericiţi vor zâmbi,

Cei ce varsă lacrimi multe,

Iar ceasuri de suferinţe

Spun ani fericiţi-nainte.

3 Zi de pace luminoasă,

Va urma după ast-noapte;

Chiar moartea poate să vină,

Peste nori văd dulce soare.

4 Creştinul să aibă încredere,

Orice-ar veni să n-o lase.

Deşi adesea în mâhnire,

Viaţa nu e gustoasă.

5 Dumnezeu stă la veghere,

Deşi a permis plâns, necazuri,

Dar cu timpi buni de favoare,

Va răsplăti pe ai Săi fii.

44   M. 44

1 LA război fii gata

Şi-nvaţă a lupta.

Inima, mintea mea, Doamne,

Şi vorba-mi îndreaptă.

2 Cu dragoste sfântă

Să vestesc planul Tău,

Şi să fac voia Ta sfântă,

Ce-i viaţa din nou.

3 Las ca Tin' să iubesc,

Iubirea-Ţi mă mustre;

Ajută-mi ca toţi să vadă

Iubirea Ta-n mine.

4 Creşte-mă un miel blând,

Dă-mi şi pricepere;

Cu iubire-mpreunată,

S-am şi zel fierbinte.

5 Şi dă-mi al Tău spirit,

Ce L-ai avut Miel blând;

Iar iubirea mea fierbinte,

Altora un dar dând.

6 Cearcă-mi tot cugetul,

Orice talent Tu-l ştii;

Zelul meu şi iubirea mea,

De bune să le ţii.

N. 238 - M. 45   45

1 ETERN Domn şi Rege ceresc,

Numele-Ţi fie prea-nălţat!

Când cete-n cer Te preamăresc,

Sfinţii jos, iubirea-Ţi vestesc.

2 Inima mea Ţi-am predat-o,

În Tine-am pus nădejdea mea.

Te voi vesti-n lumea largă

Şi iubirea-Ţi voi arăta.

3 Răsune dar cântarea mea,

Până ce sosesc zorile;

Şi din inimă către cer,

Lauda mea se ridice.

4 Cu cei mulţumitori şi eu

Laudă Îţi ridic Doamne;

Lumea s-audă glasul meu

Şi cu mine laude-Te.

N. 184 - M. 46   46

1 ETERN Soare al dreptăţii

Trimite-Ţi razele;

Faţa Ta să lumineze

Toate inimile.

2 Strălucească-n lumina Ta

Harul Tău pentru noi;

Dumnezeule-al iubirii,

Pe ai Tăi sfinţeşte-i.

3 Ridică-Ţi faţa senină,

Ca prin nori şi ceaţă,

Să vedem l-a Ta lumină

Pe al păcii Tată.

4 Pacea Ta ce-ntrece toate,

Părinte bun, dă-ni-o;

Bucuria sfinţeniei,

Din cer revarsă-ne-o.

47   N. 54 - M. 47

1 PLĂCERI lumeşti nu vreau,

Isus e-al meu.

Îmi umple inima,

Isus e-al meu.

Amară-i pustia,

Aproape-i liniştea,

Mă aşteaptă pacea,

Isus e-al meu.

2 Când ispita vine,

Isus e-al meu.

El mi-i-adăpostire,

Isus e-al meu.

Griji, gânduri pământeşti,

Cari tot mereu creşteţi,

De la mine mergeţi,

Isus e-al meu.

3 Fugi a nopţii groază,

Isus e-al meu.

Zorile m-aşteaptă,

Isus e-al meu.

Pentru ce m-am luptat,

Locul gol mi-a lăsat

Domnul m-a mângâiat,

Isus e-al meu.

4 Treci moarte şi lume,

Isus e-al meu.

O, vino vecie,

Isus e-al meu.

Odihnă-i în Tine

Şi adăpostire,

Mila-Ţi cu noi fie,

Isus e-al meu.

48   N. 26 - M. 48

1 LUME deşartă treci acum,

Liniştea mea nu o fura;

Sufletu-mi are mare dor

Să-L văd pe-al meu Mântuitor.

2 Foc sfânt, aprinde-mi inima,

Şi-mi dă tot mai mare râvnă.

Spirite sfânt vino, te rog,

Şi-mi dă amorul cel ceresc.

3 Emanuel mărit să fii,

Ai gloria Părintelui.

Tot genunchiul Ţi-se  'nchine,

Toată limba Te laude.

N. 49 - M. 49   49

1 BUN Părinte-n al Tău Cuvânt,

Străluce-glorie.

Al Tău nume cel ce l-ai  dat,

Adorat să fie.

2 Mântuitor când Tu vorbeşti,

Vocea Ta-i viaţă.

Cu glasul Tău ne fericeşti,

Bucurii revarsă.

3 Cartea-ţi cerească, las, fie-mi,

Plăcere pururea.

Desfete-mi inima mea

Şi-admire-i frumuseţea.

4 Instructor bun, dumnezeiesc,

Te rog să fii şi-al meu.

Cel ce eşti Cuvântul ceresc,

Fii protectorul meu.

M. 50   50

1 DE orice placer  pământeşti

Rupă-mă voia Ta,

Şi la Tronul ceresc de har,

Îmi trimit rugarea.

2 Inimă-ndestulată dă-mi,

Să fiu făr-de murmur;

Graţia Ta mare, fie-mi

Oricând adăpostul.

3 Las-să simt întotdeauna,

Cum că Tu eşti al meu;

Cu prezenţa-Ţi totdeauna,

Apără drumul meu.